Se afișează postările cu eticheta Polonia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Polonia. Afișați toate postările

luni, 17 septembrie 2018

Polonia a fost suspendată din ENCJ


ENCJ uneste instituțiile naționale din statele membre ale Uniunii Europene care sunt independente de executiv și legislativ și care sunt responsabile pentru sprijinirea sistemului judiciar în furnizarea de justiție independentă.

ENCJ SUSPENDĂ CONSILIUL NAȚIONAL JURIDIC POLONEZ - KRS

La 17 septembrie 2018, Adunarea Generală a ENCJ sa reunit la București pentru a discuta poziția Consiliului Național al Justiției Poloneze, KRS, în cadrul ENCJ. 

Este o condiție a apartenenței la ENCJ, ca instituțiile sunt independente de executiv și legislativ și asigură responsabilitatea finală pentru sprijinirea sistemului judiciar în furnizarea de justiție independentă.

ENCJ a devenit îngrijorat că, ca urmare a recentelor reforme din Polonia, KRS nu mai îndeplinea această cerință. Ca urmare, o vizită în Polonia a avut loc în iunie 2018 pentru a examina problema. Cu toate acestea, preocupările au rămas și, în consecință, comisia a propus suspendarea aderării KRS. KRS a participat la întâlnire și și-a exprimat poziția. Adunarea Generală a examinat propunerea și a hotărât să suspende calitatea de membru al KRS.

Prin urmare, KRS este, deocamdată, lipsită de drepturile de vot și exclusă de la participarea la activitățile ENCJ. Cu toate acestea, ENCJ se angajează să rămână în contact cu KRS. ENCJ va continua să monitorizeze situația și așteaptă cu nerăbdare momentul în care KRS îndeplinește cerințele ENCJ și poate, ca rezultat, să fie salutat în calitate de membru activ al ENCJ. Între timp, ENCJ este pregătit să ofere asistență și îndrumare KRS în stabilirea respectării Standardelor europene pentru consiliile judiciare.

Sa considerat că a fost o zi foarte tristă, deoarece KRS a fost unul dintre părinții fondatori ai rețelei, iar reprezentanții acestora în rețea au fost foarte respectați și au contribuit foarte mult la activitatea rețelei, atât în ​​Consiliu cât și în diferite proiecte ENCJ de-a lungul multor ani.

Circumstanțele extreme ale acestui caz au dus la decizia luată. Aceste circumstanțe au fost prezentate în lucrarea consiliului executiv care a fost publicată la 16 august 2018.

ENCJ își propune să îmbunătățească cooperarea și buna înțelegere reciprocă între Consiliile pentru justiție și membrii sistemului judiciar al statelor membre ale Uniunii Europene. Acest obiectiv aduce împreună o responsabilitate comună de a susține fundamentul ordinii juridice europene comune, în special statul de drept și independența sistemului judiciar în cadrul ordinii respective. Statele membre sunt libere să-și organizeze sistemele judiciare într-un mod pe care îl consideră potrivit, însă există anumite standarde minime care trebuie respectate.

***
ENCJ a efectuat o vizită și în Ungaria, în luna iulie, tot pentru probleme legate de independența Justiției.
În 9 și 10 iulie, delegația ENCJ a călătorit în Ungaria pentru o vizită de curtoazie la Consiliul Național Maghiar pentru Justiție. Au avut loc întâlniri cu membrii Consiliului și Kees Sterk, președintele ENCJ, s-au adresat pe teme precum autoguvernarea și rolul consiliilor pentru justiție . 
Delegația sa întâlnit, de asemenea, cu ministrul justiției, care a explicat că a fost însărcinat cu două chestiuni importante: evaluarea administrării sistemului judiciar și instituirea noului sistem al instanțelor administrative. 
Viktor Vadasz, membru al Consiliului Judiciar Național Maghiar (OBT), a scris un articol cu ​​titlul: "Criza în administrația judiciară maghiară?" care oferă o perspectivă excelentă asupra provocărilor cu care se confruntă OBT. 
Delegația Consiliului ENCJ și-a oferit sprijin membrilor OBT și a promis că Consiliul va continua să monitorizeze evoluțiile din Ungaria. 
***
Urmează România?

duminică, 8 octombrie 2017

Subordonarea Justiției. „Modelul” Polonia și Ungaria acum în România

Imagine HotNews
Știu că avem un guvern care a luat-o pe arătură. Știu că face prăpăd economic și distruge, de parcă are ca obiectiv distrugerea, sistemele sociale ale României pentru a satisface „invențiile” unor indivizi puși pe căpătuială, deciși să rămână în istorie ca „formatori de țară”.

Nu este o noutate. În 2014 s-a terminat „domnia” lui Traian Băsescu, alt „făuritor de țară”, alt „domnitor” de modă veche, alt personaj sinistru care visa viitorul pe deasupra nevoilor persoanelor care formează populația României. După ce și-a terminat mandatele, lucrarea lui statală și-a găsit obștescul sfârșit.

Iar asta ne confirmă faptul că tot ce este construit împotriva oamenilor, împotriva intereselor majore ale națiunii nu are finalitatea dorită de „dictatori”. Lumea revine la normalitate. Iar conducătorii ar trebui să priceapă, dacă nu au tărâțe'n cap, că lumea „nu se mișcă” repede ci încet, bunăstarea nu apare peste noapte, ci după o îndelungă acumulare, evoluția societății nu se poate realiza bătând din palme ci pregătind generațiile care vin să participe la construcția ei  prin mai multă știință de carte, mai multă pricepere în folosirea tehnologiilor moderne și eficiente, o mai bună sănătate, o educație în sensul național și al ambiției de a deveni mai buni și mai eficienți în raport cu alte națiuni.

La „cursdeguvernare” am găsit un material cu titlul „Justiția în România – din perspectiva cazurilor Poloniei și Ungariei. ”Armele” Comisiei și severitatea reacțiilor”, scris de judecătorul Horațiu Dumbravă. Îl recomand. Mai ales pentru faptul că judecătorul este o persoană avizată să facă astfel de aprecieri fiind în perioada 2011-2016 membru al comitetului executiv al rețelei consiliilor judiciare din Uniunea Europeană. Postură din care a fost martor la „reformele judiciare” din Ungaria și Polonia dar și la reacțiile Uniunii Europene de respingere a lor. Uneori, când situația era prea complicată, cele două state au făcut un pas în spate dar nu au renunțat la subordonarea Justiției de către executiv. De fapt, în Polonia și Ungaria suntem în fața unor executive care au subordonat legislativul și Justiția. Fără echivoc iar Uniunea Europeană este foarte fermă în a declara și acționa ca atare, că cele două state încalcă prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și, ca atare, vor fi aplicate prevederile art. 7 care lipsește cele două state de dreptul de a vota în Consiliul European.

Judecătorul Horațiu Dumbravă observă că ideile năstrușnice ale ministrului Tudorel Toader sunt foarte asemănătoare cu ideile polonilor sau ale ungurilor. Parlamentul României este captivul unui grup infracțional organizat condus de infractorul Liviu Dragnea. Infractorul Dragnea conduce de fapt și executivul, prin „intermediul” partidului, executivul fiind chemat la partid să dea socoteală cu privire la măsurile ce le aplică nu potrivit programului de guvernare aprobat de Parlament ci după cum i se scoală infractorului Dragnea „inteligența”. Pur și simplu, infractorul Liviu Dragnea a reînviat partidul stat, ca pe timpul dictaturii comuniste.

Câteva concluzii sunt mai mult decât evidente. Instituțiile Uniunii Europene au experiența căpătată cu Polonia și Ungaria așa că au înțeles foarte ușor ce dorește să facă infractorul Liviu Dragnea și găștile politice care îl asistă.

  • voința politică a fost determinantă în a schimba structura, funcționarea instanțelor, numirea și revocarea președinților de instanțe și alte măsuri. Așa cum a remarcat Comisia Europeană, prin aceste „reforme” se crează premisa politizării justiției (Ungaria: aici, Polonia: aici).
  • Pe lângă majoritatea parlamentară confortabilă din ambele state, guvernele aparțin aceluiași partid, iar curțile constituționale au devenit pârghii ale puterii politice. În Polonia, președintele republicii este parte a aceluiași partid aflat la putere.
  • Presa a relatat că lideri politici importanți ai forțelor politice ce dețin puterea politică sau apropiați ai lor au probleme de natură penală, iar subordonarea justiției are ca țintă și asigurarea puterii parlamentare, guvernamentală pe o lungă perioadă de timp (Ungaria: aici și aici; Polonia: aici).
  • Era nevoie, pe lângă retorica populistă, și de oameni din sistem care să gândească coerența acestor pachete de legi. Evident, aceștia au fost numiți în funcțiile înalte ale sistemului de justiție „reformat”.
Să privim cu atenție observațiile de mai sus.

Reformele care crează premisa politizării justiției au ajuns și la noi, prin „bunăvoința” specialiștilor pe care PSD și ALDE i-au băgat în Justiție sau în structurile apropiate justiției. Tudorel Toader este ministru al justiției, „civicii” cum ar fi Alistar au intrat, prin votul PSD-ALDE în Parlament (au majoritate, ce naiba!), în CSM și dau acolo 2 voturi pentru PSD-ALDE, niște judecători au trecut cu cățel și purcel de partea puterii politice stimulați cu ideea că vor fi sprijiniți să elimine procurorii din sistemul magistraturii, unii procurori care au ceva de împărțit cu Kovesi și Lazăr s-au alăturat și ei, bașca liota de universitari care mănâncă cu polonicul pe la Tv tot felul de tâmpenii, doar-doar vor fi băgați în seamă și vor ajunge și ei la „oasele puterii” pe care le visează zi și noapte.

Și în Polonia și în Ungaria, legislativul și executivul sunt complet la dispoziția unui singur partid. De la președintele republicilor la acel +1 care asigură majoritatea în Parlament.

Și în Polonia și în Ungaria presa a semnalat că lideri politici care dețin puterea sau apropiați ai lor au probleme cu legea penală, scopul „reformelor” fiind acela de a-i scăpa de justiție dar și de a asigura pe viitor asigurarea puterii parlamentare și guvernamentale. Din moment ce au subordonat justiția, atacul asupra opoziției se va face și cu concursul justiției, liderii politici și partidele care le sunt adversari politici vor fi „controlate” prin intermediul actorilor  justiției. Procesele politice sunt la îndemână cu o justiției controlată și având alături o presă subordonată.

România are particularități. Nu sunt de bun augur. Polonia și Ungaria își asigură sprijinul reciproc în Consiliul European (au încă dreptul de veto), Parlamentul European și în fața Comisiei Europene. România nu are pe nimeni. Nu este exclus ca Ungaria să „sară” în ajutorul PSD-ALDE prin folosirea șantajului: introducerea limbii maghiare ca limbă oficială în România, acel celebru deja 10% din populație să fie vorbitoare de maghiară, Ungaria va sprijini România în fața „hainilor de la Bruxelles”. Bine-bine, ținta politică este ca la București, în baza acestei legi, să vedem pe străzi cum acestea vor avea și denumirea în limba maghiară, instituțiile publice vor trece și denumirea maghiară a sediului lor, instituțiile publice vor fi obligate să angajeze vorbitori de limba maghiară pentru că aceasta devine limbă oficială a statului iar obligarea unui maghiar să vorbească limba română ar însemna „un abuz nepermis în democrație” față de un reprezentant al minorității. Deja Kelemen Hunor anunță că PNL se comportă expremist, că bagă pumnul în gură minorității maghiare.

