Senatul României are tendința, prin majoritatea PSD-ALDE, să devină parte a Cartelului TelDrum

Agerpres. Senat: Propunerea legislativă prin care persoanele condamnate penal definitiv au interdicție de a candida la Președinție, respinsă

Cartelul TelDrum își face mendrele. Senatul României a fost confiscat de membrii și susținătorii organizației infracționale TelDrum condus de infractorul Liviu Dragnea.

O astfel de respingere naște imagini cu monștri.

„Nu pot candida persoanele care, la data depunerii candidaturii, nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, condițiile prevăzute de art. 37 din Constituția României, republicată, pentru a fi alese sau care au fost alese anterior de două ori ca președinte al României. Nu pot candida persoanele care la data depunerii candidaturii au suferit condamnări penale definitive” - se arată în propunerea legislativă

Nu trebuie să mergem departe cu părerile. Comisia juridică a Senatului a dat raport de respingere a propunerii legislative pe 6 noiembrie (Mediafax). Iar PSD și ALDE au majoritatea. Plus cel de la UDMR! Rămân 3 liberali și un membru al USR care să lupte cu „paralelii” de la „TelDrum”.

Nu este exclus să avem o premieră mondială la următoarele alegeri. Un „pușcăriaș”, susținut de Cartelul TelDrum, candidează la președinția României și intră în turul II! În România, toate anomaliile politice încep să devină posibile.

Sunt singurul care ... Laudă-mă gură ...

Teodor Meleșcanu are o problemă. Este singur. La propriu și la figurat.

Agerpres (aici).

„Sunt singurul care am un profil care se potrivește celui de președinte”.

La fel ca la Udrea care este sigura care poate „reda demnitatea românilor”, Meleșcanu se vede sigurul care are profilul pentru un Președinte. De pe afișe suntem „invadați” de Monica Macovei care „este mai bună decât ei”. Ca să vezi.

Nu îi pot contesta lui Meleșcanu unele afirmații. A lucrat în domeniul afacerilor externe, a fost ministru al apărării, a fost interimar la Justiție, acum a fost la SIE, a mai candidat la președinție ... a avut o viață plină. Unii spun că a fost și cu ceva „grade acoperite”. Nu am dovezi, am la dispoziție doar unele zvonuri. Ambasadorii sunt „spioni pe față”. Alții din ambasade sunt „acoperiți”. În fine.

În nefericirea lui, în dauna vanității care îi macină gândurile, Meleșcanu dă dovadă de prostie.

Ca să fiu sincer, cred că Meleșcanu a vrut să exploateze incertitudinea legată de procesul lui Iohannis cu ANI. Tăriceanu devenit pontist, nu mai primea voturile celor din PNL și PDL. Ce și-a spus oportunistul Meleșcanu ?! Hai să iau locul lui Iohannis. Dacă mă bag și eu pe listă, am șansa să iau fața lui Tăriceanu, Udrea, Macovei dar și a altora. Acțiunea este pur speculativă. Meleșcanu joacă la cacialma.

În afara lui Iohannis, Meleșcanu ar fi cam singurul care ar corespunde profilului unui viitor Președinte care să respecte, cât de cât, Constituția. Eu îl văd, ca profil, mai apropiat de Iliescu.

Defectul major al lui Meleșcanu este caracterul. Nu îl are. A fost un oportunist toată viața. A avut inițiative personale, justificate prin dorința de a crește în ochii lui, a celor din jur, a politicienilor. A fost „disponibil” pentru toți și pentru toate angajamentele care i-au adus folos. A plecat din PSDR când a înțeles că nu va ajunge președinte al partidului. Era la concurență cu Iliescu și Năstase. A format propriu partid care nu a performat. S-a dus la PNL, cu tot cu partid și a încercat să îl acapareze „pas cu pas”. Ideile lui nu au plăcut (normal, era un fel de liberalism „nechezol”), nu a ieșit cu nimic în evidență așa că a răspuns „prezent” propunerii lui Băsescu. S-au simțit bine împreună, ca între colegi. Dacă a văzut că Băsescu nu îl ia în calcul pentru un viitor politic oarecare, a ieșit la interval cu această înscriere în cursa electorală pe o schemă speculativă.

Meleșcanu nu are în spate un partid. Adunarea adeziunilor pentru candidatura lui este un mister. Informațiile au curs despre cei care i-au adunat adeziunile. S-a dezis de ei ! Un partid obscur a asumat acțiunea. A cerut retragerea adeziunilor depuse la BEC. Tardiv. Hoțul neprins este negustor cinstit.

Normal, din respect pentru logică, Meleșcanu ar trebui să se retragă nu să aștepte să fie respins de electorat. Nu o face pentru că încă mai speră la un act al ICCJ de înlăturare a lui Iohannis din cursa prezidențială. Până la primul tur ! O gândire perversă, o gândire care nu îmi garantează că Meleșcanu, cu toate „plusurile” pe care și le-a scos în evidență, este omul de care avem nevoie. Nu pot accepta, sincer, un proiect de viitor pentru o țară legat de un om care reprezintă trecutul. Una este să știi, alta este să fii capabil să aplici. Sunt absolut convins că Meleșcanu este incapabil să aplice pentru viitor. Mai ales în folosul unei țări.

Elena Udrea „vinde prafuri”. Demnă urmașă a lui Băsescu.

Și-a început campania la Turnu-Severin. Deh, este cetățean de onoare al orașului. Aici are cea mai puternică organizație ?!

Hai să îi dau puțină atenție, chiar dacă nu este un candidat care să conteze.

Agerpres (aici), spicuiește din declarația ei „esența”. Udrea afirmă că „este singura care poate reda demnitatea românilor” ! Să mori tu ?! Ce naiba trebuie să înțeleg eu din declarația asta ?

DEMNITÁTE, (2) demnități, s. f. 1. Calitatea de a fi demn, atitudine demnă (2); autoritate morală, prestigiu. ♦ Gravitate, măreție. 2. Funcție sau însărcinare înaltă în stat; rang. – Din lat. dignitas, -atis (după demn).

Cu „demnitatea” asta, în vârf de băț, umblă și Ponta. Demnitatea românilor în fața cui ? A lor ? A altora, din Europa, din alte țări ? Păi, să ne fie cu iertare, demnitatea „arată valoarea, cinstea, meritele morale, gradul de prețuire ca și rangul atins de o persoană în cadrul societății”. Demnitatea nu poate fi nici luată și nici dată sau redată. Este o recunoaștere a societății nu un dat al ei.

De la început, Udrea vinde pielea ursului din pădure sau parcele de teren pe Lună, Marte, pe alte planete telurice.

O altă gogoriță este cea a industrializării României, ca urmare a „recunoașterii economiei naționale”. M-a băgat în ceață. Ce treabă are Președintele României cu industrializarea ?! Doar nu o fi reîncarnarea lui Ceaușescu ! Pică și aici.

Ultima gogoașă la care a apelat Udrea este cea referitoare la guvernul „de centru-dreapta responsabil” condus de un premier care, în viziunea ei, nu face parte din clasa politică, are experiență, cunoaște toate domeniile de activitate, poate să depolitizeze instituțiile de stat, care să înceapă demersurile pentru modificarea Constituției României. Hait ?! Ghici Băsescu cine-i ?!

 Am eu impresia sau Udrea este doar de fațadă în această campanie. Individa face parada modei, în ținute aiuritoare, de la salopeta de muncitor la ținute de școlăriță cu părinți bogați, ține discursuri fără cap și fără coadă, pe texte construite la Cotroceni.

Pentru că am văzut și reacții ale pedeliștilor față de ea, pot trage liniștit concluzia că în primul tur va fi unul dintre candidații care vor fi pe listă. Atât.

Viitorul PMP este sigur. Va dispare. Chiar dacă Băsescu se va ocupa de conducerea lui. Direct sau indirect.

