De aia!

Imaginile sunt adunate de pe Google. Moise Guran și Costi Rogozanu sunt printre cei care au susținut campania „Mă piș pe el de vot” sub patronajul ONG-ului „Uniți Salvăm” a unor tineri mândri de „efortul lor” de a „pedepsi clasa politică”. S-au alăturat și alții, întâi pe Facebook și mai apoi în zilele alegerilor. Au reușit! PSD a câștigat, detașat, alegerile locale și parlamentare.

Probabil că acei tineri nu au urmărit acest rezultat. Probabil! Nu bag mâna'n foc! Cei care însă au inițiat aceste acțiuni sigur au avut în minte rezultatul acesta. Altfel, va trebui să constat că inițiatorii suferă de ceva alienare mintală. Când te apuci să faci ceva, ai în minte un rezultat, dorești acel rezultat, lucrezi pentru el. Nu faci o acțiune cu impact în societate doar ca să te afli în treabă.

Costi Rogozanu și Moise Guran au locul lor în acest colaj. Rogozanu este, pe undeva, persoana cu vizibilitate care a dat ideea. Și personajul central, Alina Dumitru, îl pomenește. Moise Guran este, alături de alți jurnaliști și „analiști politici radicali” cel care a susținut sancționarea „vechii clase politice” prin absența la vot dacă electorii nu vor să dea votul pentru Uniunea Salvați România! Nu trebuie uitate nici „analizele” lui Cristian Tudor Popescu la Digi24 sau unele analize de pe la RealitateaTv. Nu mai înșir aici toți jurnaliștii și analiștii care au susținut absenteismul la vot pentru „sancționarea clasei politice”.

Alina Dumitru a devenit vizibilă pentru a dorit să fie vizibilă. Nu cunosc amănunte ale organizării campaniei. Poate că ea este doar una dintre teribilistele mișcării, poate că este una dintre organizatorii mișcării. Rezultatul însă pentru o întreagă națiune este dezastruos. Avem parte de cea mai nocivă guvernare post-decembristă! Guvernarea PSD-ALDE sprijinită de UDMR.

Înainte să dați cu parul în stânga și în dreapta pentru starea degradantă a țării, vă invit să vă uitați la ce ați făcut în anii din urmă. Dacă nu ați fost la vot ca să „pedepsiți clasa politică” să mergeți în fața oglinzii să îl vedeți pe cel sau să o vedeți pe aceea care a adus la putere actuala coaliție de guvernare: PSD-ALDE. Voi sunteți autorii morali ai dezastrului pe care îl reclamați! Nu există scuze! Asta dacă nu cumva chiar acest rezultat ați dorit!

Tot ce nu vă place din 2016 încoace, și chiar de mai devreme, a germinat în „solul mănos” al campaniilor anti-politică. Gândire! Ioc. Păcat de școlile urmate, de diplomele prezentate cu emfază, de realizările profesionale cu care vă lăudați etc. Ieșiți din bula în care s-au format, acești susținători ai unor campanii fanteziste nu pot pricepe că politica nu este doar despre viața lor, despre funcțiile la care speră ei să ajungă, despre gloria personală ci este despre viața populației unei întregi țări, o viață mult diferită, uneori la polul opus, al vieții lor personale. Pentru a lăsa o ușă deschisă și a nu fi foarte, foarte radical, voi folosi și eu scuza strămoșească: nu au ajuns la deplina maturitate.

Pe Putin îl ajung păcatele din urmă

Criza „Noviciok” se adâncește. Congresul SUA a luat „taurul de coarne” și a decis că Rusia a folosit substanțe interzise împotriva propriei populații.

Iau știrile de la Agerpres.

Agerpres, 2018-08-08 23:19:58 

Washingtonul a anunţat miercuri că va impune noi sancţiuni Rusiei la finalul lui august, după ce a stabilit că Moscova a folosit un agent neurotoxic împotriva unui fost agent rus şi a fiicei sale, în Marea Britanie, transmite Reuters.

Kremlinul a fost notificat în cursul zilei asupra deciziei, a arătat un înalt oficial al Departamentului de Stat.

Purtătoarea de cuvânt a Departamentului de Stat, Heather Nauert, a spus că Statele Unite au stabilit că Rusia "a folosit arme chimice sau biologice, încălcând legislaţia internaţională, ori a folosit arme biologice sau chimice letale împotriva propriilor cetăţeni".

Marea Britanie a acuzat permanent Rusia de implicare, a identificat agenții ruși care au acționat iar zilele trecute au cerut Rusiei extrădarea lor pentru a fi judecați în Marea Britanie. Rușii neagă. Tot. Chiar dacă cercetările duc direct în curtea lor.

A apărut reacția Moscovei. La Agerpres.

Preşedinţia rusă consideră "inacceptabile" noile sancţiuni americane, dar îşi "păstrează speranţa"

"Considerăm absolut inacceptabilă anunţarea de noi restricţii în legătură cu afacerea de la Salisbury şi le considerăm ilegale", a declarat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, calificând Washingtonul drept "partener imprevizibil" şi respingând din nou orice responsabilitate a Rusiei în otrăvirea fostului agent rus Serghei Skripal şi a fiicei sale Iulia.

