Săriți PSD-iști ! Duoamna Firea este atacată la realizări

Vai, dar nu se poate ! Fostul UNPR prin actualul vice al PMP sare de fund în sus. Agerpres.

„Între realitatea istorică și cea pe care și-o amintește Liviu Dragnea este o diferență majoră: UNPR a fost partidul care a permis victoria categorică a stângii de la locale, din toată țara, dar în special din București. În urmă cu un an, când sărbătorea victoria unică din istoria PSD din București, UNPR nu era 'un aliat toxic', ci un partener de încredere. Poate că în politică se pot întâmpla multe, dar istoria reală nu poate fi falsificată”

Cu „încrederea” în vârf de băț, după ce a fost violată de infractorul Liviu Dragnea în plenul Parlamentului, Valeriu Steriu atacă la baionetă:

„Dacă dl Liviu Dragnea este dezamăgit de alianța cu noi, care i-a permis victoria la București, noi suntem mai dezamăgiți că am susținut un proiect politic care a ajuns să dezamăgească bucureștenii, care a bătut pasul pe loc și a irosit un an din viața bucureștenilor și care a concretizat chiar mai puține reușite decât faimosul program de guvernare”

Nu este de colo să vezi un „participant” la victoria lui Firea a lu' Pandele, un înfocat susținător că vine și pune „cărțile” pe masă cu rezultatele la vedere: proiect politic care a dezamăgit bucureștenii, cu mai puține reușite decât faimosul program de guvernare ...

Acum, să ne punem întrebarea care trebe pusă: care bucureșteni ? Pentru că împotriva lui Firea au fost o mână de oameni. Cei care au votat cu PNL, cu USR și cu PMP (când nu încorporase UNPR !). Sub 20% dintre bucureștenii cu drept de vot. Restul, cei care au votat cu Firea și cei care nu au votat (dând un vot indirect lui Firea !), sunt probabil mulțumiți ! Corporatiștii nu s-au deranjat la vot pentru că pericolul să nu iasă Firea era mic ! De ce nu ?! A fost alegerea lor, directă sau nu și nu au de ce să protesteze !

Atacul direct la duoamna Firea ne spune că este mai slabă chiar decât Grindeanu care a condus Guvernul. Analiza PSD spune că Grindeanu a reușit în 6 luni de guvernare doar 13% din programul lui Dragnea. De aceea a fost debarcat. Dacă duoamna Firea a obținut mai puțin, sub 13% într-un an de guvernare a Capitalei, este de lăudat ? Băi infractorule Dragnea ? Lucrezi cu „greutăți” măsluite ? Te complaci cu dubla măsură ? Te pomenești că o propune prim-ministră ! Este o mare realizatoare de programe !

PMP se întărește. Urmează Piedone ?! Poate urmează și alții, mai știi ?!

Stefan Florescu Victor Ponta Cristian Popescu Piedone Daciana Sarbu

Citesc la Mediafax. Valeriu Steriu, președintele executiv al PMP, anunță „triumfal”, că Ștefan Florescu a devenit vice-președinte al PMP București. Purtătoarele de cuvânt sunt Magda Bistriceanu (imaginea PSD în campania din 2007) și Luminița Adam.

Din moment ce Florescu Ștefan a devenit ditamai susținătorul lui Traian Băsescu, am zis să mă documentez. Am găsit la „psnews” un fel de prezentare a individului. Bună și aia.

Constat că înghițind UNPR-ul lui Gabriel Oprea, PMP-ul lui Traian Băsescu are cale liberă la „canibalizarea” PSD. De fapt, după ce PDL s-a rupt în aripa „Băsescu” și aripa „Blaga”, mai ales după ce PDL condus de Blaga a ales să fuzioneze cu PNL, la Băsescu au rămas „verii” FSN-iștilor. Un fel de reunificare a familiei.

Ștefan Florescu este un fost PC-ist de-al lui Dan Voiculescu, îmbârligat până peste poate cu Popescu „Piedone”, devenit independent acolo unde PC nu avea organizație sau era ca și inexistentă (după modelul „nașului” Piedone !).

Parcă văd că Băsescu o să le propună celor de la PSD o fuziune, dacă ăia nu vor să le pape tot partidul, el să devină marele lider iar PSD să rămână la putere. Parcă văd. Mai ales că cei din PSD care au ce au cu el se cam ... duc !

Zău dacă știrea asta nu este nașpa ! Ca să vezi îmbârligătură ! Traian Băsescu, Dan Voiculescu, Victor Ponta, Popescu „Piedone” ... Toată lumea cea vestită !

O fuziune politică bazată pe minciună. PMP înghite UNPR.

S-a anunțat fuziunea prin absorbție între PMP (cel care absoarbe) și UNPR (cel care se lasă, își dorește să fie absorbit).

Evenimentul Zilei este în delir. Mistic. Nu doar prin acest articol. Are fițuica de perete a lui Traian Băsescu posibilitatea să vorbească despre un partid, nu doar despre Traian Băsescu,  „marele lider” politic.

Este evident că EvZ îl citează pe Băsescu care afirmă că cele două partide se completează. Unde PMP este slab, este tare UNPR astfel că fuziunea aduce beneficii ambelor formațiuni care vor forma un PMP mai mare și mai puternic. Spun ei. Tot Băsescu afirmă că fuziunea se face pe baza unui raport de 1 la 1. Una mie, una ție. Pot fi speculații, una dintre ele poate spune că UNPR este dezavantajat din această fuziune. Fiind mai mare și mai organizat, teoria are șanse de a fi reală. Dar pe cine mai interesează din moment ce „interesul național”, existent în ambele partide (!), reclamă câștigarea unui electorat care să ducă PMP peste pragul de 5 % la alegerile parlamentare !

Ca de obicei, Traian Băsescu excelează în „gogoși politice”.

Am finalizat un proces de negociere, care durează de două săptămâni, un proces de fuziune între Partidul Mişcarea Populară şi UNPR. Sunt destui parlamentari din UNPR care au plecat la PSD, nu ne deranjează, pentru că opţiunea noastră este să facem o fuziune cu un partid în care cea mai mare parte a parlamentarilor nu au opţiune pentru PSD. Va fi o fuziune miercuri, săptămâna viitoare, vom avea fiecare partid congresele de fuziune

Ca să vezi minune ! UNPR are oameni care nu au o opțiune petru PSD ! Asta în condițiile în care UNPR a fost mai mereu în discuție cu PSD, chiar și când discuta cu PNL o posibilă alianță post-electorală la locale sau pre-electorală la parlamentare.

Bine spune prietenul meu Radu Zlati pe blogul lui: două disperări fac cât un partid ?

Băsescu a dovedit încă o dată că are stomacul tare și că nu există limite ale moralității sale politice. Iar Martorii lui Băsescu s-au dovedit, mankurți perfecți, ca și altă dată. Să admiri la Băsescu exact ce ai criticat la Dragnea, Blaga și Gorghiu dovedește o perfectă labilitate morală – sau poate doar o simpatie căzută nițel înspre idolatrie.

 Mai toată lumea care se învârte în politică observă, pe bună dreptate, că UNPR a fost moșit de Traian Băsescu de la înființare. Acum, „moașa Băsescu” își ia pruncul înapoi, sub control, după ce „pruncul” a lepădat niște haine care nu îi mai veneau.

Bine, Băsescu mai declară, ritos, că nu vor fi stricate majoritățile realizate la nivel local cu PNL și PMP ale fostului UNPR. La asta se adaugă declarația plină de optimism a lui Robert Turcescu care vede PMP în toamnă la temelia unei guvernări de dreapta.

Au gânduri mari oamenii ăștia.

Alina Gorghiu pune însă altfel problema.

Nu e o surpriză că s-a făcut această fuziune înainte de alegerile parlamentare, însă eu nu cred că obiectivul acestei fuziuni va fi unul atins. Spuneam la un moment dat, înainte de alegerile locale, că acest Partid al Mişcării Populare sub Traian Băsescu va lua mai puţin decât PMP-ul sub Elena Udrea şi evident că am avut dreptate, pentru că în acest moment Băsescu nu mai ţine la suprafaţă partidele, ci le scufundă

 Unii mai hâtri au numit partidele și partidulețele care și-au încercat mușchii la alegerile locale „hipster-iste”. Este evident că vorbim despre formațiuni politice fără vocația guvernării. Sunt doar formațiuni de susținere a unor personalități care își doresc, cu disperare, statutul de lideri politici. În toate aceste mici formațiuni se practică, cu disperare, idolatria. Cultul personalității este reînviat tocmai de cei care reclamă, cu patos, că vor să facă o altfel de politică.

Nu pot să nu mă refer la USB-ul care a câștigat ceva la București, în dauna PNL. Să recunoaștem acest lucru. USB a ieșit la alegeri având ca repere morale nepotismul - pe listele de consilieri locali sunt înșirați soții candidaților la demnitățile de primari, nepoții, prietenii, gașca (ce mai !). Cultul personalității „marelui luptător” Nicușor Dan a fost, de asemenea, un reper.

PMP-ul, la rândul lui, s-a construit pe cultul personalității lui Traian Băsescu. UNPR-ul a trăit, bine-merci, pe baza cultului lui Gabriel Oprea. Din momentul în care Gabriel Oprea a plecat din fruntea UNPR, acesta a intrat în disoluție. Natural, mișcarea UNPR de a ieși din practica cultului personalității prin alianțe cu PSD sau PNL nu a reușit așa că s-a întors către ce știe să facă. A ales idolatria PMP. UNPR-iștii sunt calificați în pupatu'n cur. În formațiunea rezultată, va fi concurență mare la pupat ...

Bine, toate cele de mai sus nu valorează mare lucru în fața deciziilor ce se vor lua în viitor. Pentru că această fuziune va fi confirmată sau infirmată de deciziile pe care le va lua, decizii care vor influența viața politică. Dacă vor fi decizii cu valoarea unei frecții la un picior de lemn, fuziunea aceasta este moartă.

Teoretic, cultul personalității lui Traian Băsescu este motorul PMP. Dacă nu va reuși mare lucru până'n toamnă, PMP va suferi o puternică hemoragie a membrilor care, cât de cât, prezintă potențial politic. Pe bună dreptate se afirmă că unii vor migra către PSD, alții către ALDE - doar atât timp cât mai este în frunte Călin Popescu Tăriceanu -, alții (sper ca mai puțini) către PNL. Dacă nu trece pragul electoral, PMP se desființează. Oamenii au o singură viață. Unii nu vor mai avea răbdarea să aștepte un reviriment politic al PMP. Peste 4 ani, Băsescu va fi mai aproape de 70 de ani. Cei care îl însoțesc vor fi cu 4 ani mai în vârstă !

Dar dacă PMP va obține peste 5% la nivel național ?! Vorbele de mai sus rămân vorbe, sunt scrise, acțiunile însă vor suporta alte decizii. Să ajungem, totuși, până atunci. Deocamdată, datele nu dau câștig de cauză PMP pe baza de analiză logică. Cum în viață avem de multe ori surprize, trebuie să fim pregătiți și pentru ele. Nu de alta, dar Băsescu are un stomac destul de tare să se alieze de la stânga la dreapta cu oricine pentru a obține ceva. Nu prea are el șanse cu Justiția. Cei de acolo nu agrează „jocul de noroc”.

Manevre de infractor dovedit. Dragnea este specialist.

A ieșit Liviu Dragnea, șeful clanului PSD, cu o declarație de maimuțoi politic:

„Un senator care a venit la noi — a zis că nu vrea să meargă către PNL — ne-a spus că dl Oprea le-a spus că inclusiv cu dl Iohannis a discutat subiectul ăsta. Mi se pare o informație care, dacă se dovedește reală, e ceva foarte grav. Cred că dl Oprea și dl Steriu și dl Iohannis ar trebui să lămurească dacă au avut în trei sau câte doi discuții pe această temă, pentru că ar fi implicare neconstituțională a președintelui în viața partidului.”