România are MCV-ul în vigoare. Este evident că derapajul major de la democrație nu va duce la încetarea MCV. Minciunile guvernului că au primit aprobarea Comisiei Europene pentru aceste „reforme” ale justiției au fost repede contrate de Comisia Europeană. Nu, nu au fost de acord, sunt chiar îngrijorați de ideile pe care puterea PSD-ALDE le impune în această așa-zisă reformă.

Mecanismul statului de drept ce a fost adoptat de Comisia Europeană în 2014


  • Din capul locului trebuie spus că Polonia este deja subiect al acestui mecanism. Este deja parcurs al doilea pas împotriva Poloniei, de către Comisie, și anume sesizarea Curții Uniunii Europene de Justiție.
  • Mecanismul poate fi citit aici (comunicatul oficial al Comisiei Europene). De remarcat că acest mecanism a fost adoptat în anul 2014 după eșecul unor sancțiuni eficace pe care instituțiile UE să le adopte la adresa Ungariei.
  • Întregul proces se finalizează cu „opțiunea nucleară”, după cum o denumește Comisia Europeană: declanșarea procedurii prevăzute de art. 7 din Tratatul UE, care, se poate finaliza cu suspendarea dreptului de vot în instituțiile europene, inclusiv în Consiliul European.
  • Sunt și alte instrumente ce pot fi activate de Comisia Europeană, din oficiu sau la solicitarea statelor membre, cum ar fi suspendarea negocierilor cu România privind spațiul Schengen, sau cele privind aderarea la moneda UE (așa numitul spațiu euro), precum și alte măsuri.
  • Ca o concluzie: s-ar putea să asistăm la măsuri fără precedent în cazul României pe care să le ia instituțiile UE, dacă puterea politică din România este determinată să ducă până la capăt subordonarea politică a justiției. Nu știu dacă responsabilii de acest proces din România au avut în vedere o astfel de evoluție, dar de plătit, vom plăti pagubele noi, cetățenii români.
Fiind un articol tehnic, aplicat, motivat, nu putem vorbi despre „jocuri de cuvinte”. Autorul se mișcă în limitele raționamentului juridic, face parte din natura lui ca profesionist al dreptului. Exemplele date sunt absolut suficiente pentru a face credibilă judecata. Suntem pe marginea prăpastiei. Suntem în fața unui risc major pentru că suportul constituțional al statului de drept are rateuri. Curtea Constituțională a României s-a aliat cu puterea politică PSD-ALDE pentru a face pe plac unor infractori ajunși la puterea politică.

Stăm foarte rău la capitolul implicare cetățenească în viața societății. S-a umplut țara de „independenți” și de „indolenți”. Starea societății românești este o garanție pentru libertatea de mișcare a infractorilor. Iar infractorii nu s-au lăsat prea mult invitați să preia puterea politică în România.

sâmbătă, 23 septembrie 2017

Viitorul sună bine. Plasticul redevine hidrocarbură. Motorină din plastic


TVR știri (aici). Motorină din plastic. Inventatorii polonezi au o soluție pentru reciclare

„Printr-un reactor special, masele plastice sunt încălzite controlat, aşa încât să nu ardă. Urmatoarea etapă este ruperea catenelor lungi de polietilena sau ruperea polietilenei în catene mai scurte de hidrocarburi care sunt mai potrivite pentru obținerea carburanților.”

Ei bine, față de multe alte știri, aceasta este una mare. Uriașă. Este una din marile soluții la poluare.

Poate voi apuca să citesc și o știre care să ne spună că există o soluție la captarea carbonului din atmosferă rezultat ca urmare a activității umane. Unele încercări au fost făcute. Mai este vorba și despre metanul pe care îl aruncăm în atmosferă și care este foarte nociv, mai sunt sulfații și nitrații. De la gazele eliberate de turmele de erbivore care asigură hrana lumii „civilizate”, la mașinile aceleiași lumi pe bază de hidrocarburi, la focurile deschise ale lumii mai puțin evoluate ... toate pot căpăta o soluție de control. Dacă poliesterul are soluție, restul de ce nu ar avea ?!

marți, 19 septembrie 2017

Când ceri UE să îți dea, trebuie să ai capacitatea să primești

Fiecare țară membră a UE vrea să fie văzută mai bine, vrea ca unele probleme ale ei să devină preocupări ale Uniunii, vrea să obțină mai mult decât are și, cum este cazul nostru, vrea mai mult decât poate. Nu primește, ceilalți sunt de vină pentru neputința „națională”.

Macron, în Franța, exportă o problemă de pe piața muncii interne pe piața muncii din UE, alături de alte state. Un articol pe „cursdeguvernare” este destul de lămuritor. Presiunea pusă asupra celorlalte state este imensă însă impactul asupra fenomenului detașării este mic.

Și este mic pentru că principalele state în care funcționează firme care asigură detașările sunt Polonia, Germania, Franța ... Olanda, Belgia etc. România este printre statele care au la detașare sub 50.000 de lucrători !

De fapt, se observă că este o mișcare politică îndreptată împotriva statelor mai puțin dezvoltate din Uniunea Europeană, este de fapt o măsură care vrea să limiteze libera circulație a lucrătorilor din statele care furnizează lucrători „ieftini”. Se vrea blocarea unui fenomen natural în cadrul Uniunii Europene, unul care permite statelor mai puțin dezvoltate să crească.

Are sprijinul altor state dezvoltate care au constatat că au aceleași „probleme” - Germania, Olanda, Austria, Belgia etc. Mai mult, Macron a afirmat în discursurile lui prin capitalele europene mai „slabe” că din cauza „detașaților” Marea Britanie iese din Uniunea Europeană. Mai pe șleau, din cauza voastră, a „sărăntocilor”, Uniunea Europeană este pe cale să se destrame.

Ungaria vrea să exporte în Uniunea Europeană naționalismul și ultra-naționalismul maghiar. Ungaria cere Uniunii Europene un statut care contravine principiilor care au dus la formarea Uniunii Europene. Ungaria vrea să fie o enclavă în spațiul Uniunii Europene care să primească dar care să nu dea. Practic, Ungaria cere ceva ce nu poate avea. Din acest motiv irită politicienii altor state ale Uniunii Europene care se exprimă foarte virulent când este vorba despre Ungaria sub conducerea prim-ministrului Viktor Orban.

Refuzul de a participa la efortul de primire, temporară, a refugiaților generați de războiul din Siria și Irak, a mers mai departe și a promovat „puritatea etniei maghiare” și „supremația limbii maghiare”. Acțiunile Ungariei pentru impunerea „maghiarismului” în spațiul Uniunii Europene a ajuns chiar la negarea unor hotărâri judecătorești. Este lipsită de logică și declarația Ungariei că nu mai susține aderarea României la OCDE pentru că o instanță de judecată a constatat că înființarea unui liceu catolic maghiar nu a respectat prevederile legale! De aici rezultă că dacă este vorba despre „interesele maghiare”, guvernul României trebuie să renunțe la legile țării pentru că ele deranjează politicienii de la Budapesta.

Polonia se comportă la fel. La fel ca Ungaria caută și promovează idei care duc la stări conflictuale cu alte state. La fel ca Ungaria a beneficiat de o puternică susținere economică din partea Uniunii Europene începând cu perioada de pre-aderare și mai ales după aceea, astăzi a devenit unul dintre statele semnificative economic și, normal, vrea să ocupe o poziție „de control” asupra spațiului de la frontiera cu Germania spre est și sud. Ungaria vrea să fie o „poartă” între România și restul statelor membre ale UE, o poartă care se deschide sau închide în funcție de cum consideră guvernul ungar că trebuie ca România să primească sau nu.

Este evident că Ungaria și Polonia se comportă de o manieră care a devenit contrară spiritului Uniunii Europene astfel că cererile lor nu pot fi satisfăcute. Ar însemna ca statele „din spatele lor” să devină captive ceea ce contravine scopului pentru care Uniunea Europeană s-a format și, mai ales, s-a extins.

Vecinul de la sud, Bulgaria, încheie cu Grecia un acord pentru dezvoltarea infrastructurii de transport de mare viteză (rutieră și feroviară) dar ... până la frontiera cu România. Trecerea peste frontiera României, la Ruse-Giurgiu nu în altă parte, se va face într-un timp viitor. Nu este singura acțiune a Bulgariei de „sancționare a concurentului” România, competiția Bulgariei cu România fiind deja tradițională. Iar dacă ne uităm cu mai mare atenție, observăm că Bulgaria și Ungaria acționează complementar.

România vrea, cel puțin în declarații, dar nu poate. Corina Crețu ne-a arătat și de ce nu putem: prea multă birocrație din cauza tendinței de a ține sub control. Vrem în Schengen dar nu suntem în stare să rezolvăm problemele care permit intrarea în Schengen. Am îndeplinit niște condiționalități dar nu le asigurăm permanența. Am tehnologia dar ... nu funcționează! Nu îi asigur mentenanța. Iar celelalte state află aceste lucruri și, normal, se opun. Justiția este sub presiunea politicului în pericol de a fi politizată iar asta înseamnă că funcționarea ei la standardele Uniunii Europene este pusă sub semnul întrebării. Politicul tratează cu dezinteres elementele de bază ale asocierii statelor în cadrul Uniunii Europene, în special cu privire la Justiție, frontiere și securitatea celorlalte state membre: controlul imigrației ilegale, controlul vamal, controlul sanitar veterinar, controlul fitosanitar etc. Că vrei să crești economic este una, este problema ta internă, dar dacă vrei mai mult - accederea în Spațiul Schengen, de exemplu -, trebuie să oferi siguranța celorlalte state membre ale Uniunii Europene că poți să le asiguri securitatea. Împotriva imigrației ilegale, împotriva terorismului, împotriva crimei organizate, împotriva bolilor contagioase, împotriva bolilor animalelor și plantelor, protecția împotriva speciilor invazive, împotriva produselor contra-făcute etc. Iar la noi se pare că toate măsurile luate, declarate, au rămas la nivelul declarațiilor

Vrem în Zona Euro dar nu suntem capabili. Știu că avem o parte din indicatori îndepliniți. Dar suntem și foarte-foarte săraci. În Zona Euro, statele au un venit pe cap de locuitor în jurul a 30.000 euro iar noi suntem la peste 8.000 euro! Cehia are peste 18.000 de euro pe cap de locuitor și încă nu se grăbește să intre în Zona Euro. Ca să intrăm în Zona Euro trebuie să ne dezvoltăm mai mult. Iar proiecțiile nu ne sunt favorabile.

Un interesant articol este tot la „cursdeguvernare” (aici). O prognoză „caldă” (inspirat titlu de articol), dar are condiționalități mari.

Și intrarea în Spațiul Schengen, și aderarea la Zona Euro, și participarea la alte proiecte și programe pe care Uniunea Europeană le va iniția, chiar o mai mare contribuție la poziția noastră în NATO depind, major, de capacitatea noastră de a le accesa. Datul din gură, este dăunător. Dacă vrei ceva, trebuie să și fii capabil să ai acel ceva!

duminică, 21 mai 2017

Juriștii polonezi sunt mai fermi ca cei români în apărarea statului de drept

Agerpres. Juriștii polonezi denunță "politizarea" justiției de către conservatorii din PiS

Congresul juriștilor polonezi - apărarea statului de drept
Mă văd obligat să tratez acest eveniment dând unele explicații, făcând unele comparații pentru a ajunge la niște concluzii care nu ne sunt favorabile. Poate părea ciudat, dar ce se petrece în Polonia sub conducerea partidului conservator Dreptate și Justiție (PiS), are influență și la noi. De unde ne așteptăm mai puțin !

