Au mințit. Infractorul Dragnea și PSD au mințit

Legea pensiilor și legea salarizării

Conferință de presă. Au apărut doar unele idei. După preferințe și schemele redacționale potrivit comenzilor politice. Cu completări care duc în derizoriu discursul președintelui Ludovic Orban. Pun mai jos ideile fără „contribuțiile” specialiștilor de la PSD „oferite” redacțiilor care au pomenit, cât de cât, ideile din conferință.

Legea pensiilor și legea salarizării

În condiţiile în care s-a amânat aplicarea legii salarizării, în condiţiile în care nu va întra în vigoare de la 1 ianuarie 2018 legea pensiilor, somăm Guvernul să renunţe la transferul contribuţiilor de la angajator la angajat, să renunţe la acest hocus-pocus fiscal-bugetar la care vrea să apeleze pentru a încerca să umple găurile în buget pe care le-au creat prin măsurile fanteziste pe care le-au luat. Reamintim, transferul contribuţiilor de la angajator la angajat va avea efecte extrem de negative atât în sectorul public, cât şi în sectorul privat. Angajaţii din sectorul public dintr-o creştere promisă de 25% vor rămâne cu praful de pe tobă, cu o creştere a salariului net de maxim 4%. În mediul privat, pe legislaţia actuală fiecare angajat va costa în medie cu 12% în plus angajatorul, în cazul în care angajatorul va dori să menţină salariul net actual. Este cel mai probabil că în administraţia locală, în care şi aşa, primăriile nu au resursele necesare pentru a suporta majorările salariale adoptate, vor scădea veniturile nete ale angajaţilor.

Dragnea recunoaşte cu nonşalanţă că a minţit, că şi-a bătut joc de părinţii şi bunicii noştri în campania electorală, promiţându-le creşterea pensiilor şi salariilor, promiţându-le adoptarea unei noi legi a pensiilor de la 1 octombrie. Iată că PSD anunţă, prin vocea lui Liviu Dragnea, că nu va fi inclusă în legea bugetului de stat legea pensiilor şi că nu va fi aplicată legea pensiilor de la 1 ianuarie 2018. De asemenea, Dragnea recunoaşte că a minţit şi în privinţa Legii salarizării. S-a amânat intrarea în vigoare cu două luni şi cel mai probabil se va amâna la calendele greceşti, pentru că oricât ar încerca PSD să înscrie în partid instituţiile statului, economia reală, românească, refuză cu obstinaţie să se înscrie în PSD, să-şi ia carnet PSD şi se manifestă liber așa cum se manifestă orice economie.

Contul special de TVA

Al doilea subiect este legat de contul special pentru plata TVA. Cerem apăsat Guvernului să emită o Ordonanţă de Urgenţă pentru abrogarea reglementărilor din Ordonanţa de Urgenţă prin care au introdus Split Account TVA. Partidul Naţional Liberal a derulat şi continuă să deruleze o campanie de strângeri de semănături de la angajaţi în sectorul privat, persoane fizice autorizate, patroni, manageri, antrepenori. La ora actuală avem strânse zeci de mii de semnături împotriva introducerii acestei măsuri. 

Nu înţeleg de ce Guvernul se încăpăţânează să nu emită acest act normativ, în condiţiile în care ne-am uitat şi am văzut că firme importante din România, din zona PSD nu au optat pentru contul special pentru plata TVA, Teldrum de exemplu, celebra firmă din anturajul domnului Dragnea, noul ministru Felix Stroe care a condus Staja nu a optat pentru contul special pentru plata TVA-ului, Firma Dobre şi fii, firma domnului ministru Mircea Titus Dobre, firma domnului Tăriceanu, dacă tot vorbim de lideri ai Coaliţiei nu au optat, de asemenea, pentru contul diferenţiat pentru plata TVA-ului. Toate firmele în care apar ca acţionari miniştrii ai Guvernului, pe care îi pomenesc: Marcel Ciolacu, Graţiela Gavrilescu, Florin Bodog, Lucian Romaşcanu, Lucian Şova, Viorel Ilie, Ilan Laufer nu au aplicat pentru plata defalcată a TVA-ului. Din sutele de mii de firme din România nu cred că sunt mai mult de o mie de firme care să fi optat pentru plata defalcată a TVA-ului. De altfel şi în declaraţii publice făcute de Premier s-a văzut că există tendinţa de a face un pas înapoi din partea Guvernului, dar cum noi nu credem în declaraţii, solicităm apăsat Guvernului să anuleze reglementarea privind introducerea TVA în integralitate pentru că altfel deja Ordonanţa adoptată a determinat toate companiile să realizeze un efort pentru pregătirea și aplicarea acestei aberaţii fiscale, care generează costuri suplimentare pentru fiecare companie şi care generează o stare de nelinişte şi de neîncredere în general în mediul privat.