I se pare că ..., cei incriminați de el să dea explicații bla, bla, bla.

Autorul informării către PSD este noul senator PSD, fost senator UNPR, fost membru PNL (!), Octavian Bumbu !

Ce este culmea, este că Bumbu a fost membru al PNL din 1990 până în 2011 când a trecut la UNPR. În perioada 2000-2004 a fost vicepreședinte al PNL !

„S-a discutat între colegii de la UNPR că această alianță (cu PNL — n.r.) ar fi cunoscută și ar avea inclusiv gir de la Cotroceni. Bineînțeles că nu am participat la nicio discuție, nu pot eu să declar oficial, ci am transmis discuțiile care se purtau zilele trecute în grup, între colegi, nu oficial, la o masă oficială. Atunci când se discuta 'uite ce direcție am luat', au fost voci care au spus: stați liniștiți că este cu girul cel mai înalt și asta e direcția. Asta am transmis-o și eu mai departe, deci fără să fie o declarație oficială. Este adevărat, am discutat subiectul acesta, pentru că, de ce să nu fim sinceri, toată lumea a discutat.” - Agerpres.

Declarațiile ulterioare ale lui Bumbu sunt o formă de apărare. Nu a crezut că Dragnea se va folosi de declarația lui pentru a-l ataca pe Președintele Iohannis. Asta vrea să lase el impresia. Acum, dacă a ajuns la PSD, nu am cum să îl mai cred. A intrat în partidul cu cei mai mulți politicieni dovediți ca infractori, seamănă cu ei.

Purtătorul de cuvânt al PNL, Ionuț Stroe, a comunicat că afirmațiile lui Dragnea sunt false și tendențioase. Mai mult, consideră acțiunea lui Dragnea ca având drept scop instituirea unei confuzii de moralitate a valorilor din societate. Normal, spun eu, cei din PSD sunt disperați să inducă ideea că toată clasa politică este imorală, așa cum sunt Dragnea, Ponta și toți susținătorii acestora.

La o vorbă cu Denise Rifai, al Realitatea Tv, Daniel Fenechiu a afirmat că plecarea deputaților și senatorilor UNPR la PSD nu trebuie să mire pe nimeni. După cum vede el, în UNPR ar fi doar 5-6 parlamentari care să se încadreze în criteriile de integritate cerute de PNL și, normal, de partidul pe care îl conduce, Partidul Național Democrat.

A afirmat că PSD le-a atins coarda sensibilă. Dacă nu câștigă locuri ca deputați și senatori, PSD va fi recunoscător și le va compensa fidelitatea prin funcții în structurile deconcentrate ale administrației publice.

Stând și gândind logic, declarația lui Dragnea nu are nici un sens. Mai mult, Administrația Prezidențială neagă afirmația aberantă a lui Dragnea.

Poate nu strică să depășim nivelul acesta de suprafață și să intrăm în niște evenimente care au ceva „substanță”.

Dragnea însuși este la al doilea dosar penal. Dacă va fi condamnat, condamnarea cu suspendare de acum se transformă în condamnare cu executare.

Ponta, mult iubitul lui prieten, este trimis în judecată și în plus, Comisia de evaluare a lucrărilor academice a stabilit că el și-a plagiat lucrarea de doctorat. Pe românește i se spune furt. Dacă împotriva lui Ponta va deschide acțiune Baroul București pentru că a fost înșelat de Victor Viorel Ponta și i-a acordat acestuia statutul de avocat, dacă deschide o acțiune similară și facultatea care l-a primit ca lector și mai apoi conferențiar, tot pe baza unor documente false, atunci Ponta mai are ocazia să mai adune niște ani de condamnare.

Ghiță, Sebastian, a ajuns la al patrulea dosar penal. Ba, mai grav, Guvernul tot dă la DNA și DIICOT dosare în care Ghiță tot apare ca broasca râioasă. Iar unde apare Ghiță, încep să primească condamnări penale cei care constituie „crema politică a PSD”.

Numai trei exemple. Ele parcă ar justifica atacul la Președintele Klaus Iohannis. Ba chiar și atacurile la adresa miniștrilor din Cabinetul Cioloș, la Dacian Cioloș însuși și oricare alte atacuri care, la o primă vedere, sunt absurde. ceva se întâmplă în spate, în umbră, în anumite conturi bancare, se aude un fel de zornăit care pare asemănător cu cel al unor cătușe mișcate cu vioiciune.

Trei trandafiri „papă” un vultur. UNPR în disoluție.

Alianța PSD-UNPR, aia fermă, aia pură, „pe stânga”, își arată consecințele. Tot pe stânga. Arată ce știa tot târgul dar nu recunoștea UNPR-ul. Au fost tot timpul doar o anexă la PSD. Chiar și după ce au „păpat” PP-DD, tot anexă au rămas.

Plecările de la UNPR la PSD se întețesc. Este de râsul curcilor. Cât timp dau declarații în fața presei că mai au senatori și deputați, în spate, senatorii și deputații fac declarații de dragoste PSD. Mă aștept să văd că vor face și la ALDE.

Că tot vorbesc de ALDE, se pare că a luat locul UNPR ca remorcă a PSD. Va avea același sfârșit. Va fi păpat de trandafiri. Și la ALDE este o pasăre care zboară „liberal”. După ce papă un vultur, vor păpa și un albatros. Ce naiba, zicala românului trebuie confirmată: tot ce zboară, se mănâncă.

Carnivori trandafirii ăștia de la PSD.

Șocantă a fost, pentru toată lumea, declarația din Parlament a senatoarei cu mir, Jipa, care s-a chinuit tare mult să ajungă la Curtea Constituțională și nu a mai reușit. Această a declarat că a fost accidental senatoare a UNPR, că ea este de fapt o PSD-istă !

În fine, în timp ce este bine jumulit de PSD, UNPR caută un colac de salvare pe care l-a tot evitat. L-a găsit, încă nu este sigur, la PNL. Numai că este improbabil că primească de la PNL ce își doresc ei. Să devină remorca PNL cu comportamentul avut ca remorcă a PSD. Nu merge. Cât timp negociază ei cu PNL, parlamentarii lor trec într-o veselie la PSD. Pentru cine mai cer UNPR-iștii locuri în viitorul Parlament ? Nu merge și nici nu mai prezintă interes. Ca să fiu sincer. Ar fi și ciudat să aibă o alianță la nivel central cu PNL iar la nivel local să existe alianțe cu PSD și apropiații acestuia.

Încet-încet, posibilitatea UNPR de a negocia se reduce pe zi ce trece. Din moment ce parlamentarii le trec la PSD, nu este sigură nici păstrarea activului din teritoriu. Orice variantă în care se ajunge la o apropiere de PNL va genera plecări masive din UNPR către PSD și ALDE. Posibil și la nou înființatul USR al lui Nicușor Dan sau chiar la alte formațiuni politice cu diferite pretenții la „interesul național”.

Pentru PNL, varianta UNPR ca posibilă opoziție la PSD și aliații moare. De moarte bună. UNPR a părut a fi ceva politic însă nu mai este.

Rămâne doar posibilitatea ca unii din UNPR, persoane de bună credință și cu o prestație politică civilizată, profesioniști și nelegați prea mult de social-democrație, să facă pasul înscrierii în PNL. Eu însă nu am încredere în așa ceva. Nu am pentru că la vârful UNPR sunt persoane provenite din PSD, din PP-DD, din alte minuni politice dubioase.

Nu știu ce vor decide cei care poartă negocieri cu liderii UNPR. Deja, timpul scurs până acum este unul pierdut. Din UNPR va rămâne doar carcasa. Pur și simplu nu mai este util pentru că nu poate fi funcțional. PNL ar trebui să își stabilească, în noile condiții, o poziție fermă. Să prezinte celor din UNPR un gentlemen's agreement act prin care să arate o cale: ori absorbția urgentă pentru a profita de organizații înainte de a se destrăma și acestea ori „la revedere”. Politica nu se face cu sentimente. Se face cu interese majore. Prin absorbție, PNL poate obține primării, consilieri locali și județeni, alte majorități locale, se poate ajunge la alte reorganizări locale. Deocamdată, liderii locali ai UNPR care au fost investiți în funcții în urma alegerilor sunt legați încă de UNPR. Chiar dacă ar vrea să plece nu o fac. În urma fuziunii vor fi sub controlul PNL, iar dacă vor să rămână în funcții vor aplica programele PNL. Nu se poate, la revedere.

Mișcarea PSD, vânătoarea de UNPR-iști este de efect acum. Slăbește poziția UNPR la negocierile cu PNL. Ce primesc UNPR-iștii „vânați” ? Naiba știe ! Practic, PNL trebuie să se grăbească. Ori așa, ori invers. Din partea mea, sfârșitul săptămânii sau chiar mai devreme dacă se poate, va trebui să avem un rezultat. Am mai stat noi după USB la București și am pierdut alegerile. O soluție fermă acum va reduce și presiunea publică asupra PNL. Apoi putem merge mai departe. Cei care nu vor în PNL nu vor veni. Sau vor veni și vor pleca mâine. Samsarii PSD vor sta la poarta de la Modrogan pregătiți să „preia marfa”.

Zgonea confirmă zicala: mintea cea de pe urmă !

Ieri, la Parlament, prezent la al III-lea eveniment legat de proiectul „Parlamentul copiilor”, Valeriu Zgonea (aflat în plină campanie de apărare împotriva foștilor colegi din PSD) a cuvântat cu înțelepciune. Aproape prea multă înțelepciune pentru cineva provenit din PSD, pentru cineva care a acționat ca lider al PSD, ca Președinte al Camerei Deputaților, absolut împotriva conceptelor pe care acum le enunță.

Agerpres îmi dă informația:

„Șubrezirea încrederii în instituțiile fundamentale ale statului nostru, fie că vorbim de cele care aplică legea, fie de cele care îi reprezintă pe cetățeni, se traduce prin mai puțină democrație și sunt pași și cărămizi puse într-o fundație care ne duce către o autocrație (...) și care vă face să pierdeți din ce în ce mai multă încredere că această societate poate să fie una în care să vă împliniți. Un Parlament lipsit de credibilitate, ca și o justiție fără dinți, înseamnă (...) și o economie care nu funcționează. Dacă statul nu funcționează înseamnă un stat foarte slab, un stat care nu poate să aibă grijă de cetățenii săi și care este lăsat pradă unor grupuri de interese interne sau externe”.

Păi, măi nene, măi ! Tu ai avut în cap aceste concepte și te-ai comportat, de multe ori, ca un dușman al lor ! Dacă stau să mă gândesc mai bine, aceste concepte au fost spuse, în mod repetat, de Președintele Klaus Iohannis, de liderii liberali care țin și acum „cu dinții” de promovarea lor și care încearcă, uneori cu disperare, să împiedice PSD, ALDE, UNPR și PMP să le distrugă.

Cine atacă instituțiile statului ? Prima instituție politică, în același timp și instituție publică având calitatea de partid politic înregistrat la Tribunal, este PSD aflat acum sub conducerea unor persoane certate cu legea, în frunte cu președintele Liviu Dragnea (condamnat penal). ALDE, aliatul PSD, condus de Călin Anton Popescu Tăriceanu (și el urmărit penal !) este înverșunat împotriva procurorilor care formează Ministerul Public, împotriva judecătorilor care formează instanțele judecătorești, împotriva oricărei autorități publice de forță care „își permite” să ducă în fața justiției politicienii care au încălcat legea. Alături de cele două partide, se află UNPR care are conducerea aflată la mare ananghie penală, actuala conducere fiind ceva de mântuială, UDMR nu lipsește de la masa celor care denigrează Justiția, iar cireașa de pe tort este asigurată de Traian Băsescu și al lui partid fără ideologie. În particular, observ că lipsa ideologiei politice este la modă. Mai noul partid al candidatului la primăria capitalei, Nicușor Dan, nu are nici o ideologie. Este, după câte se pare, un fel de partid al „administrației fără politică”. O ciudățenie socială moșită de Alina Mungiu Pippidi și o trupă de scribologi din presă. Toți cei de mai înainte atacă instituțiile statului, așa cum arată Zgonea în cuvântarea lui. Toți - inclusiv gașca de jurnaliști care, chipurile, mor de dragul societății găsind acte ilegale comise de persoane și acuzând un sistem pentru a face pe plac „ideologiei anti-stat” a lui Pippidi și Nicușor Dan.

