Alina Gorghiu, reacție la declarația lui Daniel Barbu, senator al ALDE

4 soldați români au fost răniți în Afganistan, sper să se însănătoșească cât mai repede și să se întoarcă cu bine la familiile lor. Mă întreb însă dacă liderii ALDE au bunul simț să își ceară scuze și să se delimiteze de colegul lor. Dacă li se pare normal să își compare activitatea politică cu cea a unui militar din teatrele de operațiuni înseamnă că sunt pur și simplu complet rupți de realitate - a scris Alina Gorghiu pe pagina ei de Facebook. Agerpres.

Ca militar apreciez intervenția. Ce a făcut acest senator ALDE este abominabil. O lipsă de respect față de cei care reprezintă însă esența unei națiuni inexplicabilă. Citind un articol al lui Pleșu, în care își descrie experiența cu Daniel Barbu am rămas cu un gust amar. Pleșu fiind cel care l-a introdus pe Daniel Barbu în „lumea bună”. Și-a primit și plata. Barbu la reclamat pe prim-ministrul de atunci, Petre Roman, că Pleșu se opune modernizării !

Dacă cei de la ALDE nu cer scuze corpului militarilor dar și celorlalți cetățeni care au militari în familie, atunci ALDE nu mai merită să existe ca partid politic. Cu o astfel de mentalitate în cadrul partidului politic ALDE, partid care reclamă voința de a conduce statul, România poate dispare ca stat.

Alertă ! Patru militari români răniți în Afganistan. Senatorul Daniel Barbu de la ALDE cum comentează ?

Alertă Agerpres. Patru militari români din Batalionul „Rechinii Albi” au fost răniți în timpul unei misiuni de patrulare pentru protecția forțelor de intervenție în Afganistan.

Sunt sub supraveghere medicală la spitalul militar al Bazei Aeriene din Kandahar. Starea lor este stabilă. Riscul de a fi răniți sau chiar a-și pierde viața este real, permanent, imprevizibil. Dar pentru a combate terorismul jihadist, pentru a asigura securitatea statelor europene dar și a altor state este nevoie ca în statul sursă de terorism să existe forțe capabile să le contracareze. Vedem cu ochii noștri că imigrația masivă din ultimii ani vine din zona Afganistan sau Irak, Pakistan sau Siria, acolo unde teroriști islamiști au instaurat teroarea. Odată cu imigranții vin și teroriștii !

Misiunea militarilor noștri în Afganistan nu este atât de simplă pe cât o prezintă unii politicieni români, complet idioți când este vorba despre judecăți de valoare. Or fi ei buni la învârtit vorbe pe niște scheme politicianiste dar când este vorba despre valori ale societăților umane sunt niște habarniști.

Nu mă interesează cine este el, din punct de vedere profesional. Nu mă interesează pentru că afirmația lui din aceste zile este de o idioțenie colosală.

Barbu a declarant că meseria de politician este mai periculoasă decât misiunea unui soldat în Afganistan.

Nu am prea avut intenția să compar misiunea unui politician cu cea a unui soldat, a unui soldat simplu nu a unui soldat care îndeplinește funcții cu răspunderi din ce în ce mai înalte în cadrul Forțelor Armate sau ale Forțelor de Poliție.

Mai pe șleau, soldatul este chemat acolo unde politicianul a dat greș sau a fost atât de prost încât a provocat un conflict armat. Iar cu privire la ordinea publică, polițistul vine să încurajeze populația să aplice legea sau să stingă eventualele focare de conflict provocate de politicienii idioți. Politicienii ca Daniel Barbu au comis atât de multe tâmpenii încât am ajuns să trimitem trupe pe teritoriul altor state, la cererea acestora, pentru a le sprijini să țină sub control terorismul. Nu spun tâmpenii. Terorismul este produsul politicienilor idioți din toate statele lumii.

În timp ce politicianul idiot, cum este Daniel Barbu își exprimă regretul pentru o declarație politică (e'te fleoșc !), soldatul trebuie să obțină pacea. Trebuie să obțină siguranța celor pe care i-a lăsat acasă dar și a idioților de politicieni care consideră că munca lor într-un Parlament este mai periculoasă decât activitatea soldatului aflat pe câmpul de luptă.

Mă cuprinde furia când mă gândesc că acest nemernic compară lupta soldatului pentru propria țară (indiferent unde o duce !) cu lupta politicianului care fuge de Justiție !

Ne-a cutremurat iar acum o să ne cutremurăm. Gabi Oprea este comparat cu Isus !

