Strategia Națională Anticorupție a Guvernului are susținerea PNL.

Strategia a fost lansată spre dezbatere, în proiect, pe 17 iunie 2016. A primit mesaje, a primit ajutor din partea societății, s-a conturat mai bine iar acum a fost lansată urmând ca la mijlocul lunii august să fie adoptată.

Ministrul Raluca Prună a sintetizat în cuvântul său principalele elemente de interes public din modul de concepere a Strategiei și obiectivele acesteia. Ca o concluzie, avem tot ce ne trebuie pentru ca această Strategie să fie realizată.

Preiau din discursul ministrului ce mi-a atras atenția în mod deosebit. Și sunt destule idei interesante.

• Adoptarea SNA este unul dintre obiectivele asumate de către Premier, de Guvernul României  și de Ministerul Justiției în acest mandat ... Una din prioritățile actualului program de guvernare a fost susținerea fără rezerve a independenței justiției și continuarea luptei împotriva corupției.
• Scopul SNA 2016-2020 este promovarea integrității, prin aplicarea riguroasă a cadrului normativ și instituțional în vederea prevenirii corupției în România.
• Este important de spus că am înțeles în elaborarea acestei strategii că nu trebuie să demolăm ceea ce s-a făcut bine în ultimii ani. Este pentru prima dată în ultimii 20 de ani când putem spune fără rezerve că lupta împotriva corupției are rezultate.
• Este prima strategie care nu demolează ce s-a făcut anterior, ci construiește.
• ... SNA este construită astfel încât toate instituțiile publice să poată atrage fonduri europene deja disponibile. Este important ca instituțiile să coopereze, să inițieze parteneriate sau consorții pentru a atrage cât mai mult din resursele deja alocate pe aceasta tema a integrității. Bugetul necesar pentru măsurile noi preconizate de SNA este de aproximativ 100 milioane euro fără a include aici bugetele minimale pentru măsurile anticorupție deja în vigoare.
• ... noua SNA propune o schimbare de paradigmă. Este  timpul să punem accentul pe educație și prevenție, pentru a preîntâmpina faptele de corupție. Această schimbare de paradigmă implică responsabilități la nivel managerial. Fiecare nou dosar  DNA sau ANI reprezintă un eșec de management. Este important ca la nivel de conducere de instituții să se înțeleagă foarte bine că anticorupția începe cu managementul resurselor publice, cu transparența decizională și cu utilizarea instrumentelor de audit și control intern. Prin noua SNA promovăm modelul de manager de instituție care se implică efectiv în promovarea integrității instituției, care oferă propriul exemplu de integritate și sancționează sau gestionează adecvat încălcările regulilor, de la cele mai mici, de tipul abaterilor administrative, până la cele mai grave, de nivelul infracțiunilor.
• Ne propunem ca prin noua SNA să consolidăm și cel puțin trei dintre măsurile preventive care nu au funcționat atât de bine în precedenta strategie și anume: interdicțiile post angajare, avertizorul de integritate și consilierul de etică.
• ...  valorile de la care s-a pornit în redactarea viitoarei SNA și care sunt aplicabile deopotrivă întregii administrații publice, valori care trebuie să fie aplicate pentru a se ajunge la dezideratul unei bune guvernări, în interesul public: prioritatea interesului public, integritatea, transparența și voința politică.
• Trebuie să ne asigurăm că nimeni nu se îmbogățește prin infracțiuni. Toate sumele rezultate din infracțiuni și imobilele confiscate vor fi reîntoarse în societate în proiecte concrete, măsurabile, verificabile. Ne propunem ca fiecare leu rezultat şi recuperat din infracțiuni să se întoarcă în educație, în sănătate, în proiecte sociale și în măsuri de prevenire a formelor grave de criminalitate. 
• SNA contribuie și la dezvoltarea componentei internaționale, aderarea României la Convenţia OCDE privind combaterea mituirii funcționarilor publici în cadrul tranzacțiilor comerciale internaționale continuând să fie un obiectiv strategic național și o prioritate a agendei naționale anticorupție.
• În concluzie, doresc să evidențiez rolul fundamental pe care îl au transparența și integritatea în exercitarea funcției publice. Aceste două elemente sunt pilonii centrali ai bunei guvernări, guvernare care trebuie să fie pentru și în folosul cetățenilor. Avem o cetate, ne aparține tuturor. Ministerul Justiției dă prin acest SNA societății niște instrumente si cred că avem un larg consens că trebuie să ne apărăm cetatea cu mijloacele pe care le avem la dispoziție.

Este normal să fie puncte de vedere diferite. Absolut normal. Personal, sunt încântat să văd că PNL dă un semnal de susținere a SNA.

Co-Președintele PNL, Alina Gorghiu a ales să aprecieze abordarea Guvernului cu privire la SNA. Ca om politic care țintește și probleme cu influență directă asupra propriilor membri.

Mai mult accent pe prevenirea corupției — iată o abordare înțeleaptă, pe care mă bucur să văd că reprezentanții Guvernului o promovează

Dosarele de la DNA sau ANI sunt și expresia unui eșec al instituțiilor de a preveni actele de corupție, de incompatibilitate sau conflict de interese. Astăzi, o persoană aflată într-o funcție publică, de bună credință, care vrea să afle dacă o acțiune a sa ar încălca legile care privesc integritatea, se va pierde într-un hățiș legislativ de peste 300 de acte normative. Un cod al incompatibilităților, care să unifice întreaga legislație din acest domeniu, e absolut necesar

 Este foarte important faptul că PNL aderă la această Strategie. Fiind partid cu vocația guvernării, din toamnă este posibil să fie partidul care pune în aplicarea prevederile acestei Strategii, este sigur că va participa la acțiunile de elaborare a unui cod al incompatibilităților astfel încât mulțimea de acte normative legate de incompatibilități - peste 300 ! -, să fie concentrate într-o singură lege, organică.

Toate guvernele anterioare s-au dovedit a fi ineficiente. Da, acesta este adevărul. Când vezi lunga listă de foști miniștri, secretari de stat, directori ai direcțiilor din ministere, șefi ai instituțiilor descentralizate și deconcentrate în miile de dosare penale pentru fapte de corupție sau pentru alte infracțiuni legate de îndeplinirea atribuțiilor de serviciu sau fapte comise pe timpul cât îndeplineau atribuții de demnitate publică nu ai cum spune altceva. În guvernările Năstase, Tăriceanu, Boc și Ponta și-au făcut loc tot felul de „băieți deștepți” care pentru a-și realiza visele de îmbogățire au propus și au reușit să schimbe legi. Acum sunt trași la răspundere iar Raluca Prună are perfectă dreptate când afirmă că în aceste zile lupta anticorupție are, cu adevărat, rezultate. A durat ceva timp până la acest rezultat dar, avem satisfacția că mergem către bine.

