Monica Macovei nu iubește democrația ! După cum vorbește, este mai aproape de ... Stalin.

Agerpres (aici).

Monica Macovei are o poziție „fermă”:

„Acum sunt mitinguri în București, legat de dezinfectanți. (...) Văd că se cer rapoarte peste rapoarte, domnule, lucrurile sunt foarte clare. Toată lumea trebuie demisă, toată lumea trebuie să plătească. Deci, eu i-aș demite pe toți de la început, toți directorii de spitale, toți din Ministerul Sănătății care au fost. (...) Toată lumea demisă, toată lumea care mai este încă în acel minister. Ce mai pierdem vremea să facem rapoarte? Ca să tragem de timp, da? Ca și cu Colectiv, se fac rapoarte, să vedem... Nu mai facem rapoarte, știm. Peste jumătate au murit din cauza bacteriilor, alții din cauza incompetenței, alții pentru că nu au vrut românii să-i trimită în afară pe banii altora”.

Aici nu mai este vorba despre sănătate, despre sistemul public de sănătate, despre organizarea și funcționarea sistemului public de sănătate, despre rezultatele sistemului, bune sau rele. Aici este vorba despre filosofia politică pe care politicianul Monica Macovei o propune țării cu ocazia alegerilor locale și posibil a celor generale. Această filosofie politică ne arată și de ce Monica Macovei și-a făcut un titlu de glorie din denigrarea propriei țări în Parlamentul European, în media europeană, peste tot unde a fost.

O formulare mai aproape de înțelegerea omului care nu se complică cu filosofia este că această femeie este plină de ură, este dominată de ură, are satisfacție doar atunci când poate face rău.

Ce propune ea este pedepsirea, fără o corectă evaluare, a tuturor celor care fac parte din sistemul public de sănătate. Propunere antisocială, anticonstituțională, ea lucrează cu „masele” nu cu persoanele, ea vrea sancționarea unor mase de oameni și nu doar a persoanelor care au încălcat legea, practic refuză sistemul Justiției care este chemată să pună în ordine sistemul democratic constituțional atunci când unele persoane comit acte ilegale. Nu acceptă ideea că fapta incriminată de lege aparține unei persoane, ajutată de complici (eventual), o duce la întreg sistemul public de sănătate care este format din sute de mii de persoane, acuzând toate aceste persoane de-a valma, fără ca aceste persoane să fie vinovate. Este copleșitoare afirmația individei: „eu i-aș demite pe toți de la început, toți directorii de spitale, toți din Ministerul Sănătății care au fost. (...) Toată lumea demisă, toată lumea care mai este încă în acel minister. Ce mai pierdem vremea să facem rapoarte? Ca să tragem de timp, da? ”. Și cu cine îi înlocuiești ? De unde iei mii și mii de oameni care au cunoștințele necesare pentru a lucra în sistemul public de sănătate ?

Aseară, l-am auzit pe Petre Roman la emisiunea lui Cumpănașu. Cu referire la Traian Băsescu, Petre Roman a observat foarte bine că acestuia nu îi place democrația, sistemul democratic, este mai înclinat către dictatura personală. Are dreptate. Și cei care îl însoțesc astăzi pe Băsescu sunt admiratori ai unui astfel de comportament.

Monica Macovei este la fel ca Traian Băsescu. Discursurile lor sunt pe fond aceleași. Promovează „stalinismul” în actul de guvernare. Nu au nici o treabă cu democrația. Iar în stradă, niște ONG-uri le promovează ideile prin incitarea la dezordine publică. Nu mai spun despre unele organe de presă care emit la greu semnale către o anumită parte a populației pentru dezorganizarea sistemului public - nu este doar sistemul public de sănătate ținta, este și sistemul administrației publice, începând cu guvernul. Iar de aici către o revoltă scăpată de sub controlul democratic nu mai este decât un pas.

Unii participanți la dezordinea publică sunt apropiați ai lui Alina Mungiu Pippidi. Încep să cred că Pippidi, Băsescu și Macovei au făcut un cartel politic pentru a destructura regimul democratic actual și a pune mâna pe puterea politică. Personajele sunt adepte ale stilului stalinist de conducere. Fără excepție. Cuvintul democrație în gura lor sună ca o înjurătură.

Coana mare de la M10 dă cu vitriol.

Monica Macovei nu vrea să se dezmintă. Este constantă în a scoate pe piață aberații. Practică un fel de „pornografie politică”. Voyeuri politici sunt cu duiumul. Are coana mare clientelă din destul.

În „domeniul” acesta are concurență, de aceeași calitate. O altă „coană mare” la fel de încrâncenată în a da cu vitriol. Se știe ea, nu mai spun cine.

Monica Macovei a aruncat, furioasă, cuvinte grele la adresa candidatului PNL la primăria Bucureștiului, Marian Munteanu. La Bistrița (Agerpres) a luat foc:

„După două nominalizări eșuate la București (...), a apărut a treia nominalizare, care ne-a luat respirația tuturor oamenilor cu logică și care vor ca România să meargă înainte, să facă acel salt istoric de care are nevoie pentru a ajunge la nivelul statelor cu vechi democrații. L-au propus pe Marian Munteanu, care este un anti-european, un anti-american, care încă mai visează la perioada legionară și este urmărit de principiile legionare și care vine dintr-un trecut construit tenebros împreună cu Virgil Măgureanu”.

Ce se poate susține din ce a spus coana mare ? Nimic. Cum mai nimic nu a rămas în picioare din tot ce a susținut de-a lungul timpului. Cucoana asta seamănă tare mult cu Traian Băsescu. Una vorbește și alta face, iar ceea ce vorbește și ceea ce face are, de cele mai multe ori, prea puțin de a face cu realitatea. Indiferent de susținerea pe care o are, cumpărată sau nu.

Astăzi, la Alba Iulia (Mediafax), coana mare are iar accese de „pornografie politică”, afirmând că Bucureștiul va ajunge „în iad” dacă va fi ales Marian Munteanu.

Confuzia din tărtăcuța coanei mari are mai multe șanse să arate că individa este dusă cu pluta decât că este un politician lucid. Dacă ar avea mai multă minte, ar adopta un alt discurs. De exemplu, ar contracara cu lipsa de experiență administrativă a lui Marian Munteanu la nivelul unei comunități și ar contracara cu experiența administrativă a candidatului susținut de M10. Numai că ... din nefericire, candidatul ei este la fel de lipsit de experiență chiar dacă acesta declară că a urmărit activitatea primăriei generale și a criticat unele dintre măsurile luate. Ar putea să combată și cu alte aspecte. Ce a ales ea, este ușor de demontat. Iar limbajul folosit, ei, aici se vede omul.

Coana mare are apucături de „derbedeu cu fustă”. La fel ca „adversara” ei în propășirea neamului dar și la concurență cu „derbedeul” național de la Mișcarea Populară.

A naibii „lume evoluată” !

Meandrele concretului interpretate de Mungiu Pippidi, Nicușor Dan, Monica Macovei ...

Am luat imaginea asta de pe pagina unui prieten (Marius Mitea). O pun aici pentru că este cea mai bună „imagine” pentru campania construită și dusă de Alina Mungiu Pippidi, Nicușor Dan și Monica Macovei împotriva PNL dar mai ales împotriva candidatului PNL la primăria Bucureștiului.

Trebuie să îmi cer scuze pentru că nu i-am pomenit pe toți ceilalți, participanți activi la campania de înfierare cu mânie proletară a adultului Marian Munteanu în timp ce își exprimă admirația sau satisfacția față de tânărul Marian Munteanu și Piața Universității din 1990 !

A, să nu uit, am citit și articolul lui Pora din „22” ! Intră și ea în „gașca” de mai sus.

Cea mai interesantă idee este lansată de cei ai lui Nicușor Dan: Marian Munteanu este un socialist naționalist !

A, Marian Munteanu este acuzat că promovează țărănimea, ca practică „etnocrația”, că extremism, că atacă rădăcinile antisemite ale poporului român (?!) afirmând că în popor sunt mai degrabă atitudini mai degrabă xenofobe ...

Bine-bine, din atâtea cuvinte „complicate” pentru oamenii mai simpli nu poate ieși decât o imagine catastrofală. Să ne amintim de „meandrele concretului” care au cucerit poporul iubitor de Iliescu, care au făcut istorie post-decembristă.

Cum naiba se face că Pippidi, Macovei și adulatorii îl copie pe Iliescu ?

Vorba aia veche: meandrele concretului !

Pentru cine „bat clopotele” Tăricene ? Cumva și pentru tine ?

Agerpres (aici).

Tăriceanu nu se dezminte. A fost, este și rămâne un conservator înrăit. Este un om lipsit de mobilitate intelectuală.

Să privim imaginea de ansamblu.

Guvernul Ponta în care Tăriceanu și partidulețul lui „de buzunar” avea niște miniștri a picat.

Consultările cu partidele la Cotroceni ale Președintelui nu au scos în evidență o majoritate parlamentară care să propună un candidat la funcția de prim-ministru. Propunerea PSD a fost singulară. Nu a fost însoțită de sprijinul UNPR care a declarat că susține propunerea pe care Președintele o va face. Rămânând PSD cu ALDE (Tăriceanu și Constantin) alături au pierdut majoritatea. PNL, UDMR și UNPR (deveniți majoritari !) au lăsat Președintelui decizia. Acesta a ales „cartea” independenților pentru a da partidelor posibilitatea să se reformeze până vin alegerile. PSD a acceptat varianta Președintelui și, încet-încet, a renunțat la multele „pretenții” anunțate anterior. Singurii care nu au acceptat cursul evenimentelor au fost „tăriceniștii”. S-au postat, de la început, împotriva a tot și a toate. Normal, spun eu, ce a urmat le dă dreptate.

Acceptarea Guvernului Cioloș și a schiței de program de guvernare, prezentată în Parlament, de către o majoritate surprinzătoare - PSD, PNL, UDMR, UNPR, minorități etc. -, aruncă în derizoriu formațiunea „tăricenistă” ALDE. Există și nu prea. A făcut o mișcare de afiliere la ALDE (fiind primit în ALDE din PE !), speră el cu rezultate în viitor, o întărire a partidului cu acei liberali și probabil social-democrați „pontiști” supărați de trecerea PNL la PPE iar „pontiștii” de eliminarea lui Ponta din viața politică. Vise.

Tăriceanu începe, încet-încet să concureze cu Traian Băsescu (alt ratat !) pentru naționalism și ultranaționalism.

S-a schimbat în discurs Tăriceanu.

Cu niște ani în urmă (cam 3 ani !) considera că România ar trebui să rămână republică. Între timp, participă intens la mesele „regale” iar lumea în crede monarhist. Caraghios.

Cu niște ani în urmă, Tăriceanu nu se opunea lui Patriciu (are idei de liberal „pur sânge”), în timp ce acesta declara public că nu mai este liberal, este libertarian și că lumea ar trebui condusă de corporații, guvernele având doar menirea de a satisface nevoile sociale pe care corporațiile nu le pot asigura.

Cu niște ani în urmă, mai ales după aderarea la UE, Tăriceanu susținea sus și tare „conformarea” la acquis-ul comunitar și la „practicile” de bună guvernare promovate în spațiul european. Acum acuză UE pentru că nu „pune botul” la manevrele dâmbovițene de guvernare pe care el, Tăriceanu, le cunoaște foarte bine.

Azi îl acuză pe Cioloș că apelează la criteriile de performanță ale CE și la specialiștii CE care participă la evaluarea funcționarilor CE în loc să aplice „criteriile noastre” și să folosească „specialiștii noștri”.

La fel ca Băsescu care, de când nu mai este Președinte, are ce are cu toată lumea externă, Tăriceanu a schimbat placa. Lumea aia din străinătate nu mai este bună. Este rea. UE nu mai este bună, este rea. CE este abuzivă. Etc.