Pământul ne-a dat astă noapte semn că s-a rearanjat puțin. Nu intru în explicații însă „foiala” asta a Pământului o resimțim sub forma cutremurelor. Mai mari, mai mici, după câtă tensiune există acolo, jos, unde faliile „se pupă”. La etajul 8 am beneficiat de o „zgâlțâială” suplimentară. Deh, cu cât ești mai sus, cu atât ești mai zgâlțâit.

Ei, acum că îl am pe Oprea în poză, să arăt că în zgâlțâiala socială în care este băgat are și susținători pe măsură. Tot zgâlțâiți și ei, dar o altfel de zgâlțâială de am ajuns la concluzia că lumea este cam zgâlțâită prin natura ei. Ia uite ce scrie unul pe Facebook:

‎Vasile Cimpeanu‎ în Laura Codruta Kovesi8 ore · Jigodii am fost, jigodii murim !...Noi , Oamenii care, ne credem mai ai Dracului decât Dumnezeu , de vreme ce, cu 2000 de ani mai anţărţ, i-am Condamnat Fiul NEVINOVAT , să moară SCHINGIUIT pe CRUCE în locul TÂLHARULUI BARABAS !....Mulţimea TURBATĂ urla în urmă cu 2000 de ani:,, Pe Cruce cu El, zdrobiţi-i Oasele lui Isus Hristos !''Azi Mulţimea-parcă neschimbată cu nimic - urlă la fel de turbată !...Pe Cruce cu Gabriel Oprea ! Schingiuiţi-l , Terorizaţi-l !....În timp ce Tâlharii care au JEFUIT Ţara,sunt lăsaţi în Libertate !...Nimic Nou sub soare !... Ba , da !...Un singur amănunt ....În urmă cu 2000 de ani, Pillat din Pontul Euxin (Constanţa de azi) Guvernatorul roman al Israelului a spus:,, Ce aveţi bă cu Om-ul , că e Nevinovat !?''Pe câtă vreme Mangafaua de la Cotroceni ...nu zice Nimic .

Dacă ași fi un religios ași spune: zgâlțâit este Doamne, zgâlțâit ! Acum, nici nu știu dacă omul și-a declinat adevăratul nume sau „lucrează” sub acoperire. Dar individul îmi atrage atenția asupra faptului că el doar continuă un șir de personalități care, zgâlțâite la rândul lor, au cam aceeași părere.

Călin Anton Popescu Tăriceanu cere impunitate pentru parlamentari, coleguțul lui de senat, prof. Daniel Barbu afirmă, nonșalant, cum numai el știe, că parlamentarii sunt mai copleșiți de riscuri ca militarii români care acționează în Afganistan (unde s-a vărsat sânge la propriu, nu la figurat !), fostul Președinte Traian Băsescu îl vede pe Oprea nevinovat iar pe cei de la DNA îi acuză de abuz și nu uit pleiada de PSD-iști, ALDE-iști, PMP-iști (foști la UNPR !), UDMR-iști niște independenți care au votat într-un muget și o simțire în plenul Senatului contra cereri DNA de începere a urmăririi penale a lui Gabriel Oprea pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă. Toți niște zgâlțâiți cu notorietate.

Când te gândești că toți acești zgâlțâiți au condus România în anii din urmă ...

Românii au mentalitate de națiune mică, periferică

Undeva, pe Facebook, am văzut că Daniel Barbu a vorbit la RFI, în calitate de candidat al ALDE la primăria Bucureștiului. Am fost curios să văd ce spune. După cum bolmojea la Antena 3 am rămas cu impresia că nu prea are ce spune, cele spuse erau destinate altui public decât publicului postului Tv. Și acum am rămas cu convingerea că el ține mai mult o prelegere filosofică, destinată a oferi eventualilor ascultători impresia că el este „un munte” de înțelepciune. Nu este însă un candidat. Nu este pentru că verbul „a face” nu are în el un admirator.

Liberalismul este, prin excelență, un curent politic care ia verbul „a face” și îl pune la treabă, uneori îi mai dă și „bice” pentru a se mișca în pas vioi. Liberalul folosește verbul „a face” la prezent, la viitor, folosește verbul la conjunctiv și mai puțin la condițional.