Polonia este pe „lista neagră” a Uniunii Europene pentru derapaje severe de la democrație, pentru încălcarea principiilor politice care stau la baza înființării, organizării și funcționării democrațiilor din statele membre și a Uniunii Europene în ansamblul ei. Are alături Ungaria care îi calcă pe urme. Alt stat problemă.

În România, ideile conservatorilor PiS sunt promovate, intens, de către Călin Anton Popescu Tăriceanu și formațiunea pe care o conduce, ALDE. Fără a-l împiedica pe Tăriceanu dar și fără a-i face pe voie, PSD cochetează cu măsurile pe care guvernul polonez, iar la noi Tăriceanu, le are în vedere pentru distrugerea sistemului democratic în România. După „modelul” polonez !

În esență, în Polonia sunt promovate acțiuni în urma cărora echilibrul puterilor în stat va fi desființat. PiS dorește să subordoneze Justiția poloneză Parlamentului. Exact ca la noi ! Acțiuni contrare constituției poloneze iar la noi contrare constituției care la art. 1 alin. (4) se prevede că statul „se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale”. Constituția poloneză are aceleași prevederi, prevederi comune tuturor statelor membre ale Uniunii Europene și tuturor statelor democratice de pe glob.

PiS a început acțiunea imediat ce a ajuns la putere. A atacat Curtea Constituțională. De la acel moment, Uniunea Europeană și statele membre au devenit foarte, foarte atente. Noua putere poloneză a modificat numirile la Curtea lor Constituțională, a modificat atribuțiile Curții și au dat un rol Parlamentului pe care îl domină asupra deciziilor Curții Constituționale. Au decis să modifice Constituția în funcție de voința puterii politice a PiS. Dacă este ceva neconstituțional și deranjează PiS în procesul de atingere a obiectivelor politice, nici o problemă, actul normativ neconstituțional va deveni constituțional pentru că așa vrea puterea politică.

Acum văd alte obiecții ale juriștilor polonezi. Guvernul polonez vrea să facă o reformă a Justiției. După ce au umblat la Curtea Constituțională, umblă la Consiliul judiciar național (un fel de CSM de la noi), membrii acestuia urmând a fi numiți de Parlament. Adică, de puterea politică ! Evident că scopul este ca deciziile Consiliului judiciar național polonez, care are „putere” asupra instituțiilor care formează puterea judecătorească, să fie favorabile acțiunilor politice ale partidului la putere, adică, PiS. Au nevoie de așa ceva urgent pentru că realizarea obiectivelor politice prin intermediul actualului Parlament vor fi mai greu de înlocuit în viitorul Parlament în care, este posibil, PiS nu va mai avea majoritatea.
Refuzul guvernului condus de premierul Beata Szydlo de a publica un verdict al Tribunalului Constituțional pentru a ieși din criză a scufundat țara într-o gravă criză politică.
Juriștii polonezi adunați în Congres, profesioniști judecători, avocați, consilieri juridici (avocații statului, pentru cine nu știe), consideră că măsurile luate de guvernul polonez încalcă grav separația puterilor în stat, au ca scop subordonarea puterii judecătorești executivului și legislativului.

Fenomenul se petrece și la noi. Parlamentarii puterii PSD-ALDE lucrează de zor la subordonarea puterii judecătorești. În mod special se caută o subordonare către Parlament. Inculpatul Tăriceanu alături de infractorul Dragnea clamează permanent superioritatea Parlamentului față de executiv și puterea judecătorească. Au în mână instrumentul „inițiativa legislativă”. Pe care puterea judecătorească nu îl are. Vocalii Eugen Nicolicea, Șerban Nicolae, Florin Iordache alături de alți și alți „juriști” parlamentari anunță periodic că ei fac legile iar puterea judecătorească este obligată să le aplice.

La noi se merge chiar mai departe. La inițiativa celor de la ALDE, în special la cererea inculpatului Tăriceanu, fabrică acte normative prin care Președintele României să fie scos din procedura numirii magistraților aceasta urmând să treacă la Parlament, direct și indirect. Ei bine, existența competențelor Președintelui României în numirea magistraților este singura formă corectă pentru asigurarea independenței puterii judecătorești față de celelalte puteri. Este și o parte a substanței prevederii constituționale potrivit căreia Președintele României „veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice”. Medierea între puterile statului - legislativă, executivă și judecătorească - are rolul de a le atrage atenția atunci când una dintre ele o ia pe arătură și încearcă să se substituie altei puteri a statului.

Mai grav, Parlamentul României și-a arogat atribuții executive și „judecătorești”, extinzând rolul și funcțiile comisiilor parlamentare. Și mai grav, au instituit prin regulamentul propriu obligația prezentării în fața comisiilor speciale de anchetă (cercetare administrativ-judecătorească !) a magistraților (oful lor fiind procurorii, în special cei ai DNA !) ! Inadmisibil ! Chiar împotriva concluziilor unei decizii a Curții Constituționale care statuează că magistrații nu se pot subordona Parlamentului, ei făcând parte din puterea judecătorească.

Să revin la polonezi.
Pentru judecătorul de la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) Marek Safjan, "societatea poloneză a putut vedea astăzi (sâmbătă) prin acest congres că judecătorii polonezi sunt gata să apere statul de drept, o condiție pentru respectarea drepturilor omului".
Trag concluzia că noi am ajuns, datorită unor acțiuni ale actualei puteri politice dominată de PSD și ALDE, la care s-a raliat UDMR și PMP-ul lui Traian Băsescu, aproape de „buza prăpastiei”. Sunt 4 formațiuni politice în Parlament care luptă, pe față, împotriva puterii judecătorești. Sunt 4 formațiuni politice în Parlament care vor să încalece puterea judecătorească, atacând procurorii care formează Ministerul Public. Nu trebuie să ne mire prea mult. Când în Parlament au intrat persoane care au fost condamnate pentru infracțiuni de corupție, pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, au intrat persoane aflate în diferite faze ale procesului penal nu trebuie să ne mai mire ce se întâmplă. Când Parlamentul adoptă acte normative care permit condamnaților penal să ocupe funcții și demnități publice trebuie să ne punem serios întrebarea : în ce țară trăim ?

Uniunea Europeană a cerut Poloniei să revină asupra acestor decizii, amenințând cu declanșarea unei proceduri de "apărare a statului de drept".

Dacă UE va duce la îndeplinire avertismentul, Polonia ca fi prima țară din Uniunea împotriva căreia Comisia Europeană va angaja această procedură inedită.

Noi avem norocul, ca să spun așa, că suntem în procedura MCV pe sistemul judiciar. Ridicarea MCV va permite României accesul la spațiul Schengen dar și la alte facilități ale apartenenței la Uniunea Europeană. Suntem pe cale să blocăm, din cauza acțiunilor iresponsabile ale puterii PSD-ALDE finalizarea MCV. Indiferent cât ne dorim acest lucru. Pentru că acțiunile politicienilor noștri încep să semene din ce în ce mai mult cu acțiunile împotriva statului de drept ale conservatorilor (mai de grabă extremiști) polonezi.

Norocul nostru, acest lucru trebuie spus, este că îl avem pe Klaus Iohannis ca Președinte al României și că membrii Curții Constituționale sunt relativ independenți ! Norocul nostru este faptul că Justiția este încă liberă. Acțiunile parlamentarilor puterii împotriva statului de drept, împotriva Justiției, împotriva Președintelui României sunt abia la început. Nu am ajuns la stadiul nebuniei politice din Polonia.

vineri, 28 aprilie 2017

Macron promite să facă Franța mai activă în UE

Agerpres. Macron promite sancțiuni europene împotriva Poloniei, dacă va fi ales președinte

Agerpres. Polonia consideră 'deplasată' declarația lui Macron în favoarea unor sancțiuni europene împotriva sa

Macron a intrat în linie dreaptă în lupta pentru câștigarea prezidențialelor. Ca atare, atacă zona sensibilă a emoțiilor. Fără a se feri că atacă politica altor țări. Nu s-a sfiit să acuze Polonia și Ungaria. Pentru că cele două țări sunt deja în colimatorul presei europene, sunt criticate pentru comportament antidemocratic, anti-european.

Emmanuel Macron a pus un deget pe rana pieței comune europene.

„Nu poate exista o țară care profită de decalajele fiscale sociale din interiorul Uniunii Europene și care încalcă toate principiile Uniunii”

Decalajele fiscale sociale. Și nu doar ele. Mai este și legislația muncii !

Pe Macron îl deranjează faptul că Polonia „momește” investitorii din state terțe (în cazul de față pe americanii de la Whirlpool) cu „avantajele” ce pot ieși din aceste decalaje fiscale sociale. Unde, evident, Franța este mult peste Polonia !

Dar Polonia nu este doar în atenția lui Macron. Polonia mai are „în spate”, niște acțiuni similare în Germania dar și în alte țări. Este foarte activă în a se interpune între antreprenorii din terțe țări și statele membre ale Uniunii Europene în care aceștia doresc să se implice. Iar comportamentul polonezilor a ajuns să deranjeze. Macron ia taurul de coarne și nu este exclus ca, ajungând președinte al Franței, să provoace noi discuții la Uniunea Europeană privind „problema poloneză”. Rămâne de văzut ce va reuși, dacă va reuși să ajungă președintele Franței, pentru că aceste decalaje fiscale sociale și reglementările privind piața muncii sunt chiar probleme care fac diferența atunci când un antreprenor își face o afacere.

Răspunsul polonez nu s-a lăsat așteptat.
„Nu suntem de acord ca Polonia să fie folosită în felul acesta în campania electorală din Franța”, a declarat purtătorul de cuvânt al guvernului polonez, Rafal Bochenek, pentru agenția națională PAP, în noaptea de joi spre vineri.
Acest gen de afirmații arată că tendințele protecționiste sunt în continuare prezente în UE, tendințe care afectează negativ dezvoltarea pieței libere și merg în mod clar împotriva valorilor europene care trebuie să fie baza construcției UE
Personal, consider că răspunsul polonez este o mostră de ipocrizie. Ar fi fost normal să facă astfel de afirmații dacă Polonia ar fi avut aceleași reglementări privind politica fiscală socială, ar fi fost pe picior de egalitate cu Franța. Dar nu este. Are reglementări care îi crează o poziție favorabilă, într-un fel, Polonia face o concurență neloială.

Macron nu s-a oprit aici. Iar aici nu pot fi decât de acord cu el.
„Nu putem avea o Europă care dezbate la zecimală pe fiecare din subiectele bugetare ale fiecărei țări și care, atunci când există o țară membră a UE care se comportă precum Polonia, sau precum Ungaria, pe subiecte ca Universitatea (Central-Europeană, n.r.) și refugiații, valorile fundamentale, decide să nu facă nimic”
Și pentru a fi și mai clar, Macron vine și cu o precizare privind propunerea lansată de el în campanie de „armonizare fiscală și socială” a Uniunii Europene.
Nu voi urma Europa așa cum este. Am apărat întotdeauna Europa în această campanie, spunând în același timp că vreau o altă Europă, o Europă care apără
 Dacă Macron va câștiga alegerile, dacă va avea un Parlament și un Guvern care să îl sprijine, integrarea europeană va căpăta un plus de acțiune.

