Emmanuel Macron vrea să distrugă parlamentarismul european. Manfred Weber trage un semnal de alarmă

Sean Gallup / Getty Images

Candidatul PPE la funcția de președinte al Comisiei Europene, Manfred Weber, a adresat parlamentarilor socialiști și liberali din grupurile S&D și Renew Europe îndemnul " ... să demonstreze că reprezintă democrația parlamentară în Europa. Ar fi tragic dacă ar pune interesul unor capitale deasupra intereselor unui nou ales puternic al Parlamentul European.”

Are dreptate. După ani și ani, după ce Parlamentul European a obținut dreptul de codecizie asupra legislației europene, după ce s-au depus eforturi susținute pentru a democratiza Uniunea Europeană în favoarea tuturor statelor membre, ducând statele „mai mici” alături de cele „mari” cu drepturi egale asupra deciziilor care privesc, de fapt, viața în viitor a cetățenilor lor, campania lui Emmanuel Macron de scoatere a Parlamentului European din sfera deciziilor asupra liderilor Uniunii Europene sau de a reduce influența acestuia până la un act formal (în sensul „semnează ca primarul”) duce Uniunea Europeană înapoi în timp la momentele în care totul era decis în cancelariile statelor fondatoare însă cu preponderență în cancelariile statelor puternice economic. Celelalte state membre ale Uniunii Europene ar avea doar calea „adeziunii” la „voința” marilor cancelarii care ar „împărți totul”. Parlamentul European ar deveni doar un loc în care popoarele care își trimit reprezentanții ar putea să își spună părerea fără însă a obține și „dreptatea” la care speră.

„Dacă într-o zi poporul european va decide să adopte o constituție sau un tratat care să spună că președintele Comisiei este ales de poporul european, atunci vom avea alegeri europene adevărate și în acel moment oricine ... poate fi ales direct dar acestea nu sunt tratatele noastre actuale." - a declarat Emmanuel Macron după summit-ul Consiliului European

Când s-a propus o Constituție a Uniunii Europene, Franța s-a opus vehement și a blocat procesul. Când în TUE s-au propus reguli de democratizare a Uniunii Europene, Franța le-a blocat. Alături de Franța au venit alte state „mai mici dependente” de relația cu Franța. Consensul nu a fost obținut. Acum Franța vrea să împartă Uniunea Europeană în „bogați și săraci”, urmând ca bogații să fie avantajați iar săracii urmând ca în decurs de câteva decenii să facă dovada că pot sta la masa bogaților.

Când s-a opus, Franța era condusă de socialiștii președintelui Hollande, Macron fiind un oficial al al socialiștilor francezi, chiar ministru în ultimii ani. Acum, Franța este condusă de Macron care i-a distrus pe socialiști pentru a forma un partid al lui, partid ce are rolul de a aduna în jurul lui Macron alte formațiuni politice de stânga sau centriste, o idee fiind și atragerea din PPE a partidelor centriste, pe lângă cele de stânga sau partidele ecologiste. Pentru a avea și „suport politic”, Macron a emis un „Mesaj către Europa”, document ce stă la baza recunoașterii „prietenilor” lui Macron și care a fost acceptat de aliații actuali ai lui Macron din Parlamentul European - ALDE, PDE/EDP, Ciudadanos, USR/PLUS etc. Politic, toți cei care au aderat la grupul Renew Europe condus de Dacian Cioloș au acceptat mesajul lui Macron care pune „Franța în primul rând” renunțând la un mesaj al propriilor națiuni. Este și cazul lui Cioloș și cei din PLUS pe care îi conduce, este și cazul USR-ului lui Barna.

Pe mine mă surprinde poziția lui Guy Verhofstatd, marele parlamentarist belgian care a cerut mereu și mereu în mandatele precedente respectarea Parlamentului European și a voinței națiunilor care și-au trimis acolo reprezentanții. Este, de departe, cea mai profundă „transformare politică” pe care o văd. Nu sunt surprins de poziția lui Cioloș și a celor de la PLUS, de poziția lui Dan Barna și a celor de la USR. Pot fi ipocrit, la fel ca mulți alții, să spun că „nu au experiența parlamentară necesară pentru a deveni buni susținători ai democrației”. Nu sunt ipocrit și declar pe propria răspundere că cei doi și partidele lor, pentru o mai bună poziționare politică europeană au ales să subordoneze interesele majore ale României în Uniunea Europeană intereselor personale ale lui Emmanuel Macron care se vrea înscris în analele franceze ca un președinte glorios la fel ca înaintașii de Gaulle, Pompidou, Napoleon al II-lea, Napoleon, Ludovic al XIV-lea etc. Nu știu cât de departe vor ajunge. Au mizat pe cartea „prietenii lui Macron” și nu pe cea a „reprezentanților României în familia popoarelor europene”. Treaba lor. Norocul nostru este că ei, acești aventurieri politici, sunt doar 8. Ceilalți europarlamentari români, cu sau fără recunoașterea „somităților” europene, vor sluji interesele României. Mai bine sau mai puțin bine dar vor fi în mod evident interesați să arate că au făcut ceva pentru România și nu pentru Franța lui Macron. Că mai există o Franță, a celorlalți europarlamentari francezi care este mai mare decât Franța lui Macron. Și care, sper eu, vor dori ca euro-parlamentarismul să nu devină un surogat al „democrației liberale europene”.

Viktor Orban scoate FIDESZ din PPE

Viktor Orban și FIDESZ retrag sprijinul Guvernului Ungariei pentru candidatura lui Manfred Weber la funcția de președinte al Comisiei Europene. Agerpres.

Se pare că Partidul Popular European, care susține candidatura lui Manfred Weber, trebui să se pronunțe asupra FIDESZ condus de Viktor Orban, primul ministru ungar. FIDESZ este în perioada de suspendare a activității sale în PPE. Viktor Orban nu vrea să renunțe la ideile sale populiste astfel că rupe, brutal, legăturile cu foștii parteneri din PPE. Dar asta naște alte întrebări!

De curând a avut o întâlnire cu Salvini și se pare că s-au înțeles. Împreună dar și cu alți populiști ar putea forma un nou grup parlamentar în noul Parlament European. Am înțeles că Marine Le Pen ar fi interesată de o colaborare cu Salvini și cu Viktor Orban al Ungariei. Cele trei formațiuni au multe în comun, nu doar ultra-naționalismul ci și atitudinea Pro-Rusia, dintre formațiunile politice ale statelor membre ale UE fiind cam principalele susținătoare ale Moscovei și politicilor lui Putin în Europa.

Pentru România mă gândesc la poziția viitoare a UDMR. Uniunea este condusă de socialiștii lui Kelemen Hunor, care au dus UDMR la remorca foștilor „liberali” maghiari, FIDESZ. Îi vor urma pe cei din FIDESZ? Pentru că în PPE dar și în PE europarlamentarii UDMR au fost suplimentul necesar FIDESZ pentru a se impune. Cu maxim 2 europarlamentari, cu PNL posibil singurul partid românesc în PPE, UDMR va trebui să aleagă. Fie rămâne în PPE dar în opoziție cu PNL, așa cum este în țară, fie pleacă după FIDESZ către o grupare populistă.

„„Orban a arătat că reprezentantul Partidului Popular European a declarat deja că nu doreşte să devină preşedinte al Comisiei Europene cu ajutorul voturilor din Ungaria. "Aceasta este o poziţie serioasă şi o încălcare a principiului de a respecta întotdeauna alegătorii", a apreciat premierul.