Valeriu Zgonea are dreptate. Așa este. Pentru că poziția lui este opusă partidelor arătate mai sus și liderilor acestor partide îmi confirmă o altă zicală, cu temă biblică. Cea privind întoarcerea fiului rătăcitor. Bine, recunosc, cu interpretarea mea. De fapt, zicalele populare au marele merit de a lăsa pe fiecare să decidă ce înțelege din ele. Toate duc însă către un fel de început, un început corect părăsit la un moment dat de o persoană pentru a obține ceva nemeritat. Cum sunt cei din partidele de mai sus.

Oare pentru astfel de vorbe și concepte l-a atacat Gabriela Vrânceanu Firea pe Zgonea și i-a cerut, cu voce „puternică” demisia, alături de Olguța Vasilescu și alte „cumetre” de prin PSD ? Marea aliată a lui Dragnea, Ponta, Șova și a altora de prin PSD cu probleme penale nu suportă astfel de concepte.

Lui Valeriu Zgonea i-a venit mintea cea de pe urmă. Cât îl va ține ?

Tel maitre, tel valet ! Cum e turcul și pistolul ! Tăricene, mai ai ceva în tărtăcuță ?

Mediafax (aici).

Spune jurnalistul de la Mediafx: „„Întrebat marţi ce părere are despre noua conducere a UNPR, preşedintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, a spus: „Există o vorbă românească care spune aşa, cum e turcul şi pistolul. În varianta franceză, care-i mai aproape de o traducere bună românească, ca să înţeleagă oricine, zice aşa <<tel maitre, tel valet>>, adică aşa stăpân, aşa servitor””.

Ca să fiu în ton cu zicerea în franceză, adaug explicația în franceză a semnificației zicalei/proverbului: „Ce proverbe signifie que le serviteur agit selon la personnalité de son maître”. O traducere interesantă ar fi că „servitorul acționează în funcție de personalitatea stăpânului său”.

De la proverbul francez ajungem la o anume judecată.

Proverbul român, „cum e turcul și pistolul” este tradus de DEX „cum e omul, așa sunt și faptele lui, prietenii lui”.

Aici ajungem la o altă judecată. Vedem că cele două zicale sunt nu doar diferite, ci au sensuri diferite.

În proverbul român, vorbim despre omul liber, omul independent, omul fără stăpân care este caracterizat după cum se comportă el însuși, faptele lui sunt un rezultat al tipului de om pe care îl reprezintă, prietenii lui sunt asemenea lui.

În proverbul francez, vorbim despre omul-cameleon, omul care se comportă în relațiile cu terții copiind personalitatea stăpânului. Mie mi se pare că este altceva. Cu totul și cu totul altceva.

Să îl luăm pe Valeriu Steriu și să îl punem în fiecare proverb.

În proverbul românesc, ar fi așa: „Cum este Valeriu Steriu așa sunt și faptele lui, așa sunt prietenii lui”. Din modul cum folosește Tăriceanu proverbul, mă duc la forma peiorativă, formă care are sensul de depreciere, de dispreț față de omul Valeriu Steriu. Disprețul se întinde nu doar la persoană ci și la faptele lui, iar aici trebuie să avem în vedere faptele anterioare momentului declarației. Fapte pentru care Tăriceanu are un profund dispreț. Proverbul românesc este mai darnic și permite ducerea deprecierii sau a disprețului și către „prietenii” lui Valeriu Steriu, aici eu îndrăznesc să cred că Tăriceanu s-a referit doar la membrii UNPR și nu numai, și nu la toate persoanele cu care Valeriu Steriu are relații de prietenie, amiciție etc. Pe lângă membrii UNPR este posibil să fie avuți în vedere și prietenii lui Steriu din PSD și, de ce nu, din alte partide politice. Cam multă lume atacată de virilul Tăriceanu !

În proverbul francez, vedem că lui Steriu îi este dat rolul „servitorului” ! În acest caz, proverbul sună așa: „Cum este Stăpânul așa este Valeriu Steriu” ! Aici va trebui să vedem cine este stăpânul ?! Să fie Gabriel Oprea, cel retras de la conducerea partidului din cauză de DNA ? Ar putea fi, Tăriceanu și Oprea ducând lupte acerbe să acceadă singuri la pupatul condurilor roșii ai lui Ponta și mai apoi Dragnea. Dacă este să ne referim la momentul actual, al luptei pentru o poziționare mai bună pentru alegerile locale care se apropie vertiginos, atunci nu este vorba despre Oprea ci despre altul. Să fie de la PSD, să fie de la PNL, să fie Traian Băsescu ... cine este ?! Oricum, acela care va fi dovedit ca fiind „stăpânul” este vrednic de dispreț, pentru că și acest proverb francez este uzitat la forma peiorativă.

Încerc, pentru a fi de bună credință și varianta „Cum este Valeriu Steriu așa este servitorul”. O astfel de soluție a proverbului ar fi valabilă, spun eu, în situația în care membrii UNPR ar duce o acțiune în care decizia este luată de Steriu, comportamentul lor fiind copiat după comportamentul lui Steriu. Totuși, oricâtă bunăvoință am, momentul în care a fost formulată declarația lui Tăriceanu nu îmi dă de ales. Această variantă este exclusă. Valeriu Steriu rămâne să se mulțumească cu rolul de servitor.

Trebuie să remarc faptul că Tăriceanu știe să insulte. Încercând să trateze cu dispreț un competitor politic, reușește să dea cu parul în toți ceilalți competitori politici.

Am observat că mai multe persoane îl văd pe Tăriceanu la concurență cu Traian Băsescu. Jignește Băsescu pe cineva, hop și Tăriceanu cu proverbele. Bine, există și diferența că Băsescu se adresează către oricine, nu face paranteze în limbi străine, Tăriceanu însă vrea să fie doar al unor alegători, al celor mai stilați, mai educați, mai televizați, mai licențiați, mai ...

Lui Oprea îi cântă cucuveaua. În alte zone poate fi buha.

Fălosul și mult titratul fost (de nu ar mai fost !) ministru al internelor și mare vice-prim-ministru pentru siguranță națională, Gabriel Oprea a ajuns la mare ananghie. Laura Codruța Koveși solicită sesizarea Senatului ca acesta, sub conducerea „înțeleptului” Călin-Anton ... Tăriceanu, partenerul politic al lui Oprea, să formuleze cererea de urmărire penală a lui Gabriel Oprea pentru două infracțiuni de abuz în serviciu. Într-una beneficiarul este însuși Gabriel Oprea care s-a folosit abuziv de serviciul de însoțire rutieră al Poliției - inclusiv în scop privat -, în a doua este beneficiar procurorul general al Parchetului de pe lângă ICCJ. Nici unul nu avea dreptul la „coloană oficială”.

Comunicatul DNA (aici) este lămuritor.

După cum scriu procurorii, totul este clarificat. Au documente lămuritoare, acte oficiale ale poliției, au declarații, au mărturii, au făcut (sigur) și calculele pentru a arăta întinderea prejudiciului. Au făcut foarte bine încadrarea infracțiunii în textul de lege care o incriminează. Parfum.

Ce se va întâmpla mâine, poimâine ? Ne spune Tăriceanu. Campionul moșmolelilor și a tergiversărilor. Campionul „dreptății” și protecției infractorilor. Cât va mai dura până ce Senatul se va întruni pentru a răspunde cererii Ministerului Justiției (DNA prin minister cere !) ? Încă nu știm.

Mingea este la Senat. Liberalii vor vota pentru formularea cererii. Sigur. Hm. Sigur ? Evident, PNL așa se va exprima. Vom vedea la vot (sau nu ?!). Unii parlamentari liberali au mai făcut „glume” botezate „independență”, de parcă au intrat în Parlament ca independenți și nu ca urmare a apartenenței la PNL.

Care vor fi consecințele politice ? Ei bine, unele se întrevăd, altele sunt evidente.

Gabriel Oprea și partidul lui, UNPR cel cu interesul național în vârf de băț, au „o durere” profundă de la cur către înapoi față de banii țării adunați la buget din taxe și impozite. A ajuns UNPR-istul la o funcție publică, cu mâna pe bugetul instituției, trai nineacă. A băgat mâna până la cot, s-a băgat în „lada de zestre a țării” cu totul, a început să arunce cu banii în interes personal unde a crezut el că este mai bine. Marele „interes național” a devenit rapid marele „interes personal”. Concluzia este evidentă: UNPR a fost și este o „căpușă politică”. Ba, de ce să ocolim adevărul, a fost sprijinit de PSD din toate puterile. PSD fiind alt partid care a confundat bugetul țării cu pușculița de partid. Consecința o vom vedea la alegerile locale și parlamentare. Dacă românii îi vor vota și le vor permite UNPR-iștilor să acceadă la funcții și demnități publice, acel popor îi merită. Cum îi turcu'i și pistolul. Spune o vorbă din bătrâni. Sunt hoți, dovediți, cei din UNPR, sunt hoți și cei care îi trimit la furat în funcții și demnități publice.

Una dintre consecințele cererii procurorilor poate fi distanțarea PSD de UNPR. Ar fi logică.

UNPR nu are înlocuitor pentru Gabriel Oprea. Măscăriciul a fost permanent în frunte. Toți UNPR-iștii vorbeau despre el. Despre cât de „bun” este el. Cultul personalității la UNPR duce, până la urmă, la o sancțiune severă. Poate chiar la dispariția partidului. Nu se știe ce mai au procurorii pe „lista de lucru” la UNPR. Presa a mai scris despre niște fonduri dubioase folosite ilegal de UNPR după ce au inițiat o campanie publică de ajutorare a sinistraților. Cine știe ce mai iese și de acolo.

Este evident că UNPR nu mai este abordabil. PSD are opțiunea de a prelua UNPR - o reunificare, UNPR fiind de fapt „oaia rătăcită” a PSD. Alții se gândesc, deja, la preluarea unor UNPR-iști cu ceva notorietate și imagine publică pozitivă. Bănuiesc că Băsescu are deja strategia făcută, „antenele” lui fiind deja în contact cu cei care ar putea face marele pas (nu este o mare problemă, Mișcarea Populară a lui Băsescu fiind, de fapt, un fel de partid socialist mai deschis către economia de piață. Cu apucături de național-socialiști).

Legendele populare spun că în cântecul cucuvelei sunt și semne bune: se naște un copil, se mărită o fată. Dar aceste interpretări sunt mai puține. Buha însă este în lista neagră cu totul. Punând totul la grămadă și despărțind pe baza gândirii logice, eliminând ce natura nu permite, rămâne numai prevestirea rea. Lui Oprea îi moare cariera politică, îi moare partidul, îi moare titlul doctoral, îi moare gloria științifică etc. Natura îmi spune că nu se mărită - nu este nici fată tânără, nici „hârcă” -, nu naște - ce naiba, nu are pe unde ! Rămâne numai „neagra soartă” și dușmănia „invadatorilor”.

Alo ! Coaliția ! Ciocul mic ! Nu puteți hotărî de capul vostru. Noi suntem principalul partid !