Acum, ca să fiu puțin mai rău, Europa este așa cum nu o dorește Macron și datorită Franței !

joi, 9 martie 2017

Habemus #EUCO Presidentum, scrie pe Twitter primul-ministru luxemburghez, Xavier Bettel


Polonezu liberal Doald Tusk a fost reales de membrii Consiliului European pentru încă un mandat.

Polonia, țară în care ultranaționaliștii sunt la putere, a fost singura țară care s-a opus realegerii !

26 pentru la 1 împotrivă !

Liberalul Tusk a arătat de ce sunt buni liberalii. Știu să facă o societate să funcționeze !

marți, 30 august 2016

Sancțiunile UE impuse Rusiei scindează UE. România nu este de acord cu ridicarea lor.

Ministrul de externe al României, Lazăr Comănescu a dat un răspuns Slovaciei cu ocazia unei întâlniri cu omologul său slovac, Miroslav Lajcak.

Agerpres.
Noi considerăm că atâta timp cât circumstanțele care au dus la aceste sancțiuni (...) nu s-au schimbat, ele trebuie să rămână. Dacă motivele pentru care aceste sancțiuni au fost impuse vor dispărea, cu siguranță (...) vor exista condițiile pentru eliminarea lor. Nu au fost adoptate sancțiuni pentru că ne place să avem sancțiuni. Considerăm că în momentul de față condițiile pentru o eventuală asemenea decizie nu sunt întrunite
De la preluarea Președinției UE, Slovacia a căutat să își urmărească scopurile proprii. Unul dintre ele este strâns legat de comerțul cu Rusia. Slovacia fiind dependentă de importul de hidrocarburi din Rusia.

Premierul slovac, Robert Fico a făcut o vizită la Moscova de unde s-a întors cu „sarcina” de a obține pe timpul mandatului în fruntea UE o ridicare sau diminuare a sancțiunilor UE către Federația Rusă.

Teren fertil există în statele membre ale UE. Ungaria, altă veche prietenă a Rusiei, este în prima linie a ridicării sancțiunilor UE, președintele ceh Milos Zeman este alt înfocat prieten al Moscovei care reclamă retragerea sancțiunilor, ministrul de externe german, socialistul Frank-Walter Steinmeier este alt mare susținător al ridicării sancțiunilor dar și al retragerii NATO din statele est-europene ca Moscova să nu se simtă amenințată. Nu mai spun de Tsipras din Grecia și Matteo Renzi, premierul Italiei. Nu mai spunem de Bulgaria !

Angela Merkel s-a exprimat ferm. Cât timp acordurile de la Minsk nu sunt îndeplinite, sancțiunile împotriva Rusiei nu trebuiesc ridicate. Tot la fel de fermă este poziția Poloniei, a României, a Marii Britanii, Olandei a altor state. Majoritari sunt cei care vor să mențină sancțiunile împotriva Rusiei până la îndeplinirea acordurilor de la Minsk.

Noi nu trebuie să fim de acord. Toți prietenii Rusiei din UE admit că raptul Crimeei de la Ucraina „este un fapt împlinit”. Toți ! În plus, au început să acuze Ucraina că nu acceptă federalizarea țării după cum a propus Moscova !

Ei bine, comportamentul lor trebuie să nască unele coșmaruri în unele capitale europene. Ce dacă Rusia va invada un stat baltic de exemplu ? O să îi criticăm și apoi putem considera că suntem în fața unui fapt împlinit ! Ce naiba ? Dacă Rusia va invada un alt stat baltic, se va judeca la fel de către prietenii Moscovei de la Sofia, Budapesta, Bratislava, Praga, Atena, Roma și mai știu eu de pe unde.

Mentalitatea prietenilor Rusiei va fi complet la fel în situația R. Moldova, cu teritoriul ocupat de ruși în Transnistria dar și în alte zone din Moldova unde rușii își au prietenii apropiați.

Acceptând comportamentul colegilor din UE, prietenii Moscovei, ne facem un mare deserviciu.

Pe linia României și a Poloniei s-a declarat și ministrul de externe al Lituaniei, aflat în vizită în Norvegia. Agerpres.

duminică, 10 iulie 2016

Declarația de presă comună a Președinților Klaus Iohannis și Andrzej Duda.

Ei bine, mai clar de atât nu se poate, deocamdată. România și Polonia sunt angajate într-un parteneriat strategic care se dezvoltă, vor să păstreze și să dezvolte trilaterale Polonia-România-Turcia, vor să apere interesele Ucrainei și R. Moldova în spațiul UE și NATO, vor să dea un semnal că aceste țări reprezintă zone de interes (inclusiv militar) pentru statele care formează, în cadrul UE, spațiul de ineters central-est european. Spațiu care are o viață proprie și care se pregătește să devină o singură voce atât în UE cât și în NATO.

Declarația de presă comună a Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, cu Preşedintele Republicii Polone, domnul Andrzej Duda
13:00 | 10 iulie 2016 | Polonia

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a susţinut duminică, 10 iulie a.c., la Varşovia (Republica Polonă), o declarație de presă comună cu Președintele Republicii Polone, domnul Andrzej Duda.



Președintele Republicii Polone, domnul Andrzej Duda:

„Excelenţă, domnule Preşedinte,

Stimaţi domni,

Cu mare bucurie l-am întâmpinat la această reuniune pe domnul Preşedinte al României, domnul Klaus Iohannis, cu mare bucurie din cauza faptului că, aşa cum ştiţi foarte bine, ieri în Varșovia s-a terminat Summitul Alianţei Nord Atlantice, care a adoptat unele hotărâri foarte importante pentru Europa Centrală şi de Est, nişte hotărâri pentru aşa-numitul Flanc Estic al NATO, prin prezenţa înaintată care a fost stabilită la acest Summit. Această reuniune cu domnul Preşedinte Klaus Iohannis pentru mine personal este o închidere simbolică a acestui Summit. Şi explic de ce. Aşa cum rețineți, în luna noiembrie a anului trecut, la Bucureşti, a avut loc reuniunea celor nouă state ale părţii noastre a Europei, care aparţin Alianței Nord Atlantice. Noi am vorbit acolo despre planurile noastre, despre viziunea noastră de dezvoltare a Alianței Nord Atlantice şi despre nevoile noastre, având în vedere mediul care se schimbă în domeniul securităţii. Acest Summit a fost co-organizat de către Preşedintele Klaus Iohannis ca şi gazdă a acestui loc, şi de către mine, şi noi amândoi eram organizatori ai acestei reuniuni, reuniune care a fost importantă nu numai pentru noi dar s-a dovedit foarte importantă şi pentru  hotărârile care au fost adoptate ieri şi alaltăieri la Varşovia, pentru că acestea sunt convergente cu ceea ce am stabilit atunci în cadrul declaraţiei noastre de la Bucureşti. De aceea, această reuniune cu domnul Preşedinte este o închidere simbolică a acestui drum care ne-a adus împreună spre Summitul de ieri şi de alaltăieri din Varşovia şi spre hotărârile care au fost adoptate, şi prin colaborarea noastră, sau prin reuniunea noastră aş dori să vă mulţumesc pentru această colaborare, pentru că am simţit un succes comun, pe care l-am văzut.

Dar Summitul s-a încheiat, noi mergem mai departe şi am vorbit despre aceste chestiuni importante, care sunt executarea hotărârilor Summitului Alianţei Nord Atlantice. Mulţumesc foarte mult că dumneavoastră, domnule Preşedinte, alaltăieri aţi declarat că în cadrul Enhanced Forward Presence va fi trimisă în Polonia o companie a armatei din România pentru a consolida forţele Alianței care vor staţiona în ţara noastră. Mulţumesc foarte mult domnule Preşedinte pentru această declaraţie, noi  vom dori să adâncim colaborarea militară cu România.

Am vorbit, de asemenea, despre Brexit, despre impactul pe care Brexit poate să-l aibă asupra Uniunii Europene, dar înainte de toate am vorbit şi despre situaţia cetăţenilor noștri în Marea Britanie pentru că această situaţie, şi pentru Preşedintele Klaus Iohannis, şi pentru mine, este foarte importantă. Avem aproape un milion de polonezi în Marea Britanie, o jumătate de milion de români în Marea Britanie, de aceea aceştia sunt într-o situaţie similară - acolo locuiesc, acolo muncesc, acolo îşi realizează activitatea  şi au dreptul ca drepturile lor să fie respectate, să nu fie reduse, limitate. Vorbim cu domnul Preşedinte cu unica voce şi mă bucur foarte mult că pot să contez pe colaborarea cu domnul Preşedinte, să avem grijă împreună de interesele concetăţenilor noştri din Marea Britanie. Cum se va dezvolta situaţia după referendum nu se ştie, sunt nişte riscuri, știm foarte bine că  unii sunt foarte nemulţumiţi de referendum, mai ales scoţienii, şi nu ştim înspre ce direcţie vor fi luate activităţile Uniunii Europene. Ştim cu toţii că Brexit îşi va spune cuvântul şi asupra situaţiei în Uniunea Europeană, de aceea trebuie să analizăm cum modificările care vor avea loc în cadrul Uniunii Europene vor influenţa situaţia în ţările noastre.

De la început, de când am devenit Preşedintele Poloniei, noi am iniţiat şi adâncim în continuare colaborarea noastră. Este  foarte valoros pentru noi. România este un partener foarte apropiat şi cred că  acest lucru va aduce multe avantaje pentru ţara noastră, pentru concetăţenii noştri.  Mulţumesc foarte mult, domnule Preşedinte!

Am vorbit, de asemenea, despre chestiuni legate de securitate, despre Republica Moldova, cum putem consolida procesele democratice în Republica Moldova, pentru ca reformele în această ţară să  progreseze, ca această ţară să fie sigură, să fie apropiată din ce în ce mai mult de NATO, de Uniunea Europeană. România aici este cea mai interesată, este un vecin şi această chestiune este foarte importantă pentru securitate, pentru liniştirea situației În Ucraina. Acest interes deosebit al domnului Preşedinte în chestiunile legate de Moldova sunt fireşti. Dar şi pentru noi acest lucru este important pentru că trebuie să adâncim securitatea înspre Est, faţă de graniţele noastre. Aceste chestiuni sunt o provocare şi nu este o sarcină care ar fi nouă. Acestea au fost subiectele principale ale convorbirii noastre, vom continua aceste convorbiri pentru că mai avem câteva etape ale reuniunii noastre de astăzi. Încă o dată, domnul Preşedinte, din inimă vă mulţumesc pentru participarea la Summitul NATO, o participare activă, pentru toate declaraţiile depuse, pentru adoptarea hotărârilor ca şi ţară aliată, prin activitatea dumneavoastră şi România a asumat aceste obligaţii. Si mulţumesc foarte mult pentru drumul nostru comun spre Summitul de la Varşovia. Mulţumesc domnule Preşedinte.”