Guvernul Ungariei consideră că niciunul din candidaţii la funcţia de preşedinte al CE nu este corespunzător, a spus Orban. "Căutăm un candidat potrivit", a afirmat el în conferinţa de presă.””

Aceste declarații confirmă, fără echivoc, ruptura FIDESZ de PPE. Probabil vom asista la excluderea FIDESZ din PPE dacă nu cumva, din orgoliu, Viktor Orban va comunica el însuși că FIDESZ nu mai poate sta în PPE pentru ... găsește el niște explicații teribiliste (este specialist!).

Pentru popularii europeni se deschide, cu această ocazie, o altă perspectivă pentru obținerea unei majorități euro-parlamentare. Viktor Orban și FIDESZ au fost „cuiul lui Pepelea” în PPE, multe voci europene (importante în aritmetica europarlamentară!) fiind stricte cu privire la existența acestora în PPE. Fără FIDESZ! Se pare că așa va fi.

Cu ieșirea FIDESZ din PPE, PNL urcă o treaptă ca loc și rol în marea familie a popularilor europeni. Până acum, Ungaria prin FIDESZ erau peste România și PNL în PPE, cu mai mulți europarlamentari la care au adăugat europarlamentarii formațiunilor politice maghiare din statele vecine Ungariei. Pentru toate acele state, Croația, Slovenia, Slovacia la fel ca în România se va pune problema locului și rolului reprezentanților comunităților maghiare care ajung în PE. Oricum, liantul FIDESZ nu va mai fi. Rămâne ca sarcină pentru PNL, ca partid cu capacitatea de a aduna popularii europeni din sud-estul Uniunii Europene, să fie stindardul atingerii obiectivelor comune acestei zone europene.

Pentru că nimic nu este veșnic, sunt tare curios care va fi poziția FIDESZ după ce Viktor Orban nu îl va mai conduce. Actuala poziție politică - populism, ultra-naționalism, revizionism, iredentism -, a dus Ungaria în stări latente de conflict cu statele vecine. Cât timp Ungaria este condusă de Viktor Orban, starea de nesiguranță a statelor vecine față de politicile Ungariei se va menține iar acolo unde Ungaria se va folosi de șantajul care o caracterizează în relațiile internaționale, starea de nesiguranță se va agrava.

Ți-a venit rândul, Tăricene ! Minciuna are picioare scurte !

Minciuna are picioare scurte. Chiar dacă aflăm după niște ani cât de mizerabil a fost acest om și cum a căutat să profite de pozițiile avute, contrar tuturor tradițiilor liberale - politicianul liberal dă societății de la el nu ia de la societate -, tot este bine. Învățăm, învățăm și așa ajungem să evaluăm mai bine pe cei care vin în fața noastră să ne ceară voturile. Suntem ajutați și de Justiție care își face treaba. Înainte mai greu, astăzi din ce în ce mai repede și mai bine.

Agerpres. Instanța supremă dispune începerea judecării pe fond în dosarul lui Tăriceanu

Pentru că sunt sătul de „corectitudinea politică”, pentru că m-am simțit înșelat (cu niște ani în urmă) de acest mincinos, mă bucur că răspunde penal pentru faptele sale. Mă bucur că în urma judecării lui și a acoliților care l-au însoțit în timp și au profitat de pozițiile de putere oferite de Tăriceanu pentru a se îmbogăți din munca și truda altora se va reveni, cât de cât la starea inițială și că hoții vor fi trimiși la pușcărie.

Nu pot să trec peste o altă satisfacție pe care o am față de modul inteligent în care procurorii DNA au reușit să îl „agațe” pe Tăriceanu. Dacă ar fi cerut aprobarea Senatului pentru începerea urmăririi penale a lui Tăriceanu pentru faptele comise pe timpul cât a fost prim-ministru - art. 109 din Constituție -, faptele lui erau cunoscute de procurori (!), nu o primeau. Alianța politică din Parlament dintre PSD și ALDE pentru blocarea acțiunilor Justiției deschise împotriva politicienilor care au comis fapte penale ar fi dat un vot negativ cererii procurorilor. Așa că au ales o procedură foarte inteligentă. După ce i-a fost studiat profilul psihologic și s-a ajuns la concluzia că Tăriceanu minte cum respiră, l-au chemat ca martor să dea o declarație cu privire la evenimentul cercetat de procurori, fără ca să fie aduse în discuție activitatea lui ca prim-ministru la data producerii faptelor. Tăriceanu a mințit, iar procurorii l-au acuzat de „mărturie mincinoasă” și „favorizarea infractorului”, fapta lui Tăriceanu fiind flagrantă. În loc să îl ducă în judecată în temeiul art. 109 din Constituție și a reglementărilor din legile subsecvente - răspunderea membrilor Guvernului, l-au trimis în judecată în temeiul art. 72 din Constituție care privește imunitatea parlamentarilor. De aici, până la a fi pus sub acuzare pentru celelalte fapte comise ca prim-ministru nu mai este cale lungă. Procedura se va simplifica, cererile procurorilor nu vor mai fi respinse pentru că viitorul Parlament nu va mai avea majoritatea de astăzi iar o condamnare a lui Tăriceanu cu pedepse complementare - a comis fapta fiind membru al Parlamentului, ba chiar al doilea om în stat -, îi va aduce și o suspendare a drepturilor electorale sau de ocupare a unei demnități publice.

ICCJ a dispus începerea judecării pe fond, după ce magistrații au respins toate cererile și excepțiile formulate de Călin Popescu-Tăriceanu, fiind constatată legalitatea rechizitoriului întocmit de DNA.

De aici încolo, Tăriceanu are doar o singură cale. Să se apere cât mai bine. A avut posibilitatea să își retragă mărturia, potrivit prevederilor art. 273 din Noul Cod penal, alin. (3). Scăpa de pedeapsă. Din moment ce orgoliosul Tăriceanu nu a ținut cont de această portiță legală, va suporta consecințele legii. Pentru că declarația de martor a lui Tăriceanu este proba în temeiul căreia este trimis în judecată ! Și pentru mărturia mincinoasă - minciuna fiind susținută prin declarațiile celorlalte persoane cercetate în dosar dar și prin alte probe, directe sau indirecte obținute de procurori în urma cercetării asupra faptelor comise persoanele cercetate -, dar și pentru favorizarea infractorului - Tăriceanu fiind de fapt persoana care a intermediat acele legături între persoanele interesate să comită infracțiunea.

Dosarul lui Tăriceanu este separat de dosarul în care sunt cercetate și inculpate persoanele care au acționat pentru producerea infracțiunilor privind retrocedările ilegale de terenuri și păduri. Acolo este și candidatul PMP de la Girgiu, Dan Andronic, proprietarul sau simulatul proprietar al Evenimentului Zilei. Numai lume bună. Beneficiarul infractor este nimeni altul decât individul cu pretenții de prinț de România, Paul. De fapt, individul este un „beneficiar interpus”, el dând imaginea de „legalitate” a cererii. Beneficiarii finali erau niște evrei puși pe îmbogățire prin tunuri imobiliare în „țara fără stăpân” numită România unde prim-ministrul Tăriceanu era dispus la matrapazlâcuri.

Mă bucură faptul că Tăriceanu a ajuns să dea socoteală în fața Justiției. Multe mizerii a mai făcut acest individ. Scăpăm astfel de imaginea falsă a unor „merituoși politicieni” români.

Augustin Zăgrean și-a manifestat intenția de a candida pe listele PNL la Senat ! Oau !

Augustin Zăgrean, fost Președinte al CCR

Agerpres. Fostul Președinte al Curții Constituționale a României și-a manifestat dorința de a candida pe lista PNL în circumscripția electorală a jud. Bistrița-Năsăud.