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului a ţinut, însă, să sublinieze că relaţiile dintre Rusia şi SUA "nu sunt doar în interesul celor două popoare ale noastre, ci şi al stabilităţii şi securităţii în lume".

Sublinierea lui Pekov are rostul ei, nu pentru americani este făcută, este pentru presă și cititorii acestei prese. Mai ales că aceste noi sancțiuni privesc, în special, capacitățile militare ale Rusiei, după cum declară un oficial american.

„Sancţiunile se referă la mărfuri sensibile din punct de vedere al securităţii naţionale, le-a spus miercuri reporterilor un înalt oficial al Departamentului de Stat, citând legea americană din 1991 privind eliminarea folosirii armelor chimice şi biologice. Vor exista, totuşi, unele excepţii în cazul zborurilor spaţiale şi al cooperării guvernamentale în domeniu, dar şi în ce priveşte siguranţa avioanelor de pasageri, situaţii care vor fi analizate de la caz la caz, a adăugat acesta”

Sunt domenii ocolite până acum. Sunt domenii în care Rusia are și alți parteneri comerciali, din Uniunea Europeană. Este evident că introducerea noilor sancțiuni a fost comunicată de Administrația Trump partenerilor SUA și, pentru că Rușii sunt dovediți ca cei mai mari mincinoși internaționali, celelalte state care au exporturi cu mărfuri sensibile din punctul de vedere al securității naționale a Federației Ruse își vor preciza poziția.

Pe Putin îl ajung „păcatele” din urmă. Moda punerii celorlalte state ale lumii în fața faptului împlinit nu a dat roade până acum. Rusia a pierdut enorm ca urmare a sancțiunilor impuse de SUA, UE și aliații acestora. Noile sancțiuni vor adânci criza rusă.

Pentru că vorbim de sancțiuni, nu pot să nu arăt consecința acestora, aparent banală. Un general rus a făcut afirmația că Rusia nu poate să comande noile tancuri „Armata”, enorm de scumpe pentru bugetul lor și că au deja tancurile model T-72 (îmbunătățite) care au dovedit că pot face față războiului modern. Mie mi-a sunat „clopoțelul”! O astfel de declarație îmi spune că militarii ruși vor „dezgropa morții” tehnicii de blindate și vor readuce la viață ce au aruncat prin diferite depozite. Nu este vorba doar despre tancuri, este vorba și despre mașinile blindate, rachete, muniții de tot felul etc. Pușculița guvernului rus s-a golit iar ritmul înlocuirii resurselor financiare ... a adormit.

Cred că Uniunea Europeană se va alia sancțiunilor americane. Acuzația adusă Rusiei este deosebit de gravă ca să poată fi neglijată de statele membre ale Uniunii Europene. Riscul este major. Faptul că Rusia nu are scrupule în folosirea substanțelor toxice de luptă și a mijloacelor bacteriene de luptă devine o realitate. Folosirea permanentă a minciunii în relația cu alte state nu ajută Rusia în viitor. Nu este și nici nu va fi crezută atunci când va „garanta” că nu are substanțe toxice sau biologice de luptă pregătite pentru folosirea lor într-un conflict armat. Nici o țară europeană nu își dorește să fie ținta unui astfel de atac rusesc în care să piardă mii, sute de mii sau milioane de cetățeni doar pentru că a încercat la un moment dat să dea crezare Kremlinului!

Rupt de realitate

Agerpres. Summitul G20: Putin consideră sancțiunile o "formă sub acoperire" de protecționism

"Sunt convins că numai relațiile comerciale deschise bazate pe norme și standarde uniforme pot stimula creșterea economiei globale și sprijini o dezvoltare progresivă a relațiilor interguvernamentale", a scris Putin într-un articol critic publicat joi de cotidianul economic german Handelsblatt. 

Una spune, alta face. Este absolut ridicol să poți aprecia discursul lui Putin atunci când vorbește despre relații comerciale deschise „bazate pe norme și standarde uniforme”. Pentru că el și Rusia sunt exact opusul acestor declarații. Au încălcat toate normele de drept internațional, sub aspect politic, sub aspect militar, sub aspect comercial. Înainte de a suporta sancțiunile UE și SUA, Rusia impunea sancțiuni economice și comerciale statelor dependente de comerțul cu Rusia pentru a impune regimuri politice favorabile ei. Este o poziție de genul „hoțul strigă hoții”.

Anul 2017 este cel în care Rusia își va epuiza rezervele valutare naționale. Au invadat Crimeea, au invadat Ucraina, au invadat Georgia (zilele trecute au „mutat” frontiera cu Georgia cu peste 500 m în interiorul Georgiei, confiscând pământurile georgienilor și arestând pe cei care au mers să și le cultive !), au blocat comerțul cu alte state profitând de faptul că erau principala piață externă a acestora. Au condiționat politic comerțul cu hidrocarburi inclusiv în statele membre ale UE. Acum vine Putin și vorbește despre „norme și standarde uniforme” !

Devine caraghios. Invadează teritoriile altor state și cere comerț liber cu statele neinvadate !