Analiza Mediafax cu privire la evoluția pe facebook a candidaților.

Îmi plac analizele Mediafax (aici).

Chiar dacă segmentul populației care apare în analiză este relativ mic, are semnificația lui.

Iohannis crește, Ponta scade, Udrea este și ea în creștere, Macovei așișderea etc.

Ultimul grafic al analizei ne arată de unde a început adunarea datelor, acum 5 săptămâni.

Ponta a început de la 470.832 și a ajuns la 524.349. A crescut cu 53.517 fani !

Iohannis a început de la 94.695 și a ajuns la 199.187. A crescut cu 104.492 fani !

Udrea a început de la 194.529 și a ajuns la 213.012. A crescut cu 18.483 fani !

Macovei a început de la 40.539 și a ajuns la 60.359. A crescut cu 19.820 fani !

Nu îl iau în calcul pe Tăriceanu. Acesta are o creștere în 5 săptămâni de aproape 700 fani. Nici pe Vadim nu îl iau în calcul.

Privind mesajele, un aspect este destul de important. Asumarea lor prin share de către fani.

Macovei are un procent de 12,7%, Iohannis are un procent de 6,1%, Udrea un procent de 2,2% iar Ponta un procent de 2,4%.

Las la o parte gargara cu pioneze a jurnaliștilor cu privire la candidați. Facebbok, la fel ca alte rețele de socializare, are avantajul de a evidenția (în urma analizelor) poziționarea părții foarte active a populației față de candidați. Nu vreau să neglijez pe cei care nu acționează pe facebook. Sunt și ei mulți. Prin unele sondaje ale sociologilor (cele care au suportat o mai redusă contrafacere !), vedem o creștere a lui Iohannis, Udrea, Macovei și o scădere a lui Ponta. Pentru că analiza Mediafax se referă strict la evoluția paginilor candidaților, se cuvine a considera că paginile susținătorilor candidaților au un plus pentru aceștia, mărind numărul de fani.

Mediafax ne pune la dispoziție și o analiză a conținutului mesajelor.

Victor Ponta iese în evidență cu atacurile la adresa principalilor contracandidați. Nu este singurul. Îi are alături pe Vadim și Tăriceanu. Aleasă asociere.

Recomand analiza. Fiecare poate trage concluziile care îi convin. Mie îmi convine să văd că este o creștere „explozivă” a candidatului Klaus Iohannis. Îmi convine că se confirmă căderea lui Ponta. Trendul lui Ponta, până acum, este de creștere nesustenabilă. Faptul că se adaugă, săptămânal, noi fani ai candidaților, fără să scadă numărul la vreunul dintre ei, arată că oamenii sunt interesați de aceste alegeri. Alte cifre, foarte interesante, sunt cele care arată numărul de like-uri pe postare ale fanilor !

Iohannis - creștere de 76% !;

Ponta - „creștere” de minus 26% !;

Udrea - „creștere” de minus 47% !;

Macovei - „creștere” de minus 11% !

Uite așa, cu niște cifre, se poate face o interpretare mai bună cu privire la „starea” candidaților. Mult mai bună decât gargara cu pioneze a jurnaliștilor.

Apropo ! Udrea crește, încet spre de loc, chiar dacă Băsescu îi face o campanie furibundă. Mâna lui Băsescu pe capul lui Udrea nu va aduce voturi. Am văzut și „bucuria” unora în urma acțiunilor Justiției. Visează ei că Udrea va rămâne singură în competiție, că Ponta este agățat de DNA, că Iohannis va fi declarat incompatibil, că Tăriceanu este și el un candidat la DNA etc. Să nu uite băsescienii și udriștii că s-a activat dosarul cu „Gala Bute” ! Iar Udrea este și ea pe acolo.

Din discursul lui Iohannis la lansarea proiectului de țară.

Discursul îmi place (aici).

Îmi place că începe ferm, în sensul renunțării la obiceiurile proaste. Avem astfel de obiceiuri, de care va trebui să ne lipsim dacă vrem să facem ceva.

„Mi-aș dori ca în această campanie să începem să dărâmăm mituri, să deconstruim prejudecăți care ne-au ținut pe loc și să vedem dincolo de ele.

Nu noi ca persoane, ci noi, românii, ca popor, ca societate, ca națiune de cetățeni.

Nu întâmplător mi-am intitulat viziunea și proiectul prezidențial România lucrului bine făcut.

România lucrului bine făcut începe exact cu abandonarea a două asemenea mituri, a două idei păguboase și deloc adevărate:

aceea că în „România nu se poate, că la noi e altfel.”

și aceea că „merge și așa”, „ne-om descurca noi cumva.” 

Din păcate, pe ultima dintre ele am auzit-o chiar de la cel care conduce Guvernul României.

Eu cred că ceea ce ni se potrivește este tocmai filosofia lucrului bine făcut. Vine din trecutul nostru, din ceea ce am construit ca națiune de-a lungul timpului.

Există părți din moștenirea noastră istorică și culturală care sunt expresia „lucrului bine făcut” și cu care ne mândrim. Le știți, pe unele dintre ele le-ați putut vedea și aici”.

Acesta este începutul.

Am și acum amintiri idioate ale mitului că în „România nu se poate, că la noi este altfel”. Când doream, alături de colegii cu care lucram, să facem un salt către viitor, aveam mereu și mereu parte de acest mit. Nu se poate, la noi este altfel. La noi oamenii sunt needucați. La noi nu sunt resurse. La noi nu este obiceiul. La noi nu avem tradiție. Degeaba veneam cu exemple, degeaba căutam, împreună cu colegii, să arătăm că s-au obținut rezultate, în alte domenii în care alții au avut curajul să facă ceva deosebit, degeaba. Cei din jurul nostru, unii dintre decidenți, se împotriveau. Când ajungeam mai sus (minister) găseam alți opozanți. Dacă treceam de minister, dădeam peste cei de la finanțe care aveau „măsura” lor. Argumentul forte folosit de ei era „lipsa banilor”. O lipsă care era contrazisă de alocările ulterioare a banilor către tot felul de aiureli. Nimic pentru funcționarea sistemului. În fine, când reușeam, cum-necum, să trecem și de cei cu banii, aveam alte coșmaruri. Planificarea anuală a resurselor ocolea, de la cei care s-au opus, problematica nouă. Degeaba o băgam noi în planurile anuale. La finanțare ajungea la urmă. Dacă mai rămâne ceva, dacă vor fi aduși la buget mai mulți bani, dacă va fi de actualitate etc.

Cu act normativ în mână nu puteam face nimic.

În România se poate !

Mitul că nu se poate ne-a nenorocit, ne-a ținut în loc. Din cauza acestuia avem un învățământ viciat. Din cauza acestui mit avem funcționari publici comozi, aroganți, superficiali, lipsiți de pregătire, fricoși. Din cauza acestui mit avem PSD-ul actual. Din cauza acestui mit avem sărăcie și subdezvoltare. Din cauza acestui mit avem multă, foarte multă lipsă de performanță.

Temele din discursul lui Iohannis sunt condiționate de renunțarea la aceste mituri blestemate. Învățământul, sănătatea, sistemul de pensii, economia, agricultura, ordinea publică, Justiția, apărarea, administrația publică ... toate pot deveni performante dacă avem curajul să renunțăm la miturile idioate promovate, nici nu se putea altfel, de Ponta și PSD. Lor le convin aceste mituri. Le permite să trateze cu maximă superficialitate totul. Construcția legislației, actul de guvernare, relațiile cu alte state și angajamentele internaționale în sistemele din care România face parte.

Tot discursul este bun, eu însă am accentuat ce am considerat că este începutul. Eliminând miturile, eliminăm din gândire obstacolul. Bariera psihologică a neputinței trebuie eliminată.

Se limpezesc apele în politică. Justiția duce un proces de asanare a societății. Candidați peste candidați.