Dilema conducerii PNL Bistrița-Năsăud este poziția lui Zăgrean față de partid. Președintele interimar al PNL Bistrița-Năsăud, Robert Sighiartău, a prezentat situația:

Vineri și-a depus intenția, scrisoarea. Nu a semnat adeziune la PNL, asta e interesant. Nu a semnat încă adeziunea. Trebuie să verific, a fost suspendat în perioada asta (cât a fost judecător la Curtea Constituțională — n.r.) și devine membru direct... trebuie să verific. Intenția și-a depus-o, dar adeziune nu a semnat. O să am o discuție cu dânsul

Asta este. Toți ceilalți membri ai PNL au depus o adeziune după fuziune. Zăgrean nu poate face excepție. Va trebui să depună o adeziune.

Cât privește punerea lui pe lista PNL, aici este de văzut dacă în Bistrița-Năsăud are o notorietate care să avantajeze partidul.

Nu avem niciun sondaj, niciun studiu sociologic, să vedem dacă ne avantajează sau nu. Și normal că domnul Zegrean are o notorietate mare la nivelul țării, dar încă nu știu dacă ne avantajează sau nu

Eu bănuiesc că va avea. Bănuiesc. Măcar pentru amorul local al bistrițenilor. Este, totuși, fostul Președinte al CCR timp de 9 ani de zile.

Cât privește părerea celor care am avut câte ceva de împărțit cu deciziile CCR de pe timpul președinției lui, avem marea șansă să tăcem. La alegerile parlamentare au prioritate părerile celor care votează lista locală, nu părerile unora de pe alte meleaguri. La fel cum a fost și la locale ! Așa că, ciocul mic și joc de glezne. Să ne uităm cu atenție la lista pe care o vom vota noi, nu la alta.

Pe de altă parte, cu Augustin Zăgrean în formație, grupul parlamentar al PNL din Senat va avea un atu puternic la interpretarea constituțională a legilor. Experiența lui Zăgrean la CCR nu poate fi neglijată. Ar fi o mare prostie. Este foarte bun în materia dreptului constituțional.

Poate că îi vor urma și alți experți exemplul. PSD trebuie împiedicat să preia puterea iar. Guvernarea Cioloș, scurtă și „aprigă”, ne arată că puterea PSD a corupt tot ce a atins. Nu ne mai trebuie corupție !

Interviu cu Victor-Lucian Ionescu, Prim-vicepreședintele PNL Diaspora

Victor-Lucian Ionescu, PNL Sector 3 București

16 August 2016 - 10:26 

Victor-Lucian Ionescu, ocupă în prezent funcția de Prim-vicepreședinte Coordonator al filialei PNL Diaspora, de asemenea este membru BPN-PNL și Prim-vicepresedinte TNL.

În interviul de mai jos, veți afla informații despre cum a intrat în viața politică, despre alegerea sa de a face parte din Partidul Național Liberal, despre problemele și așteptările românilor din străinătate, dar și despre proiectele și programele pe care le-a inițiat în sprijinul acestora.

1.Când v-ați dat seama că vreți să faceți politică?

Bună ziua și mulțumesc pentru această oportunitate.

Soarta a făcut ca să mă nasc într-o familie cu preocupări sociale și politice – bunicii meu au fost țărăniști și, respectiv, liberali. Așadar am avut ocazia de a împărtăși atât preocuparea pentru cei din jur, cât și mentalitatea ne-comunistă încă de la o vârstă foarte fragedă. În 1997, la o vârstă fragedă, am ales să mă implic (atât cât o putea face un membru al unei organizații de elevi) în viața politică. La acea vreme erau numai două opțiuni valabile pentru mine, deoarece restul eșichierului era ocupat de PDSR (cum se numea la vremea aceea) sau de alte partide care erau fie născute, fie întreținute de laboratoarele care l-au creat pe omul politic Ion Iliescu – personaj cu care nu am vrut niciodată să am de-a face.

2.De ce ați ales să faceți parte din PNL și nu din alt partid?

În primul rând, Partidul Național Liberal a fost o prezență activă în casa familiei mele și, pe cale de consecință, și în copilăria mea. Ideile, principiile și valorile pe care acest partid le propune societății sunt, în opinia mea, cele optime pentru a asigura dezvoltarea unei comunități sau a unui stat în condiții de sustenabilitate, libertate de opțiune, egalitate de șanse a tuturor și, mai presus de orice, garantare de drepturi și libertăți individuale – lucru care a lipsit foarte mult acestui popor.

Acest partid este, fără doar și poate, cel mai prestigios nume rămas activ pe scena politică și spune una dintre cele mai frumoase povești ale istoriei țării noastre: adică făurirea statului modern român, guvernarea țării în vremea cea mai înfloritoare a istoriei sale (alternarea guvernelor PNL – PNȚ din perioada interbelică), renașterea din propria cenușă la 15 ianuarie 1990, contribuția la așezarea României pe traiectoria sa firească (către Vest) din perioada guvernării CDR din 1996 – 2000 sau realizarea boom-ului economic din perioada 2004 – 2008.

Și în momentul de față cred că Partidul Național Liberal are cele mai bune soluții de guvernare a României și este, în același timp, forța politică ce poate garanta cele mai bune relații cu partenerii noștri europeni și nu numai.

3.În momentul de față sunteți prim-vicepreședinte coordonator PNL Diaspora.

Ați avut ocazia să cunoașteți mulți români din diaspora. Care credeți că sunt așteptările lor de la viitorii candidați din diaspora?

În linii mari, așteptările românilor din diaspora de la candidați au același fundament precum și cele ale românilor de acasă: adică vor ca politicienii care îi vor reprezenta să îi asculte, să le preia problemele înspre rezolvare și să se ocupe de ele. Aici, însă, lucrurile devin mult mai variate și complicate, deoarece fiecare comunitate românească are specificul și probleme sale, iar numai în Europa am idetificat cinci mari categorii de comunități românești, iar după Brexit s-a mai adăugat una. Pe de altă parte, mai sunt comunitățile din Federația Rusă și China, din Africa și Orientul Mijlociu, cele din Korea, Japonia și Oceania (inclusiv Australia, unde avem o comunitate numeroasă) și bineînțeles, cele două Americi (incluzând și Canada unde, de asemena se află foarte mulți români).

În oferta mea politică voi aborda și un set de probleme în particular, pentru ca împreună cu colegii mei să găsim soluții adaptate fiecărui specific în parte. Cu această ocazie însă, am identificat și numitorii comuni: aceștia sunt reprezentați de calitatea serviciilor consulare, accesul pe piața muncii, oferta României pentru a-i convinge pe cei din diaspora să revină și să investească în țara - mamă, aportul diplomatic românesc în formalitățile pentru dobândirea cetățeniei statului adoptiv sau, după caz, redobândirea cetățeniei române dacă aceasta a fost pierdută din motive care nu i se pot imputa cetățeanului și, mai nou, discriminarea din ce în ce mai mare și cu tendințe de globalizare.

4.Care sunt proiectele desfășurate de dumneavoastră pentru diaspora?

Încă de la începutul carierei mele politice am interacționat cu românii din diaspora. Având oportunitatea de a urma stagii de pregătire organizate de către instituțiile europene, dar și de către instituții precum Fundațiile Konrad Adenauer, Hanns Seidel sau institutul Robert Schuman am locuit pentru perioade de timp variate în străinătate. Luând legătura cu comunitățile românești am observat că acestea nu erau aproape deloc ascultate la București, iar problemele lor erau ignorate aproape cu desăvârșire. Astfel, am decis să încerc să mă implic în ajutorarea românilor de pretutindeni, iar această conduită mi-a ghidat atât cariera profesională, cât și cea politică.