Nu știu cum va fi guvernarea lui Cioloș. Din declarații ... parcă ar urma să fie bine. La fapte însă urmează să vedem ce și cum.

Nu știu ce va rezulta în urma alegerilor locale și parlamentare de anul viitor. Eu sper ca formațiunile acestea „de lider” să capoteze. Poate că nu va fi așa. Eu totuși sper. În aceste formațiuni s-au adunat toți neadaptații neamului. Ca să nu spun „ratați”.

Unii foști pedeliști promovează ideea că pentru PNL doar PSD este adversarul. Nu sunt de acord. Viermii politici ai ALDE, ai Mișcării Populare din jurul lui Traian Băsescu și ai M10 din jurul Monicăi Macovei nu or fi ei mari, sunt însă foarte veninoși. Dacă acești „viermi” nu sunt distruși, acum când se poate, viața politică românească va rămâne, în continuare, una primitivă.

Elena Udrea între mahala și fruntea țării. O legătură la Mungiu Pippidi.

Ieri credeam că îi aflu pe politicienii și jurnaliștii care au primit bani de la cei acuzați în Justiție că au devalizat bugetul de stat. Aiurea. O mare fâsâială. Elena Udrea nu s-a ținut de cuvânt. A dat unele nume însă doar pentru a se răzbuna pe unii dintre cei cu care are ea ceva de împărțit. S-a considerat „trădată” de ei, ea având pretenția că le este superioară, le este, cumva, un fel de suveran.

Probe ioc. Ba, mai mult, în discuțiile cu Ghiță folosește expresia „că se vorbește prin târg”. Expresia poate fi interpretată în acest sens sau poate fi interpretată în sensul că ea, Udrea, știe precis de „afacere”, are date și poate să îl dea „în gât” la DNA. Dar asta este treaba procurorilor și nu a mea. Voi afla de la procurori ce și cum când aceștia vor deschide cutia cu maimuțe să le vedem și noi.

În tot circul făcut de Udrea se desprind, totuși, niște semne de întrebare. Semne de întrebare care privesc instituții ale statului și clarifică substanța regimului Băsescu. Practic, Udrea devoalează corupția și abuzurile lui Traian Băsescu din poziția de Președinte al României. Dacă sunt reale afirmațiile ei, Traian Băsescu ar cam trebui acuzat pentru abuz în serviciu, trafic de influență etc.

În primul rând, mi-a atras atenția afirmațiile lui Udrea privind relațiile cu Coldea și Pescariu. Ea fiind un fel de „samsar”, om de legătură. Pescariu îi cere să intervină la Coldea pentru a i se debloca un cont în străinătate. Ei bine, aici am o problemă. Coldea în ce calitate ar putea interveni ? SRI nu are nici un atribut de blocare a unor conturi în străinătate ! Nu are competențe în afara teritoriului național și, apoi, blocarea unui cont sau deblocarea acestuia poate fi cerută de procurorul de caz și aprobată de o instanță de judecată. Mi-a mai reținut atenția și faptul că Pescariu știa că acest Coldea „a mai deblocat” alte conturi ale unor oameni de afaceri la cererea acestora prin intermediari. Care or fi aceia ?

Ei bine, aici avem o mare, foarte mare problemă. Ba chiar mai multe.

Justiția nu este independentă ! Din moment ce Justiția execută dispoziții ale unei instituții de informații, după cum vrea instituția sau oamenii din fruntea acelei instituții, atunci Justiția nu mai este în slujba cetățenilor ci este în slujba unor persoane. Mai grav este faptul că un om politic poate interveni la o instituție de informații pentru ca aceasta să acționeze într-un fel sau altul. O altă concluzie care se desprinde de aici este aceea că SRI s-a subordonat prin liderii instituției unor oameni politici. O altă declarație a Elenei Udrea vine și completează tabloul prin aceea că la SRI sunt „scheletele” pe care oamenii politici vor să le ascundă. Asta înseamnă, nici mai mult și nici mai puțin că SRI a făcut „poliție politică”.

Elena Udrea a aruncat un hârdău de rahat pe Justiție și pe SRI. Spun Justiție pentru că nu doar procurorii au pocnit din călcâie la comandă politică ci și judecătorii !

Declarațiile Udrei vin să confirme, cumva, acuzațiile aduse lui Băsescu de subordonare a instituțiilor de forță ale statului în folos politic personal.

Instituțiile acuzate vor trebui să iasă în fața noastră, a cetățenilor, a celor care i-a angajat și îi plătesc, să dea niște explicații. Cei care au încălcat legea trebuie trimiși în fața instanțelor de judecată și condamnați pentru infracțiunile săvârșite.

Udrea arată, din ce în ce mai moale (se pare că cineva i-a spus că a luat-o pe arătură !), cum a funcționat sistemul autoritar abuziv a lui Băsescu. O altă declarație, a Alinei Mungiu Pippidi confirmă, cumva acest lucru, individa lăudându-se că ea și alții au lucrat la acest sistem.

Pe site-ul „România Curată” (un ONG anti-corupție, spun ei), Mungiu se destăinuie. Arată cum au participat ei la construirea regimului Băsescu și îi arată și pe cei care au lucrat la fundamentarea și susținerea acestui regim. Ba și recunoaște că lucrarea lor a eșuat ! Articolul este aici. Preiau o parte din articol pentru că este semnificativ.

„„Schimbă acest peisaj ceva din relatarea din cartea mea ”Tranziția. Primii 25 de ani” despre ”cercul virtuos” inițiat în anul 2004, cu Coaliția pentru un Parlament Curat, ascensiunea publică a Monicăi Macovei, auditul Freedom House cu strategia anticorupție incluzînd ANI, numirile unor procutori independenți? Nu: cercul a început atunci: dar a trecut prin diverse faze, și nu a fost nici un moment the only game in town, nu a avut exclusivitatea istoriei. Să nu uităm că dl. Chiuariu ne-a anchetat pentru strategia anticorupție de la audit (vânduți Comisiei Europene și lui Freedom House), că pe de o parte lucrurile bune au continuat, cu greu (Doru Țuluș anchetând ani de zile pe cei din sport până a reușit să-i bage pe toți), pe de alta Traian Băsescu, ca să răzbească obstacolele, a crescut și el puterea la ce avea, adică la servicii, așa s-a ajuns la mii de mandate de ascultare, așa am ajuns eu să nu mai pot vorbi cu Monica la telefon (Păi cine ne ascultă? Ai noștri? De ce?), așa au apărut bancurile cu DNA secția penală a SRI, așa s-a ajuns că Daniel Morar a făcut poliția votului din 2012 că oamenii de la procuratură erau prea timizi, de unde prin 2004 mandatul DNA era mai îngust și mai clar definit și așa SRI a ajuns să controloze absențele la CSM, chestie de neconceput într-un stat de drept, și să facă denunțuri că șefii justiției încasează diurne necuvenite (ăia care nu votau cu noi), în vreme ce Horia Georgescu își schimba regulat partenerii de tenis în căutarea unei cariere internaționale greu de accesat altfel cu studiile lui modeste. Cât Monica și trupa noastră făceau strategii și concursuri pe acolo care permiteau Curților să fie conduse pentru prima oară de oameni fără legătură cu mafia judiciară, creșterea puterii lui Traian Băsescu se făcea paralel, și mult mai repede, Udrea era instalată șef de cabinet din ziua întâi, o conspirație a unei găști rivale (familia Săftoiu) o dădea jos temporar, pe la licitații Patriciu și Cocoș se ciocneau cu intensitate galactică, șeful statului îmi promitea la plecarea mea în Germania că Udrea nu va fi niciodată mai mult de secretar de partid, dar nu reușea să se țină de cuvânt, venea criza, chiar și oameni de ai mei, ca Rodica Culcer sau Andreea Pora, se aliniau la noua ordine pentru că presa se împărțea în mogulii lor (Voiculescu, Vântu) și mogulii noștri (Sârbu, Adamescu, Căncescu, Niro – toți șase azi în pușcărie sau pe drum), o vreme Traian juca la ambele capete și așa erau renominalizați Morar și Kovesi contra candidaților Udrea, că avea din toți la fiecare ocazie (și Traian în asta nu juca adesea pe mâna ei), dar finalmente se ajungea la un compromis pe Bica și Predoiu, la care nimeni nu avea nimic împotrivă. Și așa, cele două lumi, o anticorupție de putere mereu mai mare, mai represivă, mai selectivă, curăța dușmanii regimului, de la Marko Bela (care ne ajutase să trecem declarația de avere) dar și pe ai noștri (Șereș et comp), în vreme ce un sistem de spoliere eficient se instala cu impunitate aparentă la fisc, secretariatul general al guvernului, ministerul Economiei, Educației, Comunicațiilor, Dezvoltării Regionale și finalmente și Justiției (listă ne-exhaustivă). Numai căderea regimului în 2012 a permis procurorilor o perioadă de autoritate politică mai neclară, în care după primele ezitări s-a trecut la urmărire și arestare generalizată. Dar să fie clar că asta nu e integritate, nici azi, din moment ce se ia șpagă și se plănuiește un Comarnic-Brașov ca ăsta pe care îl vedem. O anticorupție eficientă, ca în Olanda, previne producerea faptului, la noi toate faptele se petrec și doar unii sunt săltați, pe urmă și alții, nu e vina procurorilor, ei trag în armata politică de cum se mai deschide câte un crenel de oportunitate, azi se poate mai la stânga, mâine mai la dreapta, dar ce e uluitor este că armata de infractori tot se adună sub ziduri că nu știu niciodată care e consemnul, se aruncă făina sau se varsă ulei încins???””.

Este semnificativ ca nume și acțiuni, este semnificativ pentru că vedem cum Traian Băsescu a permis unor grupări ale societății civile să decidă asupra instituțiilor statului, asupra persoanelor care vor deveni conducătorii instituțiilor, vedem cum Băsescu a „compensat” prin întărirea structurilor de informații aflate sub controlul lui și începem să înțelegem, cei care vor (!), „comerțul” politic între Băsescu și PSD (Sârbu, Ponta etc.).

Băsescu și PSD și-au împărțit puterea. Una ție, una mie. Ceilalți ... să dispară. Mungiu recunoaște că „cercul vicios” al puterii a fost construit de ea și ai ei în 2004. Că persoane din Justiție, din serviciile de informații, din alte instituții publice au fost selectate pentru a fi „purtărori” ai puterii. De fapt, a fost un fel de jaf la putere. S-au folosit de ONG-uri străine pentru a impresiona populația, au denigrat instituțiile statului care nu puteau fi controlate - Parlamentul -, s-au luptat pentru controlul tuturor ministerelor care puteau asigura accesul la finanțele publice sau controlul cetățenilor (MAI cu DGIPI !).

Udrea a devoalat acest sistem. Pentru că Mungiu Pippidi vine cu acest articol, vorbele Udrei capătă un anume sens.

Ei bine, Udrea se comportă ca la mahala. A spus ea ceva dar nu îndrăznește să spună ce a spus Mungiu. Iar din spune Mungiu, Udrea nu era „pe felie” (Monica Macovei !).

Acum gat. Chiar este gata. Udrea va fi doar un fel de „acar Păun”. Și proastă și orgolioasă. Cam mult.

Iohannis la CSM. Discurs despre normalitate. Anormalii atacă.

Klaus Iohannis a punctat, ieri, un moment important al mandatului său. În fața reprezentanților Justiției și-a expus crezul. Cum vede el Justiția și ce vrea de la Justiție. Ce trebuie să facă Justiția, ce va face el și ce vor face ceilalți pentru ca Justiția să fie împlinită. Să fie, pe deplin, o Justiție a statului de drept.