Daniel Barbu, „liberalul” de la ALDE este doar un constatator. Un birocrat al filosofiei. Sastisit de „sarcina” dată de partid să candideze la primăria Bucureștiului își joacă rolul de „iepure” pentru candidatul PSD, Gabriela Vrânceanu Firea. Rolul lui major este să tulbure campania candidaților liberali pentru atragerea electoratului cu vederi politice liberale dar și a nehotărâților, ca să nu mai spun de electoratul anti-PSD.

Are mai multe afirmații controversate însă una dintre ele este nedreaptă. Pentru întreg poporul român. Este ca o înjurătură. Spusă elegant, academic, dar tot înjurătură.

„ ... ideea unei Catedrale a Mântuirii Neamului e veche, e o idee de prestigiu, care este menită să marcheze locul pe care Biserica Ortodoxă îl ocupă în reţeta identitară românească, ăsta a fost proiectul încă din anii '20, există unele urme chiar şi în secolul 19 de biserică monumentală. Naţiunile mici, să o recunoaştem, au această ambiţie, Catedrala Nevski din centrul Sofiei, tot aşa o Catedrală a Mântuirii Neamului bulgar, la fel găsim la Belgrad. Românii nu puteau rămâne în afara acestei mentalităţi de naţiune mică, periferică, dar care are o părere despre sine cu totul impunătoare şi vrea să cazeze o asemenea părere bună despre sine într-o clădire care să fie monumentală”.

Mă deranjează mai multe lucruri. În primul rând faptul că duce în „cârca” națiunii române ambiția bisericii ortodoxe. O biserică care nu este nici ea mică, are un număr de credincioși relativ mare față de alte biserici ortodoxe, însă nu se poate compara cu biserica catolică, cu alte biserici ortodoxe mai mari sau cu bisericile protestante mari. Faptul că biserica ortodoxă din România își dorește grandoarea printr-o clădire monumentală, în mod greșit atribuind acesteia rolul de „mântuire a neamului”, nu are cum fi asociată măreției sau micimii națiunii. Daniel Barbu comite un act gratuit de insultă al propriei națiuni. Ba chiar a bisericii ortodoxe române.

Ca să mă refer la termenul „națiune”, plec de la definiția din DEX: Comunitate umană caracterizată prin unitatea de teritoriu, conștiința identității istorice și culturale și, în general, prin unitate de limbă și religie. Observăm, cu destulă ușurință, că avem câteva condiții imperative, cum sunt unitatea de teritoriu, conștiința identității istorice și culturale (este cumulativă) dar și o condiție supletivă. Posibilitatea unității de limbă și religie. Recitind textul, constat că Daniel Barbu nu face o precizare cu privire la națiunea română. Existența ei sub aspect formal, între granițe recunoscute de către celelalte state și existența ei sub aspect informal unde trebuie să fie luate în considerare persoanele care se reclamă aparținând de națiunea română însă trăitoare în alte state, în mijlocul altor națiuni. Una era națiunea română în secolul XVIII, alta era națiunea română în secolul XIX. În mod explicit din punctul de vedere al unității de teritoriu, condiție imperativă pentru definirea unei națiuni. Dacă ne referim la principatele române înainte de unirea din 1859, putem spune că s-au unit două națiuni mai mici într-una mai mare pe baza identității istorice, culturale, de limbă și religie. Unirea a consfințit uniunea teritorială care, recunoscută de celelalte state, a confirmat existența unei națiuni unitare. După marea unire de la 1 dec. 1918, s-a consfințit unitatea de teritoriu a națiunii române prin recunoașterea celorlalte state, confirmare care are la bază tratatele de la Trianon, Sevres așa cum în timp, până la ele dar și după ele, alte tratate (acorduri) au confirmat teritoriul națiunii române. După toate aceste uniuni de națiuni mici (moldoveană, munteană, basarabeană, transilvană, bănățeană etc.) este evident că s-a format o națiune mare. Este jenant să afirmi astăzi că o națiune cu peste 20 de milioane de cetățeni este o națiune mică ! Este jenant să spui că națiunile mici au mentalitatea „de națiuni mici”. Este absolut jenant să nu vezi marile națiuni (ca suprafață și teritoriu) care clădesc monumental pentru a evidenția supremația lor culturală, religioasă, politică sau de altă natură. Monumentalismul nu este o boală a națiunilor, este boala unor persoane, a unor lideri efemeri, care vor să rămână în istorie măcar cu un edificiu arhitectural monumental.

Mă dezamăgește discursul lui Daniel Barbu. După un asemenea discurs, de dispreț suveran față de „națiunile mici”, cum ar trebui să judecăm alte state ? Muntenegru, Macedonia, Bulgaria, Ungaria, Cehia, Slovenia, Slovacia, Elveția, Luxemburg, Malta, Portugalia, Olanda, Belgia, Danemarca, țările Baltice etc. ! În gândirea lui Daniel Barbu este multă defecțiune.