În domeniul profesional, am activat în componenta de relații internaționale a autorității guvernamentale dedicate tineretului – fie că s-a numit ANT, ANST sau MTS – acolo am reușit să implementez o serie de proiecte și programe concrete pentru românii din străinătate, precum Concursul Naţional de Proiecte cu componentă internaţională, organizarea de tabere și workshop-uri pentru tinerii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate, programul de evenimente tematice special destinat tinerilor români rezidenţi în fostele teritorii româneşti, precum şi în terotorii străine „Și eu sunt român”, sau programul de tabere „ARC” destinat tinerilor etnici români din afara graniţelor.

În plan politic, prima mea acțiune concretă dedicată românilor din străinătate a fost acum 15 ani, în 2001, atunci când, împreună cu mai mulți tineri din organizații non-guvernamentale unioniste și partide politice pro-europene din România și Republica Moldova, am organizat un miting de protest pentru drepturile românilor din Republica Moldova și Nordul Bucovinei. În luna ianuarie a anului 2004 am organizat un marș de protest în ceea ce privește cererea de implicare a Instituțiilor din România și din Uniunea Europeană în soluționarea problemei legate de eliberarea detinuților români aflați închiși la Tiraspol.

În cadrul Partidului Național Liberal am coordonat Departamentul de Relații Internaționale al Organizației de Tineret (TNL), am făcut parte din Consiliul de Coordonare al PNL Diaspora, așa cum era definit în Statutul vechiului PNL iar în prezent ocup funcția de primvicepreședinte coordonator al filialei PNL Diaspora. Cu toate acestea, cea mai importantă realizare politică la care mă pot gândi este constituită de sarcina de a coordona pe segment de relații internaționale și relația cu românii de pretutindeni campania electorală a lui Klaus Iohannis, deoarece aceasta a condus la momentul noiembrie 2014, atunci când, prin eforturile noastre conjugate cu dăruirea, tenacitatea și credința în mai bine a majorității românilor, am reușit împreună să dăm țării primul președinte liberal.

Revenind în prezent, două dintre cele mai importante proiecte în care sunt angrenat le reprezintă programul „Suntem români, citim românește” prin care, periodic, sunt donate cărți scrise în limba română și se înființează biblioteci românești în localitățile unde avem comunități numeroase – acest program a intrat deja în al treilea an de desfășurare și este un real succes – și programul de schimb de tineri la nivel politic, prin care periodic tineri români sau de origine română implicați în politica din alte țări vin în țară pentru a face schimb de experiență și de bune-practici.

5.Ce părere aveți despre implicarea românilor din diaspora în politică?

Implicarea românilor din diaspora în politică este esențială atât pentru dezvoltarea politicii românești pe segmentul diasporei, cât și pentru elaborarea programului politic românesc adresat românilor din străinătate. În momentul de față sunt foarte mulți români care sunt implicați în viața politică a țării unde locuiesc, iar unii dintre ei au ajuns chiar consilieri locali sau chiar primari. În același timp, implicarea politică a românilor din străinătate ne ajută și pe noi, enorm deoarece fără participarea lor activă și legătura constantă pe care aceștia o reprezintă între partidele politice românești și comunitățile de români de peste hotare ne-ar fi mult mai greu să elaborăm programe și politici care să răspundă nevoilor diasporei. De când sunt responsabil pe segment de diaspora am avut peste 100 de deplasări externe și vizite de lucru în comunitățile românești, dar acestea nu ar fi fost suficiente pentru a crea o platformă – program serioasă dacă nu ar fi existat mijlocirea legăturii dintre țară și comunitățile din străinătate, iar această mijlocire este făcută prin românii implicați politic

6.Cât de mult contează opiniile și inițiativele politicienilor din afara țării pentru PNL din România?

Politicienii români din afara țării sunt oamenii care cunosc cel mai bine necesitățile comunităților în care trăiesc și sunt în măsură să ofere inițiative potrivite nevoilor acestora. În acest sens, opiniile și ințiativele lor joacă un rol deosebit de important în ceea ce privește linia de acțiune politică pentru diaspora.

7.Ce planuri aveți în ceea ce privește cariera dumneavoastră politică?

Pe termen scurt și mediu, dacă conducerea partidului va aprecia, doresc să candidez pentru un mandat de deputat de diaspora la alegerile din această toamnă. Cred că experiența acumulată în cei aproape 20 de ani de acțiune politică, precum și încrederea de care mă bucur în rândul majorității comunităților de români din străinătate mă vor ajuta în acest demers. Pe termen mediu nu exclud o revenire intr-un executiv liberal, dar în momentul de față și în anii ce urmează vreau să rămân de această parte a baricadei, adică în lumea politică, ocupându-mă de problemele românilor din diaspora.

8.Cum sunt de obicei întâlnirile cu românii de peste hotare?

Întotdeauna diferite și mereu cu ceva nou. Fie că vorbim despre întâlniri de partid, întâlniri cu oficialități diplomatice, întâlniri cu asociații românești sau conferințe de presă, acestea trebuie armonizate cu o agendă foarte dinamică și în continuă schimbare. Totuși, și aici găsim un numitor comun: faptul că românii din diaspora doresc, în primul rând să se facă auziți, precum și să primească o șansă de a câștiga respectul autorităților de la București. Este trist că nici acum, la aproape 27 de ani de la schimbarea de regim din 1989 aceștia nu se simt tratați cu același respect ca și românii de acasă și nu primesc atenția proporțională din partea Bucureștilor. Noi, PNL, am încercat întotdeauna să mai estompăm din această stare de fapt, iar mărturie stau întreaga atitudine a partidului față de diaspora, precum și proiectele politice și legislative concrete pe care le-am avut, dar până când această atitudine nu va deveni politică de stat mă tem că fondul problemei va rămâne. În ceea ce mă privește, colaborez foarte strâns și cu asociațiile oamenilor de afaceri români din diaspora pentru a încerca să oferim constant variante conaționalilor care se întâmplă să rămână fie fără loc de muncă, fie fără oportunități de investiții. De asemenea, am venit întotdeauna în fața mass-media alături de românii din comunitățile pe care le-am vizitat și nu pentru a mă gira cu domniile lor, ci pentru a încerca să aducem împreună în atenția presei cât mai multe detalii care uneori au nevoie de o promovare politică pentru a fi luate în seamă. Că de discurs care incită la ură, discriminări și xenofobism suntem sătui cu toții.

9.V-ați gândit vreodată să emigrați?

Hotărârea de a emigra este, cred, cea mai importantă din existența unui om. Schimbarea totală a mediului, oamenilor și a felului de viață modifică ireversibil toată accepțiunea firescului pe care cineva și-o formează până la un anumit punct în viață atunci când, prezumptiv, intervine emigrarea. Noțiunea de „a o lua de la zero” este ușor de pus în practică numai în filmele americane, insa viața ne demonstrează contrariul. În multe momente din viață trebuie să recunosc că m-am întâlnit cu acest gând, însa totodată am considerat că este la fel de important să ramân în țară ți să pot contribui la schimbarea ei din toate punctele de vedere.

10. Să presupunem că în toamnă candidați și deveniți deputat pentru diaspora. Concret care sunt primele lucruri pe care le veți face pentru aceștia?