Preiau discursul lui de pe pagina oficială a Președintelui României (aici). Fac acest lucru pentru că am de gând să mă „războiesc” cu handicapații susținători ai altor „modele”. Handicapați și răuvoitorii care au și apărut ca ciupercile după ploaie imediat după susținerea discursului. Răuvoitorii care au urmărit discursul cu alte scopuri (în special distructive), handicapați care nu au înțeles ideile, habarniștii care au vrut să se bage în seamă.

„Ref.: Discursul Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, la ședința plenului Consiliului Superior al Magistraturii


Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a condus marţi, 6 ianuarie a.c., prima şedinţă din acest an a Consiliului Superior al Magistraturii. Vă prezentăm discursul susținut de șeful statului cu această ocazie:

„Stimată Doamnă Președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție,
Stimate doamne, stimați domni, membri ai Consiliului Superior al Magistraturii,

Înainte de toate, vreau să vă spun, sigur, «La Mulţi Ani!» şi un an nou 2015 cu împliniri, cu sănătate şi cu realizări profesionale.

Este un moment special pentru mine, fiind prima ședință a Consiliului Superior al Magistraturii la care particip și pe care am onoarea să o prezidez. Sunt totodată bucuros să vă întâlnesc, acum, la începutul carierei mele prezidențiale, când beneficiez de multă simpatie și de mai puțină dezaprobare, deși sunt conștient că lucrurile se pot schimba uneori. Dar aici, între dumneavoastră, între magistrați, nivelul de neutralitate este mult mai ridicat chiar și la început, ceea ce îmi dă un sentiment de încredere.

Ședința dumneavoastră de astăzi este un moment de bilanț, dar și o adunare electivă în care vă alegeți colegii care vor conduce, pentru un an, Consiliul Superior al Magistraturii. Astfel, având în vedere scopurile întrunirii de astăzi, aș vrea să vă vorbesc despre viziunea mea asupra rolului și misiunii constituționale pe le aveți.

În șirul noțiunilor fundamentale pe care românii le-au redefinit după 1989, un loc aparte îl ocupă ideea de «justiție». Cu precădere însă în ultimii ani, românii au arătat că au înțeles că așezământul social al națiunii se sprijină în bună măsură pe justiție și că privilegiile de care se bucură se numesc drepturi, iar aceste drepturi trebuie apărate și respectate. Aceasta este, de fapt, demonstrația că oamenii onești și performanți din sistemul judiciar românesc au trezit în conștiința semenilor ideea de dreptate, un pas decisiv spre o democrație consolidată, pentru care merită cu prisosință să fie felicitați și încurajați.

Doamnelor și domnilor,

În calitate de președinte, este obligația mea constituțională să asigur Justiției cadrul normativ de funcționare, să apăr independența sistemului judiciar, să exprim așteptările, dar și să atrag atenția asupra unor probleme restante ori nerezolvate.

Sistemul de justiție nu este ceva abstract, ci este compus din oameni și trasăturile personale ale acestora, iar abilitățile lor sunt esențiale pentru buna funcționare a sistemului. De aceea, dintre toate mijloacele prin care se realizează consolidarea sistemului judiciar, promovarea unor judecători și procurori, pe criterii ce țin exclusiv de competență profesională, experiență managerială și integritate, reprezintă unul dintre cele mai importante instrumente. În același timp, trebuie să știm că niciun cadru normativ și nicio garanție încredințată de o altă putere a statului nu pot asigura independența personală a unui magistrat, dacă acesta nu își însușește și nu aplică ideea de independență. Cu alte cuvinte, un magistrat este atât de independent cât alege el să fie. Este, însă, rolul și responsabilitatea mea să mă asigur că Justiția va beneficia de liderii potriviți, acolo unde numirile imi revin în competență. Mai departe însă, performanța de caz și de sistem este responsabilitatea exclusivă a acesteia.

Este de datoria mea să arăt, totodată, că instituțiile nu trebuie personalizate, identificate cu imaginea liderului de la un moment dat. Instituțiile nu „aparțin” conducătorilor. Doar așa ne putem feri de derapaje și manipulări, de situații periculoase și nedemocratice. Așadar, instituțiile trebuie consolidate și apărate în ansamblu, și aici mă refer la toate cele trei componente ale Ministerul Public: Parchetul general, DNA și DIICOT. De asemenea, din același punct de vedere al consolidării sistemului judiciar, opinez că, în perspectiva regândirii și modernizării arhitecturii instituționale a legilor siguranței naționale și a legii CSAT, este util să luăm în discuție dacă nu cumva între membrii CSAT ar trebui să se regăsească și procurorul general, nu o persoană anume, ci instituția procurorului general. De asemenea, cred că CSM, Înalta Curte și Parchetul General ar trebui să poată avea inițiativă legislativă pentru că reprezintă instituțiile de aplicare a legii, respectiv de guvernare a justiției.

Rolul meu constituțional de mediator mă obligă, totodată, să veghez la protejarea sistemului judiciar de orice ingerință din partea altor puteri ale statului sau a altor entități instituționale. Există linii roșii a căror traversare produce o periculoasă debalansare a echilibrului în stat, iar recalibrarea constituie un proces lung și dificil. Dumneavoastră știți cel mai bine că, inclusiv în accepțiunea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, magistratul trebuie să judece în baza probelor, nu în baza informațiilor, indiferent de unde ar veni acestea.

Un alt obiectiv pe care îl vom asuma împreună este garantarea integrității instituționale și funcționale a instituțiilor din sistemul judiciar. Aceasta este o chestiune ce ține de președinte întrucât orice tentativă de modificare a legislației în domeniul justiției trebuie sa treacă de promulgare.

Consider important de subliniat faptul că Justiția este una din cele trei puteri ale statului, nu o supraputere. Justiția trebuie exercitată cu demnitate, respect și sobrietate, nu etalată sub aspect de exotism mediatic. În același timp, Justiția se face cu respectarea tuturor drepturilor și libertăților civile, inclusiv a prezumției de nevinovăție și a dreptului la imagine. Din acest punct de vedere, este de dorit ca CSM-ul și Inspecția Judiciară să ia atitudine, potrivit atribuțiilor legale, la modul cel mai serios ori de câte ori apar scurgeri nepermise de informații în presă, din dosarele penale aflate în curs de instrumentare. De asemenea, este fundamental ca mijloacele de investigare să fie folosite în condiții de deplină concordanță cu Constituția și cu reglementările internaționale și doar sub controlul unui magistrat judecător. Astfel, este esențial ca magistrații judecători și procurori să exercite un control efectiv asupra proporționalității, legalității și utilității tuturor măsurilor procesuale. Aici nu e vorba de a apăra inculpații și faptele lor de ochii opiniei publice, ci de exercitarea cu decență a actului de justiție, de apărarea principiilor care stau la baza oricărei societăți democratice.

Așa cum am văzut cu toții, unii politicieni nu s-au ferit să atace independența justiției. Luând în considerare aceste antecedente, ca și misiunea dumneavoastră conferită de lege, de garant al independenței justiției, trebuie să dovediți în continuare că știți să apărați reputația, onoarea și independența colegilor și a sistemului în ansamblul său. Așadar, CSM trebuie să aibă reacții rapide și să sancționeze imediat orice atacuri, ingerințe, derapaje și imixtiuni în justiție, indiferent dacă este vorba despre demnitari de cel mai înalt rang sau despre, de exemplu, un consilier comunal.

Cred că este necesar, de asemenea, să sublinez că, atât în Constițutie, cât și în legile organice ale Justiției, scrie foarte clar că Justiția se înfăptuiește în numele legii. Adică, nu în numele vreunei divinități sau a vreunei persoane, entități ori stări de lucruri. De asemenea, atât în materie civilă, cât și penală, actul de justiție trebuie îndeplinit într-un termen rezonabil, în mod unitar și cu garantarea tuturor drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

Fiecare din puterile statului, precum și fiecare actor instituțional trebuie să se limiteze la cadrul normativ care îi este trasat prin Constituție și prin legile statutare într-un stat laic și nu religios, civil și nu militar. Doar astfel România va demonstra că este o democrație consolidată și puternică. În fapt, toate acestea reprezintă o Românie a normalității.

Doamnelor și domnilor,

2015 este al optulea an în care România se află sub instrumentul instituit de Comisia Europeană, numit Mecanismul de Cooperare și Verificare. De-a lungul timpului, acesta nu a fost o sperietoare, ci un instrument util, rezultat din parteneriatul cu Uniunea Europeană. MCV-ul a generat un exemplu de bune practici la multe din elementele cheie pe justiție și sunt convins că experiența României va fi fructificată în viitor de alte state care vor adera la Uniunea Europeană.

Au fost opt ani în care sistemul judiciar din România a înregistrat progrese majore în consolidarea statului de drept, sub această «umbrelă« instituțională. În ultimii ani însă, rapoartele MCV au constatat progrese importante realizate de aproape toate instituțiile din justiție și, de aceea, cred că este timpul pentru o schimbare.

Stimați membri ai Consiliului Superior al Magistraturii,

Astăzi, aici, în fața dumneavoastră, declar cu responsabilitate că a venit momentul, la opt ani de la instituirea MCV-ului, ca România să fie evaluată cu obiectivitatea pe care o merită și să se constate că acele condiționalități, sub rezerva îndeplinirii cărora am devenit stat membru, au fost îndeplinite. 

Așadar, cred că unul dintre obiectivele majore ale sistemului judiciar trebuie să fie ridicarea Mecanismului de Cooperare și Verificare. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, toate instituțiile din Justiție, dar și Parlamentul și puterea executivă trebuie să își dea concursul pentru ca, atunci când actualul CSM și actualul Parlament își termină mandatele, să putem bifa împreună această reușită. În încheiere, vreau să vă încurajez – judecători și procurori – să vă continuați munca de schimbare la față a României. Nu vă lăsați intimidați, nu vă lăsați pradă influențelor politice sau amenințărilor! Pentru că nu există altă șansă a acestei țări decât cu un stat de drept consolidat și cu o justiție independentă. Indiferent de natura și dificultatea obstacolelor, magistrații onești vor avea în mine un partener loial în depășirea oricăror piedici.

Vreau să fiți alături de mine, așa cum eu voi fi partenerul dumneavoastră instituțional. Să îmi fiți alături și să ne opunem împreună, din toate puterile, oricăror tentative de distorsionare a realităților și interacțiunilor specifice unui stat de drept, a unei lumi normale. Și nu mă aveți alături doar pe mine, ci și milioanele de cetățeni care au venit la vot, în noiembrie anul trecut. În final, urez succes candidaților înscriși în cursă și vă doresc tuturor multe împliniri profesionale și multă putere de muncă! Vă mulțumesc!”.
Departamentul de Comunicare Publică 
06 Ianuarie 2015”.

Am subliniat acele părți din discurs care au o importanță deosebită. Klaus Iohannis ne-a obișnuit (să sperăm că rămâne constant) cu un comportament bazat pe reguli. Discursul lui a enumerat regulile pe care el le va urma în relația cu Justiția și în relația altor instituții publice cu Justiția.

Imediat după discurs au apărut „criticile”. Monica Macovei a dat tonul pentru presa și susținătorii ei. Că nu trebuie renunțat la MCV, că procurorul general nu are ce căuta în CSAT. Alții au sărit de fund în sus că ICCJ, Ministerul Public și CSAT nu pot avea inițiativă legislativă etc. Presa de scandal, cum ar fi Evenimentul Zilei, HotNews, B1Tv, Antena 3, fiecare în felul său, au criticat cererea lui Iohannis ca din dosarele aflate pe rol să nu mai fie date informații la presă. Panarame. De sus până jos și de la stânga la dreapta.