Sancțiunile își spun cuvântul. Sursa de venituri a Rusiei, comerțul cu hidrocarburi, s-a prăbușit odată cu scăderea prețului petrolului și rămâne scăzută pentru că prețul petrolului este scăzut. Iar acum vine și necazul deciziei politice americane de a permite și încuraja exportul de hidrocarburi în spațiul european. Declarația lui Trump de la Varșovia cred că a ajuns pe capul lui Putin ca o găleată cu gheață turnată pe chelie.

Putin vorbește, dă sfaturi și știe că va vorbi în vânt. Nu are cum „păcăli” pe cei pe care îi va avea în fața ochilor la summit-ul G20. La sfârșitul anului 2017 vom avea, probabil, o estimare a timpului pe care îl mai are Rusia de a rămâne membră a G20. Pentru că și astăzi, Rusia este admisă ca „țară cu o economie dezvoltată” cu multă indulgență, ea fiind mai degrabă o țară emergentă dar care este în declin.

Cât timp Rusia se șterge la fund cu „dreptul internațional”, nu trebuiesc reduse sancțiunile. Rusia devine din ce în ce mai mult o copie a Coreei de Nord.

Rusia respinge sancțiunile împotriva Coreei de Nord. Aliatul ...

Oare de ce ? Nu știu dacă este „evident”, dar am un mare semn de întrebare asupra acestui comportament. O fi Coreea de Nord „mâna lipsă” a Moscovei care să apese pe butonul nuclear ?

Agerpres. Rusia respinge sancțiunile împotriva Coreii de Nord ca "inutile"

Comportamentul Rusiei este fățiș împotriva restului lumii. Restul lumii care nu cade la picioarele lui Putin și nu acceptă dictatul Kremlinului.

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, nu lasă loc de întors.

Rusia nu a sprijinit niciodată sancțiunile. Noi credem că aceasta este o abordare inutilă

Coreea de Nord este perechea Rusiei. Coreea este mică și agresivă dar, când este să ia „bătaie”, se duce sub brațele partenerului. Iar „partenerul” își arată mușchii. Diplomatic, economic, militar. Pot bănui că toate paradele lui Kim Jong-Un anti-americane au sprijin de la Putin ? De ce nu ?! Timpul îmi va arăta dacă bănuiala este viabilă.

Să punem logica la treabă.

Coreea de Nord va ajunge să aibă câteva rachete balistice și câteva încărcături nucleare. Îmi dau cu părerea. Este posibil să aibă doar containerele rachetelor balistice. Orice acțiune a militariștilor coreeni va avea ca țintă Coreea de Sud. Coreea de Nord nu are capacitatea să ducă un război cu înaltă tehnologie dacă nu are acea tehnologie pusă la dispoziție de o putere militară mult superioară și cu „exces” de tehnologie. Coreea de Nord este abia la începutul producției unei arme nucleare iar rachetele sale purtătoare sunt „victime” sigure în fața sistemelor foarte perfecționate de interceptare ale SUA. Atacul împotriva teritoriului SUA este sortit eșecului. Poate fi exclus din calcule. Ce face Kim Jong-Un este doar propagandă ieftină. Atacul împotriva Coreei de Sud este însă posibil. Chiar dacă va fi foarte scurt, ar putea produce daune majore. Mai lung nu poate fi deoarece teritoriul Coreei de Nord este cunoscut în amănunt de către SUA, Japonia și Coreea de Sud iar elementele de infrastructură cu potențial periculos vor fi distruse primele. Atacul american împotriva bazei aeriene siriene este mărturie iar „mama bombelor” din Afganistan a arătat și ce altă armă poate fi folosită.

Din moment ce China a convenit cu SUA să lucreze împreună pentru evitarea unui război în peninsula Coreeană, rămâne „disponibilă” doar Rusia. Care, evident, este împotriva unor sancțiuni internaționale împotriva Coreei de Nord. Dacă ne amintim bine, cine vrea să își amintească, Rusia a fost împotrivă și când Iranul a fost sancționat de comunitatea internațională pentru programul lui nuclear ! Mai mult, Rusia a livrat Iranului tehnologia necesară întăririi capacităților sale de apărare, contrar deciziilor ONU !

Prin această declarație, Putin îi spune lui Kim Jong-Un că poate continua cu provocările. Probabil că diplomații ruși și cei nord-coreeni au convenit sau convin (chiar acu, de ce nu ?!) rolul și locul fiecărei țări în combinația lor provocatoare.

Să urmărim reacția Chinei. O zminteală a nord-coreenilor cu arma nucleară afectează teritoriul Chinei și populația Chinei. Nu mai spun de potențialul emigraționist al Coreei de Nord ! O populație de 24,9 milioane de locuitori va deplasa câteva milioane bune pe teritoriul Chinei !

Deci Putin verifică toate „teatrele de operațiuni”. De ce ? În Europa a provocat NATO și l-a mișcat către statele din estul Europei. În lumea islamică sprijină „suzeranitatea” iraniană asupra statelor vecine. Lumea islamică este într-un cumplit război împotriva viitorului națiunilor islamice. Copiii sunt principalele victime ale acestui război, copiii sunt țintele acestui război. Fiecare comunitate religioasă islamică caută să distrugă, prin copii, viitorul celeilalte comunități religioase. Iar Putin sprijină șiiții contra suniților. Bombardamentele rusești au ca victime predilecte populația civilă care se opune lui Assad. Acum verifică teatrul de operații coreean. Ce vrea Putin de fapt ?