Săptămână de foc. În prim plan, procesul ICA. Dan Voiculescu are rolul eroului pozitiv pentru cei de la Antena 3 dar și pentru Victor Ponta și al său PSD și rolul eroului negativ pentru restul lumii. Mi se pare normal. Dan Voiculescu este „soluția imorală” pentru toate combinațiile politice și comerciale derulate în România sau chiar în afara ei dinainte de 1989 ! Și-a turnat rudele la securitate, instanța supremă hotărând în acest sens, a manevrat fondurile securității pentru propriul folos astfel că imediat după 1989, firmele securității și ale statului comunist aflate sub controlul său și-au vărsat „activele” în buzunarul lui Voiculescu (fiind firme paravan pentru acțiuni de spionaj economic și aranjamente comerciale „la negru”, nu au avut o contabilitate la suprafață !), a speculat spațiul politic cu partidulețul său care s-a tot rebrănduit funcție de „nevoi” încât a ajuns să fie partener la mai toate guvernările punând în funcții publice pe toți cei care au lucrat sau încă mai lucrează pentru grupul de firme deținut de familie. PC este, în fond, o afacere de familie, așa cum este Grivco sau Grupul de presă „Intact” (cu Antenele în vârf de băț). Particularitatea legăturilor lui Voiculescu cu angajații lui de frunte este că toți aceștia îi sunt datori ! Toți au împrumutat bani de la Voiculescu ! Toți prestează în favoarea lui Voiculescu, indiferent dacă protestul lor este văzut de opinia publică ca fiind întemeiat sau nu.

Procesul ICA a mers destul de repede în faza apelului. Luni a fost o înfățișare, ieri a fost alta. Voiculescu a ales tactica hărțuirii și agresării completului de judecată pentru a-l intimida și a da o soluție favorabilă lui. Doar lui, atenție, nu și altora. Spun aceasta deoarece prin cererile repetate ale avocatului Mateuț s-a urmărit schimbarea încadrării juridice din autor al infracțiunii de spălare de bani și de folosire a banilor rezultați din infracțiune în tăinuitor. Adică, el, Dan Voiculescu a știut despre intențiile infracționale ale celorlalți însă nu le-a adus la cunoștința procurorilor pentru a împiedica săvârșirea infracțiunilor ! Egoism, egocentrism, lipsa onoarei, dispreț față de cei cu care „a lucrat” etc. Comportamentul turnătorului la securitate s-a manifestat și prin această cerere.

Ce se va întâmpla cu PC, partidul condus de marioneta Daniel Constantin, dacă instanța va da o sentință de condamnare a lui Dan Voiculescu ? Naiba știe. PC a dus-o bine și după rămânerea definitivă a hotărârii ICCJ cu privire șa statutul de colaborator al securității a lui Voiculescu. A fost în alianță cu PNL, a trecut la alianța cu PSD, are membri promovați în funcție de demnitate publică - mare lucru dacă nu cumva în viitorul apropiat vor apare alte porcării marca „Dan Voiculescu” cu actualii demnitari PC în rol de executanți fideli -, are meritul principal în ruperea USL prin pretențiile punerii la egalitate a PC cu PNL în cadrul alianței și susținerea PSD în încercarea de a subordona PNL ! O eventuală comdamnare cu executare a lui Dan Voiculescu și a celorlalți apropiați ai lui din dosarul ICA va avea o oarecare influență, mai ales sub aspect mediatic asupra PC.

Ieri, a ieșit pe sticlă și Traian Băsescu. La B1Tv împreună cu „deotologii” de la Evenimentul Zilei, Andronic și Marian. Noutăți ?! Destule. Cu promisiunea lui Băsescu de a mai veni cu câteva, atunci când îi va „dezbrăca” pe candidații la alegerile prezidențiale. Lui Ponta i-a pus deja niște etichete. Pe bună dreptate. Pactul de coabitare a fost obținut prin înșelăciune. Băsescu l-a considerat util pentru el în poziționarea față de Ponta care avea în spate 80% din Parlament. Ponta, prost el ca om dar și sfătuit de alții mai proști ca el a mușcat nada. Nu a avut încredere în forța Parlamentului și a trădat prin semnarea pactului întreaga alianță USL. S-a pus la dispoziția lui Băsescu prin semnare. Avea dreptate Crin Antonescu. Acum, Băsescu a confirmat, indirect, dreptatea lui Antonescu. Acel pact nu trebuia semnat. Băsescu a mai evidențiat comportamentul lui Ponta în cadrul discuțiilor de la Cotroceni. Ponta este slab, are comportament de slugă. Ceva-ceva a răsuflat în presă. Ponta se gudura și se bucura slugarnic la unele „soluții” recomandate de Băsescu pe problemele bugetului. În fața lui Băsescu se gudura ca o javră, în fața presei îl acuza pe Băsescu că este tiran și o javră iar în execuția problemei respecta la literă „soluțiile” Băsescu. Ce fel de om poate fi Ponta ? Cum să ai încredere într-un astfel de personaj ?! Ce țară se poate lăsa pe mâna unui astfel de individ ? Nu are coloană vertebrală, nu are cunoașterea vieții, nu are voința de a învinge, el, ca om. Dacă este așa, cum pot avea eu încrederea că acest maimuțoi numit Victor Ponta mă poate reprezenta în fața altor state, că poate dispune apărarea mea la nivel național sau asigurarea securității mele ?! Nu pot avea.

Ieri și-a anunțat candidatura ca independent la președinție matracuca Monica Macovei. Sinistră făptură. Băsescu nu a iertat-o. A taxat-o fără milă. Individa este un adevărat maestru în compromisuri compromițătoare, este o profitoare ordinară. Și-a asigurat un nou mandat la PE pentru a beneficia de o pensie uriașă pentru înțelegerea noastră, a compromis toate înțelegerile politice pe partea lui Băsescu cu ideile ei habotnice pentru a obține vizibilitate și recunoaștere publică etc. Iar astea le-a spus Băsescu în fața tocmai a lui Marian, cel care o pupa'n cur pe Macovei cu fiecare articol. Este sigur că Macovei va fi unul dintre candidații pe care Băsescu îl va lăsa în curul gol prin unele dezvăluiri. Imaginea va fi scârboasă. Reacția lui Băsescu va fi cu atât mai dură cu cât Macovei va lua din voturile PMP. Pentru că susținătorii lui Macovei sunt majoritatea în PMP, nu în PDL.

Tot ieri a ieșit la Realitatea Tv Klaus Iohannis. Am urmărit. Mulțumit. Vorbește mai bine ca înainte. Are ideile clare și vorba articulată. A fost chiar surprinzător. Este evident că până nu se anunță, în mod oficial, candidatul dreptei la Cotroceni nu se va manifesta explicit. Ieri s-a comportat ca un candidat la candidatură. A dat dreptate lui Cătălin Predoiu cu prezentările în media pentru a fi mai bine cunoscut. A dat dreptate și lui Traian Băsescu și chiar așteaptă ca acesta să scoată în media acele acte și fapte ale candidaților care pot duce la o mai bună cunoaștere și apreciere a lor. Le așteaptă, lăsând impresia că el va fi unul din beneficiarii acestor dezvăluirii băsesciene, în sensul pozitiv al rezultatelor. A clarificat și aspectul de incompatibilitate cu ANI. Dacă este așa cum spune, nu are nici o problemă. Dacă acea regie are caracter regional, prezența primarilor localităților deservite de regie în CA nu mai este incompatibilă. Mai ales dacă regia are ca spațiu de activitate localitățile din două județe ! Sibiu și Brașov (aici). De aceea, data unui proces în recursul ANI, nu mai are relevanță. ANI este obligată să facă recurs pentru a epuiza, ca instituție publică, toate căile de atac. Vii se acoperă cu hârtii.