Politicianul are obligația „de serviciu” de a stimula credința în cetățenii cărora se adresează că pot face mai mult, că pot face mai bine, că bunăstarea vine atunci când te implici în viața comunității. Politica mare, indiferent de mărimea unei populații, indiferent de mărimea teritoriului ocupat de o populație, de o națiune, se face doar împreună cu cetățenii. Cu cât participă mai mulți cetățenii la actul politic, actul de guvernare de fapt, cu atât rezultatele sunt mai bune, cu atât progresul respectivei națiuni va fi mai vizibil și mai palpabil prin bunăstarea individuală.

Acum,  la final, mă întreb: cum dracu își permite acest individ să se declare liberal ? Ce mesaj vrea el să dea bucureștenilor pentru a lua voturi de la ei ? Că sunt niște neica nimeni din punctul de vedere al unei națiuni, că orice vor să facă este neînsemnat, că nu vor ajunge vreodată la calificarea de „mare națiune” !

Partidul pe care îl reprezintă, ALDE, ne transmite prin intermediul mult lăudatului Daniel Barbu mesajul că suntem niște nimeni. Partidul care este campionul curiozităților electorale de până în prezent. Are cei mai mulți candidați între 90 și 100 de ani ! Are printre cei mai mulți candidați copii, sub 23 de ani, mulți sub 20 de ani chiar. Are însă o calitate. Știe să fie un partid căpușă. Știe să înșele, știe să prostească oamenii.

Înfruntarea

Destul de scurt, plec la „muncă”. Aseară, la Gâdea, au fost 4 echipe care și-au prezentat poziția. Fiecare cum s-a priceput. Unii mai bine, alții mai puțin bine. Cătălin Predoiu a dat impresia că este organizat, că are un obiectiv de interes general. El fiind desemnat să îndeplinească o funcție de conducere a unei echipe. O echipă omogenă care știe să lucreze politic. Nicușor Dan a dat impresia că știe probleme ale Bucureștiului, legate îndeosebi de comportamentul persoanelor care au lucrat și încă lucrează în administrația capitalei. „Corupția în sistem” este una, „corupții din sistem” este altă problemă, însă pentru eradicarea corupției îți trebuie corectat sistemul. El nu a înțeles asta. Amestecă lucrurile și de aceea este confuz. Echipa lui are personalități puternice care îi dau votul, îi sunt alături moral, îl sprijină cu sfaturi însă sunt pe picioarele lor. Au destinele lor. Nu este o echipă omogenă. Daniel Barbu a dat impresia că este organizat. Că știe ce vrea. A tratat problemele în discuție academic. A ieșit din tentantele scheme legate de persoane și s-a orientat către sistem, către construcția lui academică. Ce dorește Barbu nu face administrația locală. Dar lasă impresie. A transmis și faptul că susține pe Firea și PSD. Nu direct, ci prin ridicarea mingii la fileu. Nu a fost adversarul lui Firea, a fost aliatul lui Firea. A încercat el ceva însă am impresia că a fost peste capacitatea lui Firea de a înțelege. Gabriela Vrânceanu Firea a lui Pandele a fost în poziția de ... icoană a noului cult al personalității. Osanalele ridicate de însoțitorii ei au fost plăcute inimilor care se pierd cu firea pe la Antena 3 însă nu au spus nimic. Să fim sinceri, faptul că este frumoasă, deșteaptă, că știe să vorbească nu sunt calități pentru un primar. În media da, se cer astfel de calități dar nu la primărie. Cât privește pregătirea ei pentru capitală, ei bine, ea ar fi un bun jurnalist care să prezinte anumite situații din viața capitalei. Nicușor Dan și-a luat porția când nu a putut juca pe terenul atribuțiilor de primar. Predoiu a gândit bine mișcarea cu invitarea lui Nicușor Dan, a lui Daniel Barbu la o unire a dreptei pentru a învinge PSD la aceste alegeri. A făcut o propunere „șoc” care a lămurit lumea cu privire la poziția fiecărui contra-candidat. Daniel Barbu a refuzat, ALDE este aliatul PSD așa că a recunoscut, în direct, că este un candidat de umplutură. Nicușor Dan are mintea neformată pentru reacții rapide. Este încet la minte și are handicapul unui „eu” supraevaluat. A ascultat prea multe osanale între timp. Este tributar schemelor „de calcul” și formelor agreate. Refuzul lui agresiv ne spune că propunerea lui Predoiu l-a scos din schemă, l-a încurcat, nu era pregătit pentru o astfel de propunere, că această candidatură este o problemă personală, un fel de întrecere cu sine însuși, că acel sondaj de care se atârnă cu atâta disperare este nereal, că știe că este în urma lui Predoiu. Dacă ar fi acceptat invitația lui Predoiu, ar fi fost evident depășit în sondaj. Reacția lui Liviu Mihaiu a fost „gazetărească”. Penibilă. Echipa lui Nicușor Dan este tributară imaginilor pe care fiecare dintre ei și-au dorit să le fie recunoscute de public. Fiecare a încercat să transmită publicului cine este el ca persoană, ce merite are și că îl susține pe Nicușor Dan care este „băiat bun”. Cu scuzele de rigoare, dar echipa lui Nicușor Dan deși meritorie ca persoane luate „bucată cu bucată”, ca echipă nu face doi bani. Din punctul de vedere al ofertei politice, echipa lui Nicușor Dan a fost cea mai slabă din platou.