Subordonarea instituțiilor statului de către PSD

În fine, apropo de economia care refuză să se înscrie în PSD. În declarații anterioare am prezentat planul PSD-ului de a încăleca România și de subordonare politică a tuturor instituțiilor statului. După ANRE, după Curtea de Conturi, după ASF și după toate instituțiile încălecate de PSD, se pregătește Consiliul Concurenței. Nu știu dacă sunteți la curent, neavând curajul să și-o asume, ca și în cazul Legilor Justiției ca pe o inițiativă guvernamentală. Peste o sută de parlamentari PSD au inițiat un proiect de lege în care vor să politizeze funcționarea Consiliului Concurenței, vor să politizeze numirea Consiliului Concurenței, a organismului de conducere a Consiliului Concurenței.

După cum știți, la ora actuală Consiliul Concurenței funcționează autonom. Membrii care conduc Consiliul Concurenței sunt desemnați printr-o procedură în care este implicată societatea, la propunerea unui comitet care este expresia mediului economic și a societății civile și funcționează departe de imixtiunile și interferențele politice. Ei bine, iată că PSD urmărește să politizeze conducerea Consiliului Concurenței, dorește ca această conducere să fie numită de Parlament, evident să se încheie mandatul celor care ocupă astăzi funcții în Consiliul Concurenței și să poată să-și numească politruci, gen președintele Curții de Conturi și ceilalți indivizi pe care i-au cocoțat în fruntea instituțiilor statului pentru a-și subordona și această instituție.

Tragem un semnal de alarmă, să nu se joace cu focul! Consiliul Concurenței este practic organismul care asigură funcționarea economiei libere de piață, a economiei concurențiale. Este un organism care funcționează în baza unor reglementări care sunt valabile la nivel european, care trebuie să respecte condiții clare și precise care sunt impuse de la nivel european. Politizarea Consiliului Concurenței poate să afecteze grav România și poate să genereze consecințe catastrofale pentru bunul mers al economiei libere de piață din România.

Juriștii polonezi sunt mai fermi ca cei români în apărarea statului de drept

Agerpres. Juriștii polonezi denunță "politizarea" justiției de către conservatorii din PiS

Congresul juriștilor polonezi - apărarea statului de drept

Mă văd obligat să tratez acest eveniment dând unele explicații, făcând unele comparații pentru a ajunge la niște concluzii care nu ne sunt favorabile. Poate părea ciudat, dar ce se petrece în Polonia sub conducerea partidului conservator Dreptate și Justiție (PiS), are influență și la noi. De unde ne așteptăm mai puțin !

Polonia este pe „lista neagră” a Uniunii Europene pentru derapaje severe de la democrație, pentru încălcarea principiilor politice care stau la baza înființării, organizării și funcționării democrațiilor din statele membre și a Uniunii Europene în ansamblul ei. Are alături Ungaria care îi calcă pe urme. Alt stat problemă.

În România, ideile conservatorilor PiS sunt promovate, intens, de către Călin Anton Popescu Tăriceanu și formațiunea pe care o conduce, ALDE. Fără a-l împiedica pe Tăriceanu dar și fără a-i face pe voie, PSD cochetează cu măsurile pe care guvernul polonez, iar la noi Tăriceanu, le are în vedere pentru distrugerea sistemului democratic în România. După „modelul” polonez !