Trebuie să mai fac o remarcă. Schimbarea de paradigmă pe care o propune SNA 2016-2020, cu accentul pe prevenție și educație are o imensă importanță. Impune abordări noi în toate domeniile activității guvernamentale. Este un mare pas înainte iar eu sper că cei care vor veni la guvernare, de preferat PNL, vor face tot ce este posibil ca societatea românească să scape de „boala vacii nebune” cu care a infestat-o PSD dar și „urmașii lui Băsescu”.

Dezinformarea jurnalistică de proporții apocaliptice. Dezincriminarea conflictului de interese ! Vai !

Era să o iau razna la aflarea știrii „comerciale”. Ea este o știre, însă nu dezincriminează ci clarifică ceva ce știința dreptului tot spune de mii de ani: legea dispune doar pentru viitor. Legea nu este retroactivă decât în cazul legii penale mai favorabile. Art. 15 alin. (2) din Constituție.

Pentru că suntem aici, Constituția dispune la art. 16 alin. (2), „Egalitatea în drepturi”, că „nimeni nu este mai presus de lege” ! Poate își amintesc și cei foarte încrâncenați astăzi de acest principiu. Mai ales cei care au promovat o tâmpenie mai mare ca ei.

La art. 23 alin. (12), „Libertatea individuală”, se dispune că „nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii” ! Iar aici am o mică problemă cu cei de la ANI care, în plin avânt al promovării „integrității”, au sărit calul și au început să combine merele cu perele pentru a arăta poporului că lucrează. În temeiul unei legi noi, cu caracter imperativ au început să producă acuzații pentru fapte vechi. Bine, nu au ajuns la perioada domniei lui Ștefan ce Mare sau Vasile Lupu, dar nici nu mai aveau mult.

Să vedem despre ce este vorba.

Niște parlamentari au avut o inițiativă legislativă prin care au adus o interpretare a prevederilor art. 38 din Legea privind Statutul deputaților și senatorilor. La alin. (6) din Lege, se prevedea la anul 2006 că : „(6) Angajarea personalului birourilor parlamentare ale deputatilor si senatorilor se face prin incheierea unui contract de munca pe durata determinata sau a unui contract civil. In cazul angajarii pe baza unui contract de munca pe durata determinata, incadrarea salariatilor se face prin ordin al secretarului general al Camerei Deputatilor sau al Senatului, dupa caz, la propunerea deputatilor sau a senatorilor in cauza, iar in cazul contractului civil, acesta se incheie intre deputatii sau senatorii in cauza si persoana fizica.”

După câte se observă, nu există nici o interdicție privind angajarea membrilor de familie. Dar absolut nici una.

În anul 2013, Legea privind Statutul deputaților și senatorilor suferă modificări substanțiale, astfel că după alin. (6) au fost introduse alte trei alineate care distinge cine pot fi angajații cabinetelor parlamentare:

„(6/1) La angajarea personalului birourilor parlamentare se va respecta nomenclatorul funcţiilor prevăzut în hotărârea pentru aprobarea normelor privind modul de utilizare şi justificare a sumei forfetare aferente cheltuielilor efectuate de deputaţi şi senatori pentru birourile parlamentare.

(6/2) Membrii familiei deputatului sau senatorului ori rudele/afinii acestuia până la gradul al III-lea nu pot fi angajaţi la respectivul birou parlamentar.

(6/3) Angajaţii cu contract de muncă sau convenţie civilă ai unui birou parlamentar pot fi reangajaţi în biroul parlamentar al aceluiaşi deputat sau senator şi în noul mandat, în cazul realegerii acestuia.”

ANI a sărit de fund în sus. În motivarea inițiativei legislative, parlamentarii au dat exemplele necesare din care a reieșit că cei de la ANI au întocmit dosar de incompatibilitate acelor deputați și senatori care au avut membri ai familiei angajați ca cabinetul parlamentar înainte de data de 21 august 2013, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 219/2013 care modifică și completează Legea 96/2006. Ceea ce este inadmisibil ! Nu ar strica ca cei interesați, cei care au devenit parte ai acestui conflict creat pe baza unui abuz, să ceară unui procuror competent să se uite ca abuzul comis și să îi dea de capăt cu respectarea strică a legii.

Cum a motivat ANI opoziția la această inițiativă legislativă ? Prostește !

Ei contraatacă cu Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei , art. 70 și 71 care prevăd:

„CAP. 2
Conflictul de interese

SECTIUNEA 1
Definitie si principii

ART. 70
Prin conflict de interese se intelege situatia in care persoana ce exercita o demnitate publica sau o functie publica are un interes personal de natura patrimoniala, care ar putea influenta indeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care ii revin potrivit Constitutiei si altor acte normative.

ART. 71
Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese in exercitarea demnitatilor publice si functiilor publice sunt: impartialitatea, integritatea, transparenta deciziei si suprematia interesului public.”

Lipsa de claritate a susținerii ANI este evidentă. De aceea s-a trecut la modificarea și completarea Statutului deputaților și senatorilor în 2013. Sintagma din definiția conflictului de interese „care ar putea influența” este destul de ciudată, introduce o prezumție de vinovăție care, este neacceptată de către Constituția României. Ca să vezi problemă !

Mai este o problemă. Mare. Nu toți cei care ajung parlamentari au cunoștințe de drept ! Înființarea birourilor de parlamentari în teritoriu și angajarea personalului se face, cumva, sub supravegherea secretarului general al Camerei din care face parte parlamentarul. Contractele de muncă se încheie de Secretariatul Camerei parlamentare, doar contractul civil se încheie de parlamentar. Având în vedere faptul că la  Secretariatul Camerei există, probabil, juriști care s-au documentat cu legislația aplicabilă în materie, inclusiv cu prevederi din legile care privesc și alte domenii de activitate, Secretariatul avea obligația de serviciu (cred, nu dau cu parul !) să îi atragă atenția parlamentarului asupra prevederilor legale incidente.

Sintagma „care ar putea influența” nu este suficient de puternică pentru a introduce o interdicție cu privire la o persoană apropiată parlamentarului. Nu este exclus ca persoana angajată la cabinetul parlamentarului în cauză să fie o persoană cu integritate, imparțială, dedicată interesului public, transparentă în acțiunea publică. În condițiile legii transparenței și a conflictului de interese din 2003 și a Statutului parlamentarilor din 2006, eu unul nu văd conflictul de interese clar delimitat. Condiția „care ar putea influența” cere o acțiune care poate fi identificată ulterior ca fiind lipsită de obiectivitate față de atribuțiile parlamentarului. Ca atare, suntem obligați să constatăm post factum o acțiune care poate fi interpretată ca un conflict de interese după ce efectele ei dovedesc că există un interes personal în afara celui public pentru care ființează cabinetul parlamentarului.