Să fim clari. MCV a avut și are rolul său. Au trecut 8 ani. Justiția nu se poate reforma dacă nu își dorește să se reformeze. Iohannis i-a spus „Justiției” că este timpul să termine cu reformele, să ajungă la punctul final al reformelor cerute de MCV și să stea pe propriile picioare. A fost un sprijin pentru Justiție MCV-ul însă devine un balast pentru statul român care, păstrând MCV-ul, admite că este incapabil să aibă o Justiție independentă în afara unui control extern.

Intervențiile critice ale unor persoane la ideea finalizării acestui sprijin dar și sistem de supraveghere externă a Justiției sunt ostile statului român. Fac afirmația fără nici o reținere. Îmi vine să folosesc cuvinte mai dure la adresa acestor persoane însă mă abțin. Reacția Monicăi Macovei și a susținătorilor ei este un îndemn la renunțarea la independență. Renunțarea la suveranitate. Pe de altă parte, obiectivul stabilit Justiției de Președintele Iohannis va lipsi pe Monica Macovei și gașca de incompetenți sau oameni de rea credință care o acompaniază de un instrument de tortură mediatică la adresa politicienilor români, la adresa oamenilor care compun Justiția. Fără MCV, Macovei devine o nulitate (cum de fapt și este).

Prezența procurorului general în CSAT este văzută diferit. Bănuiesc că procurorii vor strâmba din nas. Pe de o parte, CSAT este un instrument de conducere administrativ, supra-guvernamental, așa cum are sarcinile constituționale:

„Art. 119 - Consiliul Suprem de Apărare a Țării

Consiliul Suprem de Apărare a Țării organizează și coordonează unitar activitățile care privesc apărarea țării și securitatea națională, participarea la menținerea securității internaționale și la apărarea colectivă în sistemele de alianță militară, precum și la acțiuni de menținere sau de restabilire a păcii”.

Membrii CSAT sunt stabiliți prin lege ! Este vorba despre Legea nr. 415/2002 privind organizarea și funcționarea CSAT. Unii comentatori și jurnaliști puteau accesa pagina de pe site Președinției (aici) înainte de a spune tâmpenii la televizor.

Unii au sărit în sus pe motiv că procurorul general este magistrat și nu poate îndeplini o altă funcție, iar ca membru al CSAT ar fi o altă funcție. Greșit. Procurorul general conduce instituția care are rolul de acuzator public, singura instituție care poate duce în Justiție cauzele penale ce privesc apărarea țării și securitatea națională ! Ei bine, din punctul meu de vedere, soluția poate fi bună. Chiar foarte bună. Dacă ne uităm la actuala componență a CSAT observăm că acolo apare ministrul Justiției, ministru care are în subordine Ministerul Public (constituțional) însă nu are dreptul să intervină în activitatea acestei structuri. Aici apare o contradicție între competențe. Pentru problemele privind apărarea țării și securitatea națională, procurorul general are mai multe competențe (datorită atribuțiilor funcționale) decât ministrul Justiției !

Se va spune că instituțiile statului sunt obligate să ducă la îndeplinire hotărârile CSAT și că astfel Ministerul Public ar fi obligat să execute dispoziții ale unei instituții administrative. Pe undeva este corect, pe de altă parte este complet greșit. Ministerul Public și mai apoi Justiția au aceleași obligații ca oricare altă instituție a statului român pentru apărarea țării și pentru securitatea națională. Apoi, procurorul general, membru al CSAT, are dreptul și posibilitatea de a își spune cuvântul în cadrul ședințelor și chiar va vota o rezoluție sau alta. În acest fel, procurorul general va informa membrii CSAT care îi sunt limitele și care îi sunt obligațiile pentru fiecare situație în parte. În fine, dacă se ia „la puricat” fiecare idee ce se naște din analiza acestei idei de bază se va ajunge la concluzia că este vorba despre o idee bună.

Presa este nemulțumită pentru apelul lui Iohannis ca CSM să ia atitudine cu privire la „scurgerile nepermise de informații în presă, din dosarele aflate în curs de soluționare”. Primii care au sărit de fund în sus sunt tocmai jurnaliștii care au beneficiat de astfel de informații, cei de la HotNews, Evenimentul Zilei, Antena 3, B1Tv ... Ba, cei de la EvZ spun că informațiile provin de la avocați ! Hait ! Dacă este așa, procurorii se pot auto-sesiza că avocatul „X” a comis o infracțiune și îl pot duce în fața instanței de judecată pentru a fi condamnat. De fapt, nu este cum spun așa-zișii jurnaliști de la EvZ și ... Mare lucru dacă nu or fi procurori care dau cinstea pe rușine lăcomiți la niște „verzișori”. Cererea lui Iohannis este clară: „scurgeri nepermise” din dosarele aflate în curs de soluționare. Este vorba nu doar de protejarea muncii procurorului de caz (nu va mai fi supus presiunii media), este vorba despre protejarea persoanelor cercetate. Nu are ce căuta în presă date despre persoanele care, din varii motive, ajung să dea declarații la procurori. La un moment dat, dosarul devine public, curățat de suspiciuni și variante de lucru operative, cu autori clar determinați. Presa va putea scrie pentru „informarea publicului” (și constituirea dosarelor de șantaj mediatic !) fără nici o teamă.

Și aici a apărut Macovei și ciracii ei. S-au adăugat „salariații” lui Udrea. De aici trag concluzia, fără jenă, că Macovei ar cam fi la originea „justiției” prin intermediul presei. Prea a sărit baba asta de fund în sus.

În concluzie, Iohannis a pus prima „cărămidă” la relația sa cu Justiția. Pentru o țară a normalității.

Cât privește inițiativa legislativă a CSM, ICCJ și MP, eu sunt de acord. Administrarea Justiției se face de către Justiție și nu de către Guvern. Aici este nevoie de modificarea art. 75 alin. (1) din Constituție. Probabil că CSM ar fi cel mai indicat să fie introdus în prevederile constituționale. Guvernul va avea dreptul la un punct de vedere la cererea Camerei Deputaților. Parlamentul însă va hotărî. Am auzit păreri ale unora și altora care m-au făcut să îi privesc pe autori cu multă „reținere”. Geaba diplome dacă ideile sunt puține.

Acordul cerut de Monica Macovei lui Klaus Iohannis o descalifică politic.

Ieri am scris despre propunerea de „contract” a Monicăi Macovei la „repezeală”.

Acum vin cu acel contract/acord politic cerut de Monica Macovei în schimbul voturilor ei și ale susținătorilor ei în turul II. Îl iau de pe pagina de facebook a Monicăi Macovei (aici).

Rămân la convingerea că acest acord nu trebuie semnat de Klaus Iohannis. Sunt ferm convins că ar fi o greșeală. Este inadmisibil ca un candidat să renunțe la propriul program și să preia programul unui candidat care a pierdut. Pe de altă parte, pretențiile Monicăi Macovei sunt total deplasate și absurde, în mod clar.

Trăim într-un stat de drept, într-o democrație. Ce să salvăm ? Împotriva cui trebuie să luptăm pentru a salva zisa „democrație” ? Este aberantă cererea Monicăi Macovei. Poporul este cel care alege. Dacă alege socialismul, alege Ponta. Este voința lui. Dacă alege liberalismul, alege Iohannis. Iar este voința poporului.

Constituțional (mi se părea că Macovei cunoaște Constituția), nu te poți adresa în numele unor oameni care nu fac parte dintr-o organizație din care tu faci parte și în care este desemnată să o reprezinți. Macovei nu este președinte al unui partid să vorbească în numele acelui partid. Nici un candidat nu poate vorbi în numele alegătorilor săi. Dacă este reprezentantul unui partid, vorbește în numele și pe seama acelui partid. Atât. Macovei poate vorbi doar în numele ei. Pentru ea, procesul desemnării ca reprezentant al statului român (așa este definit Președintele în Constituție) a fost ratat. Votanții ei urmează a fi reprezentați de câștigător. Vor pe Ponta, îi dau votul lui Ponta sau nu se prezintă la vot, vor pe Iohannis, dau votul lui Iohannis.

Pe lângă niște principii promovate și de Iohannis dar și de Ponta, Macovei se dă în stambă cu tâmpenii cât ea de mari. Are pretenții care deneagă însuși statul de drept și democrația pe care le clamează.

Cere lui Iohannis să garanteze că partidele care îl susțin vor promova și vota acte normative în Parlament care să instituie anumite reguli societății ! Este aberant !

Îi stabilește obligații care sunt proprii Guvernului, astfel că dintr-un început îi propune lui Iohannis să se șteargă la fund cu Constituția, să acționeze așa cum a acționat Traian Băsescu în mandatele sale.

„Monica Macovei
C.A. Rosetti 17, Sector 2, București
Către Klaus Iohannis
Aleea Modrogan 22, Sector 1, București
ACORD pentru salvarea statului de drept și a democrației în România
Domnule Klaus Iohannis,
În numele oamenilor care m-au susținut prin votul lor și al celor care au lucrat pro-bono în această campanie electorală, vă transmit în continuare cerințele esențiale pentru a salva democrația și statul de drept în România.
În cazul în care acceptați aceste minime cerințe, vă rog să semnați acest Acord, cu mențiunea că vă angajați să îl respectați în totalitate, atât în calitatea dumneavoastră de președinte PNL și co-președinte ACL, cât și în cea de viitor Președinte al României.
Cerințele minime sunt următoarele:
1. Să garantați și să acționați ferm pentru continuarea și aprofundarea Parteneriatului Strategic în vigoare, semnat de România cu SUA și pentru menținerea angajamentelor României față de NATO ca fundament și prioritate a politicii noastre externe.
2. Să garantați și să acționați ferm pentru continuarea procesului de integrare în Uniunea Europeană, prin aderarea României la spațiul Schengen și adoptarea monedei euro.
3. Să nu promulgați legea grațierii și amnistiei, și să nu efectuați grațieri individuale decât pentru oameni aflați în nevoie (bătrâni, bolnavi și alte situații excepționale).
4. Să organizați în 2015 un referendum național pentru eliminarea imunității parlamentarilor, miniștrilor și a președintelui, iar partidele care vă susțin să acționeze pentru ca voința exprimată a cetățenilor să fie transpusă în legislație și în noua Constituție.
5. Să garantați promovarea de către partidele care vă susțin a:
a. unei legi privind votul electronic și prin corespondență pentru ca toți românii din țara și străinătate să poată vota, în așa fel încât noul sistem de vot să funcționeze începând cu alegerile locale din 2016.
b. unei legi privind modificarea legii partidelor politice, astfel încât să se permită înființarea unui partid cu minimum 3 membri, așa cum este în majoritatea țărilor europene.
6. Să susțineți alocarea a 6% din PIB pentru educație și 6% din PIB pentru sănătate.
7. Să cereți și să militați pentru depolitizarea și reformarea ANAF astfel încât:
a. IMM-urile să nu mai fi hărțuite de autoritățile de control. Hărțuirea trebuie să înceteze pentru a proteja oamenii liberi cu inițiativă și afacerile lor;
b. în 2015 ANAF să recupereze cel puțin 50% din prejudiciile stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și să-și stabilească o prioritate din recuperarea banilor din evaziunea de mari dimensiuni.
8. Să garantați împreună cu partidele care vă susțin că exploatarea cu cianuri de la Roșia Montană nu va deveni realitate și va rămâne doar un episod rușinos.
9. Să garantați că:
a. nu veți schimba conducerea DNA la nivel de procuror șef, procuror șef adjunct, adjunct sau șef secție, că nu veți accepta niciun fel de schimbare care să afecteze în vreun fel activitatea DNA.
b. nu veți promulga nicio modificare a legii actuale privind Direcția Națională Anticorupție (DNA), care ar reduce sau slăbi competențele și instrumentele de anchetă ale DNA, inclusiv pe cele privind investigațiile din etapele premergătoare formulării unei acuzații.
c. nu veți solicita sau promulga vreo lege de comasare a DNA cu nici o alta structură din Parchet, că nu veți accepta schimbarea denumirii DNA.
d. nu veți cere sau promulga vreo normă legală care să schimbe procedura de numire și revocare a persoanelor cu funcții de conducere din parchete (DNA inclusiv), menținând actuala procedură în care ministrul justiției propune pe bază de competiție și selecție un candidat pentru oricare dintre aceste funcții, propunere urmată de audiere publică în CSM, și de decizia președintelui României.
10. Să garantați că:
a. veți aproba de îndată orice solicitare de urmărire penală care vă este adresata dumneavoastră de procurori pentru miniștri care nu sunt membri ai Parlamentului României, având în vedere că această atribuție este și în competența președintelui, conform articolului 109 alineatul 2 din Constituția României; partidele care vă susțin vor vota fără nicio excepție, prin vot la vedere și fără amânări, pentru ridicarea imunității și pentru aprobarea cererilor de urmărire penală adresate de procurori Parlamentului.
b. nu veți face înțelegeri politice la momentul numirilor în funcțiile de conducere a parchetelor și că veți numi în funcție numai magistrați care au dovedit deja capacitatea de a lucra în dosare complexe, profesionalism, integritate, independență și curaj, selectați de către ministrul Justiției pe baza acestor criterii și prin proceduri competitive și transparente. Să garantați că veți refuza propunerile de revocare din funcțiile de conducere a parchetelor venite de la ministrul Justiției dacă acestea privesc procurori care îndeplinesc aceste criterii.
c. nu veți accepta modificarea/slăbirea legilor anticorupție – Legea 78/2000, OUG 43/2002, Codul penal în secțiunile relevante, Legea 176/2010, Legea 115/1996 și Legea 161/2003.
d. nu veți accepta modificarea/slăbirea cadrului legislativ și instituțional privind controlul averilor, al conflictelor de interese si al incompatibilităților, al declarațiilor publice de avere și interese.
e. vă veți consulta cu ONG-urile de profil, Comisia Europeană și partenerii externi în privința politicilor publice în justiție și anticorupție pe care dumneavoastră, Guvernul sau Parlamentul le veți promova public.
Cum toate cererile din prezentul pact sunt fundamentale pentru România, iar oamenii care m-au votat au votat, de fapt, pentru aceste principii și proiecte, am certitudinea că nu veți ezita să întăriți prin semnătură aceste cereri ale angajatorului dumneavoastră, poporul român.
Monica Macovei
5.11.2014”