În esență, în Polonia sunt promovate acțiuni în urma cărora echilibrul puterilor în stat va fi desființat. PiS dorește să subordoneze Justiția poloneză Parlamentului. Exact ca la noi ! Acțiuni contrare constituției poloneze iar la noi contrare constituției care la art. 1 alin. (4) se prevede că statul „se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale”. Constituția poloneză are aceleași prevederi, prevederi comune tuturor statelor membre ale Uniunii Europene și tuturor statelor democratice de pe glob.

PiS a început acțiunea imediat ce a ajuns la putere. A atacat Curtea Constituțională. De la acel moment, Uniunea Europeană și statele membre au devenit foarte, foarte atente. Noua putere poloneză a modificat numirile la Curtea lor Constituțională, a modificat atribuțiile Curții și au dat un rol Parlamentului pe care îl domină asupra deciziilor Curții Constituționale. Au decis să modifice Constituția în funcție de voința puterii politice a PiS. Dacă este ceva neconstituțional și deranjează PiS în procesul de atingere a obiectivelor politice, nici o problemă, actul normativ neconstituțional va deveni constituțional pentru că așa vrea puterea politică.

Acum văd alte obiecții ale juriștilor polonezi. Guvernul polonez vrea să facă o reformă a Justiției. După ce au umblat la Curtea Constituțională, umblă la Consiliul judiciar național (un fel de CSM de la noi), membrii acestuia urmând a fi numiți de Parlament. Adică, de puterea politică ! Evident că scopul este ca deciziile Consiliului judiciar național polonez, care are „putere” asupra instituțiilor care formează puterea judecătorească, să fie favorabile acțiunilor politice ale partidului la putere, adică, PiS. Au nevoie de așa ceva urgent pentru că realizarea obiectivelor politice prin intermediul actualului Parlament vor fi mai greu de înlocuit în viitorul Parlament în care, este posibil, PiS nu va mai avea majoritatea.

Refuzul guvernului condus de premierul Beata Szydlo de a publica un verdict al Tribunalului Constituțional pentru a ieși din criză a scufundat țara într-o gravă criză politică.

Juriștii polonezi adunați în Congres, profesioniști judecători, avocați, consilieri juridici (avocații statului, pentru cine nu știe), consideră că măsurile luate de guvernul polonez încalcă grav separația puterilor în stat, au ca scop subordonarea puterii judecătorești executivului și legislativului.

Fenomenul se petrece și la noi. Parlamentarii puterii PSD-ALDE lucrează de zor la subordonarea puterii judecătorești. În mod special se caută o subordonare către Parlament. Inculpatul Tăriceanu alături de infractorul Dragnea clamează permanent superioritatea Parlamentului față de executiv și puterea judecătorească. Au în mână instrumentul „inițiativa legislativă”. Pe care puterea judecătorească nu îl are. Vocalii Eugen Nicolicea, Șerban Nicolae, Florin Iordache alături de alți și alți „juriști” parlamentari anunță periodic că ei fac legile iar puterea judecătorească este obligată să le aplice.

La noi se merge chiar mai departe. La inițiativa celor de la ALDE, în special la cererea inculpatului Tăriceanu, fabrică acte normative prin care Președintele României să fie scos din procedura numirii magistraților aceasta urmând să treacă la Parlament, direct și indirect. Ei bine, existența competențelor Președintelui României în numirea magistraților este singura formă corectă pentru asigurarea independenței puterii judecătorești față de celelalte puteri. Este și o parte a substanței prevederii constituționale potrivit căreia Președintele României „veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice”. Medierea între puterile statului - legislativă, executivă și judecătorească - are rolul de a le atrage atenția atunci când una dintre ele o ia pe arătură și încearcă să se substituie altei puteri a statului.