Nici referirea la prevederile art. 301 din Codul penal, privind abuzul în serviciu, nu este lămuritoare pentru ce vrea ANI.

„(1) Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obținut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică”.

A se observa că aici vorbim despre o acțiune făcută cu încălcarea altei legi în vigoare. Codul penal sancționează încălcarea altor legi pe lângă sancționarea directă a unor fapte considerate ca având un pericol social (omorul, furtul etc.). În articolul de mai sus, Codul penal trimite direct la atribuțiile de serviciu ale „funcționarului public”, nu la altceva. Dacă în acele atribuții nu există o anume interdicție, acea lipsă nu poate fi imputată funcționarului. Ar însemna că magistrații, procurori și judecători, ar adăuga la lege ceea ce le este absolut interzis.

Cu aceste două motivări, ANI s-a făcut de tot rahatul. Mai mult, dacă ne uităm la succesiunea în timp a legilor aduse în discuție, vedem că legea la care se referă ANI cu atâta ardoare este din 2003. Legea care privește biroul parlamentarului și personalul care îl deservește, este din 2006. Logica juridică ne spune că legiuitorul, adică Parlamentul României, a considerat că prevederile art. 38 alin (6) din Statutul deputaților și senatorilor, în forma în care l-au construit, nu încalcă prevederile legii anterioare privind incompatibilitatea și conflictul de interese. Până în 2013, când acest articol a fost modificat și au fost introduse interdicțiile, parlamentarii care și-au angajat membrii de familie au respectat, pur și simplu legea.

Mie mi se pare ciudat să emit o lege prin care să explic cum se aplică dreptul ! Pe de altă parte, trebuie să constat că în instituțiile statului sunt multe persoane cu putere de decizie care nu au ce căuta acolo. Cei de la ANI care au întocmit astfel de dosare, cu motivări care au adăugat la lege, cu motivări care au interpretat retroactiv legile, cu motivări care pur și simplu au încălcat legea ar trebui trimiși la plimbare. Pot face gogomănii în privat. Câte doresc. La stat însă nu. O reformă asupra instituțiilor publice se cere cu insistență. Nu mai putem să plătim tot felul de habarniști.

Iohannis este compatibil. ICCJ a respins recursul ANI.

A mai trecut un „hop”. ICCJ a hotărât, astăzi, să mențină sentința Curții de Apel Alba Iulia, stabilind că Iohannis nu a fost în stare de incompatibilitate atunci când era primar al Sibiului.

Era normal. Legea pe care s-a bazat ANI este anormală, chiar dacă este constituțională. Bașca a fost interpretată în mod abuziv iar o instanță de judecată (sau mai multe) i-a dat dreptate ANI pentru considerente ce scapă unei analize normale, bazată pe limba română (cu dicționar alături), logică și scopul legii. Nu mai spun de legea ANI care are un articol idiot pur și simplu, articol prin care nu se oprește starea de incompatibilitate, generată de o hotărâre a unei entități locale ci este sancționat mandatarul ! Ca la nebuni ! În legea tâmpită a ANI trebuia să fie declarată nulă hotărârea consiliului local și nu sancționarea persoanei fizice desemnată ca mandatar. Nu pot să nu îi dau dreptate lui Dan Mihalache care a spus odată că legislația noastră este făcută de parcă toți românii ar fi infractori.

Reacțiile sunt diferite. Marii sforari ai PSD, PRL, PC, UNPR, PMP și cei din jurul Monicăi Macovei, ajutați de cei de la Antena 3, România Tv a lui Ghiță și B1Tv plus ceva ziare au primit o grea lovitură. Deja, cei de la „Lumea Justiției” (aici), aprigi susținători ai incompatibilității lui Iohannis, mai ales pe platourile Antenei 3, reclamă lipsa de dreptate. Induc ideea unei judecăți nedrepte. Că Iohannis ar fi fost favorizat de ICCJ. Voi urmări și pe cei de la HotNews.

Urmează să mă delectez cu „supărările” celorlalți. Voi butona pe toate televiziunile.

Cu terminarea acestui proces s-a dat startul pupatului în fund la Iohannis. Toți lătrăii se vor transforma în pupincuriști.

ICCJ a respins cererea ANI de urgentare a analizei admisibilității recursului !

Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea ANI de urgentare a recursului înaintat de aceasta împotriva sentinței CA Alba de desființare a raportului de incompatibilitate al ANI privind pe Klaus Iohannis.

Ca atare, analiza admisibilității recursului ANI se va produce pe 18 noiembrie, după turul II al alegerilor prezidențiale.

 Curtea de Apel Alba a desființat raportul întocmit de ANI privind starea de incompatibilitate a lui Iohannis, ca reprezentant al primăriei Sibiu în RA Apă-Canal Sibiu (entitate cu activitate în 3 județe !).

Un principiu de drept spune că ce nu este interzis de lege este permis. Cum legea interzice ca primarul și viceprimarul să reprezinte comunitatea în entitățile economice de interes local sau statul în entitățile economice de interes național - art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 -, juriștii ANI au considerat că nu doar Klaus Iohannis este incompatibil ci toți primarii localităților care își reprezintă comunitățile în această regie sunt incompatibili. Curtea de Apel Alba nu a fost de acord și a distins între entitatea economică de interes local - entitate subordonată primăriei - și entitatea economică de interes regional care are propria identitate și care ia decizii în funcție de interesul economic și nu funcție de obiectivul politic al comunităților pe care le deservește. Regia respectivă deservește comunități locale din 3 județe ! După părerea mea, instanța de apel de la Alba a distins corect între condițiile care favorizează actul de corupție și cauzele care le favorizează de la o entitate economică locală, subordonată primăriei, și cele care pot apare la o entitate economică de interes regional (cum este acest caz) care nu este subordonată unei administrații locale.

Pe de altă parte, o altă interpretare a CA Alba ar fi dus la un „adaus la lege”, ceea ce instanței de judecată îi este interzis. Iar legea este foarte clară aici. Folosește termenul „interes local”. Cu toate consecințele ce decurg de aici.

ANI a introdus recursul reclamând faptul că la Constanța, Curtea de Apel a dat soluții în 3 (trei) dosare privind aleși locali - ANI face o asimilare când afirmă că și primarii sunt aleși locali, asta însemnând că la Constanța a fost vorba despre alt fel de aleși locali, probabil consilieri -, cerând prin recurs ca ICCJ să facă aceeași asimilare și să îi dea dreptate.