Michael Flynn a demisionat din funcția de consilier a lui Trump pe securitate națională !

Acuzat de presă că a purtat discuții cu Ambasadorul Rusiei în vederea retragerii sancțiunilor americane luate ca urmare a agresiunilor asupra Ucrainei, Michael Flynn și-a dat demisia. Agerpres.

Rușii au avut reacții „diferite”. Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului spune că este treaba americanilor, borșul lor, Sluțki de la Camera inferioară a Parlamentului spune că Flynn a fost obligat să își înainteze demisia pentru că se dorește stricarea relațiilor americano-ruse, aflate la un început de drum „favorabil”.

Nu am putut să uit că una dintre marile „realizări” ale infractorului Dragnea în SUA este întâlnirea cu Michael Flynn, generalul care are o anume „apreciere” față de Rusia și politica ei de forță. De fapt, Flynn a fost bănuit ca fiind „liantul” prieteniei cu Putin și a unor relații cu Rusia de pe poziții „paritare”. Aia ție, aia mie etc.

Acum mă întreb, ca omul, care a fost filiera prin care a ajuns infractorul Dragnea față'n față cu Donald Trump ? Filiera rusă, filiera israelită, sau o combinație între cele două ?

Prea sunt ciudate unele declarații ale puterii PSD-ALDE-PMP din ultimul timp !

Uite cum o demisie peste Atlantic naște întrebări aici, în estul Europei ! În ce jocuri este băgat infractorul Liviu Dragnea ? Al cui „om” este ?

Bugetul pentru apărare s-a redus în substanța resursei bugetare anuale și a fost „completat” cu credite angajament care, chipurile, având ca țintă programe multi-anuale, pot asigura cei 2% promiși de conducerea României în 2017 la NATO. Bugetul SRI însă, instituția care asigură securitatea internă, complementară la Sistemul Național de Apărare, a fost tăiat sever, cu aproape 10% față de anul 2016 ! PSD prin diferiți lideri, alături de cei din ALDE și PMP-ul lui Băsescu (acompaniați de politicieni și din alte partide !) reclamă o mai mare „independență” față de Uniunea Europeană, inculpatul Tăriceanu venind cu ciudățenia Brexitului, pe care îl laudă ca „voință a poporului englez” care a scuturat „jugul UE”. Cât privește apartenența la NATO, toți liderii puterii spun vorbe frumoase însă reclamă un comportament care nu ar trebui să fie în favoarea angajamentelor asumate anterior ! Vorba aia, tratatele sunt făcute pentru a fi încălcate.

Ciudate conexiuni mai apar astăzi. Timpul le rezolvă pe toate. Spune o vorbă. În timp, ușor - ușor, aflăm și cine ne sunt „conducătorii” !

Consiliul European chiar a luat decizii clare. Presa a mințit, ca de obicei.

La finalul Consiliului European, Președintele Klaus Iohannis a sintetizat rezultatul înțelegerilor care au fost convenite. Iau informația de la „caleaeuropeana” unde oamenii dau dovadă de seriozitate.

Până la relația cu Rusia, Consiliul European a tratat o problemă de integrare europeană. Mai multă integrare. Pentru că evenimentele generate de marea migrație au distrus mitul frontierelor naționale sigure. S-a înțeles faptul că frontiera externă a UE nu este doar o sumă a frontierelor naționale, este chiar o frontieră externă a Uniunii. S-a înțeles faptul că apărarea frontierelor externe nu trebuie lăsată doar în sarcina statelor membre, trebuie ca toate statele să participe la apărarea frontierelor externe. Astfel, FRONTEX, agenția care se ocupa doar de cooperarea transfrontalieră a devenit mai mult, s-a transformat și a devenit un organism al CE pentru apărarea frontierelor. Acum efortul este în Mediterana, iar Garda de Coastă a fiecărui stat riveran este în centrul atenției. Statele membre ale UE au început să acționeze în comun, împărțind astfel și cheltuielile pentru apărarea frontierelor. Și noi, românii, participăm la acțiunile de apărare a frontierei UE în Mediterana. În apele de frontieră grecești, în apele de frontieră italiene, acolo unde România este chemată să contribuie. Rețin atenția și asupra faptului că grecii au fost reticenți în a accepta ajutorul celorlalte state UE pentru apărarea frontierelor maritime ale Greciei în fața migrației.

Până una-alta, Consiliul European a cerut Consiliului (de miniștri ai internelor și Justiției !) să grăbească emiterea unor noi reglementări privind frontierele UE, până la sfârșitul anului. Să fie stabilite efectivele cu care fiecare țară participă la securizarea frontierelor externe ale UE, în special ale Gărzii de Coastă, să fie revizuit Codul frontierelor Schengen și să fie stabilite noi reguli de călătorie în spațiul UE (prin intermediul sistemului ETIAS) etc. Toate acestea ne vor duce nu doar la o agenție europeană a frontierelor aflată în subordinea CE ci chiar la modificarea TUE privind reglementarea care scoate de sub dreptul liberei circulații a funcționarilor aflați în subordinea administrațiilor naționale (liberă circulație a forței de muncă !). Vor fi multe modifică, probabil constituționale chiar, pe măsură ce integrarea în UE va impune o abordare unitară a unor probleme. Nu toate țările au capacitatea de a proteja la un nivel satisfăcător propriile frontiere.