Mai grav, Parlamentul României și-a arogat atribuții executive și „judecătorești”, extinzând rolul și funcțiile comisiilor parlamentare. Și mai grav, au instituit prin regulamentul propriu obligația prezentării în fața comisiilor speciale de anchetă (cercetare administrativ-judecătorească !) a magistraților (oful lor fiind procurorii, în special cei ai DNA !) ! Inadmisibil ! Chiar împotriva concluziilor unei decizii a Curții Constituționale care statuează că magistrații nu se pot subordona Parlamentului, ei făcând parte din puterea judecătorească.

Să revin la polonezi.

Pentru judecătorul de la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) Marek Safjan, "societatea poloneză a putut vedea astăzi (sâmbătă) prin acest congres că judecătorii polonezi sunt gata să apere statul de drept, o condiție pentru respectarea drepturilor omului".

Trag concluzia că noi am ajuns, datorită unor acțiuni ale actualei puteri politice dominată de PSD și ALDE, la care s-a raliat UDMR și PMP-ul lui Traian Băsescu, aproape de „buza prăpastiei”. Sunt 4 formațiuni politice în Parlament care luptă, pe față, împotriva puterii judecătorești. Sunt 4 formațiuni politice în Parlament care vor să încalece puterea judecătorească, atacând procurorii care formează Ministerul Public. Nu trebuie să ne mire prea mult. Când în Parlament au intrat persoane care au fost condamnate pentru infracțiuni de corupție, pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, au intrat persoane aflate în diferite faze ale procesului penal nu trebuie să ne mai mire ce se întâmplă. Când Parlamentul adoptă acte normative care permit condamnaților penal să ocupe funcții și demnități publice trebuie să ne punem serios întrebarea : în ce țară trăim ?

Uniunea Europeană a cerut Poloniei să revină asupra acestor decizii, amenințând cu declanșarea unei proceduri de "apărare a statului de drept".

Dacă UE va duce la îndeplinire avertismentul, Polonia ca fi prima țară din Uniunea împotriva căreia Comisia Europeană va angaja această procedură inedită.

Noi avem norocul, ca să spun așa, că suntem în procedura MCV pe sistemul judiciar. Ridicarea MCV va permite României accesul la spațiul Schengen dar și la alte facilități ale apartenenței la Uniunea Europeană. Suntem pe cale să blocăm, din cauza acțiunilor iresponsabile ale puterii PSD-ALDE finalizarea MCV. Indiferent cât ne dorim acest lucru. Pentru că acțiunile politicienilor noștri încep să semene din ce în ce mai mult cu acțiunile împotriva statului de drept ale conservatorilor (mai de grabă extremiști) polonezi.

Norocul nostru, acest lucru trebuie spus, este că îl avem pe Klaus Iohannis ca Președinte al României și că membrii Curții Constituționale sunt relativ independenți ! Norocul nostru este faptul că Justiția este încă liberă. Acțiunile parlamentarilor puterii împotriva statului de drept, împotriva Justiției, împotriva Președintelui României sunt abia la început. Nu am ajuns la stadiul nebuniei politice din Polonia.

Alertă ! Patru militari români răniți în Afganistan. Senatorul Daniel Barbu de la ALDE cum comentează ?

Alertă Agerpres. Patru militari români din Batalionul „Rechinii Albi” au fost răniți în timpul unei misiuni de patrulare pentru protecția forțelor de intervenție în Afganistan.

Sunt sub supraveghere medicală la spitalul militar al Bazei Aeriene din Kandahar. Starea lor este stabilă. Riscul de a fi răniți sau chiar a-și pierde viața este real, permanent, imprevizibil. Dar pentru a combate terorismul jihadist, pentru a asigura securitatea statelor europene dar și a altor state este nevoie ca în statul sursă de terorism să existe forțe capabile să le contracareze. Vedem cu ochii noștri că imigrația masivă din ultimii ani vine din zona Afganistan sau Irak, Pakistan sau Siria, acolo unde teroriști islamiști au instaurat teroarea. Odată cu imigranții vin și teroriștii !

Misiunea militarilor noștri în Afganistan nu este atât de simplă pe cât o prezintă unii politicieni români, complet idioți când este vorba despre judecăți de valoare. Or fi ei buni la învârtit vorbe pe niște scheme politicianiste dar când este vorba despre valori ale societăților umane sunt niște habarniști.