Cel mai important proiect va fi realizarea unui Pact Național pentru Românii de Pretutindeni, care să presupună asumarea de către toți factorii de decizie politici, indiferent de partidul de proveniență, a unor linii comune concrete de acțiune în ceea ce privește românii din diaspora.

Ca și deziderate personale, voi deschide în limita alocării bugetare cabinete parlamentare, care vor funcționa în colaborare cu comunitățile românești din diaspora și mai mult de atât ele vor funcționa pentru a veni în ajutorul românilor din diaspora. Voi milita pentru o reprezentare echitabilă în Parlament a românilor din diaspora, adică pentru mărirea numărului de parlamentari proporțională cu numărul românilor care trăiesc în străinătate. Totodată voi demara procedura de modificare a Legii votului prin corespondență în sensul posibilității înscrierii online pentru a vota prin corespondență sau pentru a cere înființarea de secții de votare în localitatea de domiciliu, fără acea condiție de minim 100 de persoane înscrise. Mai mult decât atât, voi demara unele proiecte și acțiuni concrete cum ar fi: amendamente pentru mărirea bugetelor alocate înființării de biblioteci românești în diaspora, înființarea în parteneriat cu autoritățile locale din țările unde locuiesc conaționali de clase cu predare în limba română, precum și reorganizarea Institutului Limbii Române.

De asemenea, voi depune amendamente pentru a putea demara programe finanțate din bani europeni pentru incluziunea socială a copiilor proveniți din familiile reîntoarse în țară și pentru sprijinirea promovării tradițiilor și a produselor românești peste hotare, bineînțeles în parteneriat cu autoritățile locale. Voi face demersurile pentru mărirea bugetului Centrelor Comunitare din Diaspora și pentru includerea sportivilor români din străinătate în prevederile legislative valabile pentru sportivii din țară. Am lăsat oarecum la sfârșit problema legată de taxele consulare, deoarece este un subiect amplu, iar eu cred că acesta trebuie discutat la pachet cu alte taxe și impozite care se aplică românilor din diaspora, în sensul scăderii acestora. Un alt proiect foarte important vizează înființarea unui Minister al Românilor de Pretutindeni, care să funcționeze cu și pentru românii din diaspora.

Evident, acestea sunt doar o parte din proiectele și ideile asumate, urmând să susțin orice inițiativă care va duce la bunăstarea românilor.

http://vocearomaneasca.com/romania/interviu%20cu%20victor-lucian%20ionescu%2C%20prim-vicepre%C8%99edintele%20pnl%20diaspora.html

Românii au mentalitate de națiune mică, periferică

Undeva, pe Facebook, am văzut că Daniel Barbu a vorbit la RFI, în calitate de candidat al ALDE la primăria Bucureștiului. Am fost curios să văd ce spune. După cum bolmojea la Antena 3 am rămas cu impresia că nu prea are ce spune, cele spuse erau destinate altui public decât publicului postului Tv. Și acum am rămas cu convingerea că el ține mai mult o prelegere filosofică, destinată a oferi eventualilor ascultători impresia că el este „un munte” de înțelepciune. Nu este însă un candidat. Nu este pentru că verbul „a face” nu are în el un admirator.

Liberalismul este, prin excelență, un curent politic care ia verbul „a face” și îl pune la treabă, uneori îi mai dă și „bice” pentru a se mișca în pas vioi. Liberalul folosește verbul „a face” la prezent, la viitor, folosește verbul la conjunctiv și mai puțin la condițional.

Daniel Barbu, „liberalul” de la ALDE este doar un constatator. Un birocrat al filosofiei. Sastisit de „sarcina” dată de partid să candideze la primăria Bucureștiului își joacă rolul de „iepure” pentru candidatul PSD, Gabriela Vrânceanu Firea. Rolul lui major este să tulbure campania candidaților liberali pentru atragerea electoratului cu vederi politice liberale dar și a nehotărâților, ca să nu mai spun de electoratul anti-PSD.

Are mai multe afirmații controversate însă una dintre ele este nedreaptă. Pentru întreg poporul român. Este ca o înjurătură. Spusă elegant, academic, dar tot înjurătură.

„ ... ideea unei Catedrale a Mântuirii Neamului e veche, e o idee de prestigiu, care este menită să marcheze locul pe care Biserica Ortodoxă îl ocupă în reţeta identitară românească, ăsta a fost proiectul încă din anii '20, există unele urme chiar şi în secolul 19 de biserică monumentală. Naţiunile mici, să o recunoaştem, au această ambiţie, Catedrala Nevski din centrul Sofiei, tot aşa o Catedrală a Mântuirii Neamului bulgar, la fel găsim la Belgrad. Românii nu puteau rămâne în afara acestei mentalităţi de naţiune mică, periferică, dar care are o părere despre sine cu totul impunătoare şi vrea să cazeze o asemenea părere bună despre sine într-o clădire care să fie monumentală”.

Mă deranjează mai multe lucruri. În primul rând faptul că duce în „cârca” națiunii române ambiția bisericii ortodoxe. O biserică care nu este nici ea mică, are un număr de credincioși relativ mare față de alte biserici ortodoxe, însă nu se poate compara cu biserica catolică, cu alte biserici ortodoxe mai mari sau cu bisericile protestante mari. Faptul că biserica ortodoxă din România își dorește grandoarea printr-o clădire monumentală, în mod greșit atribuind acesteia rolul de „mântuire a neamului”, nu are cum fi asociată măreției sau micimii națiunii. Daniel Barbu comite un act gratuit de insultă al propriei națiuni. Ba chiar a bisericii ortodoxe române.

Ca să mă refer la termenul „națiune”, plec de la definiția din DEX: Comunitate umană caracterizată prin unitatea de teritoriu, conștiința identității istorice și culturale și, în general, prin unitate de limbă și religie. Observăm, cu destulă ușurință, că avem câteva condiții imperative, cum sunt unitatea de teritoriu, conștiința identității istorice și culturale (este cumulativă) dar și o condiție supletivă. Posibilitatea unității de limbă și religie. Recitind textul, constat că Daniel Barbu nu face o precizare cu privire la națiunea română. Existența ei sub aspect formal, între granițe recunoscute de către celelalte state și existența ei sub aspect informal unde trebuie să fie luate în considerare persoanele care se reclamă aparținând de națiunea română însă trăitoare în alte state, în mijlocul altor națiuni. Una era națiunea română în secolul XVIII, alta era națiunea română în secolul XIX. În mod explicit din punctul de vedere al unității de teritoriu, condiție imperativă pentru definirea unei națiuni. Dacă ne referim la principatele române înainte de unirea din 1859, putem spune că s-au unit două națiuni mai mici într-una mai mare pe baza identității istorice, culturale, de limbă și religie. Unirea a consfințit uniunea teritorială care, recunoscută de celelalte state, a confirmat existența unei națiuni unitare. După marea unire de la 1 dec. 1918, s-a consfințit unitatea de teritoriu a națiunii române prin recunoașterea celorlalte state, confirmare care are la bază tratatele de la Trianon, Sevres așa cum în timp, până la ele dar și după ele, alte tratate (acorduri) au confirmat teritoriul națiunii române. După toate aceste uniuni de națiuni mici (moldoveană, munteană, basarabeană, transilvană, bănățeană etc.) este evident că s-a format o națiune mare. Este jenant să afirmi astăzi că o națiune cu peste 20 de milioane de cetățeni este o națiune mică ! Este jenant să spui că națiunile mici au mentalitatea „de națiuni mici”. Este absolut jenant să nu vezi marile națiuni (ca suprafață și teritoriu) care clădesc monumental pentru a evidenția supremația lor culturală, religioasă, politică sau de altă natură. Monumentalismul nu este o boală a națiunilor, este boala unor persoane, a unor lideri efemeri, care vor să rămână în istorie măcar cu un edificiu arhitectural monumental.