Președintele României, domnul Klaus Iohannis:

„Domnule Președinte, în primul rând, vă mulțumesc pentru invitație, pentru ospitalitate și pentru discuțiile care, acum pot să spun, ca de obicei, au fost foarte bune, multă substanță și cu concluzii comune de cea mai bună calitate. Această întâlnire pe care o avem astăzi are loc într-un context foarte special. Practic, noi doi astăzi am tras concluziile după Summitul NATO. Acest Summit NATO, domnule Președinte, pe care l-ați organizat, a fost un Summit foarte reușit, cu concluzii foarte bune pentru Polonia și pentru România, dar în general ceea ce s-a discutat și s-a concluzionat la Summit este extrem de important pentru securitatea noastră, a tuturor din NATO, și este extrem de important pentru securitatea noastră pe flancul estic. În acest context, domnule Președinte, dați-mi voie să vă felicit pentru felul în care ați știut să organizați și să duceți discuțiile în cadrul acestui Summit. Vă rog, de asemenea, să transmiteți aceste felicitări întregii echipe cu care ați lucrat și colaborat în organizarea acestui Summit. Putem să spunem că a fost o mare reușită pentru NATO, dar, cu certitudine, și pentru dumneavoastră și pentru Polonia.

Încă de când, așa cum ați spus dumneavoastră, ați devenit Președinte, ne-am întâlnit și am găsit că împreună putem să ducem parteneriatul între țările noastre la un nivel mult mai ridicat și acest lucru s-a dovedit prima dată foarte vizibil în cadrul întâlnirii pe care am avut-o în noiembrie anul trecut la București, în Formatul București, pe care l-am organizat împreună și cred că bine am făcut, pentru că lucrurile pe care le-am pregătit atunci deja au arătat în ce direcție dorim să mergem împreună în organizarea Summitului NATO care tocmai s-a încheiat. Atunci, am inclus deja în Declarația Comună câteva linii pe care le-am reluat în cadrul Summitului NATO care tocmai s-a încheiat. Cred că cea mai importantă concluzie și în Formatul București, dar și în Formatul NATO de acum a fost că dacă mergem împreună mai departe, dacă colaborăm în domeniul securitar, evident și în domeniul economic, atunci această colaborare în sine reprezintă o foarte bună garanție pentru soliditatea și stabilitatea flancului estic, or acest lucru l-am convenit și astăzi și mergem cu certitudine împreună mai departe.

Summitul care s-a încheiat ieri cred că vine și cu o mare responsabilitate pentru noi, fiindcă deciziile s-au luat, dar implementarea lor stă în fața noastră și faptul că am discutat astăzi, domnule Președinte, împreună cum să procedăm la implementarea comună a acestor concluzii deja este un lucru excelent și cu certitudine vom găsi împreună cele mai bune căi pentru a implementa ceea ce am decis împreună la acest Summit.

Faptul că s-a decis o abordare echilibrată a flancului estic este probabil cea mai bună veste pentru țările noastre și, din acest motiv, cred că forțele care au fost destinate pentru partea nordică și pentru partea sudică a flancului estic reprezintă un câștig pentru întregul flanc și această abordare echilibrată în sine este o garanție a stabilității în această parte a lumii. Am convenit să continuăm Formatul București și în toamna acestui an să se întâlnească miniștrii de externe la București pentru a pregăti următoarea întâlnire de la nivel înalt, următoarea întâlnire care probabil, și cred că împreună o vom organiza în 2017, când iarăși avem de pregătit ceva important pentru următorul Summit NATO, care va avea loc regular în 2018. Este adevărat că și în 2017 vom avea o întâlnire de tip Summit NATO, pentru a inaugura noul sediu NATO de la Bruxelles.

Foarte important și un punct deosebit de consistent pe agenda discuțiilor noastre a fost consolidarea legăturii transatlantice și cred că putem să vorbim foarte bine de o cooperare strategică româno-polono-americană. Este clar că o parte importantă din abordările noastre pe flancul estic se datorează acestei colaborări excelente pe care și Polonia o are cu Statele Unite ale Americii, și România o are cu Statele Unite ale Americii, și cred că și aici colaborarea în trei nu poate decât să aducă o abordare mai solidă, mai consistentă și soluții mai bune pentru țările noastre, pentru securitatea cetățenilor noștri, pentru securitatea cetățenilor Poloniei, pentru securitatea românilor și pentru buna funcționare a NATO.

Există un Format pe care l-am discutat astăzi, un Format regional, trilaterala Polonia-România-Turcia. Am convenit să continuăm acest Format și miniștrii de externe care au fost împreună cu noi astăzi la convorbirile oficiale ne-au confirmat că în această toamnă va avea loc o întâlnire a miniștrilor de externe la București pentru a găsi cele mai bune căi pentru a continua acest Format, care regional este important și vrem să păstrăm această colaborare.

Sigur, am vorbit despre schimburile economice și vreau în acest context doar să menționez, pentru că este un lucru care, până la urmă, are o importanță deosebită. În anul trecut, în 2015, schimburile între țările noastre au crescut cu 11%. Este mult. Este mult în condițiile în care economiile sunt foarte departe de acest ritm de creștere, chiar dacă, de exemplu, economia României a reușit totuși performanța de a ajunge la o creștere de aproape 4%. Am ajuns astfel la schimburi bilaterale de 4,5 miliarde de euro și totuși cred că aici mai este foarte mult potențial și noi ne străduim să convingem investitori polonezi să vină în România. Ne străduim să convingem și românii să vină în Polonia, iar recenta inaugurare, la 9 iunie, la Varșovia, a Camerei de Comerț și Industrie Polono-Române este un semnal foarte bun, este un câștig pentru această relație și cred că de aici vom putea merge foarte bine mai departe, domnule Președinte.

Brexit-ul, evident, că este o temă care apare la toate întâlnirile, nu numai la cele de la nivel înalt. După cum ați menționat deja, domnule Președinte, am avut deja o discuție foarte bună pe această temă și suntem amândoi hotărâți să ne implicăm în negocierile care vor avea loc pentru a rezolva în modul cel mai bun situația cetățenilor noștri care trăiesc și muncesc în Marea Britanie. Eu sunt foarte hotărât să rămân în continuare implicat, împreună cu domnul Președinte, într-un contact care ne permite să abordăm împreună chestiunea cetățenilor români și a cetățenilor polonezi din Marea Britanie. Nu pentru a exagera ceva, doar pentru a le proteja interesele, fiindcă românii noștri merg acolo să muncească și plătesc impozite și taxe, și același lucru este, evident, valabil și pentru polonezii care merg în Marea Britanie.

Parteneriatul Estic rămâne o temă importantă pentru noi. Am discutat despre Ucraina, despre Moldova, despre felul în care trebuie să ne implicăm pentru a ajuta atât Ucraina, cât și Moldova, și am convenit să rămânem într-un contact strâns pentru a putea reacționa rapid și eficient oricând apare o oportunitate de a interveni pe aceste relații deosebit de importante pentru țările noastre.
Domnule Președinte, dați-mi voie să vă mulțumesc, acum la sfârșit încă o dată, pentru că reușim să construim o relație frumoasă între România și Polonia și să vă doresc, să ne doresc să continuăm așa cum am planificat această colaborare. Încă o dată felicitări pentru Summit, este o mare realizare pentru dumneavoastră și pentru Polonia!”

Întrebări din partea reprezentanţilor mass - media:

Jurnalist: „Activitatea dumneavoastră în domeniul politicii externe s-a consolidat asupra Summitului NATO care s-a terminat. Care va fi prioritatea în politica externă în următoarea etapă a președinției dumneavoastră și doresc să întreb dacă veți participa la reuniunea de la București de anul acesta?”

Preşedintele Republicii Polone: „Doamnelor și domnilor reuniunea de la București din toamnă pe care ați pomenit-o, și despre care a spus și domnul Președinte Klaus Iohannis, va fi reuniunea miniștrilor afacerilor externe și va fi o pregătire pentru reuniunea la nivelul de președinți care va avea loc în Varșovia anul viitor. Deci, cu alte cuvinte, manifestarea care a fost la București are un caracter ciclic, dar se desfășoară la fiecare 2 ani. În perioadele intermediare se întâlnesc miniștrii afacerilor externe. De aceea, anul acesta va fi reuniunea miniștrilor de externe și anul viitor va avea loc reuniunea președinților. Și atunci se vor confirma hotărârile care au fost adoptate aici la Summitul NATO din Varșovia, pentru că acestea sunt reuniunile desfăşurate de către ţările Europei Centrale şi de Est, care ţin de flancul estic. Vom vedea care va fi executarea hotărârilor Summitului și care sunt nevoile pentru că, așa cum am spus, mediul securității se schimbă mereu și situația se dezvoltă în mod dinamic. De aceea aceste reuniuni sunt indispensabile ca să facem schimbul de idei, de opinii, ca să discutăm asupra a ceea ce se poate întâmpla în viitor și, dacă apar anumite riscuri, cum putem preveni aceste riscuri. Acesta este scopul principal și înainte de toate trebuie să vorbim cu o unică voce. Suntem în Alianța Nord Atlantică și acolo lucrul cel mai important îl reprezintă unitatea și acționarea împreună. Și în cadrul Europei noi dorim să vorbim între noi despre situația de securitate, de eventualii pași care sunt necesari pentru a consolida securitatea. De aceea trebuie sa vorbim cu o voce unică.

Iar în ceea ce privesc prioritățile, sunt foarte multe sarcini. Cea mai importantă a fost bineînțeles organizarea Summitului, și Summitul ca atare. Activitățile mele s-au concentrat asupra acestui lucru în ultima vreme. Așa cum ați văzut, în fiecare săptămână am avut o întâlnire care ținea de Summit și trebuie să lămurim care sunt nevoile noastre cu partenerii noștri, să convenim ceea ce va fi adoptat. Și aceste hotărâri au fost adoptate ieri, mă bucur foarte mult, dar pentru mine este succesul întregii alianțe că a adoptat o poziție comună în chestiunile care sunt cele mai importante. Că am arătat unitatea Alianței și solidaritatea care este cea mai importantă în funcționarea întregii alianțe nord atlantice. De aceea, cu siguranță, prin această sarcină pentru etapa ulterioară a președinției mele este de a avea grijă ca să se execute aceste hotărâri care au fost adoptate în cadrul Summitului, este primul lucru. În altă ordine de idei, trebuie să ne gândim ce să facem mai departe în ceea ce privește mediul securității, deci reuniunea următoare care va avea loc în Varșovia în anul 2017, dar bineînțeles vorbim și celelalte chestiuni, cum ar fi activitatea în cadrul așa-numitului format ABC - Marea Adriatica, Marea Baltică și Marea Neagră - când vorbim despre investițiile care trebuie realizate, investiții pe care putem să le realizăm împreună. Tot așa, am vorbit cu domnul Președinte astăzi despre investiții de transport dintre România și Polonia, despre legături de cale ferată, de energie și în alte cercuri în cadrul acestui triunghi. La invitația doamnei Președinte Kolinda Grabar-Kitarović merg la Dubrovnik și acolo vom discuta despre aceste chestiuni. Va fi la sfârșitul lunii august. Deci este încă un lucru care, cu siguranță, va necesita implicarea mea intensă și cred ca vor fi succese și aici.