Nu mă interesează cine este el, din punct de vedere profesional. Nu mă interesează pentru că afirmația lui din aceste zile este de o idioțenie colosală.

Barbu a declarant că meseria de politician este mai periculoasă decât misiunea unui soldat în Afganistan.

Nu am prea avut intenția să compar misiunea unui politician cu cea a unui soldat, a unui soldat simplu nu a unui soldat care îndeplinește funcții cu răspunderi din ce în ce mai înalte în cadrul Forțelor Armate sau ale Forțelor de Poliție.

Mai pe șleau, soldatul este chemat acolo unde politicianul a dat greș sau a fost atât de prost încât a provocat un conflict armat. Iar cu privire la ordinea publică, polițistul vine să încurajeze populația să aplice legea sau să stingă eventualele focare de conflict provocate de politicienii idioți. Politicienii ca Daniel Barbu au comis atât de multe tâmpenii încât am ajuns să trimitem trupe pe teritoriul altor state, la cererea acestora, pentru a le sprijini să țină sub control terorismul. Nu spun tâmpenii. Terorismul este produsul politicienilor idioți din toate statele lumii.

În timp ce politicianul idiot, cum este Daniel Barbu își exprimă regretul pentru o declarație politică (e'te fleoșc !), soldatul trebuie să obțină pacea. Trebuie să obțină siguranța celor pe care i-a lăsat acasă dar și a idioților de politicieni care consideră că munca lor într-un Parlament este mai periculoasă decât activitatea soldatului aflat pe câmpul de luptă.

Mă cuprinde furia când mă gândesc că acest nemernic compară lupta soldatului pentru propria țară (indiferent unde o duce !) cu lupta politicianului care fuge de Justiție !

Cutremurul din Italia ar trebui să „cutremure” conștiințele și în România.

Amatrice - vechiul este la pământ, noul este în picioare !

Am ales, intenționat, această imagine. Pentru că eu vreau să mă refer la consecințele cutremurului sub aspectul imobilelor care, vechii fiind, chiar dacă mult apreciate pentru vechimea lor, au devenit „ucigașe”. Alături sunt clădirile care au rezistat cutremurului, clădiri mai noi, mai rezistente.

Turismul cultural-istoric dus la absurd are astfel de consecințe: moartea locuitorilor și a turiștilor ca urmare a prăbușirii clădirilor vechi și foarte vechi sau a clădirilor construite fără a ține cont posibilitatea producerii unui cutremur. O hartă seismică a Europei ne arată că Italia, alături de Turcia și Grecia, este „roșie” ! Posibilitatea producerii cutremurelor devastatoare este uriașă. Istoria este martoră.

Tema clădirilor istorice și a soartei lor există și la noi. Persoane care promovează agresiv turismul istoric-cultural cu țintă clădirile istorice sunt și la noi. Clădirile vechi au admiratori înrăiți, chiar dacă majoritatea acelor clădiri au devenit un real pericol public. Un cutremur „mai de Doamne ajută” le va pune la pământ fără nici un fel de discuție. Nu mai au rezistență funcțională. Niciunul dintre „admiratorii” lor nu se gândește la consecințele păstrării lor în picioare, la viețile pe care le pot curma aceste clădiri. Pe lângă locatari sunt puși în pericol cei care circulă pe străzile ce le înconjoară. Până și atitudinea tolerantă a autorităților publice poate fi considerată o tentativă de crimă. O crimă cu premeditare, pentru că se cunoaște, foarte bine soarta acestor clădiri la un cutremur ca cel din Italia.

Cutremurul din Italia ne arată unde se ajunge când te gândești la bani și nu la viața oamenilor.