Mă dezamăgește discursul lui Daniel Barbu. După un asemenea discurs, de dispreț suveran față de „națiunile mici”, cum ar trebui să judecăm alte state ? Muntenegru, Macedonia, Bulgaria, Ungaria, Cehia, Slovenia, Slovacia, Elveția, Luxemburg, Malta, Portugalia, Olanda, Belgia, Danemarca, țările Baltice etc. ! În gândirea lui Daniel Barbu este multă defecțiune.

Politicianul are obligația „de serviciu” de a stimula credința în cetățenii cărora se adresează că pot face mai mult, că pot face mai bine, că bunăstarea vine atunci când te implici în viața comunității. Politica mare, indiferent de mărimea unei populații, indiferent de mărimea teritoriului ocupat de o populație, de o națiune, se face doar împreună cu cetățenii. Cu cât participă mai mulți cetățenii la actul politic, actul de guvernare de fapt, cu atât rezultatele sunt mai bune, cu atât progresul respectivei națiuni va fi mai vizibil și mai palpabil prin bunăstarea individuală.

Acum,  la final, mă întreb: cum dracu își permite acest individ să se declare liberal ? Ce mesaj vrea el să dea bucureștenilor pentru a lua voturi de la ei ? Că sunt niște neica nimeni din punctul de vedere al unei națiuni, că orice vor să facă este neînsemnat, că nu vor ajunge vreodată la calificarea de „mare națiune” !

Partidul pe care îl reprezintă, ALDE, ne transmite prin intermediul mult lăudatului Daniel Barbu mesajul că suntem niște nimeni. Partidul care este campionul curiozităților electorale de până în prezent. Are cei mai mulți candidați între 90 și 100 de ani ! Are printre cei mai mulți candidați copii, sub 23 de ani, mulți sub 20 de ani chiar. Are însă o calitate. Știe să fie un partid căpușă. Știe să înșele, știe să prostească oamenii.

Marian Munteanu candidatul PNL la București.

O situație politică nouă în București a apărut odată cu anunțul PNL: candidatul PNL la primăria Capitalei este Marian Munteanu, reprezentant al unei părți a societății civile.

Ludovic Orban „a căzut” din cauza unei sau unor acțiuni greșite. Acțiuni care l-au eliminat din cursa electorală. Un comandant care cade pe câmpul de luptă este înlocuit de un altul. Poți să ai sentimente pentru comandantul căzut, este absolut normal, dar nu trebuie să uiți că ai de dus o luptă. Pui alt comandant, că îți place sau nu.

Nici o variantă politică a PNL nu s-a mai angajat pentru a conduce „lupta” din partea PNL în București. S-a ales varianta aducerii unui lider din afara partidului, din zona societății civile cu orientare conservatoare, rațional naționalistă, anti-comunistă. Ultimele două caracteristici nu deranjează membrii PNL. Naționalismul liberal este anunțat din titlu, anti-comunismul este crez politic, rămâne problema conservatorismului. Unii dintre liberali, mai apropiați de conceptele politicilor conservatoare, ar avea în Marian Munteanu o soluție care nu îi deranjează. Liberalii care promovează stilul liberalismului clasic sau a unui neoliberalism aplicat societății actuale, mult evoluate față de perioada în care ideile liberale s-au născut și apoi au evoluat schimbând lumea, cred că au o anume problemă în a fi de acord cu Marian Munteanu ca purtător al mesajelor conservatoare, creștin-conservatoare. Cumva, va trebui ca între „părți” să se ajungă la un compromis. Marian Munteanu va trebui să renunțe la niște concepte radicale specifice conservatorismului iar liberalii progresiști vor accepta un compromis între conservatorism și liberalism pentru a reuși obținerea supremației pe scena politică.

Adversarii politici ai PNL, competitorii politici la nivelul Capitalei, au o problemă de rezolvat. S-a născut o altă stare pe scena politică. Acceptarea de către Marian Munteanu a candidaturii din partea PNL aduce alături de PNL o parte a societății civile din care Marian Munteanu făcea parte, societate civilă care ar fi votat cu candidații unui partid politic (cu excepția celor socialiste sau social-democrate) în funcție de înțelegerile la care ar fi ajuns.

Din reacțiile actorilor politici de pe partea dreaptă a scenei politice, reacții de supărare, în majoritatea cazurilor, desprind ideea dezamăgirii. Probabil că în calculele lor grupul de ONG-uri sau organizații ne-formale ale societății civile conservatoare erau potențiali susținători electorali. Acum, situația se complică în mod radical din cauza potențialului noului candidat de a aduna în favoarea sa și a partidului pe care îl reprezintă nu doar membrii societății civile din care provine ci și membrii partidelor conservatoare sau mai bine spus, de orientare politică de dreapta. Monica Macovei, șefa partidului M10 este foc și pară, Cristian Preda, europarlamentarul fără partid este furios pe liberali, Paleologu, încă liberal, refuză să susțină candidatura lui Marian Munteanu (este evident că stă în PNL pentru altceva, nu pentru că ar fi el liberal sau l-ar durea inima de soarta PNL), băsescienii de PMP sunt în stare de șoc, mișcarea i-a luat prin surprindere etc.

Nu poziționez pe partea dreaptă Uniunea Salvați Bucureștiul a lui Nicușor Dan, așa cum o poziționează Cătălin Predoiu, președintele PNL București. Nominalizarea lui Marian Munteanu lovește puternic în discursul politic al lui Nicușor Dan. Discurs anti-sistem, un îndemn către alegători de a nu mai vota oameni politici, de a aduce la conducerea Capitalei și a sectoarelor oameni din societatea civilă bla, bla, bla. Nicușor Dan nu le spune celor care îl ascultă că el este creatorul partidului politic USB (Uniunea Salvați Bucureștiul !), că este președintele USB, că este de fapt un om politic, la fel de mic cum îi consideră pe ceilalți oameni politici ! Prietenul meu, deputatul Radu Zlati observă foarte bine pe blogul lui că Nicușor Dan prezintă semne de schizofrenie (aici).

Nominalizarea lui Marian Munteanu lovește puternic și în discursul populist-irațional al lui Traian Băsescu, cel care pe ascuns își adună semnături pentru o posibilă candidatură la Capitală. Partea discursului băsescian potrivit căruia partidele mari, cu vechime, sunt depășite, că nu au oameni noi, că ar trebui desființate este desființată prin această nominalizare. Traian Băsescu va căuta și, probabil va găsi, formulări prin care să nege în continuare partidele mari dar să nege și o parte a societății civile conservatoare care poate fi „acuzată” că a „trădat nobilele idealuri” ale schimbării României în bine etc. Oricum, această nominalizare îl deranjează pe Traian Băsescu mult.

O imagine a scenei politice la alegeri cu Ludovic Orban candidat al PNL, Traian Băsescu candidat al PMP, Nicușor Dan candidat al USB, Gabriela Firea candidată a stângii reunite (PSD, ALDE, UNPR) era previzibilă. Candidatul PNL ar fi avut o scenă ostilă, celelalte formațiuni politice sprijinind, indirect, candidatul PSD și al stângii unite. Traian Băsescu s-ar fi lăudat că „le-a tras-o liberalilor”. Nu mai spun de ceilalți, Nicușor Dan acuzând de ceva timp liberalii că punând un candidat de la ei lucrează în favoarea PSD. El fiind, după propria închipuire, un fel de „om al destinului”.