Demnitari de râsul curcilor. Tăriceanu cel stupid, Ghișe cel pervers, Barbu oportunistul ...

Este tam-tam. Pe bună dreptate. O scrisoare a unor „membri ai Senatului României și liberali”, semnată de C.P.C. Tăriceanu, Ioan Ghișe, Daniel Barbu, Petru Ehegartner și Nicolae Nasta, adresată Președintelui României, Klaus Iohannis, a devenit „probă temeinică” a ingerinței politicului în actul de justiție și de încercare de control al Justiției.

Lumea dă în Tăriceanu, deh, individul este cel pus de paravan de către autorii demersului. Este rezistent. Ia șuturi și pumni în gură fără jenă. Are experiență. Ba, este și fudul că a comis o atare acțiune și vine, având în spate explicațiile satanice și aiuritoare ale „politologului” Daniel Barbu, să explice el cam cum stă treaba. Nu îl duce mintea și pace. Învârte Barbu cuvintele și ideile cum poate însă nu reușește decât să îl pună și mai mult în dificultate pe Tăriceanu ba, mai mult, să dea mai multe semnale că suspiciunea rezonabilă că avem de a face cu niște troglodiți să fie din ce în ce mai puternică.

Tăriceanu este, de departe, doar „vârful de lance”. Are funcție, este lider al unui partiduleț cu pretenții liberale (dezertori din PNL !), are rezistență. Autorii scrisorii și probabil inițiatorii acțiunii sunt însă Daniel Barbu și Ioan Ghișe. Părerea mea. Scrisul este al lui Barbu iar asistența juridică este a lui Ghișe. Cei doi au preluat ideia de la Antena 3, unde își fac veacul, unde se produc zi de zi cei de la „Lumea Justiției” (zisă publicație on-line orientată către lumea Justiției). Cei de acolo sunt în război cu Koveși, prin Răzvan Savaliuc care a fost dat în judecată pentru colportarea de informații false și denigratoare la adresa șefei DNA.

Am ajuns aici, se cuvine a merge mai departe. Ce-i mână pe ei în luptă ? Nu au nici un interes cu privire la femeia care a fost și mai este încă cu procurorii care au acuzat-o pentru șantaj la adresa președintei ICCJ, Livia Stanciu. CA București a desființat dosarul și a declarat-o nevinovată. Urmează un recurs, probabil. Cauza însă este tratată de trustul de presă „Intact” al lui Voiculescu cu multă pasiune. În special Antena 3. Aici au loc adevărate procese inchizitoriale la adresa Justiției în general, a procurorilor DNA și ICCJ în special. Mai ales de când Dan Voiculescu a fost condamnat la ani grei de închisoare, fiind acum după gratii, cu averea confiscată și în curs de vânzare pentru ca statul să recupereze prejudiciul cauzat de acțiunile infracționale ale mogulului și asociaților lui în ale ticăloșiilor.

Daniel Barbu și Ioan Ghișe au însă la Antena 3 și la „Jurnalul Național” ușile deschise, perorând alături de aceștia împotriva statului și a instituțiilor acestuia. Raportul de cauzalitate îi aduce pe cei doi în față, ca politicienii care au preluat „cauza” de la Dan Voiculescu/Antena 3 și au dus-o în spațiul politic. Au găsit în Tăriceanu „purtătorul de drapel” al revoltei politice și s-a ajuns la gluma aceasta numită scrisoare adresată Președintelui României.