Privind migrația, Consiliul European merge către rezolvarea problemelor în statele sursă a migrației și întărirea frontierelor statelor de tranzit - Grecia și Italia (în principal).

Am discutat migrația cu accent pe țările de origine și pe țările de tranzit. Am discutat cum trebuie să acționăm pentru a ajuta aceste țări să îngrădească ele migrația, ce măsuri trebuie să luăm pentru a îngrădi noi migrația. Aici este evident că vorbim despre întărirea controlului la granițele exterioare al Uniunii. Iar, dacă vorbim de țările de origine, atunci toată lumea a fost de acord, și eu, la rândul meu, am subliniat punctul de vedere al României, că trebuie să ajutăm aceste țări să-și construiască state puternice, să-și construiască economii funcționale și, în acest fel, să oprească migrația în mod natural. Am discutat, pe scurt, dar, totuși am discutat și înțelegerea cu Turcia, care, după părerea noastră, a fost o înțelegere corectă, a fost un fair deal, și rezultatele obținute sunt în continuare bune. Ruta balcanică este și rămâne ca și închisă

Este evident că încercări izolate de trecere a frontierelor pe ruta balcanică vor mai fi. Au fost întotdeauna. Dar este important că acum se ajunge, destul de încet (totuși) la o înțelegere corectă a fenomenului.

Rusia a fost și ea analizată. Iohannis punctează corect situația.

Discuția a fost una profundă și principială despre Rusia, despre implicarea Rusiei în Donbass, în Siria, despre ce trebuie să facem noi. Însă, în niciun fel, nu au existat certuri și, în niciun fel, nu au existat forțări din partea unuia sau altuia dintre membrii Consiliului European. Am citit ceva foarte ciudat, că unii ar fi vrut să aplicăm sancțiuni Rusiei și cineva i-a salvat pe ruși. Nici n-a fost vorba de așa ceva. A fost vorba despre formulări în concluzii și toată discuția a mers încolo, încât formulările din concluzii să fie ferme, să reflecte voința tuturor celor 28 și să fie foarte clar pentru Rusia că nu suntem de acord cu această abordare. Orice altă interpretare este exagerată și nu corespunde realității

Iar documentul final îl confirmă.

20. The European Council strongly condemns the attacks by the Syrian regime and its allies, notably Russia, on civilians in Aleppo. It calls on them to bring the atrocities to an end and to take urgent steps to ensure unhindered humanitarian access to Aleppo and other parts of the country. The European Council calls for an immediate cessation of hostilities and for resumption of a credible political process under UN auspices. Those responsible for breaches of international humanitarian law and human rights law must be held accountable. The EU is considering all available options, should the current atrocities continue. Everything should be done to extend the ceasefire, bring in humanitarian aid to the civilian population and create the conditions for opening negotiations on a political transition in Syria.21. The European Council invites the High Representative to continue, together with the Commission, pursuing the EU humanitarian initiative and medical evacuations in cooperationwith the UN; and to reach out to key actors in the region on a political transition and on preparations for post-conflict reconciliation and reconstruction.22. The European Council held a strategic policy debate on relations with Russia. 

După lectura acestui articol care respectă realitatea faptelor de la acest Consiliu European, ajung la concluzia că orice privire la o altă sursă media din România este nu doar pierdere de timp, dar este și o acțiune împotriva logicii. La câți idioți dovediți are presa din România, nu este anormal să vedem că lumea înnebunește.

Eventuale sancțiuni europene împotriva Rusiei nu au fost discutate însă ele sunt la o distanță mică de declanșare. Angela Merkel nu le exclude. Acum motivul este în Siria și nu în Ucraina. Este un alt continent, apare o nouă abordare, implicarea Uniunii Europene este alta. Este de fapt o problemă a ONU, mai mult decât o problemă a UE. Ca atare, este altă scenă politică cu, probabil, alte abordări.

Politica externă: mai multă integrare europeană și mai mult parteneriat cu SUA.

Lazăr Comănescu, ministrul de externe

Președintele Klaus Iohannis este la Bratislava, la summit-ul UE privind „UE 27”. Acolo, așa cum a anunțat deja, el va arăta poziția României cu privire la problemele europene acute. O știm, i-am citit declarațiile. Este în ton cu Franța, Germania, Belgia, Luxemburg alte state. Mai multă integrare europeană este ideea de bază, inclusiv participarea la „mai multă apărare și securitate europeană”.

În țară, ministrul de externe, Lazăr Comănescu s-a întâlnit pe 15 septembrie cu Daniel Fried, coordonatorul politicii de sancțiuni din cadrul Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americii.

Din comunicatul MAE, se distinge foarte clar linia politică comună româno-americană în acest colț de lume.