Încă un lucru este consolidarea economică. Trebuie să sprijinim dezvoltarea economiei noastre, pe antreprenorii din țara noastră, expansiunea economică. De aceea voi dori să mă întâlnesc cu reprezentanții grupului G20 ca să realizăm și interesele poloneze pe plan economic. Și ceea ce a fost prezentat de către domnul Președinte, viitorul Uniunii Europene, în ce direcție va merge Uniunea Europeană, cum va arăta Uniunea Europeană dacă se ajunge la Brexit. Sunt niște subiecte foarte importante care cer implicare foarte mare și din partea mea. Această implicare va exista. Organizația Națiunilor Unite va avea o ședință, sunt și foarte multe întâlniri pe plan bilateral unde vorbim despre multe subiecte. În primul rând despre securitate, despre pace în lume,  dar și despre celelalte subiecte.”

Jurnalist: „Vreau să vă întreb care sunt obiectivele exacte, precise, concrete ale Poloniei în relația cu Romania și dacă sunt altele stabilite decât cele deja enunțate. Și vreau să vă rog să ne spuneți aici dacă Polonia va contribui cu trupe la acea brigadă multinațională anunțată, aprobată dar încă neconstituită, nu știm încă noi pe cine vom avea în România exact, și dacă e Polonia interesată de contracte care țin de refacerea industriei de apărare din România.”

Preşedintele Republicii Polone: „În general suntem interesați de colaborarea militară și tot așa cum domnul Președinte a spus în timpul Summitului Alianței Nord Atlantice, va fi direcționată o companie din cadrul Armatei Române în Polonia. Noi am declarat trimiterea companiei din Polonia în România este exprimarea solidarității noastre în cadrul Alianței Nord Atlantice. Însă noi și cu domnul Președinte dorim să fim cei care contribuie la colaborarea polono - română în mai multe domenii, bineînțeles. Majoritatea este executată de către guvernele ambelor țări dar noi dorim să fim organizatori, dorim să mobilizăm, să discutăm despre aceste direcții de colaborare reciprocă și dorim să colaborăm pe plan politic, pentru că este foarte important ca interesele pe care le au țările regiunii noastre din Europa să putem să le realizăm și să vorbim cu o singură voce în chestiuni foarte importante cum este viitorul Uniunii Europene, chestiunea securității și dezvoltarea economică. Și cu cât mai mare va fi simțul securității, cu atât  mai mari sunt șansele ca economia să se dezvolte în țările  noastre și nivelul de trai să crească, și dorim să colaborăm în acest domenii. Deocamdată colaborarea este foarte reușită pentru că ieri am făcut un pas foarte mare înspre adâncirea acestei colaborări.

A doua temă o constituie Uniunea Europeană unde tot va fi foarte bine dacă vom avea o poziție comună în ceea ce privește modul cum Uniunea Europeană ar trebui să se schimbe dacă se va ajunge la Brexit, la ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană sau, dacă nu ar ajunge la acest lucru, pentru că deciziile finale aparțin britanicilor, cum Uniunea Europeană ar trebui să se reformeze ca să fie mai bună. Trebuie să ținem minte că recent am avut nu numai un referendum împotriva Uniunii Europene din Marea Britanie dar înainte a fost un referendum în Olanda referitor la Acordul de Asociere dintre Uniunea Europeană și Ucraina. Acolo rezultatul a fost unul negativ pentru acest Acord de Asociere dar, de fapt, cei care au votat împotrivă nu au votat împotriva Ucrainei, au votat împotriva Uniunii Europene, așa cum se vede nu numai în Marea Britanie sunt niște probleme în această privință. Foarte multe societăți sunt de părere că Uniunea Europeană funcționează prost și trebuie să ne gândim cum putem sa reparăm Uniunea Europeană ca să fie mai prietenoasă, ca să dea cetățenilor anumitor țări care aparțin Uniunii Europene ceea ce era de fapt premisa cea mai importantă pentru înființarea ei. Trebuie să fie un spațiu de libertate de securitate și de colaborare economică. Și ne bucurăm cu toții din acest motiv și în acest lucru a constat puterea Uniunii Europene. Eu consider că trebuie să executăm mai bine principiul de subsidiaritate în Uniunea Europeană, este un lucru care este foarte important. Și al doilea lucru, suveranitatea țărilor trebuie să fie garantată într-o măsură mai mare.”

Jurnalist:  „Încă din iunie Rusia a avertizat ca și Polonia și România vor fi observate în contextul scutului antirachetă. În contextul hotărârilor care au fost luate cu privire la consolidarea Flancului Estic, pentru noi acest lucru înseamnă o amenințare concretă și pentru Polonia și România?”

Președintele României: „Una din deciziile foarte importante care s-a luat în cadrul Summitului a fost declararea capacității inițiale a sistemului de apărare a antirachetă al NATO. Acest lucru a fost posibil numai datorită faptului că a fost operaționalizată baza de la Deveselu și conectată cu restul sistemelor care împreună formează un întreg. Astfel comanda unității din România, care până înainte de Summit a fost la Statele Unite, a fost predate NATO. E important de știut că din capul locului acest sistem antirachetă nu a fost construit împotriva cuiva. Este un sistem strict defensiv și apără Europa, aliații din Europa, împotriva posibilelor amenințări cu rachete. Exista sigur o retorică rusească care încearcă să acrediteze ideea că acest sistem este unul împotriva Rusiei sau că reprezintă o amenințare pentru Rusia. Nimic mai fals. Este un sistem defensiv care nu este îndreptat împotriva niciunui stat. Faptul că Polonia va dezvolta a doua unitate care va veni în completarea sistemului existent până acum este un lucru salutar și ne face să fim convinși că acest sistem va fi mai eficient și ne va apăra pe toți mai bine. În concluzie acest sistem antirachetă în niciun caz nu reprezintă o vulnerabilitate ci este un punct forte pentru NATO. Repet, este un punct defensiv.”

Preşedintele Republicii Polone: „În legătură cu ce răspuns domnul Președinte Klaus Iohannis, în ceea ce privește punctul cel mai important al Alianței Nord Atlantice, întotdeauna baza pentru existența acesteia era apărarea. Alianța Nord Atlantică are caracter defensiv. Trebuie să servească pentru protejarea, asigurarea teritoriului aliat, adică teritoriului tuturor țărilor. Securitatea NATO este indivizibilă. Nici o acțiune din partea NATO nu are caracter ofensiv. Nici un fel de sisteme care sunt create în cadrul colaborării dintre ţările Alianței şi cele militare nu au caracter ofensiv şi acest lucru este respectat foarte consecvent în NATO. NATO nu este o ameninţare pentru nimeni, trebuie să protejeze teritoriul ţărilor membre împotriva ameninţării de agresiune militară. Este punctul cel mai important al Alianţei şi Rusia trimite nişte semnale şi joacă un joc în spaţiul mass-media şi cel politic dar acest lucru nu schimbă starea de fapt că noi putem adopta hotărâri în ţările membre NATO, sunt ţări independente şi trebuie să ne concentrăm asupra construirii unui spaţiu de securitate şi acest lucru a fost decis ieri la Summitul din Varşovia. ”

Jurnalist: „Pentru domnul Preşedinte Klaus Iohannis. Pentru că vorbeați de Marea Neagră, pentru că aţi vorbit despre concluziile Summitului NATO, vroiam să vă întreb ce ţări sunt gata să se alăture proiectului iniţiat de România, proiectului cadrului naval la Marea Neagră. Dacă, de exemplu, după declaraţiile Premierului Borissov, urmare a vizitei dumneavoastră în Bulgaria, putem conta, şi în ce măsură, pe bulgari? Care este poziţia Turciei cu privire la acest proiect? Domnilor Preşedinţi, cât de urgent trebuie întărită apărarea la Marea Neagră, pentru că exista un prim termen pentru o decizie în octombrie. Aşteptările realiste care sunt?”

Președintele României:  „La Summitul din 2014, în premieră s-a introdus în concluziile Summitului că Marea Neagră este de importanţă strategică pentru NATO. Acest lucru a dus la o dezvoltare care s-a văzut şi s-a simţit. Au avut loc mai multe exerciţii în Marea Neagră. Am putut să vedem cu toţii că am avut în vizită şi noi, în porturile româneşti, nave militare din Statele Unite, din Marea Britanie, de la alţi aliaţi. Au avut loc exerciţii comune navale în Marea Neagră şi bineînţeles că strategii NATO au început să lucreze la un concept care ar face Marea Neagră mai sigură pentru toți, nu numai pentru noi. În acest sens, s-a continuat în aceeași logică, şi la Summitul de la Varşovia, care tocmai s-a încheiat, Aliaţii au recunoscut importanţa strategică a Mării Negre şi nevoia unui concept operaţional pentru a face Marea Neagră mai sigură pentru toată lumea. Având totuşi în vedere timpul relativ scurt, s-a convenit la ministeriala apărării ca această chestiune să fie lămurită doar de principiu la Summitul care tocmai s-a încheiat la Varşovia, să se reconfirme importanţa strategică, să se reconfirme dorinţa Aliaţilor de a face Marea Neagră mai sigură şi s-a dat sarcina miniștrilor apărării să înceapă să lucreze la un concept puţin mai concret. Datorită fazei în care ne aflăm acum, aparent ar exista opinii diferite, subliniez, aparent, fiindcă suntem în mijlocul unui proces de reflecţie şi încă nu există o decizie comună a aliaţilor. Din varii motive, câteodată, unii politicieni, militarii mai rar, fac afirmaţii care însă nu reprezintă punctul de vedere NATO, ci reprezintă punctele lor proprii de vedere, de obicei nici măcar punctele lor de vedere, ci anumite gânduri pe care le-ar avea ei în relaţia cu această colaborare la Marea Neagră. Toate acestea însă nu trebuie să ne îngrijoreze, ci trebuie să ne bucure, fiindcă înseamnă că există o preocupare reală pentru a găsi soluţia cea mai bună pentru Marea Neagră, o soluţie care, repet, trebuie să facă Marea Neagră mai sigură pentru toată lumea şi atunci privim cu încredere şi cu aşteptări spre ministeriala din octombrie care va aduce primele clarificări.

Sincer, eu cred ca şi ministeriala apărării va fi doar un pas, fiindcă până la urmă NATO nu poate să întreprindă sau să pună în practică o măsură amplă, că Marea Neagră poate să fie definită doar prin măsuri ample doar în baza unor ministeriale. Probabil, această ministerială va fi un prim pas un pic mai concret care va coagula ideile. Vor urma alte întâlniri şi la următorul Summit NATO, atunci cu siguranță Aliaţii vor fi în situaţia să ia o decizie care pe urma va trebui implementată în această chestiune. Aşadar, faptul că există opinii încă diferite nu este deloc îngrijorător. Este foarte bine că se discută, este foarte bine că oamenii vin cu idei proprii în acest concept, şi singurul lucru care a fost decis la acest Summit este că se va  continua această inițiativă.”

Rezultatele summit-ului trebuie întărite. Diplomația română a trecut la treabă.


Ministrul nostru de externe, Lazăr Comănescu a avut mai multe întâlniri oficiale în timpul summit-ului NATO la Varșovia. Una dintre ele a fost cu omologul său francez Jean-Marc Ayrault.