Este clar că Monica Macovei are serioase probleme în modul de înțelegere a statului de drept și a democrației așa cum sunt ele practicate azi în statele europene.

Să își formeze partidul ăla cu care vrea să obțină mandatele necesare pentru a intra în Parlament, să domine scena politică și atunci va putea, așa cum face PSD, așa cum a făcut PDL Băsescu, să impună propria viziune privind societatea românească. Până atunci, este bine să stea în banca ei.

Macovei scrie și cere „garanții” lui Iohannis pentru votul ei ?!

Ca să fiu sincer, nu mă așteptam la o scrisoare din partea Monicăi Macovei dar nu mă surprinde.

În fond, scrisoarea Monicăi Macovei (aici) este un contract. În beneficiul ambelor părți. Pentru că respectarea regulilor unui stat de drept normal nu este în dezavantajul nimănui.

Iau de la Mediafax (aici), o parte a cerințelor lui Macovei:

- să nu promulge legea graţierii şi amnistiei, 

- să nu efectueze graţieri individuale "decât pentru oameni aflaţi în nevoie", 

- să organizeze, dacă va ajunge preşedinte, un referendum naţional în 2015 pentru eliminarea imunităţii parlamentarilor, miniştrilor şi a preşedintelui, 

- să garanteze, în privinţa politicii externe, păstrarea direcţiei României către vest, 

- continuarea procesului de integrare în UE prin aderarea României la spaţiul Schengen, 

- să respecte independenţa justiţiei

Ea vrea un răspuns scris, semnat de Iohannis.

Nu a trimis o astfel de scrisoare lui Ponta pentru că ea și susținătorii ei nu așteaptă nimic de la Ponta.

Garantează că un răspuns favorabil, semnat de Klaus Iohannis va încuraja susținătorii ei să îl voteze.

Asta este situația după informația de presă.

Inițial, mi-am spus că nu este nici o problemă ca Iohannis să îi răspundă favorabil. Mai apoi am început să îmi pun semne de întrebare.

Monica Macovei vrea să îi impună lui Iohannis un contract, în condițiile stabilite de ea. Chiar dacă o parte dintre cele cerute de ea se regăsesc în proiectul programului viitorului Președinte Klaus Iohannis, chiar dacă ACL, alianța politică care îl susține are ca obiective politice aceste principii, semnarea „contractului” cerut de Macovei subordonează pe viitorul Președinte Klaus Iohannis voinței unei persoane care pretinde că este liderul informal al votanților ei. În jur de 400 mii de cetățeni.

Am ajuns la concluzia că la acest demers trebuie să i se răspundă politic. Klaus Iohannis va avea întâlniri cu alegătorii, va avea conferințe de presă, va avea confruntări cu contra-candidatul Ponta suficiente ocazii să expună în detaliu principiile pe care le va respecta în calitate de Președinte al României. Nu trebuie să semneze un răspuns scris !

Scrisoarea lui Macovei îmi amintește de „bilețelul roz” al lui Tăriceanu, cu „dragă Traiane”.

Să admit că Iohannis va semna un răspuns la scrisoarea Monicăi Macovei. Aceasta va putea folosi angajamentul scris pentru a pune presiune pe viitorul Președinte. Bilețelul va deveni „compromițător” dacă Iohannis nu va acționa așa cum vrea Macovei și când vrea ea. Scandal mediatic garantat.

Monica Macovei își propune să înființeze un partid care să fie adversar al PNL și să ajungă la guvernare în 2016 împreună cu PNL. Scrisorica va fi folosită de Monica Macovei ca suport pentru atragerea de aderenți. Ea este cea care ține bățul cu care Președintele României Klaus Iohannis este controlat pe timpul mandatului ! Ea va avea cu ce să convingă că este „puternică”.

Dacă Iohannis nu va semna un răspuns scris, atunci Macovei are varianta fie să voteze cu el, fie să voteze cu Ponta, fie să nu voteze - sprijinind astfel pe Ponta -, fie să își anuleze votul - sprijinind pe Ponta. În cazul în care va fi nemulțumită că Iohannis nu îi răspunde în scris și va ieși public să îl critice pe Iohannis se va înscrie în campania pro-Ponta. Simplu.

Cu cât mă gândesc mai mult la această scrisorică, cu atât mai mult sunt convins că semnarea unui răspuns din partea lui Iohannis nu este indicat.

Monica Macovei a luat o parte dintre susținătorii PDL și ai PNL la primul tur. Dacă ea vrea să iasă Ponta Președinte, face ce am spus mai sus. La fel și susținătorii ei. Este simplu. Ea nu poate garanta că cei care au votat-o vor vota sau vor vota pe Iohannis. Acțiunea ei este doar marketing politic.

Iohannis nu trebuie să îi dea un răspuns scris. În caz că o face, îi voi cere și eu să respecte niște principii și acțiuni viitoare și să îmi dea în scris că le va respecta, pot veni și alții care, contra votului lor, pot cere să se respecte niște principii și niște condiții și tot așa până când ajungem la balamuc.

Ce face Monica Macovei este propunerea unui contract însoțit de un „mic” șantaj. Cu ce este ea diferită de Dragnea ?!

Campanie de mahala. Demență electorală.

Vreau nu vreau, trebuie să constat că această campanie electorală a ajuns în troaca cu lături. Principalii autori sunt o parte a candidaților dar și susținătorii lor. De la susținători nu putem exclude media, ziare și televiziuni.

Ne place sau nu, avem două televiziuni reorganizate sau construite ca organe de propagandă a PSD și a candidatului Victor Ponta. Antena 3 a fost reorganizată iar România Tv a fost construită pentru acest scop.

De altă parte, B1Tv a pornit ca televiziune pro-Băsescu și a devenit, fără mult efort, o televiziune pro-Elena Udrea (fără însă a-l abandona pe Băsescu). De când Gușă a decis să o susțină pe Udrea în campanie, Realitatea Tv a trecut de partea acesteia cu excepția lui Rareș Bogdan. Asta este impresia acum. Este posibil să fie o stare tranzitorie.

HotNews (aici) vine și observă, în cadrul unui proiect de monitorizare a comportamentului televiziunilor, două momente penibile, petrecute la două televiziuni aparent independente.

La Realitatea Tv este invitată Monica Macovei. În timp ce răspundea la întrebări și își prezenta proiectul de campanie, în spatele său cei de la Realitatea Tv au pus imagini cu Elena Udrea. O atitudine evident ostilă invitatului aflat în platou. După respectiva emisiune a urmat Lavinia Șandru care îi face campanie Elenei Udrea în stilul celor de la Antena 3 lui Ponta. Atacuri asupra adversarilor politici și multe, multe laude la adresa blondei lui Băsescu.

La B1Tv, altă măgărie televizată. În timp ce Monica Macovei își expunea ideile, regia a întrerupt emisiunea pentru a da în direct un eveniment politico-monden în care Elena Udrea promova, chipurile, produsele românești (din întâmplare, unii au pozat exact „produsele românești” cu care candidata băsistă era îmbrăcată. Avea pe ea numai produse „românești” !).

De la începutul campaniei am concluzionat că între Monica Macovei și Elena Udrea va fi o luptă pentru atragerea acelei părți a electoratului care a rămas fidel lui Traian Băsescu. Nu mi-am închipuit că ziarele și televiziunile vor fi de partea uneia sau alteia în felul acesta. Bănuiam că Monica Macovei va fi susținută de cei de la B1Tv și Evenimentul Zilei, pentru că în aceste locuri aceasta a fost declarată, nu de puține ori, eroină politică. Ei bine, se pare că Macovei nu mai are nici aici susținători. Interesul poartă fesul. Dacă este adevărat că Elena Udrea este unul dintre finanțatorii celor de la B1Tv și celor de la Evenimentul Zilei, atunci este clar. Monica Macovei nu mai are unde să se ducă pentru sprijin.

PSD a ales să își promoveze „interesele” apelând la Gabriela Vrânceanu Firea Pandele. O altă mahalagioaică. De același calibru cu Macovei și Udrea. Uneori, le și întrece. Până mai ieri alături de Firea era Șova. Alt mahalagiu. De când cu „auto-suspendarea” din PSD - altă mascaradă marca PSD -, Șova a trecut în spate, Firea preluând controlul asupra mesajelor media. Are sprijinul total al celor de la Antena 3 și România Tv. Ba chiar cred că este concurată de Mugur Ciuvică, individul care a ajuns să exceleze în murdărie propagandistică pentru Victor Ponta și, mai ales, pentru Dan Voiculescu. Nu mai spun de Stoiceasca, Grecu, Tudor, Gâdea, Badea, Liliana Ruse, Ciutacu, Striblea etc.

Nu credeam, sincer, că Vadim Tudor sau Dan Diaconescu pot fi întrecuți în mahalagisme televizate. Ei bine, au reușit să infesteze media română. Au reușit să impună mahalagismul nu doar în media ci și în comportamentul politic.

Victor Ponta este un individ nedemn. El vrea să apară ca fiind un om preocupat de „soarta națiunii”, motiv pentru care candidează la președinție însă o pune pe Gabriela Vrânceanu Firea Pandele purtător de cuvânt și tace, „tace asurzitor” când aceasta își pune poalele în cap. Ponta nu poate fi extras din cloaca construită de cei care îi fac campanie. El este în mijloc. El este cel care își dă acceptul pentru toate porcăriile care se fac în numele și pe seama lui.