Nu am reușit să văd dosarele de la Constanța, măcar extrase. Am căutat pe net însă nu am dat de ele. Nu mai caut.

Decizia ICCJ strică planurile lui Băsescu și ale Elenei Udrea. Strică planurile lui Tăriceanu, Meleșcanu, Macovei și chiar ale lui Ponta.

Horia Georgescu a acționat la disperare. „Stăpânul” lui de la Cotroceni va fi nemulțumit. „Prietenul” lui de „joacă”, Victor Ponta, așișderea. Primul nu ajunge în turul II cu marioneta Elena Udrea iar al doilea are mare teamă că pierde alegerile.

Pescuitorii în ape tulburi care își făceau speranțe din eliminarea lui Iohannis își rod unghiile de ciudă. Au lucrat și ei, din umbră, pentru a induce populației ideea că Iohannis va fi oprit de ICCJ să candideze. Tăriceanu, Meleșcanu, Macovei ...

Fără să mă uit la posturile Tv, voi urmări din postările de pe fb ce reacții au avut. Unii de pe la Antena 3 și România Tv, Realitatea Tv și B1Tv vor face clăbuci la gură de indignare. Bănuiesc, nu dau cu parul. Sper ca după 16 noiembrie să turbeze. Cu toții. Unii vor „turba” duminică seara, când favoriții lor vor dispare la vot. Realitatea Tv și B1Tv vor fi foarte afectate. Elena Udrea va deveni un mare „nimeni politic”. Alături de Băsescu, desigur.

Să-i moară capra, să moară și el. Asta este esența legii ANI și a tuturor legilor care stabilesc incompatibilitățile și conflictele de interese.

Mi-am exprimat de mai multe ori nemulțumirea față de legea ANI, cea cu incompatibilitățile. Pentru că în aplicarea ei se constată excesul, atât în partea de reglementare cât mai ales în cea de constatare a unor posibile stări de incompatibilitate ori conflict de interese.

O primă constatare, personală, privește excesul de reglementare.

Existența unei incompatibilități duce, automat, la aplicarea unei sancțiuni administrative ce privează subiectul de drepturi constituționale fundamentale. Dreptul de a alege și de a fi ales. Dreptul de a ocupa o funcție publică. Legea nr. 144/2007 și Legea nr. 176/2010 care o completează și o modifică pe prima, nu distinge între actul săvârșit cu intenția de a comite o infracțiune (legată indubitabil de corupție) și o neînțelegere sau aplicare eronată a legii. Ele lucrează cu sancțiuni radicale. Nu există o corecție a stării de incompatibilitate sau a conflictului de interese. Nu există partea normală a măsurii. Ieșirea din incompatibilitate și soluționarea conflictului de interese prin acțiunea proprie a subiectului cercetării ANI ca urmare a constatării acestora. Nu. Se vine, abrupt, cu sancțiunea lipsirii de drepturi. Toată Secțiunea a 3-a a Legii 176/2010 este construită în scopul conflictului între subiectul cercetării și ANI. Conflict care se rezolvă doar pe calea judecătorească, în cazul în care subiectul ferm convins că are dreptate cere anularea raportului ANI la instanța de contencios administrativ.

Recunosc că scriu acest articol de blog stimulat de recursul ANI la hotărârea Curții de Apel Alba care a desființat raportul ANI în cauza privind incompatibilitatea lui Klaus Iohannis. ANI a atacat hotărârea instanței. Avem deja o judecată. Recursul fiind o cale extraordinară de atac, apelul la el trebuie fundamentat pe un motiv excepțional prevăzut de lege. Iar legea, în cauză Noul Cod de procedură civilă, are 8 motive la care se poate apela pentru un recurs.

„ART. 488
Motivele de casare
(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:
1. când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale;
2. dacă hotărârea a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a
procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui
compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii;
3. când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în
condiţiile legii;
4. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;
5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage
sancţiunea nulităţii;
6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe ca
numai motive străine de natura cauzei;
7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat;
8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”.

Am subliniat ultimul motiv de nelegalitate a unei hotărâri judecătorești ce poate fi atacată cu recurs. Am citit și alte „păreri” cu privire la acest recurs al ANI și am înțeles că motivarea ANI stă în ultimul motiv.

ANI reclamă că instanța de la Alba Iulia a încălcat sau a aplicat greșit normele de drept material, adică prevederile legii nr. 161/2003 actualizată privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției și, din ce am reținut eu, cei de la Alba nu au reținut o soluție a Curții de Apel Constanța care a dat dreptate ANI într-un alt proces cu un incompatibil local.

Este un fir subțire al înțelegerii legii. Legea nr. 161/2010 are o prevedere la art. 87 alin. (1) lit f) cu o incompatibilitate pentru primar :

„f) funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național”;

ANI consideră că instanța de la Alba ar fi trebuit să asimileze calitatea de „interes regional” cu cea de „interes local”. Regia autonomă din Sibiu care are în AG primarii din localitățile pe care le deservește ar trebui, după ANI, să fie calificată ca fiind de interes local pentru fiecare primar care își reprezintă localitatea în AG. ANI a motivat că nu există nici o diferență semnificativă între cele două „interese” și că riscurile pentru care legea a stabilit incompatibilitățile pentru primari sunt posibile și la nivel regional. Practic, ANI îi cere ICCJ să adauge la lege. Asta în condițiile în care sistemul nostru de drept este unul pozitiv, în sensul că legea stabilește faptele și nu interpretarea judecătorului. În altă formulare, dacă legea nu o prevede, o faptă nu există.

Noi avem însă experiența CCR dar și a unor instanțe de judecată care au dat noi interpretări legilor, după cum au fost unele interese politice. Interpretări care au dat noi sensuri unor cuvinte, peste ceea ce dicționarul român a stabilit. De aceea eu am o oarecare reținere cu privire la admiterea sau nu a recursului ANI de către ICCJ.

Sper totuși că ICCJ va face diferența între dorințele ANI și realitatea legii. Interesul local este interes local iar interesul regional este interes regional. Dacă în cazul interesului local se poate considera că un primar sau viceprimar poate impune în AG un interes privat, în cazul intersului regional sunt mult prea mulți subiecți interesați pentru buna funcționare a RA ca să fie permisă favorizarea unor interese locale. Eu sper ca ICCJ să judece corect o situație ca aceasta.

Eu nu sunt de acord cu reglementarea de mai sus. Sunt de acord ca acel primar care a comis abuzuri să fie sancționat însă nu sunt de acord cu starea de incompatibilitate. Astfel de reglementări îmi amintesc de măsuri luate pe timpul comunismului. Chiar o să pomenesc o întâmplare care se poate asemăna cumva cu ce reglementări tâmpite sunt acum.