Părțile au salutat consistența deja confirmată a Parteneriatului Strategic, precum și potențialul de dezvoltare, inclusiv în perspectiva reuniunii Task-Force România-SUA, care se va desfășura la 26 septembrie 2016, la Washington. Daniel Fried a dat asigurări cu privire la angajamentul solid al Statelor Unite față de România, referindu-se, printre altele, la importanța implementării deciziilor adoptate la Summit-ul NATO de la Varșovia din iulie 2016

Pentru cei care încă mai speră că rezultatele summit-ului NATO de la Varșovia vor fi ca apa de ploaie, este o veste tristă. România va deveni o forță în flancul de sud-est al Uniunii Europene și a NATO. Leg cele două instituții pentru că la Bratislava, Klaus Iohannis va exprima intenția de forță a României iar cu SUA, legătura este prin NATO.

Cât privește politica externă în vecinătate, România o ține băț cu poziția sa, asemănătoare cu cea a SUA. Avem aceleași evaluări și aceeași poziție. Mi se pare normal. Absolut normal.

Cei doi oficiali au reconfirmat importanța implementării integrale a Acordurilor de la Minsk pentru reinstaurarea păcii. În ceea ce privește Federația Rusă, s-a reiterat că măsurile restrictive adoptate vor fi menținute până la punerea în aplicare completă a angajamentelor asumate și revenirea la respectarea dreptului internațional

Mai pe șleau, România este de acord cu SUA că „revenirea la respectarea dreptului internațional” înseamnă retrocedarea Crimeei către Ucraina ! Revenirea la starea de dinaintea intervenției militare a Rusiei în Ucraina. Normal, că aici intră și plecarea rușilor din regiunile în care au ocupat teritorii cu forța armată.

UE a prelungit regimul sancționator pentru Rusia pentru încă 6 luni de zile, până în luna martie a anului viitor. SUA au de gând să înăsprească sancțiunile împotriva Rusiei pentru că rușii nu prea vor să respecte acordurile de la Minsk. După summit-ul de la Bratislava, vom vedea ce poziție va avea UE cu privire la aceste sancțiuni, părerile unor lideri ai statelor membre ale UE fiind doar visele lor erotice cu Putin.

Sancțiunile UE impuse Rusiei scindează UE. România nu este de acord cu ridicarea lor.

Ministrul de externe al României, Lazăr Comănescu a dat un răspuns Slovaciei cu ocazia unei întâlniri cu omologul său slovac, Miroslav Lajcak.

Agerpres.

Noi considerăm că atâta timp cât circumstanțele care au dus la aceste sancțiuni (...) nu s-au schimbat, ele trebuie să rămână. Dacă motivele pentru care aceste sancțiuni au fost impuse vor dispărea, cu siguranță (...) vor exista condițiile pentru eliminarea lor. Nu au fost adoptate sancțiuni pentru că ne place să avem sancțiuni. Considerăm că în momentul de față condițiile pentru o eventuală asemenea decizie nu sunt întrunite

De la preluarea Președinției UE, Slovacia a căutat să își urmărească scopurile proprii. Unul dintre ele este strâns legat de comerțul cu Rusia. Slovacia fiind dependentă de importul de hidrocarburi din Rusia.

Premierul slovac, Robert Fico a făcut o vizită la Moscova de unde s-a întors cu „sarcina” de a obține pe timpul mandatului în fruntea UE o ridicare sau diminuare a sancțiunilor UE către Federația Rusă.

Teren fertil există în statele membre ale UE. Ungaria, altă veche prietenă a Rusiei, este în prima linie a ridicării sancțiunilor UE, președintele ceh Milos Zeman este alt înfocat prieten al Moscovei care reclamă retragerea sancțiunilor, ministrul de externe german, socialistul Frank-Walter Steinmeier este alt mare susținător al ridicării sancțiunilor dar și al retragerii NATO din statele est-europene ca Moscova să nu se simtă amenințată. Nu mai spun de Tsipras din Grecia și Matteo Renzi, premierul Italiei. Nu mai spunem de Bulgaria !

Angela Merkel s-a exprimat ferm. Cât timp acordurile de la Minsk nu sunt îndeplinite, sancțiunile împotriva Rusiei nu trebuiesc ridicate. Tot la fel de fermă este poziția Poloniei, a României, a Marii Britanii, Olandei a altor state. Majoritari sunt cei care vor să mențină sancțiunile împotriva Rusiei până la îndeplinirea acordurilor de la Minsk.

Noi nu trebuie să fim de acord. Toți prietenii Rusiei din UE admit că raptul Crimeei de la Ucraina „este un fapt împlinit”. Toți ! În plus, au început să acuze Ucraina că nu acceptă federalizarea țării după cum a propus Moscova !

Ei bine, comportamentul lor trebuie să nască unele coșmaruri în unele capitale europene. Ce dacă Rusia va invada un stat baltic de exemplu ? O să îi criticăm și apoi putem considera că suntem în fața unui fapt împlinit ! Ce naiba ? Dacă Rusia va invada un alt stat baltic, se va judeca la fel de către prietenii Moscovei de la Sofia, Budapesta, Bratislava, Praga, Atena, Roma și mai știu eu de pe unde.

Mentalitatea prietenilor Rusiei va fi complet la fel în situația R. Moldova, cu teritoriul ocupat de ruși în Transnistria dar și în alte zone din Moldova unde rușii își au prietenii apropiați.

Acceptând comportamentul colegilor din UE, prietenii Moscovei, ne facem un mare deserviciu.