  • În contextul participării la Summit-ul de la Varșovia, ministrul român al afacerilor externe a avut o întrevedere cu omologul său francez, Jean-Marc Ayrault. Cu acest prilej, cei doi miniștri au evocat evoluția substanțială a relației bilaterale și au trecut în revistă calendarul contactelor politice la  nivel înalt preconizat pentru perioada următoare. Totodată, cei doi miniștri au avut un schimb de opinii asupra principalelor subiecte aflate pe agenda europeană, cu accent pe BREXIT, şi relansarea proiectului european, având drept obiectiv o Uniune solidară şi adaptată, mai aproape de cetățeni. În contextul strategic actual, a fost evidențiată importanța deciziilor NATO de consolidare a flancului estic, precum și atenția sporită acordată de Alianţă regiunii Mării Negre - ne informează MAE pe site-ul său. Informația este și la Agerpres, de unde am preluat și imaginea.


Se poate lesne observa că, în afara unor subiecte strict ancorate în domeniul relațiilor dintre cele două țări au fost subiecte care privesc cele două țări, au influență asupra celor două țări fiind subiecte proprii Uniunii Europene și NATO.

În primul rând este poziționarea celor două țări față de Brexit. Este evident că Franța, care este mai afectată de Brexit decât România, are unele proiecții și vrea să convină cu România un sprijin pentru propriile proiecte, legate de acest eveniment. Și România a declarat că are unele interese legate de materializarea Brexit-ului. Este evident că dialogul dintre cei doi miniștri de externe a cuprins un schimb de informații privind dorințele, doleanțele, așteptările fiecăruia dintre ei cu privire la rezultatul Brexit-ului.

Relansarea proiectului european a fost un alt subiect al discuțiilor. Întoarcerea către cetățenii europeni a politicii UE este un deziderat reclamat și de București și de Paris. Cum se va realiza acest deziderat vor stabili conducătorii statelor în perioada imediat următoare. Cei doi miniștri au tatonat terenul și au văzut dacă ideile fiecărei țări în parte se poate sprijini pe ideile din cealaltă țară, dacă există posibilitatea ca abordarea să fie comună prin rafinarea pretențiilor fiecăreia în așa fel încât toată lumea să fie mulțumită. Este evident că întâlnirea celor doi miniștri este doar exploratorie, azi și mâine Președintele Klaus Iohannis având discuții cu Președintele Duda al Poloniei și, este evident, subiectele discutate de ministrul Lazăr Comănescu cu partenerul francez, Jean-Marc Ayrault, vor fi discutate și de cei doi președinți.

Înclin să cred că întâlnirea româno-franceză la nivelul miniștrilor de externe a fost și una prin care Franța vrea să știe cum vede România problematica europeană tocmai în ideea vizitei oficiale a lui Klaus Iohannis în Polonia. Să ne amintim că polonezii s-au exprimat în sensul reducerii influenței Franței și Germaniei în luarea deciziilor la nivelul Uniunii Europene.

Este evident că România nu a scăpat ocazia să arate că vrea o mai mare implicare a Franței în problematica securității României la Marea Neagră. În fine, după negocieri de culise intense, Franța a acceptat (după ce a primit garanții politice în scris) trecerea sistemului de la Deveselu de sub comanda SUA sub comanda NATO. România vrea ca Franța fie să participe la securitatea la Marea Neagră, cu nave și aeronave de luptă, fie să nu se opună ideilor pe care România le are cu privire la întărirea securității sale și a celorlalte state membre NATO la Marea Neagră.

O altă informație are importanța sa, chiar dacă nu cunoaștem mai multe lucruri.


  • În marja Summit-ului, şeful diplomaţiei române a mai avut scurte întrevederi cu omologii din Turcia, Slovacia, Canada şi Iordania, precum şi cu Înaltul Reprezentant al UE, Federica Mogherini. 

Întâlnirea cu Federica Mogherini este absolut normală, este în ideea susținerii de către România a Declarației Comune NATO-UE. Este evident că Federica Mogherini a încercat să aibă întâlniri scurte cu toți colegii ei europeni pe timpul summit-ului.

Celelalte întâlniri sunt însă cu „schepsis”. Cu omologul din Turcia privește poziția comună dar și, nu este exclus, alte subiecte de interes.

Apare întâlnirea cu omologul din Canada. Ei bine, aici sunt unele probleme care privesc și Acordul economic și comercial al UE cu Canada unde România poate opune un veto dacă nu este eliminat regimul de vize canadian pentru cetățenii români. Este evident că ministrul canadian a avut o întâlnire și cu omologul bulgar. Din punctul de vedere al colaborării militare sun umbrela NATO, Canada s-a orientat către statele baltice însă are un vot care poate fi util României când se pune problema întăririi securității și apărării la Marea Neagră.

Apare întâlnirea cu omologul din Iordania. Iordania este unul din statele în care NATO va veni în sprijin pentru combaterea terorismului și a imigrației cauzate de conflictele militare din zonă. Să înțeleg că Iordania are o propunere concretă pentru România ?

Întâlnirea cu omologul slovac este iar foarte normală. Slovacia deține președinția rotativă a UE. Slovacia și-a anunțat obiectivul de politică internă care, pe lângă administrarea primelor măsuri ale Brexit-ului să inițieze și să impună discuții privind integrarea financiară la nivelul UE. Slovacia este adepta disciplinei financiare riguroase. Are prevedere constituțională care interzice depășirea deficitului bugetar de 3% din PIB. România, prin semnalele date de Președintele Klaus Iohannis dar și de Guvernul Cioloș se apropie de acest concept al disciplinei financiare și excluderii aventurilor bugetare pe motive de oportunitate.

Mie îmi plac astfel de vești. Este o altfel de politică externă. Nu ne mai „căciulim”, convenim, nu ne mai rugăm, proiectăm și propunem, negociem susținerea, ajungem la consens. Este un sentiment ceva mai înalt. Suntem o țară care contează. O țară care are un nivel de ambiție mai înalt decât l-a avut pe timpul celorlalți președinți.

marți, 21 iunie 2016

Summit-ul NATO de la Varșovia agită multe spirite. Rușii, prietenii lor politici, adversarii lor, noi avem puncte de vedere diferite.


Se apropie summit-ul de la Varșovia unde statele membre NATO vor lua unele decizii pentru viitor. Se vor analiza și își va spune părerea fiecare stat în parte cu privire la ce s-a petrecut de la Summit-ul NATO din Țara Galilor, 4-5 septembrie 2014.

În Declarația comună a summit-ului se afirmă la punctul 1:

„1. Noi, şefii de stat şi de guvern din ţările membre ale Alianţei Nord-Atlantice, ne-am reunit în Ţara Galilor, într-un moment crucial pentru securitatea euro-atlantică. Acţiunile agresive ale Rusiei împotriva Ucrainei au reprezentat o provocare fundamentală pentru viziunea noastră a unei Europe întregi, libere şi în pace. Creşterea instabilităţii în vecinătatea noastră sudică, din Orientul Mijlociu până în Nordul Africii, precum şi ameninţările transnaţionale şi multi-dimensionale, constituie, de asemenea, provocări la adresa securităţii noastre. Toate acestea pot avea consecinţe pe termen lung pentru pacea şi securitatea regiunii euro-atlantice şi stabilitatea în întreaga lume.”

Fără echivoc.

La punctul 2 din Declarație, este angajamentul cadru, pe care propagandiștii altor variante de acțiune ar trebui să îl înțeleagă:

„2. Alianţa noastră rămâne o sursă esenţială a stabilităţii în această lume impredictibilă. Împreună, ca democraţii puternice, suntem uniţi în angajamentul nostru faţă de Tratatul de la Washington, precum şi faţă de obiectivele şi principiile Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite. Având drept fundament solidaritatea, coeziunea Aliată şi indivizibilitatea securităţii, NATO rămâne formatul transatlantic pentru o apărare colectivă puternică şi forumul esenţial pentru consultări şi decizii de securitate între Aliaţi. Cea mai mare responsabilitate a Alianţei este să protejeze şi să apere teritoriile şi populaţiile noastre împotriva unui atac, aşa cum prevede Art. 5 al Tratatului de la Washington. Aşa cum am afirmat în Declaraţia Transatlantică pe care am adoptat-o astăzi, ne-am angajat să consolidăm mai departe legătura transatlantică şi să asigurăm resursele, capabilităţile şi voinţa politică necesare pentru a ne asigura că Alianţa noastră rămâne gata să facă faţă oricărei provocări. Suntem pregătiţi să acţionăm împreună şi cu hotărâre pentru a apăra libertatea şi valorile noastre comune privind libertatea individului, drepturile omului, democraţia şi statul de drept.”

Punct !

Declarația se poate citi la link-ul dat de mine. Este pe site-ul MAE. Disponibilă pentru oricine.

La punctul 5, se spune clar că Rusia este un stat care „provoacă”, un stat care crează temeri statelor NATO privind securitatea lor. De aceea s-a aprobat un Plan de acțiune pentru creșterea nivelului de reacție. Aici intră toate măsurile privind prezența forțelor NATO în statele din prima linie vizavi de Rusia:

„5. Pentru a ne asigura că Alianţa noastră este pregătită să răspundă rapid şi ferm la noile provocări de securitate, am aprobat astăzi Planul de acţiune al NATO pentru creşterea nivelului de reacţie. Acesta furnizează un pachet coerent şi cuprinzător de măsuri necesare pentru a răspunde schimbărilor mediului de securitate atât de la graniţele NATO, cât şi mai îndepărtate, care reprezintă o preocupare pentru Aliaţi. El răspunde provocărilor Rusiei şi implicaţiilor strategice ale acestora. Totodată, răspunde riscurilor şi ameninţărilor originare din vecinătatea noastră sudică, din Orientul Mijlociu şi Nordul Africii. Planul întăreşte apărarea colectivă a NATO. Întăreşte, de asemenea, capacitatea noastră de management al crizelor. Planul va contribui la menţinerea NATO ca Alianţă puternică, pregătită, robustă şi reactivă, capabilă să răspundă provocărilor curente şi viitoare, de oriunde vor apărea.”

În apropierea datei summit-ului de la Varșovia care va analiza și va da notă realizărilor din Planul NATO adoptat în Țara Galilor acum doi ani, Putin a organizat o conferință de presă cu participarea presei internaționale în care a lansat tot felul de mesaje „de pace”. Pervers, perfid, mincinos. S-a prezentat în fața mediei străine nici mai mult și nici mai puțin ca „Făt Frumos din Lacrimă”. El, Putin, luptă ca un cruciat cu „Zmeul cel rău” dar nu este înțeles de unele state care nu au ajuns la maturitate politică deplină, devenite „slugi” ale „perverșilor americani”.

Prietenii politici ai lui Putin, politicieni de anvergură din unele state europene, membre ale UE sau nu, au sărit în sus, ca la comandă. Voi, nu se poate, ce gingaș este Putin, ce sensibil, vai că Rusia nu este „bau-bau-ul” mondial, este o parte a raiului de pe pământ. Că ar trebui să fim mai sensibili față de mesajele pe care „marele” Putin le transmite lumii, mesajele de pace și bună colaborare, de cooperare bla, bla, bla. Fleoșc ! Mai mult, au atacat și deciziile NATO luate în Țara Galilor pentru a încerca o pregătire a terenului în vederea unei posibile opoziții la unele decizii ce se vor lua la summit-ul de la Varșovia.