Este obligatoriu să ne uităm și la șeful de campanie a lui Ponta. Nimeni altul decât Liviu Dragnea. Se ocupă Dragnea de organizațiile PSD și mobilizarea lor la vot însă este și cel care dă tonul, aprobă, impune tonul și comportamentul în campanie al echipei pe care o conduce. El este dirijorul acestei campanii a PSD de o murdărie fără margini.

Mă bucur pentru faptul că ACL nu se comportă la fel. Îmi place faptul că Iohannis nu răspunde la mahalagismele folosite de PSD-ul lui Ponta-Dragnea-Firea Pandele și nici atacurilor murdare ale celorlalți contracandidați. Este atacat. de la dur, la foarte dur și chiar absolut exagerat. Tăriceanu, Udrea, Macovei ceilalți contracandidați au ceva cu Iohannis. Rezultatul pozitiv al campaniei lui Iohannis începe să capete contur. Atitudinea de om normal, de om ne-conflictual, de om hotărât, de gospodar așezat, de proprietar își produce efectul benefic. Oamenii îl simt al lor. Dacă el a putut face pentru el, poate face și pentru noi, ceilalți. Dacă poate să se apere pe el, ne poate apăra și pe noi, ceilalți. Dacă el gândește așa, atunci știe cum gândim noi, ceilalți.

La campania de mahala a unor candidați s-a aliat ANI, prin acea persoană dubioasă numită Horia Georgescu. Nu s-a zbătut până acum cu „incompatibilitățile” (dubioase după cum au fost puse în lege, foarte active în a bloca activitățile publice !), acum moare de grija lor. Nu mai este coincidență aici, este prea superficială calificarea. Înclin să cred că este comandă politică, pentru că are un scop bine determinat. Cine câștigă de ce vrea ANI să facă ? Ponta și Băsescu în egală măsură.

ANI este alături de o altă instituție care excelează în această campanie. DNA. Coincidență sau nu, DNA își pune pe tarabă dosarele. Exces de zel ? Prea puțin. Interes ? Posibil, deși nu poate fi probat. Interes național ? Hm. Pentru unele cazuri, interesul național este fie întârziat fie insuficient documentat. Pică „hrebenciucii” pe capete. Iau ca „model” pe Hrebenciuc, marele combinator politic.

Mai avem puțin și vom ieși din zona asta mocirloasă. Nu ne vom curăța de zoaie pentru că au grijă panaramele arătate mai sus să inventeze alte situații și stări care să ne facă să le urâm existența.

Cârdășia Băsescu - Ponta. Acum se vede mai bine.

Cu ceva timp în urmă mă întrebam unde se duc băsiștii când nu vor mai avea idolul la Cotroceni. Acum, recunosc, am greșit întrebarea. Cea corectă ar fi fost: ce vor face băsiștii când își vor vedea idolul gol ?

Pun la categoria „băsiști” toți susținătorii lui Băsescu și a slugilor lui, că s-au numit Boc, Macovei, Udrea etc. Nu mai înșir „mărunțișurile”.

Unii au rămas „pe baricade”. Agită vorbe și idealuri mărețe. Te întrebi, de ce ? Ce îi mână pe ei în luptă ? Care le este scopul ? Vom afla. Până una-alta, unii sunt cu un picior în groapă iar alții cu amândouă picioarele. Justiția dezgroapă morții iar băsiștii s-au trezit că îi țin de mână. Noi, cei de pe margine, observăm cu mirare și groază că de cealaltă mână sunt agățați pesediștii !

Mult hulitul DNA a scos la iveală niște dosare. Microsoft este pe primul loc. Acum. Gurile rele spun că urmează EADS. Eu cred că și EADS va face valuri. Mari. În cârdășia furilor din banii statului sunt pesediștii și băsiștii. Mână'n mână. Transpartinic, cum le place unora să califice situația.

Mai ieri, apărătoarea înverșunată a lui Băsescu, Andreea Pora, scria oripilată despre cârdășia Băsescu - Ponta. Constata că Băsescu a mințit și a mințit-o pe ea, cea de bună credință. Băsescu nu a luptat împotriva corupției, nu a luptat împotriva sistemului ticăloșit al lui Adrian Năstase, a preluat sistemul și și-a băgat corupții lui.

Azi am citit un material al Alinei Mungiu care face aceeași observație. Sistemul ticăloșit a fost transformat din năstăsist în băsist. Iar Elena Udrea a fost liantul. În guvernările Boc, Elena Udrea era aceea care asigura legătura între politică și corupție. Soțul ei, renumitul Cocoș, era responsabilul cu împărțitul banilor. Era responsabilul cu manevrele.

În altă parte, citesc cu surprindere o declarație a lui Ponta. Cum era el în grupul de tineri politicieni promovați de Adrian Năstase. Alături de Maior, de Bejenariu, de Gabriel Oprea și de ... Cocoș ! ca să vezi !

Rezumând cele citite, trag concluzia că Băsescu și Ponta sunt tare deranjați de candidatura lui Iohannis. Bine spune Mungiu, nu este din sistem. Ea afirmă că timp de 14 ani contractele administrației din Sibiu s-au derulat fără contestații, ceea ce arată că acolo nu se puteau face afaceri necurate. Ca să dau doar acest exemplu. Alegerea lui Iohannis ca Președinte ar putea duce la distrugerea sistemului și de aceea este atacat atât de PSD cât și de candidații de „dreapta”. Unii băsiști sadea.

În afara candidaților care își fac publicitate prin intermediul acestei campanii, avem candidați care vor să apere sistemul. Ponta, Udrea, Tăriceanu, Meleșcanu sunt oameni ai sistemului. Alegerea lor ar salva sistemul ticăloșit de la moarte. Monica Macovei este văzută ca adversar al sistemului. Eu am mari îndoieli. Ea a fost cea care „a stricat” legile, ea este cea care a propus și susținut legi ce astăzi sunt criticate dur chiar de susținătorii ei pentru că permit abuzurile organelor administrative. Cum este legea ANI. Macovei are handicapul lipsei de susținere. Normal. Apelează la populism și emite judecăți antidemocratice. Populismul nu a dus nicăieri, spune Mungiu. Corect.

Pun separat pe Iohannis. Este singurul candidat care vrea democrație. Vrea o democrație corectă. Iar democrația corectă este anti-sistem ticălos. Ce propune Iohannis este opusul a ce propune Ponta și Băsescu. De aceea Băsescu și Ponta își dau mâna împotriva lui Iohannis în această campanie.

Undeva, cu ceva timp în urmă, la o adunare a pesediștilor, Ponta și baronii roșii au ajuns la o concluzie valabilă și pentru Băsescu și ticăloșii lui. Dacă pierd aceste alegeri, scapă cine poate. Pentru PSD și Băsescu, alegerea lui Ponta sau a Elenei Udrea, la nevoie a lui Tăriceanu sau Meleșcanu ar garanta păstrarea sistemului ticăloșit. Alegerea lui Iohannis ar duce la prăbușirea lui.

Analiza Mediafax cu privire la evoluția pe facebook a candidaților.

Îmi plac analizele Mediafax (aici).

Chiar dacă segmentul populației care apare în analiză este relativ mic, are semnificația lui.

Iohannis crește, Ponta scade, Udrea este și ea în creștere, Macovei așișderea etc.

Ultimul grafic al analizei ne arată de unde a început adunarea datelor, acum 5 săptămâni.

Ponta a început de la 470.832 și a ajuns la 524.349. A crescut cu 53.517 fani !

Iohannis a început de la 94.695 și a ajuns la 199.187. A crescut cu 104.492 fani !

Udrea a început de la 194.529 și a ajuns la 213.012. A crescut cu 18.483 fani !

Macovei a început de la 40.539 și a ajuns la 60.359. A crescut cu 19.820 fani !

Nu îl iau în calcul pe Tăriceanu. Acesta are o creștere în 5 săptămâni de aproape 700 fani. Nici pe Vadim nu îl iau în calcul.

Privind mesajele, un aspect este destul de important. Asumarea lor prin share de către fani.

Macovei are un procent de 12,7%, Iohannis are un procent de 6,1%, Udrea un procent de 2,2% iar Ponta un procent de 2,4%.

Las la o parte gargara cu pioneze a jurnaliștilor cu privire la candidați. Facebbok, la fel ca alte rețele de socializare, are avantajul de a evidenția (în urma analizelor) poziționarea părții foarte active a populației față de candidați. Nu vreau să neglijez pe cei care nu acționează pe facebook. Sunt și ei mulți. Prin unele sondaje ale sociologilor (cele care au suportat o mai redusă contrafacere !), vedem o creștere a lui Iohannis, Udrea, Macovei și o scădere a lui Ponta. Pentru că analiza Mediafax se referă strict la evoluția paginilor candidaților, se cuvine a considera că paginile susținătorilor candidaților au un plus pentru aceștia, mărind numărul de fani.

Mediafax ne pune la dispoziție și o analiză a conținutului mesajelor.

Victor Ponta iese în evidență cu atacurile la adresa principalilor contracandidați. Nu este singurul. Îi are alături pe Vadim și Tăriceanu. Aleasă asociere.

Recomand analiza. Fiecare poate trage concluziile care îi convin. Mie îmi convine să văd că este o creștere „explozivă” a candidatului Klaus Iohannis. Îmi convine că se confirmă căderea lui Ponta. Trendul lui Ponta, până acum, este de creștere nesustenabilă. Faptul că se adaugă, săptămânal, noi fani ai candidaților, fără să scadă numărul la vreunul dintre ei, arată că oamenii sunt interesați de aceste alegeri. Alte cifre, foarte interesante, sunt cele care arată numărul de like-uri pe postare ale fanilor !

Iohannis - creștere de 76% !;

Ponta - „creștere” de minus 26% !;

Udrea - „creștere” de minus 47% !;

Macovei - „creștere” de minus 11% !

Uite așa, cu niște cifre, se poate face o interpretare mai bună cu privire la „starea” candidaților. Mult mai bună decât gargara cu pioneze a jurnaliștilor.

Apropo ! Udrea crește, încet spre de loc, chiar dacă Băsescu îi face o campanie furibundă. Mâna lui Băsescu pe capul lui Udrea nu va aduce voturi. Am văzut și „bucuria” unora în urma acțiunilor Justiției. Visează ei că Udrea va rămâne singură în competiție, că Ponta este agățat de DNA, că Iohannis va fi declarat incompatibil, că Tăriceanu este și el un candidat la DNA etc. Să nu uite băsescienii și udriștii că s-a activat dosarul cu „Gala Bute” ! Iar Udrea este și ea pe acolo.

14 candidaturi depuse, 3 admise, contestații respinse de CCR și termen pe 25 la ICCJ pentru ANI/Iohannis

Până acum. Ieri, BEC a dat o declarație de presă prin care a anunțat că au fost admise 3 candidaturi. Victor Viorel Ponta, Klaus Iohannis și Monica Macovei. Până la 28 septembrie, vor emite decizii și pentru ceilalți candidați. Până acum și-au depus candidaturile 14. PRM este în frunte. Vadim și Funar candidează având același bazin electoral. Naiba știe cum a adunat fiecare în parte numărul de semnături !

Meleșcanu a adunat semnăturile „conspirat”. Au venit unii „tineri” din „societatea civilă” care i-au cerut să candideze. Dacă sunt tinerii din SCDM conduși de Dogaru, atunci are dreptate. Sunt mai tineri decât el. Nu știu câți au ajuns la 70 de ani. Meleșcanu are 73.

Contestațiile depuse la CCR împotriva candidaturilor lui Ponta și Macovei au fost respinse. Vor mai fi judecate în regim de urgență toate celelalte candidaturi. Data de 28 septembrie obligă toate instituțiile statului la celeritate. Maximă.