Azi va fi la Realitatea Tv Cătălin Predoiu. Dar este și meciul Stelei. În mod sigur voi urmări meciul și dacă Predoiu va mai fi în emisiune voi urmări și ce spune el.

PNL și-a desemnat candidatul la candidatura pentru Președinție. Este Klaus Iohannis. Crin Antonescu joacă inteligent.

A fost și DP a PNL. S-a votat pentru desemnarea candidatului la cadidatură. Klaus Iohannis - 111, Crin Antonescu - 55, nule - 5.

Ioan Ghișe vrea și el să candideze așa că și-a anunțat demisia din PNL. A văzut că alături de Antena 3 a avut succes Mircea Diaconu, așa că încearcă și el. Față de Tăriceanu, Ghișe are o mai mare popularitate ca opozant „feroce” al lui Băsescu. Chiar mă întreb, în caz că Ghișe vrea să folosească această imagine, care îi va fi „adversarul” ?! Băsescu ?! Mă gândesc că Antena 3 va avea mult de lucru. Cum își va împărți Gâdea mulțimea de pupincuriști „jurnaliști”. Care vor face campanie lui Ponta, care lui Tăriceanu, care lui Ghișe ?

Crin Antonescu a ieșit în evidență, încă odată, ca un politician simbol al democrației. Merită felicitat. Cuvintele lui spuse presei după vot îmi dau și de gândit. Serios.

Mediafax (aici).

„Toată lumea este mulţumită: domnul Iohannis pentru că a fost desemnat, partidul pentru că a făcut desemnarea, eu pentru că ceea ce am solicitat, şi anume această pronunţare printr-un vot clar, corect, civilizat, elegant, s-a făcut. În rest, vom vedea ce se mai întâmplă”.

„Eu cred că e un scor normal, în limitele normalului. Eu cred că e un scor foarte bun pentru câştigător şi, ce voiaţi, chiar să nu voteze nimeni cu mine sau ce? Nu e îngrijorător deloc, e un partid în care a avut loc o competiţie normală, s-a votat într-o procedură corectă, s-a votat secret până la urmă pentru că s-a invocat Statutul şi cu asta basta”.

În primul rând, înclin să cred că a acceptat, la Congres, depunerea candidaturii pentru ca susținătorii lui să nu se simtă înfrânți, descurajați, să nu le treacă prin minte cine știe ce tâmpenii. Ține prea mult la PNL pentru a produce partidului daune în sensul părăsirii acestuia de către susținătorii lui din cauza „înfrângerii” lui. El a știut în permanență că în fața lui Iohannis va pierde (din varii motive, eu înclin să cred că din motive naturale, ce țin de psihologia maselor). Acum are încă o bilă albă și prin comportamentul de azi transferă către Klaus Iohannis o parte din susținerea de 30% din partid care a votat cu el. Dorește enorm de mult ca PSD să nu câștige prezidențialele. În situația în care această dreaptă atât de divizată care se unește sub stindardul PNL câștigă prezidențialele, mai ales cu un candidat dat de PNL, Crin Antonescu va considera că și-a îndeplinit obiectivele strategice asumate acum 5 ani de zile când a preluat conducerea PNL. Acceptând pierderi personale, își îndeplinește obiectivele asumate: PNL - cel mai mare partid de dreapta din România, Președintele României - candidatul PNL. Urmează însă ca ceilalți să facă pasul următor și să câștige alegerile din 2016 în așa fel încât formarea viitorului guvern să fie cât mai facilă.

Klaus Iohannis a fost inteligent în răspunsurile date la final presei (aici). PNL, în întregul său, va respecta decizia votului în DP. În PNL nu există tabere. A fost în ton cu declarațiile lui Crin Antonescu.

Declar război diversioniștilor din PNL sau de alături.

Nu celor din afara PNL. Declar război diversioniștilor din PNL. Pentru că sunt și își fac de cap.

A venit un jurnalist (se pare Cristoiu) cu ideea că în PNL sunt trei tabere: Klaus Iohannis, Crin Antonescu și Călin Popescu Tăriceanu. Fără a analiza tembela „apreciere”, unii au început să exploateze ideea mediatic. Au început poziționările. Cine este cu unul, cine este cu altul cine este cu acel nimeni numit Tăriceanu. La tembelismul ideii se adaugă comportamentul tembel.

În PNL nu trebuie să existe tabere. Cine are inițiativa construcției unei tabere „proprii” trebuie sancționat. Chiar dacă ar fi vorba despre Președintele partidului. El reprezintă întregul partid și pe toți susținătorii (votanții) acestuia și nu doar un grup apropiat lui. Este normal să își aducă aproape pe acei liberali care l-au susținut pentru cucerirea puterii în partid, poate are mai multă încredere că își va realiza programul politic având ajutorul lor. Este normal însă acest grup nu trebuie transformat într-o „tabără”.

Este normal ca unii liberali deveniți în timp lideri informali sau formali ai partidului să aibă susținători. Este normal ca liberalii să aibă opțiuni pe care să și le exprime cu privire la un lider sau altul, cu privire la o opțiune strategică sau tactică, este însă anormal să dezvolte aceste opțiuni în atitudini adverse față de liberalii care au alte alegeri.

Vorbesc despre liberalii din interiorul partidului, nu despre tot felul de indivizi care au ieșit în decor. Mă refer aici, în mod cu totul și cu totul special, la așa-zișii liberali din jurul lui Tăriceanu. Aceștia au devenit adversari ai PNL. Au devenit asociați ai PSD. Susțin PSD-ul în acțiunile politice contra PNL. Chiar dacă se declară a fi liberali „în cuget și simțiri” ei sunt doar niște simulanți. Nu trebuiesc luați în calcul în evaluările pe care noi le facem cu privire la liberali. Iar liberalii sunt doar în PNL. Să fie clar.

Mă deranjează enorm indivizii care se declară susținători ai lui Crin Antonescu și care vor să dezvolte o stare de adversitate față de Președintele Klaus Iohannis. Mă deranjează și cei care se declară susținătorii lui Klaus Iohannis și se comportă la fel. Este absurdă o astfel de atitudine, demersul lor este împotriva PNL. Pentru că lucrează din interior, sunt mai periculoși decât cei care încearcă să facă rău PNL din exterior.

La fel ca mulți alți liberali consider că în această etapă intermediară a desemnării candidatului „dreptei” la alegerile prezidențiale este bine să susținem alegerea lui Crin Antonescu, din partea PNL. Ideea este de a reface tandemul Crin Antonescu/Președinte - Klaus Iohannis/premier. Tandemul are o vechime în imaginea politică a populației cu privire la o eventuală formulă de conducere a țării și are mai multe șanse de reușită decât orice alt tandem. Există însă un inconvenient major. Nu știm ce va spune cetățeanul care va răspunde întrebărilor din sondajele în curs de efectuare. Nu știm cine sunt acei cetățeni. Dacă sondajul se va desfășura în interiorul PNL există o prezumție cu privire la câștigător: Crin Antonescu. O prezumție care însă ar fi posibil să nu fie validată, câștigătorul urmând a fi Klaus Iohannis. Dacă sondajul se va efectua în spațiul electoral național, semnul de întrebare devine din ce în ce mai mare. Klaus Iohannis are în favoarea sa precedentele sondaje care l-au situat în fața lui Crin Antonescu. Nu este exclus ca la întrebări să răspundă votanți ai PSD, ai PDL, ai PMP, ai PNȚCD, ai FC, normal ai PNL, tăriceniștii etc. Câștigătorul, oricare ar fi el, se va înfrunta cu candidatul desemnat de PDL, Cătălin Predoiu. În al doilea rând de sondaje, este posibil să câștige liberalul sau democrat-liberalul. Câștigătorul va fi desemnat drept candidat al dreptei, indiferent de opțiunile noastre.