De la bun început constat că acțiunea lor nu este o acțiune politică normală. Nici nu poate fi. Tăriceanu nu reprezintă, în această acțiune, instituția Senatului României. Nu poate fi nici „declarație politică”. Dacă se dorea o declarație politică o făcea unul dintre ei de la tribuna Senatului. Având în vedere contextul, acțiunea lor este „o declarație de aservire” față de PSD și baronii care se simt în pericol din cauza independenței Justiției. Ei știu că cele două vârfuri ale Justiției sunt percepute ca elementele de forță ale unei Justiții independente. Acțiunea lor este complementară celorlalte acțiuni din parlament ale politicienilor din PSD de modificare a legilor penale și a celor de integritate. Tăriceanu și ai lui (PLR), plus Ghișe care se declară independent (ca orice pervers care „se respectă”) simt că vor fi lăsați din brațe de PSD la alegerile locale și parlamentare de anul viitor. Prin acțiuni de acest fel, de slugărnicie grețoasă, încearcă să îți obțină salvarea politică. Dacă PSD nu îi ia la remorcă, toți aceștia își vor termina cariera politică. Înapoi la PNL nu pot veni. Nu vor fi acceptați.

Din conținutul scrisorii se desprind mai multe elemente care o scot din sfera politicului, a politicului normal și îi duc în sfera penibilului. Indivizii se erijează în „instanță de judecată” !

Scriu senatorii în scrisoare”:

„Doamna Rarinca, un cetățean fără influență ori legături politice, a fost arestată pe nedrept și cu sfidarea oricăror garanții constituționale de către Direcția Națională Anticorupție, condusă de Laura Codruța Kovesi, în urma unui denunț calomnios făcut de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Livia Stanciu”.

Dacă această formulare se găsește în dispozitivul hotărârii instanței care a soluționat cauza, este în regulă. Au luat de acolo. Eu sunt însă mai înclinat să cred că acest text nu există. Judecătorii nu sunt nici proști și nici nepregătiți.

Procurorii nu arestează. În primul rând. Ei propun arestul și susțin motivele pentru care îl propun în fața judecătorului de drepturi și libertăți și în fața instanței de judecată. Aici este vorba despre un timp mai lung, 6 luni, inclusiv instanța de judecată având, sigur, una sau mai multe decizii de păstrare a măsurii arestului preventiv.

Nu cred că instanța a stabilit că Livia Stanciu a făcut un „denunț calomnios”. Îmi este imposibil să cred că judecătorii nu știu că infracțiunea nu există în noul Cod Penal !

Mă miră faptul că semnatarul Ghișe nu a observat aceste „minuni”. Ghișe fiind, după cum spune el, jurist !

Tot de domeniul absurdului este solicitarea lor ca Președintele Iohannis „să folosească atât instrumentele constituționale și legale de care dispune, cât și autoritatea morală inerentă instituției Președintelui României pentru a le înlătura, prin demitere ori prin demisie, din funcțiile pe care le ocupă în mod nedemn pe doamnele Livia Stanciu și Laura Codruța Kovesi”. Stupid ! Penibil dus la extrem.

Textul este o declarație de prostie politică. Cred că Daniel Barbu nici nu mai știe ce scrie. Iohannis nu are nici o atribuție în acest sens. Mai grav, în sensul de prostie dusă la extrem, este cererea lor ca Iohannis să se adreseze CSM pentru ca cele două să fie excluse din magistratură !

Nu mai continui. Îmi este mie jenă de faptul că am dat votul lui Daniel Barbu să devină senator în colegiul de care aparțin.

Indivizii aceștia sunt în plus în Parlament și au devenit un cancer pentru mediul politic.

Reacțiile apărute în presă de condamnare a acestei acțiuni politice, atât din partea formațiunilor politice cât și a politicienilor, din partea analiștilor și a jurnaliștilor sunt întemeiate.

În scrisoarea lor lipsește cuvântul „penibil”. Ei trebuiau să scrie acolo „ ... penibili membri ai Senatului României și pretinși liberali ...”. Erau mai aproape de adevăr.

Tăriceanu a ajuns fazanul PSD. Se comportă ca „prostul satului”.

După ce a călcat într-un rahat, fără să aibă parte de noroc, Tăriceanu s-a aruncat în budă. Nu am cum să îmi explic ultimele lui acțiuni.