O imagine după această desemnare are o cu totul altă „culoare”. Aici intră societatea civilă în calcul, societatea civilă care nu este dirijată de Pippidi prin SAR și GDS - aceștia îl sprijină pe Nicușor Dan. Suntem în fața formării a trei scene sociale pe care societatea civilă se va poziționa ! Interesant ! O parte va susține pe Marian Munteanu, acesta anunțând că PNL va purta un dialog de clarificare cu alianța de ONG-uri și grupuri ale societății civile cu care Marian Munteanu a lucrat până în prezent. PNL va avea ca partener această parte a societății civile, societate conservatoare, rațional naționalistă, creștină. De partea cealaltă se vor poziționa Pippidi cu ai ei colegi din SAR și probabil GDS, dar și alții. În al treilea loc vor fi elementele societății civile de orientare socialistă sau social-democrată. Înclin să cred că această nominalizare a PNL va aduce clarificări și asupra societății civile, va scoate această societate civilă din umbră. Este cea pe care o urmărea și încerca să o înregimenteze politic Monica Macovei, Traian Băsescu, Nicușor Dan.

Ca membru al PNL voi susține candidatul PNL. Ca persoană liberă, liberal, voi urmări să văd dacă Marian Munteanu poate primi susținerea mea și după ce se termină alegerile. Avem în comun doar naționalismul rațional și anti-comunismul. În rest, pauză. Nu suntem compatibili.

Discursul lui Klaus Iohannis la Tulcea. Îmi place !

Discursul președintelui PNL, copreședinte ACL, domnul Klaus Iohannis, susținut în cadrul întâlnirii cu reprezentanții ACL Tulcea, 12 septembrie 2014

Mulțumesc pentru această frumoasă primire pe care mi-o faceți ! Mulțumesc !

Onorate doamne si domni presedinti, parlamentari, primari,

Stimate colege, stimati colegi,

Bine v-am găsit, astăzi, aici, în Tulcea !

Recunosc, nu sunt pentru prima dată în Tulcea, dar a trecut mult timp de când am fost aici, și nu se pune politic, asta a fost în vremea dinainte să fiu politician. Dar acum dați-mi voie să intru direct într-o temă politică.

În sală sunteți colegi din fostul, vechiul PDL, din fostul PNL, dar astăzi suntem toți o echipă, echipa Alianței Creștin-Liberale ! Noi în această vară am dus la îndeplinire un proiect mare, un proiect politic, fuziunea dreptei. Un mare proiect care, de 25 de ani, a fost discutat, a fost dorit, dar până acum, în special din cauza ambițiilor unor politicieni, nu a fost realizat.

Iată că noi, împreună, am făcut noul mare partid de dreapta. Împreună, și colegii noștri din toată țara, au înțeles că este nevoie de marele partid de dreapta. Noi, cu marele partid de dreapta, în această toamnă, vom câștiga alegerile !

Dar ar fi puțin lucru să înființezi un mare partid de dreapta ca să câștigi o dată alegerile. Este doar prima dată pentru noi ! Fiindcă noi vom câștiga alegerile și în 2016, și în 2019, în 2020 și, dacă este posibil, și în 2024 !

Iar aceste lucruri nu le facem nici pentru Klaus Iohannis, nici pentru Mihai Răzvan Ungureanu, nici pentru alții care sunt politicieni. Aceste lucruri le facem pentru România și pentru români, fiindcă vrem să punem țara pe picioare !

Eu sunt primarul municipiului Sibiu de peste 14 ani, si este o onoare pentru mine si, recunosc, si o mare plăcere. În anul 2000, când am devenit primarul municipiului Sibiu, Sibiul ajunsese un fel de mare sat prăfuit de provincie. Marile întreprinderi se închiseseră și am avut un șomaj, poate nu credeți, de peste 12% în Sibiu. Atunci, am mers personal în Germania, în Austria, am vorbit cu oameni de afaceri, cu posibili investitori, cu politicieni, le-am explicat de ce Sibiu, de ce să vin în Sibiu — potențialul Sibiului, așezarea Sibiului, hărnicia sibienilor și, ce credeți ? M-au crezut și au venit și, în câțiva ani, s-au creat mii de locuri muncă în Sibiu și acum aproximativ 10 ani șomajul a dispărut din Sibiu și nu s-a mai întors.

Iar în 2004, am depus, împreună cu Luxemburg, candidatura pentru Capitala culturală europeană. În 2005, a fost acceptată din prima și în 2007 Sibiul a fost Capitală culturală europeană și a fost un mare succes !

Aceste lucruri nu vi le spun că să mă laud pe mine sau pe sibieni, cu toate că ei parcă ar merita. Aceste lucruri vi le spun că să înțelegeți că în România se poate ! Eu m-am săturat să aud ?la noi, în România, nu se poate, la noi, în România, este altfel'.

Vă spun, în Sibiu am dovedit că se poate, că se poate face administrație pentru cetățeni, că se poate face o administrație eficientă, fără corupție, că se pot pune în practică mari proiecte, fără scandaluri. Iar dumneavoastră, primari, fiecare în comunitatea lui, ați dovedit ce se poate face. Și vă spun: se poate în fiecare comună din România, în fiecare oraș din România și eu voi demonstra că se poate în toată România !

Lumea mă întreabă: dacă este așa de bine acolo, în Sibiu, de ce vreți să mergeți la București ? Și să spun: eu vreau să merg la București fiindcă vreau să se facă altfel de politică în România ! De altfel de politică avem nevoie ! Mai puțină gălăgie și mai multă aplecare asupra problemelor ! Mai puțin spectacol steril și mai multe soluții ! Eu vreau să aduc oamenii, specialiștii, politicienii de bună credință, și aici avem politicieni de bună credință, vreau să-i aduc împreună ca să rezolvăm marile probleme ale României !

Marile probleme ale României nu sunt rezolvate: educația. Luni începe noul an școlar. S-a mai întâmplat și în alți ani, nu au fost manuale în clasa a VI-a, a IX-a, a XI-a. În acest an, Guvernul Victor Ponta a reușit o performanță. Este prima dată de când ne știm că nu sunt manuale de clasa I-a !

Sistemul de sănătate trebuie rezolvat altfel. Este inadminisibil să mergi la spital, să te trimită la farmacia din colț ca să-ți cumperi singur medicamentele. Astfel trebuie rezolvate problemele. Sistemul de pensii si asa mai departe, toate aceste probleme trebuie puse în discutie de nimeni altul decât de presedintele României.

Și atunci, aducând împreună specialiștii, politicienii de bună credință putem să rezolvăm aceste probleme. Președintele singur nu poate. Președintele poate să le pună în discuție, dar ca să se rezolve este nevoie de o altă majoritate în Parlament și este nevoie de un alt Guvern.

Noi acum avem un Guvern, avem, zice-se, un tânăr politician. Acum câtăva vreme, s-a spus că Victor Ponta este o tânără speranță a politicii din România. Eu vă spun că este o tânără dezamăgire pentru politica din România ! A dezamăgit o întreagă generație și luni copiii se vor duce la școală și nu au manuale. Ce o să le spună ? Nimic, va fi ocupat, fie cu un Congres, fie cu o vizită de predat chei la un microbuz care va ajunge foarte ușor la școală, fiindcă copiii nu vor avea ghiozdan, ce să pună în el ? Mâncare nu-i, manuale nu-s !

Este nevoie, vă spun, de un guvern de dreapta și un președinte de dreapta care guvernează 10 ani România și o pun pe picioare, și la urmă vom avea ceea ce îmi doresc eu pentru România mea, România prosperă și puternică !