Ultra-maleabilul Codrin Ștefănescu, ajuns secretar general adjunct al PSD, a profitat de ocazie pentru a pupa cu sete „fundul” noului stăpân al partidului, Liviu Dragnea.

Până mai ieri, „pupa” la fundul lui Ponta. Înaintea lui Ponta, pupa „fundul” lui Vadim Tudor. I-a venit rândul lui Dragnea.

Ocazia este dată de Gabriel Oprea, șeful U.M. 0.... UNPR, care în numele formațiunii lui invită celelalte partide la dialog pe tema Codului fiscal care are șansa „nesperată” de a nu mai trece de Parlament fără o clarificare a consecințelor aplicării lui la grămadă cu alte legi care măresc cheltuielile bugetare.

UNPR a dat, astfel, o nouă „declarație de independență” ! Oprea s-a referit la „interesul național” interpretat în cheia economico-financiară a țării, interes aflat în atenția Președintelui Iohannis ( pe care UNPR îl susține fără nici o abatere !), în atenția Guvernatorului BNR, în atenția FMI și a CE. Practic, UNPR s-a declarat în favoarea temperării clamată de toți cei enumerați de Oprea.

Ei bine, pentru PSD este un duș rece. Foarte rece. Rămâne doar cu ciudații de la ALDE în echipă. UDMR s-a declarat pentru temperare și rațiune. PNL are, la rându-i, o invitație la dialog pe această temă. Minoritățile naționale înclină către moderare și rațiune. Șansa ca PSD să își impună punctul de vedere a scăzut sub 40%.

În declarația lui Ștefănescu apar mai multe „surprize”. Prima este negarea dreptului UNPR de a avea o poziție în afara celei impuse de PSD. Chiar dacă UNPR nu a declarat ferm că susține inițiativa Președintelui Iohannis de rediscutare a Codului fiscal, chemând doar la dialog partidele pentru a se ajunge la un punct de vedere comun, PSD se vede părăsit. Coaliția PSD-UNPR și ciudații de la ALDE nu mai este unitară. PSD susține peste tot că nu este nimic de discutat și că acest cod trebuie să treacă fără a suferi modificări iar UNPR vine și spune că trebuie discutat. De către toate partidele pentru a scoate de sub influența jocurilor politice problema fiscalității în România.

Poziția PSD este susținută de cei ai lui Tăriceanu. Pentru că ALDE fără alianța cu PSD nu mai reprezintă ceva. Este o formă fără fond.

Este evident că noua poziție a UNPR a deranjat un mecanism intern al așa-zisei coaliții la guvernare. Practic, în așa-zisa coaliție nu a avut loc o consultare pe temă, nu a fost luată o decizie de coaliție. PSD a condus de unul singur ostilitățile - „ca principal partid de guvernământ”, cum spune Ștefănescu. Pentru PSD, declarația lui Oprea și invitația la dialog a partidelor este nu doar un act de frondă, o răzvrătire oarecare, este un atac la ființa PSD. Ca să fiu sincer, cam așa ar fi.

Bag seama eu că acest buclucaș cod fiscal, bun el după cum spun mulți alții, nu a fost discutat în coaliție. Celelalte partide din coaliție nu au avut „dreptul” de a cere lămuriri. Nu au avut loc evaluări privind aplicarea lui. Nu s-a uitat nimeni la consecințe. Ele sunt luate în considerare abia acum. Abia acum s-au făcut calculele. Abia acum s-a văzut că aplicarea respectivului cod fără a fi însoțit de alte măsuri care să întărească producția și creșterea numărului locurilor de muncă duce, fără discuție, la altceva. În drept se vorbește de „intenție depășită”. Când faci ceva legal însă ai consecințe sancționate de lege, ai o intenție depășită. Așa și cu respectivul cod. Ideea reducerii fiscalității este foarte bună însă poate avea consecințe nefaste pentru o întreagă țară dacă rezultatul strică baza economiei. Putem intra în criză economică, putem repeta experiența nefericită a anilor 2008-2010. Pentru ce ? Pentru satisfacerea unor orgolii ?

„UNPR, ca şi ALDE, face parte din coaliţia de guvernare. Reamintesc celor interesaţi că, în coaliţie, nu se poate lua nicio decizie fără consultarea şi acordul lui Liviu Dragnea, în calitate de preşedinte al PSD -principalul partid de guvernământ. De altfel, la şedinţele coaliţiei participă şi Victor Ponta în calitate de prim-ministru din partea PSD. În concluzie, săptămâna viitoare, când vor reveni în ţară atât Liviu Dragnea, preşedintele PSD, cât şi Victor Ponta, premier din partea PSD, va exista, cu siguranţă, o consultare în cadrul coaliţiei de guvernare cu privire la toate subiectele stringente de interes public, se vor stabili priorităţile, dacă sunt sau nu necesare negocieri şi cu cine trebuie negociat. Punct”.

Ștefănescu pune accentul și pe poziția lui Victor Viorel Ponta, încă prim-ministru din partea PSD. Victor Ponta este persoana care „participă la ședințele coaliției” din poziția de prim-ministru. Atenție, mare atenție ! Deciziile privind guvernarea se iau de liderii coaliției, nu de către Victor Viorel Ponta. Mesajul este mai mult decât clar. Victor Ponta a devenit din decident un executant. Dragnea, Oprea și Tăriceanu iau deciziile iar Ponta le execută. Vicepremierul Oprea devine jandarmul coaliției. Este unul dintre decidenții care este în Guvern, subordonat lui Victor Ponta. Ca la balamuc. Motorul guvernării s-a gripat. S-a dus naibii.

Îmi vine în minte, obsesiv, ideea unei „consultări” între Președintele Iohannis sau a unuia dintre consilierii lui cu Gabriel Oprea. Cu privire la poziția față de Codul fiscal. Normal. Ce poate ieși de aici ? Bine, bine, nici nu mă gândesc să uit „interesul național”.

Cu un guvern gripat, Oprea are marea șansă să „cumpere”. Să cumpere notorietate de la poporul doritor de „ordine și disciplină”, să cumpere „putere electorală”. Cine are cu ce, pe timp de criză, profită. Prețurile mici la valorile mari atrag „rechinii”. UNPR este un fel de rechin politic. Înghite fără prea multe mofturi tot ce i se oferă. Crește. Și crește. Și va ajunge mare și puternic. Iar pe „trupul” PSD încep să se vadă niște spații goale, acolo unde „gura” UNPR a mușcat.

Declarația lui Ștefănescu este nu doar una amenințătoare, este și una a disperării. PSD se simte părăsit. Antecedentele UNPR - Strategia de apărare și nominalizarea lui MRU la SIE -, nu lasă loc îndoielii. UNPR are intenții clare de independență politică. UNPR vrea să joace politic independent de PSD. Nu este mare lucru ca Oprea să anunțe o poziție radicală ca în cazul „propunerilor” PSD de modificare a codurilor penale. A amenințat atunci că modificarea lor de către PSD rupe coaliția ! De aceia respectivele proiecte de lege au fost amânate pentru această toamnă (fără prea mari șanse ca inițiatorii să mai obțină ce și-au propus !). Și acolo a fost poziția fermă a lui Klaus Iohannis împotriva modificărilor ! Nu este mare lucru ca acum să facă o declarație asemănătoare. Nu te pui cu interesul național.

Judecând „la rece” retrimiterea de către Klaus Iohannis a Codului fiscal la Parlament, văzând tevatura iscată și mai ales poziționările radicale la care s-a ajuns, trag concluzia că Iohannis a jucat excelent o carte politică. Ia, practic, din „mâna” PSD, „gloria” realizării codului fiscal și o pune în „mâna” tuturor celorlalte partide parlamentare dar și a societății civile. Codul fiscal devine un produs comun al societății românești și nu un produs al unui partid, oricare ar fi el. Aprobarea Codului fiscal după această tevatură se va face pe alte baze economice. Societatea românească, în ansamblul ei, este atât beneficiara scăderii fiscalității cât și responsabila de respectare a legii fiscale. Iohannis ia de la particular și duce la general. Undeva, între obiectivele lui politice, există și acesta. Al societății românești ca actor activ al politicii statului.

Îmi vine în minte zicerea lui Băsescu la confruntarea electorală cu Adrian Năstase: „Adriene nici nu știi cât de mic începi să fii”. În locul lui „Adriene”, putem pune fără echivoc „PSD-ule”.

Între teorie și practică este cale lungă, uneori. PSD pârjolește totul în urma sa.

Toată lumea contra toată lumea. Rareori s-a ajuns la discuții atât de intense. Culmea, pe un set de probleme politice care nu au fost foarte atrăgătoare în anii anteriori. Politica fiscală a statului, politica monetară a statului, politica bugetară a statului, deficitul structural, deficitul de cont curent etc. Este bine. Învățăm să îi judecăm pe cei aleși înțelegând instrumentele de politică de stat cu care lucrează.

Codul fiscal este calul de bătaie acum. Nu pe conținutul lui tehnic (se pare unul bun sub aspectul reglementării relațiilor dintre stat și contribuabili), ci pe conținutul lui politic. Nivelul taxelor și impozitelor datorate de contribuabil statului. Toată lumea susține reducerea acestora. Foarte bine. Și eu sunt printre cei care susțin reducerile. Problema este însă cum se fac aceste reduceri. Ce urmează ? Dacă ar urma restrângeri pe motiv de criză economică (ne-am întins mai mult decât ne este plapuma), ar fi mai bine să ne mărim plapuma înainte de a ne culca (pe laurii victoriei fiscal-bugetare).

Unii analiști apăruți ca ciupercile după ploaie pe la posturile Tv, căutați cu disperare de moderatori, au perorat după cum le-au fost interesele. Alți analiști le-au dat dreptate. Cu mici „accente” astfel că un ascultător neavizat în materie a simțit cum i se prind urechile în clame stând pașnic în fața televizorului.

Teoretic, nu ai cum te opune specialiștilor în economie și finanțe care stau toată ziua cu cifrele în față și construiesc scenarii. Ei au dreptate în „legea lor” pentru că omul, cetățeanul, contribuabilul este, pentru ei, doar o cifră. Nu mănâncă, nu doarme, nu iubește ci contribuie sau cheltuiește sau îi sunt atribuite cheltuieli de la buget. Ba, devine o problemă pentru că îmbătrânește sau devine șomer în anumite perioade. Îmbătrânirea aia a lui înseamnă o situație de risc pentru deficitul structural al țării, va urma să primească o pensie. Moartea pensionarului înseamnă o reducere de cheltuieli. Creșterea vârstei de pensionare înseamnă reducerea efortului financiar al statului pentru cheltuieli neproductive. Teoretic, numerele cu care lucrează analiștii spun ce și cum, la general.

Practic însă, analizele lor sunt ineficiente. Mai ales atunci când rezultatul politicilor economice duce la reducerea veniturilor sau reducerea capacității respectivelor venituri de a satisface necesitățile omului. Când modul de a face politică fiscală, bugetară, monetară reduce capacitatea statului de a asigura stabilitatea și securitatea socială.

După ce am ascultat teoreticienii de la Tv, acolo unde au fost oameni serioși, am revenit la cei care fac analize orientate către interesul major al statului, nu la gargara cu pioneze.

Codul fiscal este bun dar are o hibă. Majoră. Nu este însoțit de măsurile de compensare a scăderii evidente de resurse la bugetul de stat. Consiliul Fiscal a atras atenția asupra riscurilor însă guvernul de handicapați al PSD nu vrea să țină cont de ele. Scopul lor este de a pârjoli în urma lor totul pentru ca următorul guvern să nu mai aibă capacitatea de a continua ceva ci să fie preocupat de repararea disfuncțiilor create de guvernarea PSD. Modelul este românesc și are un precedent ticălos la finalul anului 2008 când Tăriceanu sprijinit de „opoziția” PSD din Parlament a lăsat următorului guvern doar praful de pe tobă. A urmat neagra guvernare PDL-PSD-UNOR-UDMR cu tăieri de salarii și chiar pensii, cu forfetarul catastrofal pentru IMM-uri, cu ...