Omul suferă. Își dorește ce nu poate. Mânat de orgoliu, vanitos până peste poate, a decăzut. Lumea în care trăiește nu este cea în care el ar fi un om de succes. În orice caz, este evident că lumea asta este peste măsura capacităților lui. Este un tiran ratat.

A călcat în străchini în cazul Dan Șova iar acum a ieșit să îi atace pe cei care îl critică sau nu au fost de acord cu decizia conducerii Senatului. Este penibil.

În primul rând se cuvine a arăta lipsa de consecvență în activitatea instituției pe care o conduce.

În 18.11.2014 s-a votat începerea urmăririi penale pentru doi foști miniștri, în prezent senatori.

Ecaterina Andronescu și Șerban Mihăilescu. La Andronescu au votat „pentru” 72 de senatori iar „împotrivă” 62. La Mihăilescu au votat „pentru” 77 senatori iar „împotrivă” 51. Ambele acțiuni au fost finalizate cu o hotărâre a Senatului de încuviințare a urmăririi penale. Tăriceanu cel atât de vehement azi nu a ridicat problema „necesarului de voturi pentru ca cererea DNA să fie admisă”, așa cum susține acum.

În cazul lui Șova, au votat „pentru” 79 de senatori iar „împotrivă” 67. Se vede și de pe Lună că în cazul Șova au votat mai mulți senatori pentru (mai mulți chiar și decât în cazurile Andronescu și Mihăilescu !) însă, ce să vezi, Tăriceanu și gașca din Senat care îl acompaniază constată că nu este împlinită majoritatea.

Mai mult, Tăriceanu susține și faptul că nu trebuie emisă o hotărâre de respingere în acest caz pentru că ... din moment ce este o cerere respinsă ea nu mai există ! Sună tare ciudat și este total împotriva constituției sau a legii. Senatul trebuie să emită o hotărâre de admitere sau de respingere. Este un act formal care reprezintă un act de voință. Fără o hotărâre de respingere cum poate ști DNA care este voința Senatului ? Constituția și legea spun că Senatul „încuviințează” prin vot secret cererea. Este evident că dacă are obligația de a încuviința o are și pe aceea de a nu încuviința. Formal, pentru a da substanță prevederilor legale, Senatul trebuie să emită o hotărâre. După Tăriceanu, nu. Ciudat om și ciudați consilieri mai are.

Nici o problemă. Președintele CCR s-a scăpat și a declarat presei că ei pot fi sesizați și în situația în care una din Camerele Parlamentului nu emit o hotărâre. Poate că Tăriceanu nu a fost atent la evenimentul de presă, poate că sfătuitorii lui nu au fost atenți sau au tratat cu superficialitate problema însă este evident că ce spune Tăriceanu a fost deja altfel definit de Zăgrean. În plus, Zăgrean a mai afirmat că una din regulile democrației este și aceea că cei care fac legile trebuie să se supună lor. Atenție Tăriceanu ! Nu faci după cum te duce pe tine capul.

În ieșirea șifonată în presă după apariția criticilor la adresa lui și a Senatului, după ce Klaus Iohannis a sesizat CCR pentru conflictul juridic de natură constituțională, după ce CSM și DNA au exprimat puncte de vedere prin care critică ce s-a întâmplat după votul din Senat, Tăriceanu acuză Președinția, CSM și DNA de „uzurparea unor atribuții ale Senatului”, de „încălcare a independenței acestuia”.

Dacă stau să mă gândesc mai bine, se pare că aceste idei au fost exprimate mai întâi de Victor Ponta, nu cu mult timp în urmă. Pe Tăriceanu nu îl duce mintea la așa ceva. Este peste puterea lui de înțelegere.

PSD și-a îndeplinit obiectivul. A întârziat arestarea preventivă a lui Șova concomitent cu verificarea reacției Președinției. Avea nevoie să știe dacă Președintele Iohannis se menține ferm cu privire la independența Justiției. Au vrut să vadă dacă există o portiță la Cotroceni, ca pe timpul lui Băsescu, pe unde să intre „negociatorii”. Pentru că, de bună seamă, urmează, probabil, să aibă parte de un tratament DNA și alte persoane, mai importante decât Șova.

Pentru că Ponta nu are de gând să se ia la trântă cu Iohannis, din cauză de pierderi politice serioase, au căutat un fazan care nu are ce pierde. L-au găsit în persoana lui Tăriceanu. Iar acesta se comportă așa cum cei din PSD s-au așteptat. Ca prostul satului.