Am fost și sunt de acord cu propunerea deputatului Radu Zlati. Klaus Iohannis să manifeste un act de voință pentru refacerea tandemului Crin Antonescu-Klaus Iohannis. Pentru asta, înainte sau chiar după efectuarea sondajelor, să declare că se retrage din cursă și că susține candidatura lui Crin Antonescu. Să fie lucid și să conștientizeze că trece de la un nivel inferior al puterii politice la un nivel superior. De la administrarea unui oraș mare, o administrare de succes la administrarea unei țări. Este tânăr și are posibilitatea să acumuleze suficientă experiență pentru a face pasul către președinția României.

Nu neglijez faptul că Președintele PNL, Klaus Iohannis are o datorie față de liberali. A fost promovat și susținut să preia conducerea PNL. A promis că va duce la îndeplinire un program „pe 10 ani” care să includă câștigarea prezidențialelor, a alegerilor locale din 2016 și o guvernare PNL de cel puțin 2 mandate. Pentru mine a fost o neplăcere să îl aud că vrea candidatura PNL la Președinția României. Este absurd să gândim că după alegerea lui ca Președinte al României va putea să asigure ducerea la îndeplinire a programului anunțat cu puțin timp înainte. Nu mai spun de faptul că acest mare program a fost angajat în timp ce aveau loc discuții pentru unificarea dreptei. A lăsat impresia că dreapta unificată, de se va realiza, va adopta acest program. În linii mari este posibil, dar a vorbit și cu viitorii membri ai marelui partid de dreapta ? Sunt două aspecte care pun sub semnul îndoielii sinceritatea lui. Îmi este teamă că va fi perceput ca un fanfaron, iar această percepție nu este în favoarea PNL.

Sunt multe variante de final care se cuvine a fi luate în calcul. Oricare ar fi cea câștigătoare, PNL trebuie să rămână unit. Trebuie să rămână puternic. El nu slăbește prin plecările unor liberali după Tăriceanu, majoritatea celor plecați au fost „liberali” doar pentru accederea în Parlament și la funcțiile publice, pentru CV-ul personal. Puterea PNL stă nu doar în liderii de succes ci în marea masă a membrilor și simpatizanților PNL. Nu a liberalismului. Pentru că simpatizanți ai liberalismului sunt pe toate drumurile, dorm prin toate șanțurile.

Diversioniștilor, vă declar război.

Victor Ponta - candidatul la Președinția României al PSD.

Vuiește presa. Agitație pe rețelele de socializare. Victor Ponta și-a anunțat candidatura ! Ete fleoșc ! Mare știre !

Nu este nici știre, nu este nici o decizie formală. Este o intenție a baronilor PSD de a-l trimite pe Ponta la Președinție pentru a avea controlul absolut asupra României. Pentru că urmează alegerile din 2016 iar un Președinte al României pesedist, jucăuș ca Traian Băsescu, aduce un plus pentru câștigarea unei noi majorități parlamentare și a unei noi guvernări. Până în 2020 ! Cum viața omului este mai scurtă decât dorința lui de putere și lăcomia pentru avere, unii se văd pe patul de moarte, la vârste înaintate, în poziții de putere politică și cu purcoiul de bani sub saltea.

Este normal că proiecția nu este doar până în 2020. Ea este mai lungă, se ia în calcul un mandat cu repetiție pentru Ponta, o schimbare a Constituției care să aducă instituția senatorilor pe viață (pohta lui Ponta pentru sfârșitul de mandat) și alte minunății constituționale și legislative pentru ca puterea roșie a PSD să dăinuie cât mai mult cu putință. Să ajungă și tinerii de azi din PSD la adânci bătrâneți sastisiți de putere și bunăstare. Cu odraslele educate să primească și să beneficieze de putere în continuare.

Peste o lună, PSD își va desemna candidatul în persoana lui Victor Ponta. Până una-alta, mergem cu această variantă. Nu este exclus ca în timpul rămas să se petreacă cine știe ce altă minunăție și să vedem o altă desemnare. Nu este exclus. Naiba știe ce mai au procurorii pe acolo prin dosare ?

Nu trebuie să excludem „rezerva”. Cum-necum, Ponta se pare că l-a lămurit pe Oprescu să devină rezerva partidului. Oprescu a anunțat deja că va candida dacă poporul PSD îl va dori. Geoană, rămâne și el o rezervă. Baronii i-au arătat cartonașul galben și l-au pus la locul lui. Geoană s-a angajat, muncitorește, să sprijine candidatura lui Ponta. Îi va întoarce „serviciul” din 2009 ?! Una va vorbi la presă și alta va face în particular ? În primul tur va/vor vota cu adversarul politic, poate și în turul II ?

Ponta va avea de dus o luptă serioasă cu candidatul comun al PNL și PDL. Acesta va fi asociat în permanență cu numele lui Traian Băsescu pentru a obține voturi în plus. Indiferent care va fi acela: Iohannis, Antonescu, Predoiu. La Predoiu va avea succes deplin, Predoiu fiind și acum un susținător al lui Traian Băsescu și a politicilor acestuia. Și la Iohannis și Antonescu va avea un oarecare succes din moment ce printre susținătorii lor vor fi cei din PDL care sunt membri ai Fundației Mișcarea Populară. Iar Băsescu nu va scăpa ocazia să se răzbune pe pedeliști și liberali pentru fuziunea anunțată care îl exclude și va ieși în față ca susținător al opozantului lui Ponta. Va fi treabă complicată.

Contracandidatul lui Ponta va trebui să fie capabil să poată răspunde unei lupte dure cu duritate. Uneori dusă până la extrem. Să aibă capacitatea de a comunica, o mare capacitate. Să nu aibă „pete” sub aspect juridic. Să nu fi fost sub influența politică a lui Traian Băsescu și să fie un adversar serios și periculos al PSD. Să poată contracara acțiunile aliaților lui Ponta. În special a celor din PC care sunt sub controlul lui Dan Voiculescu și care au la dispoziție Antena 3, Antena 1 și alte tâmpenii de presă. Să poată contracara, credibil, acțiunile lui Tăriceanu și a grupului lui de oportuniști ajunși, cu toții, în solda PSD ca mercenari politici.

Datele de acum ne arată că singurul candidat al dreptei capabil să aibă o prestație bună este Crin Antonescu. Klaus Iohannis a dovedit naivitate în politica înaltă. Cel puțin până acum. Predoiu este fanfaron. Fanfaronada este perdantă. Nu poți păcăli electoratul promițând, mereu și mereu, pielea ursului din pădure.

PSD a ales data de 1 august pentru a anunța formal candidatul pentru prezidențiale pentru că vrea să știe cine va fi candidatul dreptei. Scot din ecuație pe Cristian Diaconescu, candidatul lui Traian Băsescu, scot din ecuație candidații independenți sau ai formațiunilor politice mici sau neînsemnate care vor să își facă publicitate - posibilii Dan Diaconescu, Mihai Răzvan Ungureanu (dacă îl apucă amocul), Mihai Neamțu, Aurelian Pavelescu și alții. Sunt de luat în calcul doar cei trei de la PNL și PDL.

După unele impresii, cam neclare ele, mă gândesc că PSD va alege între Oprescu și Ponta. Ponta ca primă opțiune. Ca opțiunea maximă. Dacă în luna ce precede anunțul se vor petrece anumite schimbări în starea politică și socială, atunci Oprescu va fi candidatul. Cu susținerea baronilor, Oprescu are șanse bune de a ajunge în turul II. Cu susținerea Guvernului condus de Ponta, Oprescu poate ajunge Președinte. Acest lucru se poate întâmpla dacă PNL și PSD aleg alt candidat decât Crin Antonescu !

Congresul PNL. Impresii și ... păreri proprii.

Am fost alături, emoțional, de toți prietenii care au participat la Congres. Și acum, după o noapte de somn, am unele stări emoționale, firave ele, față de un moment sau altul al Congresului, față de o decizie sau alta.