Acum, Codul fiscal vine însoțit de alte proiecte de lege care să agraveze situația, să producă mai multă pagubă în viitor, fiind previzibilă încălcarea nu doar a angajamentelor interne ci și a angajamentelor internaționale. Nu va mai fi posibilă creșterea la 2% a cheltuielilor militare pentru a permite creșterea capacității de apărare a României - situația din Ucraina se acutizează -, angajamentul luat de aderare la spațiul Schengen este, la rândul lui pus în pericol pentru că vor scade cheltuielile pentru păstrarea nivelului înalt de securitate la frontierele României - scăderea va fi valorică, chiar dacă procentual va fi la fel: la un PIB mai mic, procentul alocat va avea o valoare nominală mai mică în condițiile acelorași costuri pentru întreținerea securității statului -, aderarea la zona euro poate fi considerată ratată din moment ce angajamentele asumate și respectate până în prezent vor fi încălcate. Aici ne explică mai bine cum stă treaba Ionuț Dumitru de la Consiliul Fiscal (aici):

„Guvernul a venit cu un plan de reducere a taxării fără să prezinte și viziunea pe cheltuieli bugetare. Dimpotrivă, viziunea pe cheltuieli este, mai degrabă, de creștere. Numai la salariile bugetarilor se intenționează o creștere de până la 70 la sută. Asta înseamnă miliarde. Numai dacă este să calculăm deciziile care se prefigurează pe Codul Fiscal, pe cheltuielile cu salariile, discutăm deja de un deficit de 5 la sută din PIB, nu 3 la sută. Cifrele astea trebuie să le conștientizăm, noi le-am semnalat de mult. Opinia noastră este disponibilă pe site încă din luna martie. Din luna marție și până acum, Guvernul nu a luat în considerare acea opinie și acum lucrurile s-au precipitat”.

O altă poziție tranșantă, este a lui Marian Pană (aici) unde punctează teoretic și practic pe reglementări, angajamente anterioare inițiativei fiscale cu referire la obiectivul strategic al României: integrarea deplină în Uniunea Europeană - uniunea monetară.

Mai sunt materiale care pun mari semne de întrebare cu privire la ce ar urma să se întâmple dacă acest Cod fiscal este lăsat să intre în vigoare fără a fi însoțit de anumite măsuri.

Politic, Alina Gorghiu a făcut mereu precizări. Care reflectă poziția PNL. La fel și alți lideri ai PNL, cum ar Cătălin Predoiu sau Andreea Paul. Pe zi ce trece, pe măsură ce consecințele nefaste ale actualei politici guvernamentale ies la iveală, poziția PNL devine din ce în ce mai corectă.

„PNL, înainte de adoptarea Codului fiscal, a spus un lucru foarte simplu: suntem adepții relaxării fiscale (...) Nu avem o problemă cu prevederile pe care am reușit să le impunem în Codul fiscal (...) Îngrijorarea noastră, și ați văzut că este dublată de îngrijorarea instituțiilor europene, de Consiliul Fiscal, de poziția diverșilor analiști care spun în felul următor: bun, ne dorim cu toții relaxare fiscală, dar avem capacitatea să susținem această relaxare fiscală, menținându-ne în angajamentul de deficit structural așa cum este obligată România ?” la TVR.

„Nu o dată am avut aceleași argumente și aceleași solicitări. Înainte de dezbatere am avut aceleași solicitări. La momentul la care la sfârșitul lunii mai am anunțat programul de guvernare am inserat acolo toți pașii care trebuie făcuți pentru a se ajunge la această relaxare fiscală pe care noi ne-o dorim, pregătirea sistemului, rediscutarea problemei companiilor de stat care sunt nerestructurate, nereformate, problema reducerii evaziunii fiscale, care din păcate este în creștere și e doar un deziderat, se pare, al actualului Guvern”.

„Ministerul Finanțelor este obligat să prezinte un studiu de impact, Guvernul este obligat să vină la dezbaterile din Parlament cu niște cifre. (...) S-a pus problema multor stipendii și stipendiuțe. (...) Guvernul trebuie să spună, se poate sau nu se poate să ne ținem în această țintă de deficit structural (...) Nu cred că putem să ne permitem ca o politică de relaxare fiscală astăzi făcută de Guvern, cu acordul unui Partid Național Liberal în opoziție, să se întoarcă împotriva populației”.

Pentru mine este clar că PSD și ticălosul de Tăriceanu fac tot ce este posibil pentru ca România să își rateze obiectivele strategice ca țară. Este clar că PSD și Tăriceanu plus gașca de ticăloși care îl înconjoară au conceput un plan pentru a împiedica pe Klaus Iohannis să își ducă la îndeplinire angajamentele asumate la alegerile prezidențiale Este un plan ticălos, un plan care urmărește crearea de disfuncții activității guvernamentale, limitarea resurselor bugetare pentru realizarea obiectivelor politice angajate, discreditarea celor care vor urma la guvernare. Repararea disfuncțiilor ce se crează vor fi de lungă durată iar unele măsuri vor afecta populația. Asta urmăresc cei din PSD și Tăriceanu.

Până acum, UDMR este singura formațiune politică mai serioasă care își pune întrebări. UNPR-ul interesului național nu poate trece de limita calcului politicianist practicat de PSD și ALDE. Practic, Oprea își dă girul acțiunilor contrare interesului național. Nu este de încredere. Brandul cu care se tot laudă Oprea este pe cale să se umple și mai mult de rahat.

Este ! PSD a pierdut iar. Tăriceanu ... ?!

Dimineață vorbeam cu „dacă”. Acum vorbesc cu „este”. Mihai Răzvan Ungureanu este noul director al Serviciului de Informații Externe.

O victorie politică în Parlament în urma unei bătălii murdare, tip PSD. Câștigătorii sunt mai mulți. Nu doar de la PNL. Sunt câștigători și cei de la UNPR, cei de la UDMR, cei de la minorități, independenții.

Tot o victorie politică este de notat și în dreptul Președintelui Klaus Iohannis.

Perdanții sunt cei din PSD și noua construcție mincinoasă numită ALDE, condusă de Tăriceanu și datornicul lui Voiculescu, Constantin.

Este a doua oară când se formează în Parlament o altă majoritate parlamentară. Tot pentru o propunere a Președintelui Klaus Iohannis. Prima a fost la Strategia națională de apărare. A doua este la alegerea directorului SIE.

Este o vorbă. Nu se poate 2 fără 3.

Urmează vacanța parlamentară. Va fi ? Întrebarea trebuie pusă chiar dacă ar părea că nu. Trebuie pusă din cauza lui Victor Viorel Ponta care este operat și stă la turci cu ochii beliți către țară. Cu inima în ghimpi. Ce va fi ? Ei bine, a fost prost. Pentru el și PSD-ul lui. După ziua de azi este posibil să fie și mai prost. Atitudinea agresivă a liderilor PSD în tandem cu Tăriceanu și lingăii lui, insultele la adresa lui Iohannis dar și a liderilor PNL care, vor sau nu, trebuie să primească în clubul înjuraților și pe Gabriel Oprea, va avea consecințe. Pe de o parte, PNL nu va rata ocaziile ce vor apare pentru a da în Ponta și ai lui cu tot ce pot. Pe de altă parte, PSD este, încă, la guvernare cu UNPR. Iar UNPR a adăugat pe lista „interesului național” rezolvarea problemelor cu cei din PSD. Probleme grave. Nici nu știu dacă cei din UNPR vor accepta 1-2 ministere ca să mai stea împreună cu PSD-ul aflat în degringoladă.

Mă gândesc și la majoritatea necesară PSD pentru a trece modificările la codurile penale. Alea care îi scapă pe infractori de pușcărie. O soluție pentru introducerea lor ar fi ordonanțele de urgență. Asta doar după ce vine Ponta și ia locul lui Oprea în fruntea Guvernului. Altfel, nu se poate. Ar mai fi un obstacol. Avocatul Poporului, demnitate ocupată de Ciorbea. Normal, Ciorbea ar trebui să sesizeze CCR pentru neconstituționalitate. Cum știm că Ciorbea este vândut lui Ponta și PSD, nu prea sunt speranțe. În Parlament, după ce începe sesiunea din toamnă, Tăriceanu și Zgonea pot fenta intrarea legilor organice (!) pe ordinea de zi și lăsarea ordonanțelor în funcțiune cât mai mult timp posibil. Abia după ce se aprobă legile de aprobare a ordonanțelor acestea pot fi atacate la CCR pentru controlul de constituționalitate de către partidele parlamentare. Dacă se manifestă majoritatea de acum la respectivele legi, PSD poate avea surpriza să constate că legile resping ordonanțele și, mai mult, majoritatea ce se va forma să fie de cord cu măsurile de revenire la starea inițială.

În fine, victoria lui MRU este o victorie comună, a tuturor forțelor din Parlament care au strâns rândurile în jurul Președintelui Iohannis. El este liantul viitoarei majorități parlamentare. El este, că se vrea sau nu, motivul pentru care PSD va deveni un partid oarecare. UNPR îi va lua locul !

Culmea, era să uit de dosarul lui Ponta ! Procurorul de caz abia îl așteaptă. De guvernare scapă, își dă demisia, de procuror, ba.

Va fi sau nu va fi ?

Va fi sau nu va fi MRU director la SIE ? Aceasta este întrebarea. Existențială. Azi. Pentru unii. Pentru alții, nu.

Dacă va fi să fie, MRU își poate continua acțiunea de „modernizare” a Serviciului (se lăuda cu ani în urmă că a inițiat și a desfășurat, pe timpul mandatului, acțiuni de modernizare a SIE !). Între timp, ca orice persoană cu o instruire peste medie, a mai meditat. Se poate spune că va fi în mediul lui.

Dacă nu va fi să fie, MRU va rămâne parlamentar. Cu regretul că nu a fost să fie și cu niște resentimente față de unii oameni politici. Cu consecințele de rigoare.

Iohannis va desemna altă persoană. Cu sau fără consultări. Are, undeva la sertar, varianta pregătită. Și el va avea ceva resentimente. Chiar dacă a declarat, în mai multe rânduri, că politica nu se face cu sentimente, va avea „un cui” pentru unii. Îl va folosi. Fără a face valuri în media. Sunt suficiente zone în care media nu ajunge, nici să vrea.

Nominalizarea lui MRU are însă meritul ei. Politic, arată poziția forțelor. Tendințele. Până acum, tendința semnificativă este aceea de concentrare a susținerilor pentru Președintele Iohannis. Interesul politic este major. Majoritatea politicienilor se poziționează cât mai aproape de putere. Dacă nu la putere, măcar pe aproape. În jurul ei. Alături de ea.

Tot politic, această nominalizare „scoate măștile” forțelor politice, forțează alianțe sau viitoare alianțe, evidențiază „aliații” și „adversarii”. Forțează alegerea partenerilor politici, membri ai actorilor politici aliați.

Cumva, are rolul de a defini forțele ce se vor înfrunta la alegerile viitoare.

Alianța la guvernare este cea mai încercată de această nominalizare. UNPR profită de situație și se întărește. În dauna PSD și a ALDE tăricenist. Încet-încet ocupă rolul de „balama” politică, rol pe care Tăriceanu și Constantin îl țintesc în urma fuziunii. ALDE tăricenist se postează, agresiv, împotriva Președintelui Iohannis. Poziția lui Tăriceanu slăbește încercările PSD de a se menține pe o linie moderată în raport cu Președintele Iohannis. Contaminați de Tăriceanu, Ponta și ai lui au adoptat un un discurs conflictual. În plus, au început să impună, cu forța, modificări legislative care slăbesc capacitatea instituțiilor statului de a lupta contra actelor de corupție. Se va reflecta în aprecierea populației față de PSD. Klaus Iohannis va putea, atunci când va considera necesar, să îi arate pe cei din PSD ca fiind „dușmanii” progresului României. Îi va arăta ca fiind cei care se opun modernizării statului. PSD va simți efectul declarațiilor. Va fi nominalizat. UNPR va fi deoparte. Va primi ce va pierde PSD. Tăriceanu și ALDE al lui va pierde fără a fi nominalizat. De fapt, la ALDE tăricenist nici nu ai ce nominaliza.