Un soldat aflat în misiune ca patrulă călare a pierdut un încărcător cu muniție de război pentru că port-încărcătorul s-a rupt (la cusături). Măsura luată de șefime a fost aceea de oprire a misiunilor călare. Nu de cea de reparare a port-încărcătoarelor. Cam așa sunt și multe măsuri prevăzute în actele normative actuale.

14 candidaturi depuse, 3 admise, contestații respinse de CCR și termen pe 25 la ICCJ pentru ANI/Iohannis

Până acum. Ieri, BEC a dat o declarație de presă prin care a anunțat că au fost admise 3 candidaturi. Victor Viorel Ponta, Klaus Iohannis și Monica Macovei. Până la 28 septembrie, vor emite decizii și pentru ceilalți candidați. Până acum și-au depus candidaturile 14. PRM este în frunte. Vadim și Funar candidează având același bazin electoral. Naiba știe cum a adunat fiecare în parte numărul de semnături !

Meleșcanu a adunat semnăturile „conspirat”. Au venit unii „tineri” din „societatea civilă” care i-au cerut să candideze. Dacă sunt tinerii din SCDM conduși de Dogaru, atunci are dreptate. Sunt mai tineri decât el. Nu știu câți au ajuns la 70 de ani. Meleșcanu are 73.

Contestațiile depuse la CCR împotriva candidaturilor lui Ponta și Macovei au fost respinse. Vor mai fi judecate în regim de urgență toate celelalte candidaturi. Data de 28 septembrie obligă toate instituțiile statului la celeritate. Maximă.

ICCJ, la solicitarea ANI a stabilit termen pe 25 septembrie pentru recursul înaintat de ANI împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Alba în favoarea lui Klaus Iohannis. Probabil se va da o soluție definitivă pentru a fi clară candidatura lui Iohannis. În legea ANI nu există sancțiune pentru cel ales în demnitatea de Președinte al României ! ANI se grăbește sau este grăbită. Un succes al ANI ar lăsa cale liberă Elenei Udrea, Monicăi Macovei sau lui Tăriceanu.

Trebuie să am încredere în cauza lui Iohannis. Am încredere că judecătorii CA Alba au decis corect, după lege. Hotărârea CA Alba a stat la baza deciziei ACL de a candida cu Iohannis. A dat „undă verde”.

De ce ai renunțat la candidatură Crin Antonescu ?! Nu te-ai gândit și la noi, cei care ți-am acordat încrederea deplină, cei care am așteptat și ne-am angajat să câștigi alegerile prezidențiale ?! Bag seama că tu, într-un acces de orgoliu în sensul „lasă că vă învăț eu minte, v-o fac eu”, ai comis un gest care ne costă pe noi. Ne-ai obligat să mergem „pe altă mână”. Vom merge. Ponta nu trebuie să ajungă Președinte al României. Nu putem lăsa PSD să ia toată puterea în statul român, nu ne putem întoarce la „epoca Iliescu”, la „epoca socialismului înfloritor la orașe și sate”. Vom sta cu inima „ghemuită”, ascunsă undeva în corp până când vom afla hotărârea ICCJ. Dacă nu renunțai, acum eram cu inimile deschise, fără „spaime”. Chiar și spaima de a vota pe Monica Macovei sau Elena Udrea în cazul în care Iohannis va primi interdicție. Ai greșit grav, Crin Antonescu. Mi-ai înșelat speranțele.

Mai sunt 4 zile de „ceață”. Sper să treacă cu bine.

O problemă de demnitate ca urmare a unei decizii a CCR. Mircea Diaconu ce va face ? Își va da demisia de onoare ?

L-am susținut pe timpul proceselor avute cu ANI. Am considerat că formularea din art. 25 alin 2, teza a doua din Legea nr. 176/2010 unde există formularea „aceeași funcție” este vorba exact despre aceeași funcție.

Mircea Diaconu a susținut mereu că el luptă pentru dreptatea susținută de legea însăși. Alegerea lui ca europarlamentar este ca o consecință a dreptului său de a candida.

Până aici este corect.

ANI a sesizat Curtea Constituțională și a cerut ca aceasta să se pronunțe cu privire la interpretarea articolului 25 și a tezei a doua din  această lege buclucașă. Curtea a interpretat articolul în sensul că „aceeași funcție” se aplică pentru toate funcțiile eligibile (aici).

„2. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.25 alin.(2) şi art.26 alin.(3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr.144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, a art.75 lit.b) din Legea nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi a art.46 alin.(1) din Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale.

În urma deliberărilor, Curtea Constituţională a decis:

- a admis excepţia de constituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.25 alin.(2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 sunt constituţionale în măsura în care sintagma “aceeaşi funcţie” se referă la toate funcţiile eligibile prevăzute de art.1 din aceeaşi lege;

- a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a art.26 alin.(3) din Legea nr.176/2010 şi art.75 lit.b) din Legea nr. 393/2004;

- a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a art.46 alin.(1) din Legea nr.215/2001.

Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Curţii de Apel Cluj – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Argumentaţiile reţinute în motivarea soluţiilor pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I”.

Potrivit art. 147 alin. (4) ultima teză din Constituție, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Decizia aceasta nu îl privește pe europarlamentarul independent Mircea Diaconu, privește interpretarea pe viitor a interpretării legii de către ANI și instanțele de judecată. Practic, Mircea Diaconu are de partea sa o hotărâre a unei instanțe de judecată competente care nu mai poate fi întoarsă.

Apare în urma acestei decizii o problemă de moralitate. Pentru Mircea Diaconu. Decizia CCR ne arată că interpretarea ANI a fost corectă. Pe undeva, teza buclucașă discrimina pe ceilalți aleși. Instanța de judecată competentă nu putea lua o hotărâre în afara textului legii, deci ea nu a greșit. ICCJ nu putea, la rândul ei, lua o altă hotărâre pentru practica unitară. CCR a rămas singura instituție care putea da o interpretare în baza legii fundamentale. Principiul nediscriminării a fost folosit, după cum a formulat CCR decizia.

Consider că Mircea Diaconu va trebui să își dea demisia de onoare. A speculat juridic o „dreptate” care s-a dovedit, până la urmă, a fi frauduloasă. La aceasta se adaugă teatrul jucat pentru obținerea poziției de europarlamentar.

Mircea Diaconu atacat din partea UNPR ! De aliați ?