Până una-alta, Congresul a luat deciziile așteptate. Fără nici o exagerare.

Klaus Iohannis a devenit Președintele partidului. Este un lucru bun. Spun eu. Vom vedea dacă va confirma. Până va confirma, mai are de rezolvat ceva. Să tacă uneori ! Mă refer la anunțul făcut de el cu privire la acceptul PDL ca denumirea viitorului partid rezultat din fuziune să fie PNL. Reacțiile liderilor PDL și nu numai, arată că această declarație a fost prematură. Pune în dificultate conducerea PDL și mai ales, a dat timp și o țintă opoziției să construiască o campanie furibundă împotriva fuziunii dintre PNL și PDL. Mișcare strategică slabă. Chiar catastrofală. Posibil.

Statutul partidului a fost modificat pentru a permite aderarea la familia politică europeană a popularilor. În interesul partidului și al țării în orice situație, că partidul va fi la conducere sau în opoziție, apartenența la familia politică dominantă în Europa va fi un punct forte. Rezoluția aprobată de Congres cu privire la alăturarea la familia popularilor europeni este singura care are șansa de a fi îndeplinită în proporție de 100%. Această opțiune a PNL duce partidul în „Liga I” a politicii europene. Grupul ALDE a retrogradat în „Liga a IV”.

Rezoluția cu fuziunea a fost aprobată însă este condiționată de caracterul imuabil al unor valori ale PNL care nu pot fi puse în discuție. Statutul PNL, Constituția partidului în fapt, are un articol completat la propunerea Președintelui Mircea Ionescu Quintus care limitează orice acțiune de viitor a PNL în privința fuziunilor și care împiedică, de fapt, desființarea partidului. Protejează identitatea partidului.

Această rezoluție are mai puține șanse de reușită dacă PDL sau orice altă formațiune politică care dorește să fuzioneze cu PNL nu acceptă condiționările impuse de Statutul PNL: „Întreaga denumire, identitatea, tradiţia şi unitatea sunt valori imuabile ale Partidului Naţional Liberal”. Ca liberal, spun că este corect așa. PNL nu este un partid care s-a născut și a funcționat ca orice alt partid. PNL este partidul care se identifică cu statul național unitar român și evoluția acestuia de la înființare și până în prezent. Formarea Statului român a fost un obiectiv strategic al PNL iar soluția a fost Regatul. Obținerea independenței față de Turcia s-a săvârșit ca urmare a politicii PNL. Reforma agrară, votul universal, drepturile și libertățile civile, moneda națională, reforma administrației, industrializarea României etc. sunt ca urmare a politicilor duse de PNL. Întregirea României are în spate politicile PNL de la formarea României ca stat independent și unitar și până în prezent.

Fruntași ai PDL au susținut, pe bună dreptate, că PDL are, la rândul lui, un istoric de care trebuie să se țină seama. Corect. Aici însă intervine o problemă. Poți compara istoricul PNL cu al PDL pentru a putea susține pretenția ca PNL să dispară ca partid istoric ? Poți cere PNL, acum, pe considerentul „unificării forțelor de dreapta” să accepte dispariția de pe scena politică ? Are acest considerent valoare de adevăr imuabil ? Desigur că nu. Unificarea forțelor politice de dreapta poate fi un deziderat temporar, nu garantează că pe partea dreaptă nu vor exista și alte formațiuni politice care în timp, ca urmare a unor politici proprii corespunzătoare, pot deveni semnificative pe scena politică. Formațiunea care se naște din fuziunea PNL cu PDL poate pierde în timp din putere, poate fi desființată dacă devine slabă și neatractivă politic.

Tot din partea PDL au apărut și idei care converg către renunțarea, de către PNL și PDL a identităților proprii pentru a forma un nou partid. Un nou partid care să pună ceasul existenței de la „0”. De acum încolo. Eu unul nu pot accepta așa ceva. Nu pot accepta ca țara și partidul să fie gândite ca societățile comerciale, birourile de avocatură sau notariale, ca instituții publice de stat care se înființează pentru atingerea unui scop după care pot fi desființate. Într-o formă sau alta. Desființate pur și simplu, desființate prin comasare sau fuziune, schimbarea denumirii etc.

Klaus Iohannis a deschis „cutia Pandorei băsiste”. Vor ieși la iveală toate hidoșeniile însămânțate de Traian Băsescu și gașca lui de mafioți în viața și comportamentul unora din PDL. De aceea, anunțul făcut de Iohannis este unul care a plăcut liberalilor din sală, mai ales pe fond emotiv, a rupt însă o parte din punțile fragile ale consensului unificării. Cineva l-a sfătuit prost. Foarte prost. Nu era nevoie de acest anunț. Putea însă să anunțe cu la fel de mare succes că BPN va negocia unificarea dreptei potrivit prevederilor Statului PNL. Nu ar fi avut aceste reacții de adversitate, în fond, din partea celor cu care urmează să negocieze.

Negocierile cu PDL pot avea ca rezultat și o soluție prin care ei, pedeliștii, să simtă că sunt parteneri egali cu liberalii chiar dacă fuziunea are ca urmare îndeplinirea condițiilor imuabile din Statutul PNL. Soluția există însă trebuie identificată și exploatată la maxim. Undeva, în istoria PNL, încape și istoria și realizările PDL. La fel cum ar trebui să existe istoria și realizările și altor formațiuni care au fuzionat cu PNL de-a lungul timpul. Ar fi o întregire și nu o alterare. Aici, în cazul fuziunii, nu își au locul vanitățile și orgoliile.

Rezoluția cu privire la candidatura la Președinția României a eșuat. Înclin să cred că Iohannis a acceptat un anumit mers al lucrurilor recomandat de un grup de influență. I s-a garantat că va fi bine. Mi se pare, cumva, normal. Și când a ajuns Crin Antonescu la conducerea PNL au fost alături de el oameni care au lucrat pentru ca Tăriceanu să piardă alegerile. În anul 2009. Ca și atunci, printre „liderii schimbării” au fost Ludovic Orban, Teodor Atanasiu, Mihai Voicu etc. După 2009, unii lideri cunoscuți ai PNL au făcut pasul înapoi. Așa va fi și acum. Deja, la alegerea vicepreședinților s-a văzut că există un curent dominant al schimbării.

Momentul cheie a fost anunțarea candidaturilor PNL pentru prezidențiale. Grupul „schimbării” nu a luat în calcul toate variantele posibile. S-au bazat prea mult pe demisia lui Crin Antonescu (mare lucru dacă nu cumva au fost cei care au forțat obținerea ei) și pe „tradiție”: președintele partidului este automat nominalizat pentru cea mai înaltă funcție în stat liberă. Criniștii au profitat și au exploatat momentul excelent. Au cerut ca printre candidații PNL să fie inclus Crin Antonescu. Crin Antonescu însuși, în ultimul timp, a arătat, explicit, că nu se dă în lături de la candidatură dacă poporul liberal o cere. Poporul liberal a cerut, Crin Antonescu a spus „Da”. Era de așteptat.

Observ doar faptul că acceptul lui Crin Antonescu a provocat și reacții adverse. A provocat îngrijorare. Delegațiile județene au venit cu un mandat bazat pe tradiție și pe dorința liderilor locali de a se pune bine cu noua conducere. Acum, datele ecuației s-au schimbat. Acceptul lui Crin Antonescu obligă organizațiile județene să consulte membrii de partid cu privire la competiția ce s-a născut: Klaus Iohannis vs. Crin Antonescu. Vor fi luate decizii influențate puternic de o analiză a viitorului. Sunt de luat în calcul mai multe variante posibile. De la cele mai simple, cum ar fi retragerea din cursă a unui candidat până la poziționări radicale. În varianta poziționărilor, Crin Antonescu va pierde competiția. O spun cu părere de rău. Îl consider un foarte bun candidat și, în plus, ar fi o refacere a tandemului Crin-președinte/Klaus-premier. Un tandem devenit „istoric”, un tandem cu care PNL a lucrat mediatic ani de zile ! Un tandem care are o bună vizibilitate publică ! Această competiție are și un factor de risc major. Scindarea PNL. Chiar dacă liderii în cauză, Klaus și Crin nu o doresc, aceasta se va produce indiferent de voința lor. PNL va slăbi tocmai acum când va trebui să fie mai puternic. Scindarea PNL nu se va produce doar în situația în care unul dintre competitori va renunța.