În București, dar și în alte localități, sunt clădiri vechi protejate prin acțiunea constantă împotriva dărâmării lor a organizațiilor de tot felul. La care se adaugă Ministerul culturii unde și-au găsit locul tot felul de „apărători ai istoriei arhitecturale” și „culturii urbanistice”. Din nefericire, o mare parte dintre ele sunt ocupate de instituții publice care au rolul de intervenție de specialitate. Este anormal ca IGSU să aibă personalul și tehnica de intervenție în clădiri care au fost expertizate ca fiind în pericol de prăbușire la un cutremur ! Dacă mor salvatorii, dacă le este distrusă tehnica de intervenție, cine dracu mai intervine ? La fel de anormal este să ai legi clare dar să nu le aplici. Dacă le aplici, îți sar în cap „salvatorii” de tot felul. Acei „salvatori” care se declară societate civilă. Ca să fiu rău, pot spune fără să greșesc că acei salvatori gândesc cu altceva decât cu capul.

Dacă o clădire veche, în care a trăit nu știu care persoană pentru care s-a dezvoltat un anume cult, este mai retrasă de la stradă, o eventuală prăbușire a ei ne punând în pericol viața altor persoane, mai poate fi lăsată în picioare până la prăbușire, o clădire aflată la stradă nu mai poate avea aceeași soartă. Mai ales dacă în imediata apropiere a ei există alte clădiri de interes public, clădiri în care publicul se află în mod constant în număr mare. O astfel de clădire trebuie demolată urgent. Indiferent dacă place sau nu ONG-urilor care „trăiesc” de pe urma unor astfel de relicve istorice sau proprietarilor.

Unele clădiri nu mai pot fi salvate. Structura lor de rezistență este din ce în ce mai slabă pe măsură ce trece timpul. Dacă au proprietar, acela trebuie obligat să le dărâme și să construiască altceva pe spațiul lăsat liber. Dacă este a statului, nici nu se mai pune problema păstrării ei pentru „istoria culturală”. Între „istoria culturală a urbanismului în localitate” și viața oamenilor nu există alegere. Viața oamenilor este infinit mai importantă.

S-au tot dat semnale privind clădirile cu „bulină roșie”. Ca un făcut, din diferite unghere obscure, au tot răsărit „apărători și salvatori” care vin să demonstreze că eliminarea lor distruge istoria orașului, îi distruge identitatea culturală, îi aia și ailaltă. Dacă primăria vrea eliminarea unei clădiri, imediat „salvatorii” deschid o acțiune la instanța de judecată. Pot să calific acei salvatori ca fiind complici la crimă ? De ce nu. Nimic nu mă împiedică. Ba, dacă mă gândesc mai bine, am și suport legal  pentru această judecată.

Noul Cod civil îmi dă dreptate. La fel era și în vechiul Cod civil:

Art. 1349
Răspunderea delictuală
(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
(3) În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului.
(4) Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabileşte prin lege specială.

Voi mai pune niște articole din Codul civil dar și o explicație juridică de pe site „raspunsuri juridice”,  a av. Dobrescu Bogdan privind „forța majoră”. Le găsesc utile problemei ridicate de mine în articolul de mai sus.

Art. 1376
Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri
(1) Oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.
(2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul coliziunii unor vehicule sau în alte cazuri similare. Cu toate acestea, în astfel de cazuri, sarcina reparării tuturor prejudiciilor va reveni numai celui a cărui faptă culpabilă întruneşte, faţă de ceilalţi, condiţiile forţei majore.
Art. 1377
Noţiunea de pază
În înţelesul dispoziţiilor Art. 1375 şi 1.376, are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziţii legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul şi supravegherea asupra animalului sau a lucrului şi se serveşte de acesta în interes propriu.
Art. 1378
Răspunderea pentru ruina edificiului
Proprietarul unui edificiu sau al unei construcţii de orice fel este obligat să repare prejudiciul cauzat prin ruina lor ori prin desprinderea unor părţi din ele, dacă aceasta este urmarea lipsei de întreţinere sau a unui viciu de construcţie.
Art. 1380
Cauze de exonerare
În cazurile prevăzute la Art. 1375, 1.376, 1.378 şi 1.379 nu există obligaţie de reparare a prejudiciului, atunci când acesta este cauzat exclusiv de fapta victimei înseşi ori a unui terţ sau este urmarea unui caz de forţă majoră.