Agerpres. Comunicate de presă. Deputatul UNPR de Maramureș Nuțu Fonta, fost al PPDD, îl atacă pe Mircea Diaconu într-o declarație politică. Are vreo semnificație ? Nu știu, deocamdată. Totuși, Mircea Diaconu a fost sprijinit intens de televiziunile PSD pentru adunarea semnăturilor. Să se fi terminat marea iubire a USD pentru Mircea Diaconu iar acum să fi primit UNPR sarcina de partid și de stat de a împiedica votarea lui de către sentimentalii susținători ai USD ? Tot ce este posibil.

Interesantă caracterizarea făcută lui Mircea Diaconu de parlamentarul UNPR: „ ... a cărui activitate politică este pigmentată din plin de aspecte de incompatibilitate”.

Este interesant și faptul că maramureșanul dă prioritate interpretării legii incompatibilităților după modelul ANI și nu instanței de judecată. M-am uitat la CV-ul lui, ca să înțeleg de unde atâta „înțelepciune juridică”. Aiurea. Este evident că individul nu are legătură cu dreptul. Atunci mi-am pus întrebarea: cine este în spatele maramureșanului ? USD sau ANI ? Nu cumva sunt amândouă, strâns legate în interese politice ? De ce nu ?! USD împreună cu UDMR au o majoritate parlamentară care poate asigura protecția lui Horia Georgescu (înțeleg că este un partener de tenis pentru Ponta !) iar ANI poate „răsplăti” grija ce i se poartă prin acțiuni asupra unor ținte politice cu semnificație pentru USD. Cumva, Mircea Diaconu este subiectul unui exercițiu de colaborare. O merită.

Deputatul maramureșan mai comite una groasă. Emite o critică la adresa instanței de judecată care a validat demersul juridic al lui Mircea Diaconu printr-o declarație politică. Practic, individul critică Justiția pentru că nu a dat o soluție așa cum a fost ea cerută de ANI ! Politicul ia de urechi Justiția ! Asta este o mare problemă. Politicianul fiind din partea USD, putem extrapola interpretarea în sensul că USD și aliații vor să pună Justiția „la punct”, să o oblige să „joace” după cum au ei interesul.

Citind textul comunicatului am impresia că în spate este ANI. Acum nu știu dacă este cu voie de la Ponta și Oprea. Nu este exclus ca Oprea să aibă anumite interese să joace cum cântă ANI. Nu este exclus ca Ponta și ai lui să fi hotărât să scape de Mircea Diaconu. Poate omul a devenit incomod între timp. A fost bun un timp, a ajutat la scăderea în sondaje a PNL și a lui Crin Antonescu acum gata. Ce este prea mult strică. Bașca faptul că a mai bate apa'n piuă cu Mircea Diaconu în plină campanie electorală nu mai este în folosul USD.

Uite așa află Mircea Diaconu cum este cu răsplata trădării.

Motivarea Tribunalului București îmi place. Am judecat corect situația lui Mircea Diaconu.

Am afirmat în comentariile anterioare că interpretarea prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 de către ANI este greșită și chiar am apelat la analiza gramaticală a celei de a doua ipoteze, situația persoanei care a ocupat o funcție eligibilă.

Iau de la Agerpres informația cu motivarea TB pentru admiterea contestației lui Mircea Diaconu:

„„În motivarea deciziei prin care Tribunalul București a admis contestația lui Mircea Diaconu la decizia BEC, judecătorii apreciază ca fiind 'lipsit de claritate' și 'imprecis' textul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, care stipulează: 'Dacă persoana a ocupat o funcție eligibilă, nu mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioadă de 3 ani de la data încetării mandatului'.

În opinia Tribunalului București, Mircea Diaconu nu mai poate ocupa funcția de senator, care, ca funcție eligibilă, nu este identică cu cea de europarlamentar.

Judecătorii au luat în calcul și jurisprudența CEDO, care a stipulat că un text de lege imprecis operează în favoarea 'titularului dreptului supus interdicției, respectiv dreptul de a fi ales'.

'Reținând că funcția eligibilă ocupată anterior de contestator a fost aceea de senator în Parlamentul României, iar candidatura sa vizează nu aceeași funcție eligibilă, respectiv aceea de parlamentar european, tribunalul constată că nu este incidentă teza a II-a a disp.art.25 alin. (2) din legea nr. 176/2010, reținută de Biroul Electoral Central prin Decizia criticată', se mai arată în motivarea judecătorilor””.

O știre „pe surse” ne anunța că la CAB a fost respinsă contestația ANI la decizia TB de admitere a contestației lui MD, ca fiind inadmisibilă, instituția publică neputând fi parte în proces. Corect. Instituția publică reprezintă statul iar statul nu poate contesta dreptul unei persoane de a fi aleasă. Am înțeles de la Mircea Diaconu, aflat la un post Tv, că mai sunt contestații care se bazează pe interpretarea ANI, interpretare combătută de TB.

Soluționarea favorabilă de către CAB a acestei spețe, este deosebit de importantă pentru viața politică românească. Iau cazul PNL. O soluție favorabilă permite partidului să își păstreze membrii eligibili și să îi pună pe listele de candidați ținând cont de interdicțiile reale pe care aceștia le au și nu de mofturile unor funcționari sau demnitari tembeli, cum este acest Georgescu.

Îmi doresc enorm ca MD să câștige pe deplin. A fost foarte bine sfătuit să facă acest demers. Ori la bal, ori la spital. Un succes pentru MD este un succes pentru normalitate și ar cam trebui să îi fie recunoscut efortul de a sprijini întreaga lume politică în interpretarea corectă a legii.

Consider că Parlamentul va trebui să ia în considerare situația de la ANI care a început să funcționeze ca un stat în stat. Am văzut că Horia Georgescu se opune modificărilor la lege care ar clarifica niște situații absurde. Să se opună. Parlamentul și voința politică sunt superioare. Iar Parlamentul va trebui să se pronunțe dacă mai admite un asemenea personaj în fruntea unei instituții ca ANI. Individul a produs mai mult rău decât bine. Prin acțiunile ANI, de la formarea instituției, viața publică a fost bulversată în loc să fie ajutată să se corecteze.

Mircea Diaconu este între ipoteze juridice insuficient judecate de către o instanță competentă.

Sincer, regret situația în care este implicat Mircea Diaconu. Detest campania Antena 3 care profită, pentru rating, de soarta unui om care caută, de fapt, o clarificare juridică a situației lui.

Sunt câteva amănunte de clarificat, empiric sau cu un dram de cunoaștere fără însă a putea înlocui o hotărâre judecătorească care va interpreta textul de lege potrivit competențelor.

Problema se învârte în jurul prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176 din 2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative care prevede:

„(2) Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate”.