ICCJ, la solicitarea ANI a stabilit termen pe 25 septembrie pentru recursul înaintat de ANI împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Alba în favoarea lui Klaus Iohannis. Probabil se va da o soluție definitivă pentru a fi clară candidatura lui Iohannis. În legea ANI nu există sancțiune pentru cel ales în demnitatea de Președinte al României ! ANI se grăbește sau este grăbită. Un succes al ANI ar lăsa cale liberă Elenei Udrea, Monicăi Macovei sau lui Tăriceanu.

Trebuie să am încredere în cauza lui Iohannis. Am încredere că judecătorii CA Alba au decis corect, după lege. Hotărârea CA Alba a stat la baza deciziei ACL de a candida cu Iohannis. A dat „undă verde”.

De ce ai renunțat la candidatură Crin Antonescu ?! Nu te-ai gândit și la noi, cei care ți-am acordat încrederea deplină, cei care am așteptat și ne-am angajat să câștigi alegerile prezidențiale ?! Bag seama că tu, într-un acces de orgoliu în sensul „lasă că vă învăț eu minte, v-o fac eu”, ai comis un gest care ne costă pe noi. Ne-ai obligat să mergem „pe altă mână”. Vom merge. Ponta nu trebuie să ajungă Președinte al României. Nu putem lăsa PSD să ia toată puterea în statul român, nu ne putem întoarce la „epoca Iliescu”, la „epoca socialismului înfloritor la orașe și sate”. Vom sta cu inima „ghemuită”, ascunsă undeva în corp până când vom afla hotărârea ICCJ. Dacă nu renunțai, acum eram cu inimile deschise, fără „spaime”. Chiar și spaima de a vota pe Monica Macovei sau Elena Udrea în cazul în care Iohannis va primi interdicție. Ai greșit grav, Crin Antonescu. Mi-ai înșelat speranțele.

Mai sunt 4 zile de „ceață”. Sper să treacă cu bine.

Se limpezesc apele în politică. Justiția duce un proces de asanare a societății. Candidați peste candidați.

Săptămână de foc. În prim plan, procesul ICA. Dan Voiculescu are rolul eroului pozitiv pentru cei de la Antena 3 dar și pentru Victor Ponta și al său PSD și rolul eroului negativ pentru restul lumii. Mi se pare normal. Dan Voiculescu este „soluția imorală” pentru toate combinațiile politice și comerciale derulate în România sau chiar în afara ei dinainte de 1989 ! Și-a turnat rudele la securitate, instanța supremă hotărând în acest sens, a manevrat fondurile securității pentru propriul folos astfel că imediat după 1989, firmele securității și ale statului comunist aflate sub controlul său și-au vărsat „activele” în buzunarul lui Voiculescu (fiind firme paravan pentru acțiuni de spionaj economic și aranjamente comerciale „la negru”, nu au avut o contabilitate la suprafață !), a speculat spațiul politic cu partidulețul său care s-a tot rebrănduit funcție de „nevoi” încât a ajuns să fie partener la mai toate guvernările punând în funcții publice pe toți cei care au lucrat sau încă mai lucrează pentru grupul de firme deținut de familie. PC este, în fond, o afacere de familie, așa cum este Grivco sau Grupul de presă „Intact” (cu Antenele în vârf de băț). Particularitatea legăturilor lui Voiculescu cu angajații lui de frunte este că toți aceștia îi sunt datori ! Toți au împrumutat bani de la Voiculescu ! Toți prestează în favoarea lui Voiculescu, indiferent dacă protestul lor este văzut de opinia publică ca fiind întemeiat sau nu.

Procesul ICA a mers destul de repede în faza apelului. Luni a fost o înfățișare, ieri a fost alta. Voiculescu a ales tactica hărțuirii și agresării completului de judecată pentru a-l intimida și a da o soluție favorabilă lui. Doar lui, atenție, nu și altora. Spun aceasta deoarece prin cererile repetate ale avocatului Mateuț s-a urmărit schimbarea încadrării juridice din autor al infracțiunii de spălare de bani și de folosire a banilor rezultați din infracțiune în tăinuitor. Adică, el, Dan Voiculescu a știut despre intențiile infracționale ale celorlalți însă nu le-a adus la cunoștința procurorilor pentru a împiedica săvârșirea infracțiunilor ! Egoism, egocentrism, lipsa onoarei, dispreț față de cei cu care „a lucrat” etc. Comportamentul turnătorului la securitate s-a manifestat și prin această cerere.

Ce se va întâmpla cu PC, partidul condus de marioneta Daniel Constantin, dacă instanța va da o sentință de condamnare a lui Dan Voiculescu ? Naiba știe. PC a dus-o bine și după rămânerea definitivă a hotărârii ICCJ cu privire șa statutul de colaborator al securității a lui Voiculescu. A fost în alianță cu PNL, a trecut la alianța cu PSD, are membri promovați în funcție de demnitate publică - mare lucru dacă nu cumva în viitorul apropiat vor apare alte porcării marca „Dan Voiculescu” cu actualii demnitari PC în rol de executanți fideli -, are meritul principal în ruperea USL prin pretențiile punerii la egalitate a PC cu PNL în cadrul alianței și susținerea PSD în încercarea de a subordona PNL ! O eventuală comdamnare cu executare a lui Dan Voiculescu și a celorlalți apropiați ai lui din dosarul ICA va avea o oarecare influență, mai ales sub aspect mediatic asupra PC.

Ieri, a ieșit pe sticlă și Traian Băsescu. La B1Tv împreună cu „deotologii” de la Evenimentul Zilei, Andronic și Marian. Noutăți ?! Destule. Cu promisiunea lui Băsescu de a mai veni cu câteva, atunci când îi va „dezbrăca” pe candidații la alegerile prezidențiale. Lui Ponta i-a pus deja niște etichete. Pe bună dreptate. Pactul de coabitare a fost obținut prin înșelăciune. Băsescu l-a considerat util pentru el în poziționarea față de Ponta care avea în spate 80% din Parlament. Ponta, prost el ca om dar și sfătuit de alții mai proști ca el a mușcat nada. Nu a avut încredere în forța Parlamentului și a trădat prin semnarea pactului întreaga alianță USL. S-a pus la dispoziția lui Băsescu prin semnare. Avea dreptate Crin Antonescu. Acum, Băsescu a confirmat, indirect, dreptatea lui Antonescu. Acel pact nu trebuia semnat. Băsescu a mai evidențiat comportamentul lui Ponta în cadrul discuțiilor de la Cotroceni. Ponta este slab, are comportament de slugă. Ceva-ceva a răsuflat în presă. Ponta se gudura și se bucura slugarnic la unele „soluții” recomandate de Băsescu pe problemele bugetului. În fața lui Băsescu se gudura ca o javră, în fața presei îl acuza pe Băsescu că este tiran și o javră iar în execuția problemei respecta la literă „soluțiile” Băsescu. Ce fel de om poate fi Ponta ? Cum să ai încredere într-un astfel de personaj ?! Ce țară se poate lăsa pe mâna unui astfel de individ ? Nu are coloană vertebrală, nu are cunoașterea vieții, nu are voința de a învinge, el, ca om. Dacă este așa, cum pot avea eu încrederea că acest maimuțoi numit Victor Ponta mă poate reprezenta în fața altor state, că poate dispune apărarea mea la nivel național sau asigurarea securității mele ?! Nu pot avea.

Ieri și-a anunțat candidatura ca independent la președinție matracuca Monica Macovei. Sinistră făptură. Băsescu nu a iertat-o. A taxat-o fără milă. Individa este un adevărat maestru în compromisuri compromițătoare, este o profitoare ordinară. Și-a asigurat un nou mandat la PE pentru a beneficia de o pensie uriașă pentru înțelegerea noastră, a compromis toate înțelegerile politice pe partea lui Băsescu cu ideile ei habotnice pentru a obține vizibilitate și recunoaștere publică etc. Iar astea le-a spus Băsescu în fața tocmai a lui Marian, cel care o pupa'n cur pe Macovei cu fiecare articol. Este sigur că Macovei va fi unul dintre candidații pe care Băsescu îl va lăsa în curul gol prin unele dezvăluiri. Imaginea va fi scârboasă. Reacția lui Băsescu va fi cu atât mai dură cu cât Macovei va lua din voturile PMP. Pentru că susținătorii lui Macovei sunt majoritatea în PMP, nu în PDL.

Tot ieri a ieșit la Realitatea Tv Klaus Iohannis. Am urmărit. Mulțumit. Vorbește mai bine ca înainte. Are ideile clare și vorba articulată. A fost chiar surprinzător. Este evident că până nu se anunță, în mod oficial, candidatul dreptei la Cotroceni nu se va manifesta explicit. Ieri s-a comportat ca un candidat la candidatură. A dat dreptate lui Cătălin Predoiu cu prezentările în media pentru a fi mai bine cunoscut. A dat dreptate și lui Traian Băsescu și chiar așteaptă ca acesta să scoată în media acele acte și fapte ale candidaților care pot duce la o mai bună cunoaștere și apreciere a lor. Le așteaptă, lăsând impresia că el va fi unul din beneficiarii acestor dezvăluirii băsesciene, în sensul pozitiv al rezultatelor. A clarificat și aspectul de incompatibilitate cu ANI. Dacă este așa cum spune, nu are nici o problemă. Dacă acea regie are caracter regional, prezența primarilor localităților deservite de regie în CA nu mai este incompatibilă. Mai ales dacă regia are ca spațiu de activitate localitățile din două județe ! Sibiu și Brașov (aici). De aceea, data unui proces în recursul ANI, nu mai are relevanță. ANI este obligată să facă recurs pentru a epuiza, ca instituție publică, toate căile de atac. Vii se acoperă cu hârtii.

Azi va fi la Realitatea Tv Cătălin Predoiu. Dar este și meciul Stelei. În mod sigur voi urmări meciul și dacă Predoiu va mai fi în emisiune voi urmări și ce spune el.

Kelemen Hunor se joacă cu focul. Modelul rusesc al intervenționismului în alte state nu îl pot ei aplica în România.

Am citit cu stupoare o declarație de azi a lui Kelemen Hunor, ca răspuns la o afirmație a Monicăi Macovei.

Agerpres. „Kelemen Hunor (UDMR) o contrazice pe Monica Macovei (PDL) cu privire la respectarea drepturilor minorităților naționale”.

Inițial m-am gândit că este doar o declarație de nuanță. Apoi am constatat că este o declarație care privește fondul problemei minorităților naționale, fond care exclude poporul român de la decizia cu privire la situația minorităților naționale pe propriul teritoriu.

Monica Macovei a făcut o declarație politică prin care a reamintit că în România am rezolvat problema minorităților naționale: „Cred că România a rezolvat problema drepturilor minorităților, este dată drept exemplu multor state membre. UDMR folosește această chestiune pentru a avea un rost al existenței”.

Declarația lui Kelemen Hunor este agresivă, pe fond, la adresa României și a poporului român:

„Atunci putem vorbi de un standard la un nivel european când spunem noi, maghiarii, că s-a rezolvat problema drepturilor minorităților naționale. Până când noi nu spunem acest lucru, când spune altcineva, când spune Monica Macovei, atunci lăsați-mă să am o oarecare îndoială. Să ne întrebe pe noi, dacă cineva vrea să știe, ce credem noi despre comunitatea noastră, despre viața comunității noastre și despre viitorul comunității și când spunem noi că e OK, atunci va fi OK. Până spunem că nu e OK, degeaba spune Monica Macovei că e, pentru că nu e. (...) Sigur că nu sunt rezolvate problemele, pentru că altfel nu am mai milita și nu am mai pune în programul nostru problematica minorităților naționale și a comunității maghiare”.