Iar la summit-ul de la Varșovia avem un mare interes. Să se continue în direcția măsurilor luate în 2014 ba chiar să se ia unele măsuri ca reacție la militarizarea excesivă de către Rusia a bazinului Mării Negre. Este vorba despre mult discutata și contestată „Flotila Aliată in Marea Neagra / Black Sea Flotilla” care nu este decât o propunere a României de antrenamente comune și training ale flotelor statelor membre NATO la Marea Neagră. Ideea de Flotă a NATO la Marea Neagră a fost lansată de Rusia, prin oficialii ei militari și cei de la ministerul de externe. Ideea de „Flotă NATO la Marea Neagră” a fost dusă de propaganda rusă în toate statele europene în care propaganda rusă are puternice rădăcini cu concursul binevoitor al unor partide politice. Pe diferite voci, Rusia a declarat că se opune obiectivului propus de România la summit-ul de la Varșovia. Vocilor rusești s-au alăturat vocile „prietenilor” de suflet ai Moscovei. Bulgaria, țară invitată să participe la proiect, a ieșit în evidență cu declarații șocante de refuz categoric, afirmând că ea nu participă la așa ceva decât dacă este o acțiune a NATO, în speranța, cred eu. că la summit-ul de la Varșovia, prietenii Rusiei vor bloca propunerea României și a Turciei. Pe lângă refuzul destul de ciudat formulat, mai mult ca jignire adusă țării vecine, nu mai spun de „calificativele” acordate „sasului din România care a plecat cu coada'ntre picioare”, apare și informația potrivit căreia Bulgaria își negociază revenirea la parteneriatul economic cu Rusia de dinainte de aderarea la UE. Ca să vezi !

România are tot interesul ca la summit-ul de la Varșovia să se meargă mai departe. Nu cu mult timp în urmă a fost aprobată Strategia Națională de Apărare a României care definește liniile directoare ale țării noastre în domeniul militar și de securitate în strânsă legătură cu proiectele de apărare și securitate ale NATO.

„România traversează în prezent o perioadă în care multiple riscuri, ameninţări şi vulnerabilităţi uneori se intersectează, iar alteori se suprapun, generând efecte imprevizibile nu doar la nivel naţional, ci şi global.

Plecând de la schimbările de paradigmă la nivel mondial, de la actualul status quo, de la evaluarea amenințărilor, riscurilor și vulnerabilităților, Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019 aduce noutăți semnificative. Documentul operează cu un concept de securitate națională extinsă, în deplin acord cu principiile europene.

Există astăzi interese multiple care converg spre asigurarea securității naționale. Strategia Națională de Apărare își propune o abordare integratoare și echilibrată, fără a se limita la dimensiunea de apărare.

Într-o zonă caracterizată de coliziunea intereselor şi într-o perioadă marcată de modificări geopolitice rapide, credibilitatea strategică reprezintă o valoare naţională importantă atât în relaţia cu aliaţii şi partenerii noştri, cât şi cu propriii cetăţeni.

Tocmai de aceea, avantajul statutului nostru de aliat NATO, de stat membru al Uniunii Europene şi partener strategic credibil este dat de cunoaşterea acelor oportunităţi care să ne permită să generăm apărare şi securitate la nivel naţional, să contribuim solidar la apărarea colectivă şi să promovăm stabilitatea şi securitatea colectivă la nivel internaţional.

Pentru ca România să gestioneze coerent şi responsabil riscurile şi răspunsurile la ameninţări, este nevoie mai mult decât oricând de coeziune şi consens la nivel naţional în problemele vitale pentru ţara noastră. Acordul politic naţional privind creşterea finanţării pentru apărare constituie un act de voinţă politică, care trebuie dublat atât de un cadru legislativ adaptat, cât şi de un proces continuu, multianual şi riguros de planificare.”

România a ajuns să irite, prin independența ce o manifestă față de interesele ruse în zona Mării Negre, atât pe Putin cât și pe aliații lui, declarați sau ascunși. Deveselu, propunerea cu Flotila Aliată în Marea Neagră, alianța strategică cu Turcia și proiectele de colaborare economică în construcția și dezvoltarea armamentelor, alianța strategică cu SUA care va duce, fără doar și poate, la apărarea de către SUA a propriilor interese în România mai mult decât în alte zone, comandamentele NATO din România și, în plus, ultima dintre propunerile României, oferta către NATO de a primi pe teritoriul ei efectivele unei brigăzi multinaționale NATO de 5000 de militari cu tehnica aferentă. Această dezvoltare a relațiilor cu SUA și NATO duce către dezvoltare. Economică, a infrastructurii rutiere, feroviare, aeriene, navale, dezvoltare comercială, ocuparea forței de muncă, transfer tehnologic etc.

Alături de noi, în plasa criticilor ruse și ale prietenilor Rusiei, se află Polonia și Turcia. Țările baltice sunt și ele victime ale unei propagande deșănțate. Culmea, între noi și Polonia sunt ungurii și slovacii, cumva mai dispuși să colaboreze cu Rusia peste parteneriatul pe care îl au cu Polonia și România, între noi și Turcia este Bulgaria care are alături pe declaratul aliat al Rusiei, Serbia. Peste Serbia este Croația care este din ce în ce mai apropiată de noi. La fel este situația cu Albania. Situația este destul de complexă.

Supărarea rușilor este mare. Întărirea pentru apărare a statelor europene din apropierea frontierelor ei este pentru ei un lucru rău. A devenit o obișnuință amenințarea rușilor că „vor lua măsurile adecvate” la fiecare acțiune de întărire a statelor membre NATO aflate, până în urmă cu niște ani în urmă la discreția puterii militare a Rusiei. Vor lua, mereu la viitor și mereu în creștere, are o limită. Cât va mai putea duce Rusia aceste măsuri care consumă resursele care ar putea fi alocate creșterii nivelului de trai al populației ?

sâmbătă, 7 mai 2016

Încă un pas mare, în relația cu Ucraina.

Agerpres (aici).

România și Ucraina au semnat acordul privind exonerarea de la plata taxei pentru eliberarea vizelor de lungă ședere.

S-a ajuns, după mulți ani, la un rezultat rezonabil. După ani de suspiciuni extremiste ale ucrainenilor alimentați de propaganda rusă s-a ajuns la recunoașterea minorității române din Ucraina și la o mai mare deschidere în relațiile dintre state.

Este adevărat și faptul că România este membru al UE și va fi membru al Spațiului Schengen, că își doresc sau nu acest lucru unele state din vestul Europei, astfel că Ucraina are tot interesul să își revadă politica externă de bună vecinătate.

Acordul a fost semnat la Solotvino (Slatina, după denumirea românească !), unde s-a tăiat panglica de inaugurare a unui consulat românesc.

Sunt pași buni, comunitatea ucraineană din România având un mare merit în reglarea relațiilor noastre cu Ucraina.

Să nu uităm nici contribuția României la întărirea apărării cibernetice a Ucrainei, parte a sprijinului acordat de NATO țării vecine.

Poate vom ajunge și la revederea unor acorduri din anii trecuți, cum ar fi cel al gospodăririi apelor de frontieră, acorduri cu elemente restrictive „sugerate” de Moscova, de la care ucrainenii au primit un ajutor constant pentru blocarea relațiilor politice cu statele vecine. Acum când Rusia nu mai este „marele prieten”, Ucraina va trebui să își deblocheze relațiile cu vecinii, mai ales că are ca obiectiv intrarea în NATO și în UE.

Uite așa se face că flancul estic prinde contur. Țările Baltice, Polonia, Ucraina, România, Bulgaria, Turcia pot merge foarte repede în direcția constituirii nu doar a unei „linii de apărare” împotriva politicilor agresive ale Rusiei ci și o zonă economică puternică. Este vorba despre aproape 200 milioane de persoane ! O piață uriașă. Uite așa se face că Moldova de peste Prut are toate șansele să se rupă de influența rusă și să se dezvolte într-un spațiu economic și politic mai bun. Cu pași fermi, se va putea ajunge și la flota militară „comună” la Marea Neagră astfel încât toate statele din zona Mării Negre aflate în opoziție cu Rusia să devină mai puternice și mai încrezătoare în viitorul lor.

Acest acord va favoriza călătoriile cetățenilor ucraineni în România. Cred că ucrainenii au deja acorduri asemănătoare cu Polonia și Lituania, posibil și cu Slovacia și Ungaria. Astfel de acorduri sunt deschizătoare de drumuri și de strângere a legăturilor între statele vecine. Astfel de acorduri leagă Ucraina de UE, de vest și o îndepărtează de influența rusă. Este un câștig pentru Ucraina dar este un câștig și pentru UE, nu mai spun de statele vecine Ucrainei care au populații minoritare în Ucraina și populații minoritare ucrainene pe propriul teritoriu.

Un lucru foarte bun. Pas cu pas. Președintele Iohannis confirmă.

joi, 7 aprilie 2016

Un subiect serios. SUA și Canada fie recunosc unitatea UE, fie se instituie regimul de vize pentru ei în UE !

Printre multele știri care preocupă românul doritor de socializare trec neobservate știri care stau la baza vieții noastre azi și mâine.

Dimineață am citit o admitere a unui recurs în interesul legii având ca obiect de bună practică judiciară intrarea societăților de asigurări în procesul penal ca persoane responsabile civilmente pentru paguba produsă în urma unui accident auto. Răspunderea este în limitele stabilite de reglementările europene și ale contractului de asigurare, astfel că societățile de asigurare nu mai pot „fenta” asumarea răspunderii și nici nu mai pot stabili ele cât urmează să plătească. Uite o reglementare europeană care vine în sprijinul persoanei vătămate !

În cazul relațiilor dintre UE și SUA există un punct nevralgic care se poate traduce mai simplu, fără gargara cu pioneze după modelul limbajului de lemn cu care se „apără” unii și alții: SUA trebuie să recunoască Uniunea Europeană ca o singură persoană juridică a dreptului internațional, potrivit Tratatului Uniunii Europene, fără a face distincție între statele UE când este vorba despre elementele de bază ale Tratatului. Iar unul dintre aceste elemente este circulația persoanelor fără viză în interiorul UE, indiferent dacă fac parte din statele membre ale Spațiului Schengen sau nu.

Comisia Europeană discută, de mai mult timp, problema vizelor pe care SUA și Canada le cer unor state membre ale UE: România, Bulgaria, Polonia, Cipru, Croația. Acestea sunt state membre ale UE, unele sunt membre ale Spațiului Schengen și totuși, SUA și Canada le cer vize nerecunoscând astfel statutul acestora ca parte a unui între: Uniunea Europeană.

Surse din cadrul CE au comunicat că deja se discută la nivelul CE problema introducerii vizelor pentru cetățenii SUA și ai Canadei ca răspuns la refuzul acestora de a considera UE ca un întreg !

Agerpres (aici).

Problema devine serioasă. Chiar foarte serioasă. Uniunea Europeană face, forțată de împrejurări, pași către o mai mare integrare. Financiară, de securitate a frontierelor, pentru o politică externă comună, pentru o apărare comună etc. Nu își poate permite să considere că are state componente cu un regim inferior altora.

Discuțiile sunt mai vechi. Am tot văzut cereri ale CE către SUA și Canada să își reconsidere poziția. Acordul transatlantic de liber schimb între UE și SUA nu poate funcționa în condițiile în care membrii UE din statele supuse regimului de viză pot fi împiedicați să circule între statele / entitățile acordului.

Concret, UE îi cere SUA să accepte că este, din punct de vedere politic, similară cu SUA ! La fel este și abordarea cu privire la Canada.

Cum ar fi ca UE să stabilească regim de vize pentru cetățenii din unele state componente ale SUA ? Sau a unor regiuni ale Canadei ?