O lectură atentă a textului, nu lasă loc de echivoc. Problema este că ANI, instituția publică cu autoritate în domeniu este cea care trebuie să emită actul prin care se recunoaște sau nu se recunoaște un drept, potrivit acestui text de lege. Iar ANI nu vrea. Horia Georgescu de la ANI a transformat „cazul Mircea Diaconu” într-unul personal. Omul este chitit să „își obțină dreptatea” folosindu-se de toate pârghiile legale oferite de funcția publică pe care o deține.

Sunt două categorii de persoane despre care norma de lege face vorbire. Prima categorie, este formată din cele care sunt destituite sau eliberate dintr-o funcția publică pentru conflict de interese sau stare de incompatibilitate. Sancțiunea prevăzută este interdicția de a exercita o funcție sau o demnitate publică în următorii ani. Cu excepția celor electorale ! Este evident că se vorbește despre persoanele care au ocupat funcția publică prin numire sau concurs. A doua categorie este cea a persoanelor care au ocupat o funcție eligibilă. Interdicția pentru ele este pentru ocuparea aceeași funcții pe o perioadă de trei ani.

Interpretarea judecătorească cuprinde și interpretarea gramaticală a textului normei de lege. Mergem la DEX să vedem cum traducem „aceeași”:

ACÉLAȘI, ACÉEAȘI, aceiași, aceleași, pron. dem., adj. pron. dem. (Care este) tot acela, chiar acela; (care este) tot la fel ca mai înainte. [Gen.-dat. sg.: aceluiași, aceleiași, gen.-dat. pl.: acelorași]

Este evident că doar o persoană tulbure de cap poate să nu priceapă textul de lege pe interpretarea gramaticală. Fiind vorba despre „tot acela”, „chiar acela” sau „tot la fel ca înainte”, după constatarea stării de incompatibilitate a lui Mircea Diaconu în timpul cât deținea demnitatea de senator el avea o interdicție de a mai ocupa acea demnitate și doar acea demnitate timp de 3 ani. Putea să meargă în alegerile din 2012, la locale pentru președinte al Consiliului Județean, consilier sau primar iar la parlamentare pentru demnitatea de deputat. Pentru că nici una dintre acestea nu este „aceeași” cu cea de senator. La fel cum nu este „aceeași” cu cea de deputat în Parlamentul European.

Bănuiesc că acest individ, Horia Georgescu știe legea și pricepe că „aceeași” este „tot acela” și nu altceva. Are însă o atitudine nepermisă, comite un abuz în exercițiul funcției publice împotriva unei persoane. De aceea este absolut nevoie ca Mircea Diaconu să poată deschide acțiunea juridică pentru clarificarea situației. Alegerile europarlamentare permit deschiderea acțiunii și obținerea soluției pentru că este evident că o astfel de acțiune nu se poate deschide în afara unei candidaturi la alegeri de orice natură. Ar mai putea fi folosită ocazia cu alegerile anticipate, anunțate de Guvern pentru colegiile rămase fără deputați însă acestea sunt nesigure. Alegerile europarlamentare sunt sigure.

În cazul în care instanța de judecată competentă va da soluția așa cum este ea înscrisă în art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 și nu alta, se crează un precedent care va fi în beneficiul și altora care se află în această situație și va îmbogăți doctrina juridică. În cazul în care instanța competentă va da o soluție „a la Georgescu”, există calea CEDO unde nu mai sunt georgești, macoveinieni sau alte hahalere cu pretenții de juriști.

Îi doresc lui Mircea Diaconu succes. Câștigând procesul, va înfrânge nu sistemul ci abuzul birocratului șef din sistem, a celui cu o moralitate mai mult decât îndoielnică. Îmi doresc să câștige pentru că va avea un capăt de probă pentru abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, susținut prin hotărârea unei instanțe competente iar acest Georgescu pornit pe fapte rele are posibilitatea să își petreacă un timp alături de niște deținuți veritabili.

ANI pierde procese cu conflictele de interese la deputați și aleșii locali !

Azi, Parchetul de pe lângă ICCJ transmite un comunicat prin care ne anunță că au trimis în judecată pe deputatul Nicolae Mircovici acuzat de conflict de interese.

„Comunicat de presă - PÎCCJ
miercuri, 19 Mar 2014, 11:43  •  COMUNICATE 

19 martie 2014 COMUNICAT

Biroul de informare publică și relații cu presa din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este împuternicit să aducă la cunoștința opiniei publice următoarele:

Procurori ai Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au finalizat cercetările și au dispus trimiterea în judecată a inculpatului MIRCOVICI NICULAE (deputat în Parlamentul României), sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conflict de interese.

În rechizitoriul întocmit, procurorii au reținut următoarea stare de fapt:

Inculpatul, în calitate de deputat în Parlamentul României, a propus angajarea soției sale pe post de referent în cadrul biroului său parlamentar și a avizat contractul individual de muncă al acesteia, pe o perioadă determinată (din ianuarie 2009 până la sfârșitul mandatului), contract în baza căruia s-a realizat în mod direct un folos material pentru angajată în cuantum total de 20.387 lei.

Dosarul a fost înaintat, spre competentă soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție

Precizăm că această etapă a procesului penal reprezintă, conform Codului de procedură penală, finalizarea anchetei penale și trimiterea rechizitoriului la instanță, spre judecare, situație care nu poate în nici un fel să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție”.

Mintea mi s-a dus la discuțiile și deciziile anterioare cu privire la asimilarea demnitarilor cu funcționarii publici în sistemul penal. CCR a statuat că o astfel de abordare nu este constituțională.

Am citit prevederea penală. Intre vechiul cod penal și noul cod penal nu sunt diferențe semnificative cu privire la conflictul de interese. Problema era de interpretare a actului juridic.

Tot azi, Mediafax comunică o soluție dată de instanțele competente, ultima fiind ICCJ care a respins un recurs al ANI pe un caz similar. Dar absolut similar ! Cel al fostului deputat Ioan Cindrea.

„Fostul deputat Ioan Cindrea a câştigat procesul cu Agenţia Naţională de Integritate, care l-a acuzat de conflict e interese pentru că şi-a angajat soţia la cabinetul parlamentar, în urma unei decizii definitive a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ).

Judecătorii ICCJ au decis să respingă recursul declarat de ANI la decizia din 21 martie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, prin care a fost admisă cererea de anulare a actului emis de Agenţie în cazul lui Cindrea.

În urma verificărilor declanşate în noiembrie 2010, Agenţia Naţională de Integritate (ANI) a constatat că fostul deputat PSD a propus angajarea şi a avizat contractul individual de muncă privind angajarea soţiei sale, Amalia Cindrea, în cadrul biroului parlamentar din Circumscripţia electorală 34 Sibiu.