M-a deranjat teribil declarația lui Hunor. Este mai degrabă declarația unui lider al unei populații ocupate prin forța armelor iar el este liderul care luptă pentru libertățile acelei populații anulate de invadator. Kelemen Hunor elimină din problematică nu doar pe politicianul Monica Macovei ci pe toți românii. Practic, noi, românii, nu am avea dreptul să ne pronunțăm cu privire la statutul minorităților naționale, mai ales a minorității maghiare. Doar ei, cei de la UDMR care se reclamă a fi reprezentanții minorității maghiare au dreptul să decidă dacă statutul acestei minorități în România este sau nu deosebit.

Iar dacă îmi aduc aminte de politica Budapestei cu privire la minoritatea maghiară din statele vecine și dacă pun alături și comportamentul Rusiei vizavi de Ucraina, trag concluzia că maghiarii vor să profite de tulburările din Ucraina în speranța că Rusia va reuși să desfacă țara vecină astfel încât să avem aici, la frontieră, un stat în care „problema minorităților” este rezolvată după cum doresc maghiarii: regiuni autonome teritorial, administrativ și politic. Un stat în stat. Dacă rușii vor reuși în Ucraina, sigur UDMR și celelalte formațiuni politice maghiare împreună cu guvernul de la Budapesta vor cere același lucru în România.

Când mă gândesc că maghiarii din UDMR au ajuns să ne guverneze prin grija lui Ponta și a aliaților lui din USD mă apucă toți dracii. Când mă gândesc că Ponta și ai lui din USD vor să dea legi care să faciliteze UDMR realizarea obiectivului lor final, înființarea statului secuilor în interiorul României îmi vine să le mut fălcile. Poate că românii vor înțelege în ce mare pericol ne aflăm și vor merge la vot în număr mare astfel încât să eliminăm din Parlamentul European pe maghiari, să scădem numărul socialiștilor lui Ponta din același parlament iar mai apoi să prăbușim PSD și aliații acestuia la alegerile prezidențiale iar în 2016 la alegerile locale și parlamentare. Musai trebuie să revenim la mândria de a fi români.

Practica judiciară curentă: se ia un om și se construiește un dosar penal.

Aseară, târziu, am stat pe Realitatea Tv. La emisiunea lui Ion M. Ioniță au fost față în față două juriste, cu experiență în activitatea de acuzator public, procuror. Monica Macovei și Norica Nicolai.

De fapt, au fost față în față două concepții despre cum se face dreptul. În esență, așa cum a fost exprimat de Norica Nicolai, dreptul acum se face într-un sistem ce încalcă drepturile și libertățile civile: se ia un om și se construiește un dosar penal pe baza ascultărilor telefonice și a interceptării corespondenței, a construirii unor probe false. Mai mult, Norica Nicolai aduce și exemplul cazului „caltaboșul”, unde Remeș a fost condamnat pe probe false. În dispreț profund față de adevăr, față de drepturile și libertățile civile, Monica Macovei (cu satisfacție) afirma că instanța a admis probele și a condamnat și „punctum”. Da, dar inspecția judiciară a CSM care a fost investită să examineze probele procurorilor a constat, post factum, că procurorii au falsificat principala probă a dosarului, cea cu înregistrarea ambientală, cea care a permis instanței să „constate” că „se știe” că infractorii disimulează probele ! Este mai mult decât evident că acest dosar nu este singurul construit astfel. Afirm, eu ca cetățean, că am mari îndoieli asupra unor dosare ce îl privesc pe Adrian Năstase sau Gigi Becali, plus oamenii care au fost condamnați în cazurile lor (pierderi colaterale !).

Monica Macovei a tot ținut-o langa-balanga cu necesitatea interceptărilor. Prin telefon a fost prezent și Predoiu, fostul ministru ce a coordonat acțiunea de realizare a codurilor, motiv pentru care a fost păstrat din guvernarea Tăriceanu în guvernările Boc, cele fără număr.

Fără a nega necesitatea corecturilor pe coduri acolo unde practica judiciară va arăta sau se poate deduce de pe acuma că se va îngreuia munca practicienilor, Norica Nicolai a insistat pe unul din principiile pe care noile coduri le asigură: se pornește de la o faptă și caută autorul și nu de la un om și i se construiesc faptele penale.

Moda interceptărilor ajunsă pe înaltele culmi ale perfecțiunii „juridice” trebuie coborâtă acolo unde îi este locul. Ca mijloc cu ajutorul căruia să se susțină în instanță probatoriul, fără însă a fi singurul mijloc de probă. Interceptările nu trebuie să depășească nivelul garanțiilor că autorul este cel cunoscut și că fie a lucrat singur fie are complici.

Până la urmă, Monica Macovei a acceptat și punctul de vedere al unor practicieni, judecători și nu numai, că pe timpul urmăririi penale în rem procurorul va avea posibilitatea să ceară supravegherea tehnică pentru 1, 2, 3 persoane până va avea garanția, prin intermediul altor probe că o anume persoană este autorul faptei, persoană ce va deveni suspectul și, mai târziu, învinuitul.

Atunci, dacă ea a recunoscut că știe de procedură, de ce a mai făcut circ ? Simplu. Pentru că ea a dorit, cu disperare, să se revină la metoda criticată ferm de Norica Nicolai. Metodă la care Norica Nicolai a venit și cu un exemplu de la CEDO unde s-a constat că în Letonia (parcă) s-a procedat ca în România. S-a plecat de la o persoană și s-a construit un dosar penal pentru a fi condamnată. CEDO a considerat indamisibil faptul ca statul să provoace săvârșirea unei fapte penale de către o persoană ca apoi să aibă un motiv să o condamne !

Liderul europarlamentarilor PNL, Norica Nicolai, a fost deosebită aseară. Chiar dacă Monica Macovei avea un exces de limbariță pentru a acoperi discursul lui Nicolai nu a putut face față. Au fost două discursuri politice cu tema dreptul penal în care Monica Macovei a ieșit șifonată.

PDL își propune să continue „războiul” contra României !

Agerpres. Vasile Blaga a anunțat, la Craiova, că pe listele la europarlamentare vor fi, cu siguranță, Stolojan, Monica Macovei, Marinescu și Traian Radu Ungureanu. Nu este EBA (Elena Băsescu !), încă. Probabil că nu s-a ajuns la împăcare cu „latifundiarul” de la Cotroceni.

Pe lângă ăștia vor mai pune pe listă niște nume pentru orice eventualitate.

Problema lor este mare. Alegătorii PDL care nu o suportă pe Macovei (nu cred că sunt toți tâmpiți) sau pe oricare dintre cei arătați mai sus, de vor încerca să dea votul pentru altă persoană de pe listă vor avea surpriza să constate că una au votat și alta le iese. Pentru că cei de mai sus vor fi cap de listă, pentru că PDL nu va mai primi atâtea voturi câte a primit la precedentele euro-parlamentare, PDL va trimite la Bruxelles tot nemernicii care au „dușmănit” România prin intervențiile lor. MCV, Acordul Schengen, „jugul fiscal popular” etc. sunt doar printre „marile realizări” ale acestor handicapați. Mare lucru dacă nu cumva PDL va avea doar pe aceștia ca „realizare” sau chiar doar unul sau doi dintre ei. Din partea mea, ar fi bine să nu ia nici unul.

Monica Macovei dă semnale CCR să împiedice adoptarea Constituției revizuite.

Sinistra din imagine, Monica Macovei pe numele ei, europarlamentar PDL, evaluată și reevaluată de multe-multe ori de chiar susținătorii ei politici, portocalezii și băsescienii, are o intervenție de tot râsul. Din punct de vedere juridic. Intervenție care vrea să fie „cartea de căpătâi” a bolnavilor din PDL pentru blocarea îndeplinirii obiectivului USL de a realiza o Constituție în rând cu vremurile.

Agerpres. Interpretarea panaramei băsist-portocalizate (este posibil să renunțe la portocaliu pentru că Băsescu a dat o nouă linie a modei pentru cei care vor să exceleze în prostie) se vrea, pe lângă motivarea portocalezilor de a ataca viitoarea lege de revizuire a Constituției și o atenționare a CCR să „judece” după tiparul ei.

În concret, panarama afirmă că : "Atrag atenţia că dacă în modificarea Constituţie nu se va regăsi rezultatul referendumului (referendumul din 2009 -n.r.), adică maxim 300 de parlamentari şi o singură Cameră a Parlamentului, atunci această prevedere, oricare ar fi ea alta decât rezultatul referendumului este total neconstituţională".

Mănâncă borș, pe românește. Referendumul din 2009 putea fi valid până când puterea politică care l-a promovat își încheia mandatul. Putea chiar să fie „valabil” și pentru o nouă putere politică dacă acea putere își exprima adeziunea. Nu este cazul. USL, care a câștigat alegerile din 2012 a venit în fața cetățenilor cu alt obiectiv decât cel al referendumului din 2009. Parlament bicameral și peste 300 de parlamentari. Cu referire la actul juridic numit referendumul din 2009 există o instituție în drept. Cea a caducității. Care spune că un act juridic devine ineficient ca urmare a unui eveniment care survine ulterior încheierii lui. Dacă actul juridic anterior nu este valorizat la timp - adică pe timpul mandatului PDL - Boc -, atunci, ca urmare a evenimentelor ulterioare acesta devine ineficient. Punct. Iar un prim eveniment ulterior este cel al alegerilor parlamentare din 2012 când populația României, cu o majoritate covârșitoare, a cerut USL să guverneze îndeplinid acele promisiuni din campania electorală, promisiuni care constituie baza programului de guvernare. Unde, de bună seamă, se află revizuirea Constituției și Parlamentul bicameral. Astfel, referendumul băsist din 2009 devine ineficient pentru că cetățenii țării doresc un alt raport juridic.

Pentru că matracuța băsistă cu gândire de procuror stalinist nu are stare, a mai debitat ceva. Pentru a sprijini afirmațiile'i fanteziste s-a dus la art. 2 alin (1) din Constituție care definește suveranitatea. Pentru că este procuror și are minte puțină, afirmă, tranșant, că suveranitatea aparține poporului și se exprimă prin referendum. Hmm. Dacă este procuror, ia ce vrea el iar un judecător tembel sau parte la nemernicie îi va da dreptate. Numai că aici avem o formulare diferită, fără însă a nega, în totul, afirmația ei. Așa că, să vedem paragraful complet: „Suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum”. Ea exclude prima teză a paragrafului, teză care arată că suveranitatea se exercită normal, în mod curent, zilnic prin reprezentanții aleși iar în teza a doua se introduce o modalitate de exercitare care devine excepțională. Dacă ar fi fost altfel, constituantul introducea în prima teză referendumul ca modalitate de exercitare a suveranității iar în a doua teză actul guvernamental ca o modalitate excepțională. Sună ca dracu. Dar se pare că există unele state care practică referendumul pentru a avea un suport popular la adoptarea unei legi. Treaba lor, la noi nu este așa.

Sper ca CCR să nu mai facă copy-paste după elucrubațiile matracuței Macovei și să vadă ceea ce Constituția spune. Mai mult, să constate caducitatea referendumului din 2009. Eu unul m-am săturat de interpretări aiurea ale legii. Pe de altă parte, CCR nu este în măsură să declare o lege de revizuire a Constituției ca fiind neconstituțională decât în limitele prevederilor art. 152 din Constituție care dispune, imperativ, că nu poate suporta revizuirea caracterul național, independent, unitar și indivizibil al statului român, forma republicană d eguvernământ, integritatea teritoriului, independența justiției, pluralismul politic și limba oficială. De asemenea, nu pot fi supuse revizuirii (în minus) drepturile și libertățile civile. De aceea nu văd cum CCR ar putea da o decizie de neconstituționalitate. În caz că CCR va vrea altceva, atunci se va impune o nouă Constituție care să elimine toate acele structuri care fac politică în loc să își îndeplinească rolul de sprijinire și protejare a Constituției și democrației.