Cât privește PNL, acesta va suferi unele convulsii. Nu mari, mai mici, însă cu o oarecare importanță. PNL este în perioada evaluărilor. Cu cine va merge mai departe în prima linie ? Cine vor fi cei din linia a doua, a treia, cine sunt cei care formează partidul ? Cum arată „oastea” liberală ? Fără doar și poate că se va ajunge la eliminări. Fără a opri atragerea unor noi membri în oastea de rând, a unor personalități pentru fruntea oastei. Nu este bine să ai alături pe unii care îți bagă cuțitul în coaste când tu ești convins că aceia îți apără viața. O oaste la război nu agrează sentimentalismele, îndoielile, vorbele de panică, harababura, lipsa susținerii logistice etc.

Nominalizarea aceasta are meritul, pot spune așa, de a arăta cine sunt cei cu care poți merge la luptă ca partid. După unele reacții, trag concluzia că unii liberali ar trebui să își caute alt partid în care să evolueze. Îl au pe Tăriceanu la dispoziție. Le-a făcut chip cioplit din ALDE. Au și icoană de închinat. Experiențele anterioare ne ajută să vedem că organizațiile PNL nu au dispărut odată cu plecarea liderilor locali chiar dacă aceștia au ocupat la un moment dat funcții de demnitate publică sau au îndeplinit funcții înalte în partid. Vor fi plecări sau retrageri. Asta este. Intrarea și ieșirea din partid este un act de voință individuală. Când nu mai accepți linia partidului, cauți o altă linie politică de care să beneficiezi.

Cu sau fără finalitatea dorită, nominalizarea lui MRU la funcția de director SIE aduce multe clarificări. De nu va primi votul, MRU va primi, într-un viitor mai apropiat sau mai depărtat, o funcție de demnitate publică, alta decât cea de parlamentar. În PNL are acest drept. Acum, câștigat pe drept.

Pentru că nu am de gând să las sentimentele să mă copleșească, voi sprijini, în continuare, PNL în deciziile sale politice. Cum pot eu.

Mare harababură pentru ... nimic. Guvernul Ponta IV.

Senzațional, formidabil, exploziv, de neînchipuit, bla-bla-bla titrează mediile de informare favorabile noului guvern Ponta, unul restrâns, remaniat, reformat, reașezat, o strânsură cu nume, unele onorabile însă cu puteri mici. Foarte mici. Nu are viitor. Sper eu. Speră mai mulți.

Azi, Ponta îl va anunța. Mâine poate să îl prezinte Parlamentului. O zi-două durează votul în comisii și aprobarea lui în plen odată cu legea bugetului. Mare parte dintre miniștrii nou veniți nu au treabă cu bugetul. Nu au lucrat la el, vor fi simpli executanți ai unor „ordine” politice. Până la depunerea jurământului de către Klaus Iohannis, noul Cabinet va depune jurământul în fața lui Băsescu. Ar fi ultimul act al coabitării Băsescu-Ponta.

Nu am de gând să apreciez pe vreunul dintre cei care vor fi miniștri. Nici nu am de gând să gândesc ce ar putea face ei pentru mai binele țării. Am vaga impresie că această remaniere, reorganizare este doar pentru a fi făcută. PSD readună, sub umbrela ministerelor tradiționale, toate ramificațiile secundare ale ministerelor inventate de ei în 2012 pentru a împiedica PNL (pe atunci partener de guvernare) să își pună în aplicare programele proprii, așa cum au fost ele convenite la formarea USL.

Noul guvern Ponta umple spațiul mediatic. Legea bugetului a trecut pe planul II. Impresia generală este că PSD este singurul care există. Undeva, acoperit de ceața tăceii, PNL clocește. Nu spune mare lucru, nu critică excesiv, nu contrează. Tace și dracu știe ce face. A tăcut pe timpul campaniei pentru prezidențiale și a câștigat Iohannis. Candidatul la funcția de premier al PNL își vede de treabă. Construiește programul alternativ de guvernare, proiectul alternativ de buget, alege viitorii candidați pentru funcțiile de miniștri, se gândește la viitoarele alianțe și stabilește cât și cum vor da din putere. Nu tac ei degeaba, ce naiba !

Tăcerea PNL scoate în evidență gălăgia din PSD și contrele dintre noii aliați. Presa, avidă de informație, nu scapă ocazia să apeleze la cei vizibili pentru „bombele de presă”. Și vin, vin unele după altele. În PSD se ascut cuțitele și se comit agresiuni, Tăriceanu a devenit important, mai important ca UNPR-ul interesului național al lui Oprea care s-a hotărât să dea un șah periculos PSD - ei susțin doar un cabinet condus de Victor Ponta ! Tăriceanu a devenit mai important chiar și decât PC-ul lui Voiculescu condus de „băiatul cu mapa a lui Ponta”, Daniel Constantin. Nici UNPR și nici PC nu trec pragul lui 5% în toate sondajele, măsluite sau nu. Tăriceanu are acel 5% care îl face „credibil”. Cât timp ? Nu prea mult.

Peste toate se suprapune tâmpenia politică. Tehnic, orice idee de organizare a statului și a funcționării instituțiilor acestuia este posibilă. Politic însă, poate avea consecințe nu doar nedorite ci chiar catastrofale, mai ales pentru un stat care are pretenția că este democratic. Ce mă deranjează pe mine, este faptul că cei din PSD, în special Ponta, Dragnea și toți cei care îi susțin, vor să modifice organizarea și funcționarea statului pentru că ei nu mai pot controla propriul partid. Este un comportament tipic unui partid care vrea să fie confundat cu statul. Așa a procedat PSD sub conducerea lui Năstase când au modificat Constituția. Nu mai spun de legile țării. Comportamentul PSD nu s-a schimbat. Este același partid care vrea să fie statul.

Ce viitor va avea noul guvern Ponta ? Dracul știe. Eu nu îl văd. Așa cum nu cred în bugetul făcut acum. După cum este făcut, Ponta și ai lui spun că alimentarea bugetului este sigură, că vor avea chiar un surplus de finanțare pentru scăderea sau eliminarea unor impozite. Aiureli. Din ce au planificat anterior, nu au putut cheltui pentru că fie nu au avut bani, fie au dat drumul la pomeni. cel puțin o treime din bugetul anual pentru investiții nu a fost nici acumulat și nici consumat. Degeaba au băgat acum cu 9 miliarde mai mult dacă ei în 2014 au cheltuieli mai mici, efectiv realizate, decât în 2013. Și în 2014 au planificat mai mult ca în 2013 ! Degeaba asigură cheltuieli, pe hârtie, pentru cofinanțare dacă legislația aferentă nu a fost promulgată. Unele acte normative nici nu sunt scrise ! Degeaba planifici acțiuni dacă nu ai fost în stare să pui de acord legislația română cu acquis-ul comunitar. Marii specialiști ce au îndeplinit demnități în guvernele Ponta de până acum au fost atât de performanți încât am ajuns în criză. O criză legislativă. După ce vom fi sancționați de UE pentru că nu am reformat legile le vom reforma, vom adăuga legile pe care le-am ocolit și abia apoi vom constata că planificarea bugetară propusă de guvernul Ponta III este cam pe alături.

Nu trebuie să ne punem speranțe în noul guvern pentru că odată cu instalarea în funcție a lui Klaus Iohannis nu știm ce urmează să se întâmple. Pe ici colo apare câte un pesedist sau aliat al PSD care îi dă „sfaturi” lui Iohannis să nu influențeze cumva majoritatea din Parlament și să sprijine demiterea guvernului Ponta. Că vezi Doamne ar fi împotriva Constituției. Ei bine, PSD face acum valuri însă are „morcovul” băgat în fund cu tot cu frunze. După investirea lui Iohannis, ce se va alege de toată „munca” lor ?!

Mircea Diaconu atacat din partea UNPR ! De aliați ?

Agerpres. Comunicate de presă. Deputatul UNPR de Maramureș Nuțu Fonta, fost al PPDD, îl atacă pe Mircea Diaconu într-o declarație politică. Are vreo semnificație ? Nu știu, deocamdată. Totuși, Mircea Diaconu a fost sprijinit intens de televiziunile PSD pentru adunarea semnăturilor. Să se fi terminat marea iubire a USD pentru Mircea Diaconu iar acum să fi primit UNPR sarcina de partid și de stat de a împiedica votarea lui de către sentimentalii susținători ai USD ? Tot ce este posibil.

Interesantă caracterizarea făcută lui Mircea Diaconu de parlamentarul UNPR: „ ... a cărui activitate politică este pigmentată din plin de aspecte de incompatibilitate”.

Este interesant și faptul că maramureșanul dă prioritate interpretării legii incompatibilităților după modelul ANI și nu instanței de judecată. M-am uitat la CV-ul lui, ca să înțeleg de unde atâta „înțelepciune juridică”. Aiurea. Este evident că individul nu are legătură cu dreptul. Atunci mi-am pus întrebarea: cine este în spatele maramureșanului ? USD sau ANI ? Nu cumva sunt amândouă, strâns legate în interese politice ? De ce nu ?! USD împreună cu UDMR au o majoritate parlamentară care poate asigura protecția lui Horia Georgescu (înțeleg că este un partener de tenis pentru Ponta !) iar ANI poate „răsplăti” grija ce i se poartă prin acțiuni asupra unor ținte politice cu semnificație pentru USD. Cumva, Mircea Diaconu este subiectul unui exercițiu de colaborare. O merită.

Deputatul maramureșan mai comite una groasă. Emite o critică la adresa instanței de judecată care a validat demersul juridic al lui Mircea Diaconu printr-o declarație politică. Practic, individul critică Justiția pentru că nu a dat o soluție așa cum a fost ea cerută de ANI ! Politicul ia de urechi Justiția ! Asta este o mare problemă. Politicianul fiind din partea USD, putem extrapola interpretarea în sensul că USD și aliații vor să pună Justiția „la punct”, să o oblige să „joace” după cum au ei interesul.

Citind textul comunicatului am impresia că în spate este ANI. Acum nu știu dacă este cu voie de la Ponta și Oprea. Nu este exclus ca Oprea să aibă anumite interese să joace cum cântă ANI. Nu este exclus ca Ponta și ai lui să fi hotărât să scape de Mircea Diaconu. Poate omul a devenit incomod între timp. A fost bun un timp, a ajutat la scăderea în sondaje a PNL și a lui Crin Antonescu acum gata. Ce este prea mult strică. Bașca faptul că a mai bate apa'n piuă cu Mircea Diaconu în plină campanie electorală nu mai este în folosul USD.

Uite așa află Mircea Diaconu cum este cu răsplata trădării.

Am ajuns la liman. Avem o scenă politică clară. De o parte PSD, de cealaltă parte PNL.

USL și-a trăit traiul și-a mâncat mălaiul. A murit urât iar la înmormântare cei prezenți s-au bătut. A murit un concept politic rezultând „morți” politici. A fost păcat de concept, pentru că de ar fi continuat cu bună credință măcar până în 2016 ar fi fost bine. Nu a fost să fie.