Pe linia României și a Poloniei s-a declarat și ministrul de externe al Lituaniei, aflat în vizită în Norvegia. Agerpres.

Putin ordonă retragerea din Siria a forțelor principale. De ce ? Care sunt urmările ?

Agerpres (aici).

Bine, Agerpres face o greșeală. Trupele ruse nu se retrag, se retrag doar forțele principale de luptă ale forțelor ruse, în Siria vor rămâne în jur de 1000 de soldați ruși în cele două baze militare la Mediterana - Tartus și aeroportul Hmeymim -, unde rușii vor rămâne, probabil, mult timp.

Rămâne să vedem care vor fi, până la urmă, forțele principale.

Se fac tot felul de speculații. Pot spune că toate pot fi valabile până la proba contrară.

Este evident că pozițiile politice ale statelor vor fi temperate. Americanii preferă să nu comenteze. Sirienii au anunțat că sprijinul Rusiei rămâne, actuala retragere fiind normală, deoarece obiectivele principale au fost atinse.

Opoziția siriană adunată la negocieri cu reprezentanții Guvernului Siriei salută retragerea forțelor principale ale Rusiei - un motiv în plus ca negocierile să aibă o șansă de succes. Este de înțeles, rușii bombardând cu ferocitate pozițiile opoziției siriene mai ceva decât pozițiile Al Nusra - Al Qaeda din Siria -, sau ale SI.

Al Nusra reclamă „înfrângerea” rușilor și anunță cu pompă o ofensivă asupra armatei siriene care i-a gonit de pe teritoriile stăpânite cu ceva timp în urmă. Declarația este politicianistă. Al Nusra este asociată cu SI iar o ofensivă a lor va primi replica statelor care luptă cu SI sub conducerea SUA.

Ministerul de externe al Rusiei, Lavrov a declarat că Rusia a căzut la înțelegere cu SUA privind acțiunile comune împotriva SI și Al Nusra. Ei bine, această informație are potențial.

Să încercăm să vedem ce ar fi putut determina Rusia să retragă forțele principale din Siria.

Rusia suferă. În special economic. Rezervele statului au scăzut și tot scăzut încât au ajuns aproape de fundul sacului. Reformele cerute de Putin ca Rusia să nu mai depindă de vestul Europei sunt gata pe hârtie însă le lipsește finanțarea. Petrolul s-a dus în jos și se menține mult prea jos pentru a mai fi exploatat, chiar. Gazele îl urmează. Lumea petrolieră nu reacționează cum și-ar dori rușii. Nimeni nu vrea să lase de la el pentru a contracara scăderea prețului la petrol. Prețul scăzut al petrolului este temporar însă este ținut jos exact în perioada în care Rusia are nevoie ca de aer de un preț mai mare. Război economic în toată regula. Rusia nu mai are bani și nu mai are nici sursa - exporturile de hidrocarburi -, așa că scade din cheltuielile guvernamentale. Nu își mai finanțează industriile. Scade cheltuielile pentru înarmare. A oprit programele de modernizare a armamentelor și de dotare a trupelor. De unde va trebuie să facă rost de bani. Economisirea resurselor este singura care, în aceste momente grele, poate da un ajutor. Retragerea din Siria eliberează câteva milioane de dolari pe zi. Războiul este scump. Tare scump.

Rusia are probleme și cu republicile. Ținerea sub ascultare cu forța are succes pe termen scurt. Nu le dai bani și le ceri ascultare nu prea are succes pe termen lung. Mai ales când forța militară devine din ce în ce mai slabă, chiar dacă este dotată cu armament ultra-modern. Foamea populației de pe cuprinsul federației devine periculoasă. Regresul unor comunități duce la revolte. Politic, Putin este pe muchie de cuțit. Slăbiciunile se manifestă și în „forțele de menținere a păcii” ale Rusiei din teritoriile ocupate cu japca de la R. Moldova, Gruzia, Ucraina alte state. Partenerul Belarus se revoltă. Nu își poate permite pierderea economică pentru principiul fidelității față de suzeran. Îl dă dracului pe suzeran și negociază „pacea economică” cu adversarul acestuia - UE și SUA.

Rusia a mai fost învinsă odată pentru că nu a fost capabilă să țină pasul în cursa înarmărilor. Acum a făcut aceiași pași greșiți. S-a vrut „Goliat” și a reieșit că este doar o păpușă gonflabilă. Slab lipită, a început să se dezumfle.

Statele UE au adoptat o prelungire a sancțiunilor și a reiterat condițiile pentru ca ele să fie retrase. Respectarea clauzelor de la Minsk și nerecunoașterea Crimeei ca teritoriu al Rusiei. Retrocedarea peninsulei către Ucraina este obligatorie. Ucraina s-a întărit militar, a fost sprijinită, este sprijinită. R. Moldova este sprijinită. România a devenit purtător de cuvânt al Moldovei în relațiile cu toate entitățile internaționale. Este ipotetică o aventură rusească în Moldova, sprijinul internațional sub coordonarea NATO nu poate fi exclus. Toate forțele militare ruse de pe teritoriile străine trăiesc drama subfinanțării. Cât vor mai ține rușii aceste forțe militare în străinătate ? Este o întrebare. Dacă sunt eliminate sancțiunile internaționale, Rusia va avea din nou acces la resurse cu care să le țină. De aceea sancțiunile trebuiesc ținute până când Rusia se retrage din toate statele pe care le asuprește: Ucraina, Moldova, Gruzia etc.