Dacă iau în calcul faptul că grupul „schimbării” din jurul lui Iohannis este format din persoane înclinate către confruntare, pot gândi la faptul că „mintea cea de pe urmă” nu va ajunge la ei.

Stând eu și clocind informațiile cu privire la Congres, bănuind că există și alte informații ținute sub obroc, unele posibil de dedus pe baza unor analize logice urmărind folosirea verbului „a face”, altele după rezultatul acțiunilor urmărit de fiecare competitor în parte, iar aici se cuvine a spune că intră la competitori toți liderii PNL, mai mari sau mai mici, de la nivel central dar și local, trag concluzia că acest Congres a născut mai multe probleme spinoase decât a rezolvat. Tocmai de aceea îmi place. Este tipic liberal. Pune deja întrebări unor soluții date. Oare, nu se poate și altfel ?!

Tandemul Crin Antonescu - Klaus Iohannis, Președinte - premier, este un proiect al PNL.

Presa, de toată mâna, face presiuni asupra lui Klaus Iohannis în încercarea disperată de a rupe tandemul cu Crin Antonescu pentru alegerile din toamnă. În spatele presei „curioase” sunt partidele politice adversare PNL sau diferitele grupuri de interese care sunt foarte motivate să vadă cine va fi „puternicul zilei” în următorii ani.

Când întrebări nevinovate însoțite de rezultatele unor sondaje, când întrebări acuzatoare însoțite de motivări idioate, când ...

La „Jocuri de putere” de la Realitatea Tv, Klaus Iohannis a spus clar, întrebat dacă va face rocada cu Crin Antonescu pentru prezidențiale:

„Eu spun nu. În februarie 2013, am fost invitat să vin în PNL, am fost propulsat într-o poziție de vârf în PNL. Unul din argumentele pentru care am făcut asta a fost să-l sprijin pe Crin Antonescu să devină președintele României. Eu nu am venit să-i iau locul. Aceste rezultate din sondaje, pentru mine ca și persoană politică sunt măgulitoare. În cazul în care Crin Antonescu devine președintele României, trebuie să renunțe la calitatea de membru, atunci conform statutului, devin președinte de facto al PNL. Asta nu înseamnă că voi rămâne președintele PNL, dar pentru o perioadă de tranziție voi fi președintele de facto al PNL. Va urma un congres al PNL. Este o posibilitate să-mi depun atunci candidatura”.

La Alba Iulia, azi, a dat același răspuns. Ori jurnaliștii sunt idioți, ori șefii lor, ori există o anume disperare din partea adversarilor politici dar și a altora că PNL îl va împinge în turul II la prezidențiale pe Crin Antonescu cu mari șanse să câștige în fața lui Ponta.

Șanse ca liberalii să aibă primul Președinte al României după anul 1989 sunt mari. Sunt cele mai mari de până acum. Au fost mari și în 2004 însă Teodor Stolojan era lipsit de anvergură politică. De aceea a cedat locul lui Traian Băsescu. Situația de acum este cu totul alta. Crin Antonescu a reușit să urce la cel mai înalt nivel al imaginii de lider politic, mult peste ceilalți competitori, a devenit cel mai serios competitor pentru Traian Băsescu și egalul dacă nu superiorul acestuia. Sub conducerea lui Crin Antonescu, PNL a devenit a doua forță politică a țării și are șanse vizibile de a deveni prima. Șansele sunt date de viață, de dinamismul vieții politice interne și internaționale, sunt date de schimbarea mentalității majorității românilor cu privire la politică, la guvernare și la proiecte de interes național în care obiectivul major este cel al libertății persoanelor pentru a putea beneficia de beneficiile vieții. Nu distribuția egală a unor beneficii, ca la pomana publică, este dorința românilor ci libertatea de a face, pentru sine și pentru cei din jur, fără intervenția statului, fără controlul politic al partidelor aflate la guvernare, fără dictatul vreunui potentat al vremii.

Până la urmă, toți vor trebui să înțeleagă că tandemul Crin Antonescu - Președinte al României / Klaus Iohannis - prim-ministru este parte a unui program al PNL de a cuceri puterea politică pentru a asigura României în viitor acea guvernare liberală care să permită atingerea obiectivului strategic de a fi cea de a șaptea economie a UE.

Când ești prost, lumea spune să stai acasă. Ea nu, nu și nu !

Citesc o știre la Realitatea Tv. Elena Udrea, la Sibiu, face „politichie înaltă”:

„„Elena Udrea a declarat, sâmbătă, la Sibiu, la lansarea candidaţilor PMP la europarlamentare, că nu uită ce a făcut PNL şi că acest partid este un "rău mare", dar nu atât de mare ca România "să fie ocupată de PSD" din decembrie 2014.

"Poate fi şi o variantă de colaborare cu PNL în turul doi al alegerilor prezidenţiale. Şi la PNL, ca şi la PSD, se va decide cine va candida la Preşedinţie după europarlamentare. Domnul Antonescu şi-a asumat un scor de 20 la sută. A spus singur că dacă nu obţine acest scor pleacă. Deci vom vedea după europarlamentare", a declarat Elena Udrea.

Ea a spus că nu uită că PNL "a stat alături de PSD şi domnul Antonescu a stat alături de Victor Ponta şi în 2012, când l-au suspendat pe Traian Băsescu, şi în anii de guvernare, în care nu au făcut nimic", dar că "între două rele" va alege răul cel mai mic.

"Între două rele, între răul cel mai mare, ca România să fie din 2014 decembrie ocupată de PSD la Preşedinţie, Guvern, Parlament şi în teritoriu şi un rău mare, dar nu cât acesta, ca un candidat al PNL să fie susţinut de noi, dacă s-ar ajunge în situaţia improbabilă ca în turul doi să fie un candidat al PNL, am putea, eventual, să ne gândim şi la această soluţie", a mai afirmat Elena Udrea.

Ea a mai spus că speră totuşi ca PNL să fie cel care să susţină candidatul PMP””.

Duduia asta are cenușă în loc de creer. Ca să nu spun că are altceva.

PNL este în opoziție față de Traian Băsescu și PDL, dar și față de aliații lui Băsescu, indiferent cum se numesc ei din anul 2005. La anul se împlinesc 10 ani de când PNL este în opoziție față de putere. Puterea construită de Traian Băsescu cu sprijinul tuturor formațiunilor politice în afara PNL ! A se reține asta. Până și PNG-ul lui Gigi Becali a fost de partea lui Băsescu. PRM-ul lui Vadim Tudor a fost și încă este de partea lui Băsescu. Nu mai spun de PSD-ul lui Iliescu, Năstase, Geoană și acum Ponta.

Ce reproșuri are cucoana asta de făcut PNL ? Cu ce drept ? În mod constant PNL a dorit și a acționat pentru demiterea lui Traian Băsescu. Ca orice adversar care se respectă. Numai că, față de „aliatul” lui Băsescu din decembrie 2008 până în vara lui 2009, adică PSD, nu a trădat ideea de opoziție. Nu a lucrat împotriva obiectivului asumat, cum au lucrat pesedeii lui Ponta prin intermediul lui Ioan Rus, de la Cluj. PSD este cel care a făcut „pe dracu'n patru” ca Traian Băsescu să nu fie demis la referendumul din 2012 ! Pentru că demiterea lui Băsescu ducea la Cotroceni pe Crin Antonescu iar alegerile prezidențiale ar fi dus la câștigarea acestora de către Crin Antonescu care era, atunci, candidatul USL la președinție.