USL a fost infestat de lăcomie. Evidentă, agresivă, subversivă. Lacomii din PSD au fost mai mulți, mai organizați, având experiență îndelungată. Aducerea lui Victor Ponta în fruntea PSD a permis revenirea la sferele de influență din timpul „domniei” lui Adrian Năstase. Perioada Geoană a fost un accident. Ion Iliescu a fost reconsiderat, repus în drepturi iar adulatorii lui au primit suficient pentru a considera că pagubele le-au fost acoperite. Manechinul politic Victor Ponta a devenit doar o marionetă politică. Gabriel Oprea cu partidul lui UNPR, format ca reacție la abuzurile lui Mircea Geoană se poate întoarce liniștit la matca comunistoidă a PSD. Dan Voiculescu, alt combinagiu celebru, nu a suportat rigorile relațiilor cu PNL așa că s-a reorientat către PSD atunci când a văzut cine conduce PSD de fapt. Sunt mai vechii lui prieteni așa că se simte bine, politic, ca peștele în apă. Lăcomia PSD, cea care este sursa tuturor abuzurilor în relațiile contractuale de orice natură, inclusiv în contractele politice, este cauza majoră care a determinat ruperea USL. Alte evenimente mai mult sau mai puțin mediatizate sunt doar condiții care au favorizat ruperea.

Plecarea PNL din USL are în spate momente supărătoare. De la eșecul, cumva, al referendumului datorată implicării perverse a lui Ioan Rus în blocarea actualizării listelor electorale permanente astfel că votul a 7,4 mil. de români a devenit inutil, la pactul de coabitare a lui Ponta cu Traian Băsescu, trecând pe la măsurile guvernamentale care au blocat inițiativele liberale pentru stimularea economiei deschizând în schimb cutia pandorei cu măsuri de reparare (financiară) a abuzurilor guvernărilor Băsescu-Boc astfel încât România a stat pe loc și va mai sta și va intra în deficit financiar pentru că nu mai produce suficienți bani pentru o bună guvernare, neuitând cârdășia Ponta-Băsescu pentru împiedicarea măsurilor de reformă destinate realizării independenței reale a Justiției - împiedicarea Monei Pivniceru de a promova actele normative în cauză, aranjamentul Ponta-Băsescu pentru împărțirea procurorilor în funcție de simpatiile politice ale acestora etc. -, legile cu dedicație împiedicate de PNL pentru RMGC și Chevron, legea amnistiei și grațierii care dintr-o lege cumva necesară a ajuns prin intervențiile pesediștilor, a uneperiștilor și a peciștilor o lege cu dedicație ce își propunea să salveze de la închisoare proprii politicieni sau persoane care au asigurat finanțarea lor etc. În multe dintre momente USL se putea rupe. A culminat cu abuzul incalificabil al PSD de a permite partenerului PNL să își exercite dreptul de a numi în funcțiile de demnitate publică proprii membri după cum au hotărât organele de conducere ale partidului. Așa numitul caz Johannis.

Fondul problemei este acesta. USL a dispărut. Scena politică s-a reașezat. Acest moment ar fi trebuit să se petreacă în 2016. Se petrece mai devreme și va avea consecințe. Pentru unii dureroase. Și-au dorit ruperea însă vor ajunge să sufere din cauza ei.

UNPR nu are vise. Au acceptat, de mai mult timp, că sunt o parte a PSD așa că va urma, probabil după alegerile europarlamentare, fuziunea cu PSD. PC are însă vise. Colosul PSD îi va pune unghia în gât și nu îi va mai permite să vorbească singur la public. PC are trei variante la dispoziție. Se lasă înghițit de PSD, se separă de PSD încercând să „prostească” altă formațiune politică să îl ia la remorcă - înclin să cred că de va fi așa, va încerca din nou la PNL -, fie va rămâne singur-singurel iar din 2016 nu va mai exista.

Alți doritori de rupere a USL sunt cei din PDL, PMP, PNȚ-CD, PFC, NR ... partide care sunt foarte tulburi astăzi. Intrarea PNL în opoziție le ridică probleme existențiale. Le este pusă în pericol existența. PDL este sever canibalizat de PMP. Dacă până acum, PMP făcea nazuri cu primirile din PDL, de azi în colo treaba se schimbă. Dovadă este prima acțiune comună a celor două de sesizare a CCR cu privire la neîndeplinirea procedurii constituționale cu privire la votarea guvernului. Iar Traian Băsescu tocmai profită de gestul PDL, pentru că doar PDL poate iniția o astfel de cerere, PMP nefiind partid parlamentar. Potrivit legii. Este evident că PDL și PMP vor căuta o iubire comună, în caz contrar, ambele se vor afla la limita supraviețuirii. PNL va face presiuni asupra PDL astfel că acesta va avea de ales. Ori la bal, alături de PNL, chiar și printr-o fuziune, ori la spital, alături de PMP, membrii de frunte ai PDL urmând să părăsească scena politică. Nici PMP nu se va simți bine. Chiar de loc. Cu toți cei care lucrează cu Băsescu, PMP nu are anvergură. Nu are notorietate. Personalitățile PMP sunt cele mai hulite personalități politice ca urmare a legăturii lor ombilicale cu Traian Băsescu. Nu știu unde vor merge după prima înfrângere electorală. Celelalte formațiuni sunt prea mici și prea prost alcătuite pentru a constitui o forță. Nu trebuie neglijate. Au personalități care pot avea un anume rol în viața politică. De aceea vor fi vânate de partidele mai mari. Sunt sigur că PMP s-a înscris deja pe linia canibalizării lor. PMP trebuie să crească repede, urgent, ca dinozaurii, pentru a evita să fie la rândul lui mâncat. PNL la rândul lui trebuie să fie mai agresiv. Trebuie să distrugă liliputanii aceștia care pot produce necazuri politice când îți este lumea mai dragă.

Ieri, în Parlament, s-a produs un act semnificativ. Încercarea disperată a lui Victor Ponta de a credita ideea că el și cei ce îi stau alături duc mai departe USL a fost sever sancționată de PNL și Crin Antonescu. Pentru a nu mai exista dubiu, Crin Antonescu și-a dat demisia din demnitatea de președinte al Senatului în plenul Parlamentului, într-un moment de maximă audiență. Astfel că toți telespectatorii alături de parlamentarii nedeciși au asista la gestul de final. USL în moarte clinică a fost deconectat de la aparatele care mimau supraviețuirea. Toată pledoaria lui Ponta că guvernul lui este al USL s-a prăbușit ca un castel din cărți de joc. Toată minciuna a ieșit la iveală. Toți cei care constituie aparatul de propagandă al PSD au fost prinși, de către telespectatori, cu chiloții în vine. Momentul culminat a fost la Cotroceni unde Ponta s-a grăbit cu miniștrii de strânsură, adunați de pe miri unde, pentru a fi unși de Președintele României în demnitățile publice obținute imoral în Parlament. Băsescu a refuzat. Procedura parlamentară a aprobare a guvernului Ponta III este viciată constituțional. Nu poți să duci mai departe un guvern al unei alianțe care nu mai există. Așa că Victor Ponta va fi obligat să prezinte Parlamentului un program de guvernare al noii alianțe politice cu obiective ale acestei alianțe. Obiective înscrise în protocolul PSD, UNPR și PC cu UDMR. Protocolul cu UDMR devine astfel parte a programului de guvernare, minciunile lui Victor Ponta potrivit cărora ideile din protocol nu au finalitate decât din punct de vedere al convenției politice (de parcă acest protocol ar fi doar un memorandum - de ce nu l-au numit memorandum ?!) pică. Sunt curios cum va mai aplica aparatul de propagandă al PSD atunci când populația care a votat USL va afla că tot ce a votat ea să nu se întâmple va fi pus în practică de PSD în cârdășie cu UDMR.

Dacă s-a tot bătut toba pe ideea că alianța între PSD și PNL este una contra naturii, cum este să se considere o alianță de guvernare între PSD și UDMR (membru al PPE) ? Sunt curios cum va mai predica Mihai Gâdea la Antena 3 pentru UDMR. Tare curios. Asta înseamnă că voi urmări ce se spune la Antena 3 fără însă a urmări emisiunile.

Prin acceptarea UDMR la guvernare, Ungaria devine statul suzeran față de România !

SUZERÁN, -Ă, suzerani, -e, s. m., adj. 1. S. m. (în Evul Mediu) Mare senior de care depindeau alți seniori, ca urmare a relațiilor de suzeranitate. 2. Adj. (Despre state) Care exercita autoritatea asupra unui stat mai slab, amestecându-se în politica internă a acestuia și impunându-i anumite obligații politice și financiare. — Din fr. suzerain.
Sursa: DEX '09 (2009)

UDMR este o uniune de formațiuni politice formate pe criteriul apartenenței la etnia maghiară. Mare parte, dacă nu toți politicienii maghiari din UDMR au și cetățenie maghiară, cerută de ei la deplina maturitate, prestând jurământul de credință față de statul ungar.

Acceptând UDMR la guvernare, oferind funcții și demnități publice cetățenilor statului maghiar, Partidul Social Democrat pune România în inferioritate față de Ungaria, guvernul român devenind, astfel, o anexă a guvernului ungar. În cel mai deplin înțeles al definiției de mai sus din DEX. Statul ungar va controla România prin miniștrii maghiari din Guvernul României.

Partenerul PSD, UNPR este format, în mare parte, din foști ofițeri ai Armatei României. Ca militar îi voi judeca cu maximă asprime. Participarea lor la această formulă de guvernare este un act de înaltă trădare. Îi pot înțelege pe civili, nu toți au noțiunea de onoare națională, nu pot accepta însă de la militari un astfel de comportament. Iar generalul izmenelor Gabriel Oprea poate face ceva pe stele alea de general primite pentru trădările succesive în plan politic.

Este timpul radicalizării. Alături, în Ucraina, un viceamiral și-a trădat țara trecând în slujba Rusiei. Aici, la noi, gl. Oprea și partenerii lui politici trădează România subordonând-o intereselor Ungariei. Nu se mai poate.

Guvernul Ponta III este guvernul soluțiilor imorale

Nu se putea ca în viața politică să nu apară și să se dezvolte, temporar, formațiuni politice oportuniste, un altfel de oportunism decât cel al politicii în sine. S-au născut și au murit, s-au născut altele și au profitat.

Cea mai veche cloacă al oportunismului în afara politicii este UDMR. Eternul participant la guvernări și eternul măr al discordiei etnice. Cum recunosc și unii dintre UDMR-iști, ei nu sunt un partid, sunt o organizație etnică cu vocația statului în stat. La fel ca organizațiile mafiote. Stat informal căpușă la statul real pentru interese directe și palpabile. Este curtat intens de către PSD și Victor Ponta pentru a-i asigura o guvernare mai ușoară după ce au eliminat din Guvern singurul partid național român: PNL.

A doua cloacă a fost formată de Dan Voiculescu, acum numit PC. A parazitat, în special, PSD. La parazitat, la trădat, iar la parazitat. A parazitat și PNL, Daniel Constantin declarând la o întâlnire cu bloggerii liberali că ei, PC-ul, sunt în majoritatea lor liberali în cuget și simțire, puțini dintre ei sunt socialiști, mai ales cei strânși în jurul lui Dan Voiculescu. Basme. După ce au trădat și PNL s-au pus pe supt din sângele PSD. Din mari dușmani politici ai UDMR, cu o Antena 3 în mare vervă cu doi ani în urmă, acum se aliază cu UDMR pentru a rămâne la guvernare. Formal, ciudații din UDMR au acceptat să colaboreze cu la fel de ciudații din PC însă fără Dan Voiculescu. Iar PC a fost de acord. Ipocrizie la maxim.

A treia cloacă este foarte tânără. Este UNPR. Partidul lui Gabriel Oprea și a lui Onțanu. Partidul generalilor socialiști făcuți la apelul bocancilor. Partidul capabil să facă parte din orice guvern pentru „interesul național”.