România prosperă înseamnă locuri de muncă, înseamnă infrastructură, înseamnă un venit decent pentru fiecare român, un venit decent să nu mai stea oamenii cu mâna întinsă la stat, ci să aibă venitul lor, să fie liberi, să fie liberi în țara lor, să hotărască ce vor ei să se întâmple în țara lor și atunci vom avea România puternică, România prosperă și puternic. Pentru aceste lucruri trebuie să guvernăm cu toții împreună timp de 10 ani ca să obținem acest obiectiv important.

România, chiar clasa politică din România, a dovedit că atunci când există un obiectiv important de țară, o prioritate națională, se pot obține rezultate. Intrarea în NATO, intrarea în UE sunt două realizări frumoase. Cea mai frumoasă a rămas însă, să ne amintim cu toții, Marea Unire din 1918. Așa trebuie să arate un proiect de țară ! Și, domnule primar, eu am un proiect de țară, cred că la fel de bun, și bine că ați spus că unii afirmă că România se termină la Tulcea. Eu vă spun: România începe la Tulcea. Fiindcă ceea ce vreau eu nu are legătură cu direcția spre est, alții se ocupă de așa ceva, ce vreau eu începe din est și merge spre vest, este occidentalizarea României.

Eu vreau să merg înainte, eu vreau să fiu președintele României, dar singur nu poate să fie nimeni președintele României, singur nu poate nimeni să devină președintele României. Dar eu nu sunt singur, eu am cea mai mare, cea mai bună și cea mai performantă echipă, eu vă am pe dumneavoastră pe toți, voi sunteți echipa mea !

Si vă întreb, vă întreb pe voi, echipa mea, credeți că dumneavoastră și cu mine vom câștiga alegerile din noiembrie ? Credeți că vom câștiga ? Atunci, dragii mei, vă invit să parcurgem împreună un drum cu o singură oprire ! Victoria !

Demențiada băsesciană

Spune Băsescu la B1 Tv: „„ ... că este posibil ca românii să respingă oferta unui "candidat cinstit" precum Emil Boc””.

Faptul că românii resping un candidat ca Emil Boc este posibil, este natural, pentru că Emil Boc are imaginea unui pupincurist băsescian de ultimă speță, este un om fără coloană vertebrală și prost de bubuie, vorba românului. Guvernările lui au scos în evidență faptul că nu este om de onoare, că nu are sămânță de persoană civilizată și că este complet aservit intereselor meschine ale familiei Băsescu. Românii este posibil să respingă o astfel de candidatură.

Băsescu însă este impardonabil folosind formula „candidat cinstit” cu privire la omul Emil Boc în calitate de candidat la Președinție. Dacă românii resping „oferta unui candidat cinstit”, cine sunt românii ?! Sunt niște oameni necinstiți ? Sunt niște proști ? Sunt niște tembeli ?

Pentru că numai astfel de oameni ar refuza să aleagă un „candidat cinstit”. Afirmația lui Băsescu este o insultă pentru toți ceilalți candidați. Indiferent de unde se ițesc ei. Că sunt din curtea proprie, cum este Mihai Răzvan Ungureanu care se chinuie să devină candidatul PMP după ce a fost desemnat candidatul FC și al PNȚCD Pavelescu, că sunt adversarii lui politici, cum este Crin Antonescu.

Nu mai aduc vorba despre candidaturile posibile din PDL. Predoiu sau Falcă. Nu mai aduc vorba despre intențiile Elenei Udrea. Cu această formulare, Băsescu îi face pe toți necinstiți, pentru că a mai spus ceva care face ca această formulare să fie directivă:

„Mi-e foarte greu să pun degetul pe un candidat dintre cei care își revendică dreptul de a candida. Din câte știu, Falcă are totuși decența să nu spună că vrea să candideze la prezidențiale. Predoiu, Ungureanu... , dacă cineva m-ar întreba, eu aș spune: Emil Boc este soluția dreptei, pentru că este un om și puternic și onest”.

Dar, oare de ce face Băsescu astfel de afirmații ? Nu cumva are un model în fața ochilor care îl poate avantaja în viitor ? Ba bine că nu. Modelul Putin. Cu Boc Președinte, un Boc care ar copia perfect modelul Băsescu de Președinte jucător, Băsescu ar avea șansa să devină premier. Având în vedere comportamentul politicienilor români, consilierii lui Băsescu au „calculat” eventualele majorități pe care un Băsescu desemnat le-ar putea încropi. Normal, că ar urma o nouă eră Băsescu, „cinstitul” Boc fiind în continuare paravanul de care se va folosi Băsescu pentru a conduce țara.

Aceste formulări arată că Băsescu este lovit de demență, o demență periculoasă.

Nu ar strica, spun eu, să revenim în stradă pentru a accentua vrerea noastră din 1012. Jos Băsescu !

Calule ! Mănânci ovăz ?!

Mediafax. Forța Civică își va nominaliza candidatul la Președinția României după un proces de alegeri interne. Spune Mihai Răzvan Ungureanu. Spune. Dar mai spune că acest candidat al sforțoșilor civică va fi și candidatul țărăniștilor lui Pavelescu, suspendatul pentru 2 (doi) din funcția de președinte al partidulețului tărăniștilor. Ba, mai mult, speră că toate forțele „de dreapta”, după mintea lui de utecist în continuă ascensiune, vor accepta candidatul sforțoșilor civici.

Văd că MRU, ajutat de Mediafax, B1 Tv, Nașul Tv, EvZ și alte alea, are o activitate intensă. Are el doar 4 parlamentari însă este mult, mult mai activ decât ceilalți. De când și-a tras alături pe Chiliman și Moisescu are o campanie continuă și asiduă. Lumea trebuie să îl perceapă ca adevăratul lider al „dreptei”. După cum vorbește, după cum arată cu degetul, își dorește ca cei din PDL-ul condus de Blaga să devină, până la urmă, „nemțenii lui”, Blaga urmând a șterge după aceea „praful de pe tobă”. Elena Udrea nu are șanse. Din moment ce vrea să rămână în PDL înseamnă că urmează a conduce în cadrul „dreptei” unite în jurul lui MRU fie serviciul de curățenie fie cel de deservire cu cafele și biscuiți a liderilor triburilor politice care se tot formează pe partea dreaptă. Chiar și Băsescu este, cumva, invitat să îi pupe mâna lui MRU recunoscând astfel pe „moștenitorul tronului”.

Încurcă'i drace că și mie îmi place. Multe orgolii sunt „la dreapta”. Băsescu vrea să fie liderul lor necontestat, un fel de preot suprem. Blaga vrea să revigoreze PDL și să îi dea anvergura unui partid parlamentar cu potențial politic. Elena Udrea stă în PDL pentru a pune piedici lui Blaga pentru ca Mișcarea Populară a lui Băsescu să aibă de unde lua parlamentarii necesari ocupării celei de a treia poziții ca putere politică. Monica Macovei își excită (naiba știe cum !) aplaudacii și beneficiază de serviciile unei părți a presei pentru a rămâne în conștiința publică ca „Alba ca zăpada” anticorupției. Neamțu face spune împotriva tuturor celor „de pe dreapta” incapabili să conștientizeze ce pierd dacă nu îi recunosc lui, doar lui, numai lui potențialul viitorului politic pentru „dreapta românească”.

Mare balamuc „pe dreapta”. O mânca „ovăzul” oferit de MRU acest „cal de dreapta” ?

Candidatul Crin Antonescu