Ca tacâmul să fie complet, la România Tv a apărut, halucinant, Daniel Barbu (i-am dat votul pentru a ajunge senator, lichea !), care a afirmat fără să se împiedice în limbă că sesizarea CCR și acuzele aduse conducerii Senatului sunt „un atac la democrație”. Asta m-a dat pe spate.

Voit sau din rea credință, posibil și din prostie, Tăriceanu amestecă niște articole de lege și regulament ca să dea impresia de cunoaștere a problemei.

Art. 24 din Legea privind statutul senatorilor și deputaților cuprinde la alin. (4) cum se stabilește rezultatul votului: majoritatea senatorilor. Art. 172 din Regulamentul Senatului cuprinde numai procedura la care a făcut referire DNA când a trimis adresa la Senat. Rezultatul votului este prevăzut la art. 173 ! Nu are nici o treabă cu neconstituționalitatea art. 172 din Regulamentul Senatului (cum „se apără” Tăriceanu). Nici celelalte alineate din art. 24 mai sus pomenit. Sunt neconstituționale doar cele care se referă la rezultatul votului. În concluzie, Tăriceanu mănâncă rahat spunând că este dintr-o felie de tort.

Candidații mei la parlamentare

Am participat la lansarea candidaturilor USL pentru colegiile din Sectorul 3 București. La Rin Grand Hotel.

Candidații mei sunt Daniel Barbu la Senat și Eugen Nicolăescu la Camera Deputaților.

Li se opun Cristi Rădulescu, liderul PDL din Senat și Sulfina Barbu. Din partea PP-DD concurează Mihaela Florescu pentru Senat și Virgil Marian Cosma pentru Camera Deputaților.

Este o provocare pentru Daniel Barbu să treacă de la teoria politică la acțiunea politică în camera superioară a Parlamentului. Închide, prin candidatură, un cerc. Al vieții. Știe politică, acum va trebui să o aplice. Acum va trebui să ia decizii finalizate prin vot în Senat asupra unor aspecte ale vieții cetățenilor țării. Iar Senatul este cel care decide asupra apărării naționale, ordinii și liniștii publice, asupra sistemelor vitale organizării statului - Justiție, sănătate, învățământ etc. Din toate punctele de vedere este un candidat aproape perfect.

Eugen Nicolăescu are experiența activității parlamentare. Este în fața celui de al patrulea mandat. Din discursul lui la prezentare s-a văzut că știe ce anume să comunice, din punct de vedere politic, celor care îl susțin. Are o bună vizibilitate în rândul celor din domeniul sănătății unde a activat ca ministru ce a promovat acțiuni curajoase pentru un sistem performant. Are o bună imagine ca economist, ca persoană foarte bine pregătită în domeniu, în special în managementul economic.

Amândoi au o imagine curată. O imagine peste care vine conceptul de „slujitor al cetățenilor”, exprimat de Daniel Barbu în discursul său. Daniel Barbu și-a început discursul cu o zicere: „Cine vrea să fie primul, să-i slujească pe ceilalți”. Înțeleg că este un concept biblic însă este și un concept existent în toate guvernările bune pomenite în istorie, indiferent de țara în care acesta a fost promovat. Conducătorii luminați și-au slujit popoarele.

Oponenții lor mai importanți sunt Cristi Rădulescu și Sulfina Barbu. Diferența este majoră, anii din urmă arătând că cei doi au avut ca scop în viață slujirea lui Traian Băsescu și a intereselor, mărunte, ale avarilor din PDL, cei care au finanțat partidul și au avut prioritate la jefuirea sistematică a avuției țării. Jaful practicat de PDL este măsurabil în nivelul de trai al populației la limita subzistenței, în scăderea, tragică, a speranței de viață, în distrugerea sistemului de sănătate cu consecința morții premature a celor care nu au avut posibilitatea să își plătească tratamentele și intervențiile chirurgicale, în slăbirea, accentuată, a capacității economiei românești de a performa prin plecarea persoanelor active în lumea largă pentru a căuta un loc de muncă, în distrugerea sistemului de învățământ, în distrugerea, încă din 2009, a IMM-urilor s.a.

Am încredere în candidații mei și sper ca, din acest an, Sectorul 3 să fie curățat de jegul portocaliu. Este timpul să avem candidații care ne apără interesele, nouă, celor mulți, nu doar celor care au împărțit bugetele între ei, funcție de interesele politice. Așa cum s-a întâmplat în Sectorul 3 sub guvernarea portocalie.