Guvernul Ponta se prefigurează a fi o noutate absolută în România. PSD va guverna împreună cu toate partidele căpușă. Cu toate soluțiile imorale. Iar pentru a avea garanția serviciului lor parlamentar este obligat să le accepte toate pretențiile mizerabile. Le va accepta pentru că o eventuală trădare va duce căderea vertiginoasă a PSD de pe scena politică. Va primi serviciile lor pentru că viitorul se arată negru și pentru UDMR. Întărirea democrației în România și a statului de drept prin eliminarea PSD de la guvernare va duce și la eliminarea lor, a celor din UDMR. Vor fi doar niște parlamentari, acolo.

Ca să se simtă major, PSD alege sexul cu minori. De preferință „în grup”.

Au trecut zilele, trec orele iar vrajba din USL nu se mai termină. Se va termina ea, din clipă în clipă. Ori la bal, ori la spital.

Pervers, PSD și-a pregătit pașii din timp. A capturat UNPR-ul devotat „interesului național”, imediat ce a avut garanția că PDL va pierde lupta politică, anunțând cu surle și trâmbițe o fuziune între cele două partide. Uite că au trecut doi ani și „fenomenul” nu s-a petrecut. A intervenit altceva. A apărut ca partid parlamentar PP-DD. Cum nu se făcea ca PSD să apară ca fiind „absorbantul” principal al PP-DD - după ce s-au bălăcărit ca la ușa cortului pe la olteni, UNPR a primit sarcina „canibalului” de serviciu.

Tot din timp a capturat și PC-ul varanului Voiculescu, profitând de faptul că PNL nu a vrut să dea voiculescienilor mai mult decât puteau duce. Iar Voiculescu și ai lui „vărănei” s-au aliniat lângă UNPR pentru capturarea PP-DD întru gloria PSD. S-a ajuns la momentul favorabil pentru a forma o ditamai alianța - USD.

A ajuns astfel PSD ca o „...” între două „...”. Nu putea doar atât. A trecut la minorități. Acolo, Varujan Pambucian, un mai vechi nemulțumit de PNL, a răspuns prezent. La fel cum răspundea prezent și la apelurile PDL și la indicațiile lui Băsescu să ne lămurească din punctul de vedere al minorităților naționale cât de bine procedează guvernarea Băsescu-Boc prin creșterea TVA, tăierea salariilor și a pensiilor și desființarea spitalelor și a școlilor. Cum ne explica Pambucian că trebuiesc luate măsuri pentru salvarea țării care a ajuns în criză din cauza bătrânilor pensionari care, nu este așa, trăiesc cam mult și grevează bugetul de pensii.

Undeva, în rezervă, aștepta UDMR. Mai de dreapta el dar nu atât de dreapta încât să nu aibă înțelegere față de puterea care poate da ceva pentru interesul etnic.

Până acum, PSD are în jur 4 (patru) pitici parlamentari. Mai sunt niște pitici prin Parlament, cum ar fi țărăniștii, forțoșii civici, pedeliștii și, mai nou, independenții PMP băsescieni. Mare lucru dacă nu cumva PSD va ajunge ca Alba ca Zăpada și cei șapte pitici !

În configurarea actuală, USD este ca un grup sexual cu minori. Cred că asta este dorința PSD. Să fie perceput ca fiind „mare”. În fața PDL din 2008 și a PNL astăzi, imaginea cu mărimea PSD nu era prea clară. Cu piticii este evidentă.

USL în ziua lui „ori-ori”. PNL și PSD și-au anunțat intențiile urmează să cadă „la pace” sau nu.

Ieri au fost niște evenimente. PSD a format împreună cu UNPR (cu care la un moment dat anunțau că se absorb) și cu PC o nouă uniune, de data aceasta electorală. A se reține. Electorală. Adică o uniune cu viață scurtă, până după alegerile europarlamentare. Scopul ei nu este de a aduce PSD mai multe voturi și mai mulți candidați la PE ci de a duce în PE un uneperist și un conservator voiculescian. Fastul constituirii uniunii electorale și risipa de vorbe mari a liderilor formațiunilor în cauză nu sunt justificate decât de intenția de a arăta lumii votante că PSD este atât de puternic încât poate să fie singur la guvernare. Dar nu va face pasul, cel puțin pe termen scurt. Nu va face pasul pentru că este încurcat în niște „otgoane” de care nu se poate dezlega încă, consecința fiind mult prea nefericită.

Înaintea marii adunări „social-democrate” de constituire a USD a avut loc o întâlnire foarte interesantă prin participare. PNL care a schimbat o parte din miniștri a avut o întâlnire cu Prim-ministrul Victor Ponta. Normal. Subiectul a fost, evident, prezentarea miniștrilor, acceptarea lor de către premier, stabilirea atribuțiilor vicepremierului liberal în guvernul condus de Victor Ponta. Numai că la masa negocierilor au apărut, ca de nicăieri (cel puțin pentru liberali), alți pesediști, uneperiștii și Dan Voiculescu însoțit de Daniel Constantin. De ce ? Aici este de interpretat.

Acțiunea liberalilor de a întări prezența liberală în guvern și a promova valorile liberale cu mai multă intensitate decât până acum a stricat, spun eu, cursul lin al puterii PSD imprimat de Victor Ponta. Cred că percepția politicienilor este aceea a revenirii la egalitate între liberali și social-democrați. Stare care displace partidulețelor de conjunctură cum sunt UNPR și PC. Nu doar lor, displace profund unora dintre cei care constituie vârful politic al PSD acum, cum ar fi Șova, Zgonea, Sârbu și alții. Displace pentru că percepția egalității la putere între PNL și PSD nu mai lasă loc de negociere pentru o eventuală bucățică de putere pentru UNPR și PC. În percepția publică, cele două partide căpușă nu mai pot fi considerate ca partide cu vocație guvernamentală, chiar de vor avea miniștri, ci partide de conjunctură, ceea ce sunt în realitate. Pentru pesediștii nemulțumiți, se întrerupe procesul de cucerire al puterii și dominării scenei politice de către PSD. Un PNL puternic, cu vocația guvernării permite publicului să aibă o alternativă la PSD, permite publicului care nu agrează PSD să se ducă către PNL (în mod explicit) și astfel, în timp, să se ajungă la o egalitate între cele două partide mari și sub aspectul voturilor primite cu ocazia alegerilor de orice fel. Un PNL puternic la guvernare acum poate opri creșterea PSD în simpatia populației, astfel că PSD se poate opri undeva pe la 30-35% timp în care PNL va crește către aceleași procente. O creștere a PNL va schimba și raportul de forțe, prin răzgândirea unora și altora, cum ar fi cei din UDMR sau chiar PC, nu mai spun de „interesul național UNPR”, de exemplu. Imaginea unui viitor cu aceste schimbări la care se pot adăuga cei care vor rezulta din vânzoleala băsesciano-portocaleză nu este deloc plăcută. PSD, partid care luptă cu disperare să redevină singurul partid care poate conduce România are toate șansele să rămână pentru mulți-mulți ani cel mai mare partid din România care nu mai ajunge la guvernare. Un partid care își va exprima opțiunea politică din opoziție. O opoziție eternă.

Imaginea neagră a acțiunii liberale are însă și o pagină albă. Dacă PSD acceptă propunerea PNL, de fapt o revenire la înțelegerile anterioare, PNL și PSD vor crește împreună și vor guverna împreună pentru a forma ceea ce și-au propus când au format USL. O Românie democratică, pe baze politice și administrative solide astfel încât într-un timp rezonabil să fie eliminat din corpul administrativ și politic tot ce a fost deformat sau impus de băsism. De fapt, zilele acestea Crin Antonescu a pomenit de o astfel de perspectivă. A fost explicit în a arăta că această guvernare trebuie dusă cel puțin până în 2016 și dacă se poate și după această dată. Nu este deloc de lepădat o astfel de propunere spusă tranșant, public, la TVR1, chiar aseară la România Tv.

Propunerile PNL au dus în derizoriu constituirea UCD. Spaimă mare la PC. UNPR are soluția absorbției în PSD. PC are o singură soluție: dispariția. Eliminat de PSD din parteneriat după europarlamentare, foarte posibil, PC nu mai are unde merge. Dacă pleacă de la guvernare (ar fi a treia oară !), nu rupe USL. Este o cantitate neglijabilă. Mai mult, nu este exclus ca PC să își piardă în favoarea PSD sau a PNL parlamentarii și membrii. Pentru politicienii PC doar accesul la putere contează nu și Trustul Intact al lui Voiculescu. De aceea PC nu și-a pus în aplicare, nici anul trecut, „marea” amenințare că merge singur la niște alegeri ca să dovedească ce puternici sunt ei. Pentru că ei de vor merge singuri la alegeri au marea șansă să nu culeagă nici voturile cu care sunt creditați țărăniștii lui Pavelescu. PC este în memoria publică doar ca partid căpușă. Când căpușează PSD, când PNL. De fiecare dată a trădat, nu după mult timp. Sunt sigur că USD-ul constituit ieri are doar scop electoral, așa cum de altfel s-a și denumit, alianță electorală, nu și alianță cu perspectivă politică pentru viitor.

Ca să fie caraghioși până la capăt, cei din PC au construit ei un „discurs” bombă. Ieri, Daniel Constantin a „analizat” frământările din USL, PNL fiind „oaia neagră” și a emis judecățile de valoare voiculesciană de mare importanță teoretică și practică: dacă starea din USL nu se îmbunătățește, Sorin Oprescu este cea mai bună soluție pentru o candidatură la prezidențiale, „cea mai bună” și acum ! Probabil că atunci când Daniel Constantin spunea cu emfază aceste vorbe, Sorin Oprescu avea deja chiloții în vine pentru a primi „lauda”. Nu mult după pupincurismul de mai sus, Daniel Constantin vine cu altă „bombă”: ei, PC, doresc să cunoască bine care sunt obiectivele din „programul de guvernare” al viitorului candidat la președinție al USL pentru că ei, PC, au niște obiective la care țin „cu dinții”. Fără multă greutate constat că, per a contrario, PC nu va vota pentru viitorul candidat la președinție al USL ! Măi tată, mai ! Mulți proști mai mișună liberi pe stradă ! Auzi la el: program de guvernare pentru Președinte ! Alături, Victor Ponta mustăcea, fără însă a interveni. Se poate interpreta. Nu a confirmat ideile stupide ale lui Constantin dar nici nu le-a infirmat. În discuțiile cu Crin Antonescu este sigur că va avea o poziție. Dacă susține ideile lui Constantin, înseamnă că USL se rupe. Dacă nu le susține, înseamnă că Constantin este pe ducă, împreună cu tot partidul lui.

Trebuie să recunosc ceva. Aseară am urmărit România Tv. Am prins și emisiunea lui Striblea și Rus cu social-democrații Ponta, Oprea și Constantin și emisiunea lui Ciutacu cu Antonescu cu participarea, în premieră, a lui Cristoiu. M-am distrat. Copios. Ciutacu a fost pus în ofsaid de Cristoiu. Nu că ar fi dorit Cristoiu, sunt sigur de asta, să îi saboteze intenția de a-l pune în dificultate pe Antonescu. Bănuiesc că „moș” Cristoiu nici nu și-a dat seama, inițial, ce face. Dar la un moment dat, Cristoiu i-a ridicat lui Antonescu mingi la fileu iar Crin nu s-a lăsat și a punctat „sever”. Ciutacu a avut doar posibilitatea să se mire și în genialitatea sa să facă niște fente să nu cadă de fraier. Nu i-a prea reușit, inițial, a reușit mai apoi printr-o „genială” tăcere.

În timp ce aștept rezultatele negocierilor dintre Victor Ponta asistat de ai lui din PSD, de cei din UNPR și nevolnicii din PC cu Crin Antonescu și echipa PNL voi căuta și voi citi impresiile lui Cristoiu după emisiunea la care a luat parte. Își face „mea culpa” ?!