Av. Dobrescu Bogdan
Forta majora este o imprejurare de origine externa, cu caracter exceptional, care este absolut imprevizibila si inevitabila. Noile dispozitii ale art. 1351 alin. (2) C.Civ. prevad ca “ Forta majora este orice eveniment extern, imprevizibil, absolute invincibil si inevitabil”
Pentru a fi in prezenta cazului de forta majora, este necesar sa fie indeplinite trei conditii, caractere particulare ale evenimentului prejudicios:
-exterioritatea, fapt relevant de art. 1351 alin. (2) care se. refera la o “cauza straina”. Acest caracter a fost pus in evidenta de catre practica judiciara, in special in cazurile de raspundere pentru prejudiciile cauzate de lucruri si animale. Evenimentele de forta majora sunt fenomene naturale extraordinare, straine de activitatea si vointa omului.
-imprevizibilitatea, situatie care se refera atat la producerea imprejurarii cat si la efectele acesteia. Imprevizibilul se deosebeste de previzibil cu ajutorul unui criteriu de normalitate, domeniul imprevizibilitatii restrangandu-se la evenimente care, desi se pot produce, sunt prin raritatea lor extraordinare. Prin urmare, forta majora presupune o imprevizibilitate cu caracter obiectiv si absolut, un asemenea eveniment apreciindu-se luand ca etalon prudenta si diligenta unei persoane care depune toata grija de care este capabil un om in activitatea sa.
-inevitabilitatea si absoluta invincibilitate. Chiar daca un fenomen este imprevizibil, nu poate fi calificat ca un caz de forta majora, daca a existat posibilitatea preintampinarii producerii lui sau posibilitatea de a se evita efectele sale pagubitoare. Aceasta inevitabilitate trebuie sa fie absoluta pentru orice persoana. Aprecierea de face tinad cont de toate posibilitatile unei persoane care care depune diligenta maxima de care este in stare cel mai capabil om
Noul Cod civil, in art. 1351 alin. (2) foloseste pentru definirea fortei majore termenii de eveniment etern, imprevizibil, absolut invincibil. Principalul efect al fortei majore este este excluderea raspunderii civile, nu consecinta inlaturarii raspunderii persoanei care ar fi fost obligata la repararea prejudiciului
Fiind un fapt juridic, poate fi dovedita cu orice mijloc de proba.
In situatia in care forta majora este singurul fenomen care a provocat prejudiciul, angajarea raspunderii civile este exclusa, deoarece lipseste vinovatia celui care a comis fapta ilicita. In situatia in care prejudiciul este provocat de un complex de factori, dintre care numai unii intrunesc caracterele fortei majore, iar altii sunt cazuri fortuite, avem doua situatii;
-daca legea asimileaza cazul fortuit cu forta majora, atunci raspunderea va fi exclusa in totalitate
-daca legea prevede ca numai forta majora exclude raspunderea civila, obligatia de reparare va fi proportionala cu contributia cazului fortuit la producerea prejudiciului

Pentru toate clădirile cu bulină roșie din București și din țară nu mai există posibilitatea exonerării de răspundere în cazul unui cutremur, caz de forță majoră, pentru că se știe care va fi comportamentul probabil al respectivelor clădiri la un cutremur ! Pentru aceste clădiri dar și pentru altele, care încă nu au fost expertizate, se va putea dovedi că „a existat posibilitatea preîntâmpinării producerii unor pagube sau de evitare a producerii acestora”. Dărâmarea unor astfel de clădiri periculoase este prima condiție. Din moment ce structura lor de rezistență este prea slabă pentru a fi reabilitate, dărâmarea lor este obligatorie. Marii doritori de „istorie arhitecturală” pot pune mână de la mână și construi un album foto sau o arhivă de filme despre acele clădiri însă nu pot împiedica salvarea oamenilor de la un dezastru previzibil. Da, previzibil, pentru că avem un istoric seismic în mare parte din țară, pentru că avem mai multă informație privind teritoriul țării sub aspectul construcției lui geologice, pentru că avem un Institut care ne tot atrage atenția asupra evoluției geologice a terenului pe care există România, ca țară.