Ce vor face PMP-iștii dacă intră în turul II Crin Antonescu ? Nu se vor prezenta la vot ? Le stă în caracter. Au mai practicat metoda. Însă de această dată, absența lor de la vot va favoriza PSD și candidatul pe care PSD îl va avea. Ce vor face aliații lui Băsescu și ai Elenei Udrea de la celelalte formațiuni așa-zis de dreapta ? Nu se vor prezenta la vot ? La fel. Vor vota astfel, indirect, în favoarea candidatului PSD.

Eu însă cred altceva. PMP și PDL (frați de sânge) alături de PNȚCD, PFC și alte maimuțăreli zise de dreapta, inclusiv IRL-ul lui Chiliman vor vota cu candidatul PSD, oricare ar fi acela. Pentru ei toți, la fel cum și pentru Traian Băsescu, „dușmanul” este PNL și Crin Antonescu. Iar o mică analiză ne va lămuri.

Succesul lui Crin Antonescu va aduce în prim plan PNL. Acum, PNL este principalul partid de opoziție la PSD, așa cum a fost mai întotdeauna. Putem pune sub semnul întrebării perioada USL, cu puternice motive. PSD nu a fost un partener corect chiar de la înființarea USL. Din moment ce doar una din părți și-a respectat angajamentul, ulterior dovedindu-se că cealaltă parte a înșelat, atunci nu se mai poate spune că a fost un contract valabil. Să revenim. PNL este adversarul PSD. Crin Antonescu ajunge la Cotroceni. PNL devine principalul partid din România prin influența pe care Președintele României, dl. Crin Antonescu, o va avea asupra PNL. Partidul de suflet. Poporul asta va înțelege. Politicienii sau doritorii de politică se vor îndrepta spre PNL. Unele partide așa-zis de dreapta se vor desființa iar altele vor cere să fuzioneze cu PNL. O astfel de stare politică va bloca, pur și simplu, formarea ca partid politic a PMP. Traian Băsescu și partidulețul lui nu vor mai avea de unde crește. PNȚCD-ul lui Pavelescu va suporta cea mai cumplită lovitură. Va dispare. Un Președinte al României în persoana lui Crin Antonescu va declanșa reforma politică pe care România o așteaptă de atâția ani de zile. Sunt cele mai mari șanse ca pe scena politică să rămână doar două partide mari. Iar dacă la vot vor ieși din ce în ce mai mulți români, nu este exclus ca UDMR să dispară la rându-i lăsând locul altei formațiuni etnice maghiare sau permițând politicienilor maghiari să activeze în partidele politice majore ca parte componentă normală.

Doar în situația în care PSD va câștiga alegerile prezidențiale mai există șansa ca în 2-3 ani PMP să polarizeze un număr oarecare de membri pentru a deveni, pentru început, un partid „balama” cu speranța că celelalte partide de pe partea dreaptă vor greși și vor putea să le ia liderii și membrii.

Cum minte Ponta cu USL și liberalii care îl vor vota, așa minte și creatura asta. Dracu îi crede pe cei din PDL și PMP că în turul II vor vota cu opozantul PSD. Ar însemna să își pună singuri pistolul la tâmplă și să apese pe trăgaci. Sinucidere politică asistată.

Pe de altă parte, cucoana asta a reținut doar prima parte a explicațiilor lui Crin Antonescu. Da, își dă demisia din funcția de președinte al PNL, dar după ce face curățenie în partid (!) cu precizarea că el își va depune candidatura la președinție ! Auzi, blondo !? Rămâne candidat la Președinția României ! Iar PNL îl va susține pentru a ajunge Președintele României. Oricum el va trebui să predea funcția altui liberal. De ce să nu o facă având motivul rezultatului la europarlamentare ?

Elena Udrea, ești prea slabă pentru politică. Bine, poți juca în reclame, cât mai ai niște nuri, colo, în rest, vaide tine !

Sorin Oprescu este disponibil să candideze la Președinție. Dacă Patria o cere, se sacrifică.

„„N-am spus niciodată că mă gândesc, că particip sau că nu particip (n.r. la alegerile prezidențiale). Am spus întotdeauna că am de dus ceea ce am de dus în spate. Dacă se va pune această problemă peste luni de zile, voi vedea. Dacă nu, nu!", a afirmat joi Oprescu la Adevărul live”” (Agerpres).

Emoționant. Un semnal puternic. Ai grijă, Crin Antonescu ! Eu sunt gata !

O vorbă ici, o vorbă colo, așa aflu eu ce știe mai toată mahalaua. Ai naibii PSD-iști. L-au lămurit deja pe Oprescu să accepte să devină candidat de rezervă.

Demențiada băsesciană

Spune Băsescu la B1 Tv: „„ ... că este posibil ca românii să respingă oferta unui "candidat cinstit" precum Emil Boc””.

Faptul că românii resping un candidat ca Emil Boc este posibil, este natural, pentru că Emil Boc are imaginea unui pupincurist băsescian de ultimă speță, este un om fără coloană vertebrală și prost de bubuie, vorba românului. Guvernările lui au scos în evidență faptul că nu este om de onoare, că nu are sămânță de persoană civilizată și că este complet aservit intereselor meschine ale familiei Băsescu. Românii este posibil să respingă o astfel de candidatură.

Băsescu însă este impardonabil folosind formula „candidat cinstit” cu privire la omul Emil Boc în calitate de candidat la Președinție. Dacă românii resping „oferta unui candidat cinstit”, cine sunt românii ?! Sunt niște oameni necinstiți ? Sunt niște proști ? Sunt niște tembeli ?

Pentru că numai astfel de oameni ar refuza să aleagă un „candidat cinstit”. Afirmația lui Băsescu este o insultă pentru toți ceilalți candidați. Indiferent de unde se ițesc ei. Că sunt din curtea proprie, cum este Mihai Răzvan Ungureanu care se chinuie să devină candidatul PMP după ce a fost desemnat candidatul FC și al PNȚCD Pavelescu, că sunt adversarii lui politici, cum este Crin Antonescu.

Nu mai aduc vorba despre candidaturile posibile din PDL. Predoiu sau Falcă. Nu mai aduc vorba despre intențiile Elenei Udrea. Cu această formulare, Băsescu îi face pe toți necinstiți, pentru că a mai spus ceva care face ca această formulare să fie directivă:

„Mi-e foarte greu să pun degetul pe un candidat dintre cei care își revendică dreptul de a candida. Din câte știu, Falcă are totuși decența să nu spună că vrea să candideze la prezidențiale. Predoiu, Ungureanu... , dacă cineva m-ar întreba, eu aș spune: Emil Boc este soluția dreptei, pentru că este un om și puternic și onest”.

Dar, oare de ce face Băsescu astfel de afirmații ? Nu cumva are un model în fața ochilor care îl poate avantaja în viitor ? Ba bine că nu. Modelul Putin. Cu Boc Președinte, un Boc care ar copia perfect modelul Băsescu de Președinte jucător, Băsescu ar avea șansa să devină premier. Având în vedere comportamentul politicienilor români, consilierii lui Băsescu au „calculat” eventualele majorități pe care un Băsescu desemnat le-ar putea încropi. Normal, că ar urma o nouă eră Băsescu, „cinstitul” Boc fiind în continuare paravanul de care se va folosi Băsescu pentru a conduce țara.

Aceste formulări arată că Băsescu este lovit de demență, o demență periculoasă.

Nu ar strica, spun eu, să revenim în stradă pentru a accentua vrerea noastră din 1012. Jos Băsescu !