Beneficiul obţinut în perioada 5 octombrie 2009 - 1 februarie 2011 de către aceasta a fost de 35.061 lei (aproximativ 8.138 de euro), preciza ANI”.

Încă nu am ajuns la motivarea ICCJ și nici nu am citit motivarea Curții de Apel Alba care a judecat cauza pe fond.

Este evident că PICCJ avea posibilitatea să aștepte soluția în cazul Cindrea pentru a vedea ce face în cazul Mircovici. ICCJ nu va avea o altă soluție. Nu poate avea o altă soluție în nici unul din cazurile ANI cu același subiect.

Chiar dacă în cazul Cindrea a fost o acțiune în contencios administrativ iar acțiunea în cazul Mircovici este una în penal, subiectul este „conflictul de interese”. Din moment ce ANI a pierdut în administrativ, nici PICCJ nu poate câștiga în penal. Pentru că instanța va trebui să constate că nu există conflict de interese și ca atare nu există nici fapta penală.

Mai mult, ANI „va suferi” cumplit și pe alte cauze deschise. Deja a pierdut în cazul de incompatibilitate deschis președintelui CJ Brașov, Aristotel Căncescu care a câștigat procesul cu ANI, instanța competentă constatând că nu este în incompatibilitate în calitatea sa de reprezentant al CJ în CA al unei SC care asigură utilitățile publice într-o localitate a județului Brașov. Justiția se va folosi și de comunicatul CE care infirmă incompatibilitatea dintre demnitatea de ales local și reprezentarea autorității publice locale în CA al SC care oferă utilitățile publice localităților pe care le reprezintă. Iar aici intră mii de primari agresați de ANI și prostia celor de la ANI.

O lege proastă face primarii incompatibili

Agerpres. „Premierul Victor Ponta doreşte să discute cu Agenţia Naţională de Integritate (ANI) şi cu Comisia Europeană o soluţie legislativă corectă în condiţiile în care jumătate din primarii şi consilierii din România au fost declaraţi incompatibili şi au procese în instanţă”.

Avem o problemă. Mare. Dar mare de tot. Am făcut o lege care abuzează administrația publică. Care se contrazice cu bunul simt. O lege care seamănă dihonia și zâzania în țară. Cei care au lucrat la ea sau la mai multe legi care sună ca dracu sunt în Parlament.

ANI, această instituție care are ca moașe toți parlamentarii de ieri și de azi profită pentru a se evidenția. Jumătate dintre primarii țării sunt declarați incompatibili pentru că reprezintă interesele comunității, în calitate de primar, în societățile aflate în subordinea primăriei. Ca la balamuc. Trebuie făcut ceva. Trebuie ca legea care „condamnă” acest lucru să fie refăcută.

Ponta vorbește că va discuta la CE. M-am săturat. Prea mult CE. Mult prea mult. Este, până la urmă, o problemă internă. Puțin mă interesează că place sau nu CE cum îmi organizez administrația. Vreau să dau primarilor mai mult decât un salariu de mizerie, le dau, fără să mai cer voie CE. Este treaba mea. Plus că un primar președinte al unui CA în firmele locale îmi garantează un control mai bun asupra acestora în interesul comunităților pe care le conduc.

La CE șa la PE au ocazia să ajungă toți idioții europeni. Ar cam trebui să le dăm cu „flit”. Mai ales populiștilor din PPE. Niște catastrofe umane, niște habotnici „cu mânecuțe”.

Botiș și art. 253 indice 1 din Codul Penal.

ANI a trimis dosarul lui Botiș „colegilor” portocalizați de la DNA. Mare minune ! Dar și mai mare este minunea concluziei inspectorilor ANI : Botiș este culpabil. A încălcat legea. Se încadrează în prevederile art. 253 indice 1 din Codul penal care prevede „conflictul de interese” pe care îl incriminează.

„Conflictul de interese
Fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soţul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică pe durată maximă.

Dispoziţiile alin. 1 nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative”.

 Iau știrea de la Mediafax. Sec, fără nuanțe gazetărești, știrea ne „deschide” ochii. Botiș, „eminentul” ministru al muncii în Guvernul Boc este un infractor ordinar. Presa a întors pe toate fețe cazul, informațiile obținute de jurnaliști au forțat, cred eu, ANI să meargă până la capăt. Acum mingea este în curtea lui Morar și Koveși. Cred că speranța portocaliilor este în procurorii portocalizați ce vor fi desemnați să finalizeze cercetările. De nu s-o putea da un NUP măcar să facă un dosar penal care să fie întors de nu știu câte ori de instanță pentru completare astfel încât să treacă și guvernarea asta și, dacă este posibil, următoarea guvernare până la obținerea unei soluții legale.

Botiș este prins cu „ocaua mică”. Nu doar el, ci și scumpa lui soție, Ligia Adina Botiș, mai mult, încă două „prietene” de prăduială din banii europeni.

Proiectul denumit pompos „Șansa la demnitate” a fost aprobat și semnat la o dată ulterioară numirii lui Botiș ca ministru ! Adică, după ce individul a devenit gestionarul fondurilor structurale din care respectivul proiect urma să tragă banii. Iar agenția județeană de ocupare a forței de muncă, parte a proiectului, reprezentată de Ioan Botiș (?!) era parte a proiectului. Dacă succesiunea asta de acțiuni „eu centrez, eu dau cu capul” nu înseamnă premeditare, atunci premeditarea nu există. La Realitatea Tv cazul Botiș este dezbătut pe toate părțile. Soviani îl face zob pe „infractorul” portocaliu.

Mă întreb, așa ca omul, nu cumva Băsescu a căutat pentru funcții de miniștri doar indivizi certați cu legea sau capabili să se certe cu ea imediat ce ajung la „cașcaval” ? Că prea i-a găsit. Este guvernarea cu cei mai mulți infractori doveți până acum ! Calitate portocalie, ce mai !

Se pun, obligatoriu, niște întrebări. De ce ANI nu a constatat conflictul de interese la numirea lui Botiș ca ministru ? Pentru că avem un caz Botiș datorită presei, celor de la Realitatea Tv și nu de la Guvernul României sau de la mult mediatizata ANI. De ce nu s-au sesizat funcționarii ministerului muncii că ministrul lor este în conflict de interese ? Nu cumva, acolo, între portocalii, o mână se spală pe alta și amândouă au încercat să spele obrazul ? Na, că nu au reușit. Treabă de novici.

Sunt curios să văd reacția tartorului de la Cotroceni. Apoi să văd reacțiile deontologilor portocalii. Știu, vor recunoaște hoția însă vreau să văd cum în vor scoate pe Băsescu și, posibil, pe Boc din cauză. va fi interesant.