Retragerea din Siria este un pas înapoi. A vedea în Rusia un stat învins este prematur. Mai este până atunci. Aventurile lui Putin au fost ca un balon de săpun. Acum trebuie lăsat să suporte costul. Din păcate, costul va fi sever pentru ruși, pentru oamenii din popor care au trăit mereu cu convingerea că statul le va da mereu și mereu. Acum văd că statul rus le ia, mereu și mereu. Este trist, însă a fost alegerea lor. Chiar de vor să meargă la luptă, vor renunța repede. Cu stomacul gol și fără gloanțe nu ajungi departe.

Cele de mai sus sunt gânduri. Vor ave valabilitate doar dacă se vor concretiza. Naiba știe ce mai au în cap politicienii. Nu este exclus ca producătorii exponențiali din diferite state ale UE să considere că sărăcirea Rusiei nu le este benefică și să încerce să blocheze politica de sancționare a Rusiei după septembrie 2016.

UE vs Rusia. Sancțiuni, complicități, insecuritate.

Am impresia că asistăm la un teatru stupid. Rusia a trecut, de ceva timp, la aplicarea unui program ambițios de peste o mie de miliarde de euro ( folosesc echivalentul în bani europeni) de modernizare a structurilor sale militare și înarmare, mie de miliarde ce urmează a fi suplimentată serios după ce zilele trecute, într-o ședință a structurii de stat pentru apărare și securitate, Vladimir Putin a dispus ca infrastructura militară din Crimeea și Sevastopol să fie refăcută „de la zero”. Germania a fost chemată să sprijine efortul Rusiei și a făcut-o conștiincios. A proiectat și a construit în regiunea Volgăi un complex militar destinat instruirii efectivelor terestre și aeriene. Nu au semnat încă actele de finalizare a investiției însă Rusia a pregătit deja peste 50.000 de militari în acea bază, până acum. Franța a fost invitată să contribuie și ea la înarmarea Rusiei cu tehnică ultra-modernă. Nu a stat pe gânduri și a construit pentru Rusia două nave „Mistral”, ultramoderne, nave purtătoare de elicoptere (30 de bucăți), în același timp și nave de asalt pentru că pot transporta și tancuri dar și efective ale infanteriei cu tehnica blindată aferentă. În plus, nava „Mistral” este și punct de comandă al forței de intervenție pe care o transportă. Militarii vor înțelege mai bine despre ce este vorba. Un general rus a declarat că în conflictul din Georgia, dacă avea o astfel de navă își termina treaba în 40 de minute nu în 26 de ore !

Germania și Franța sunt state NATO. O alianță care s-a constituit pentru a asigura pacea în Europa (pe componenta europeană), pentru a descuraja Rusia să atace statele europene. Apar, normal, întrebările: împotriva cui se înarmează atât de repede și intens Rusia ? Evident, după cum decurg lucrurile, după locațiile lucrărilor de infrastructură militară, după tehnologia la care Rusia apelează, aceasta se pregătește de război contra statelor din imediata sa apropiere. Rusia se pregătește pentru un eventual conflict cu state membre NATO, nu cu toate, nu cu toate pentru că după cât se pare o parte dintre ele nu au de gând să intre în conflict cu Rusia. Iar aici nu am în vedere doar Germania și Franța.

Pentru România nu avem semnale că ar intra în atenția Rusiei în perioada imediată. Nu este exclus să fie pe „lista neagră” a rușilor în a doua sau a treia etapă a expansiunii lor către vest. Este însă sigur că tot acest efort de înarmare al rușilor nu este îndreptat împotriva statelor vecine din fostul spațiu sovietic. Georgia, Ucraina, Moldova nu au capacitatea de a se opune Rusiei de azi. Este evident că Rusia investește pentru un conflict de durată viitor în Europa pentru că toate aceste modernizări se fac în spațiul european al Rusiei, nu în altă parte.

În timp ce Rusia se înarmează și se modernizează din punct de vedere militar, statele din UE se zbat să se dezarmeze. Ba, mai mult, unele dintre ele sprijină economic și militar înarmarea Rusiei, chiar știind că această înarmare are în vedere alte state membre ale UE și NATO. Membre ale UE și NATO, aceste state lucrează tocmai împotriva acestor uniuni. Umbrela NATO se destramă. Au apărut găuri odată cu intrarea în alianță a prietenilor istorici ai Rusiei. Prieteni care azi se opun sancțiunilor economice ale UE îndreptate împotriva statului agresor rus, prieteni care se opun unor măsuri de supraveghere NATO la frontiera de est a alianței, prieteni care refuză să sprijine pe aliații lor (militari și economici) aflați în atenția propagandei ruse, propagandă ce precede acțiuni de forță, întâi politică și apoi militară.

Cu umbrela NATO serios găurită deasupra capului, cu o piață comună serios viciată de concurența neloială a statelor care profită de prețurile preferențiale ale produselor rusești, cu o „politică comună” făcută franjuri de „puterile economice” ale Europei unite care își abandonează partenerii din UE în favoarea Rusiei nu putem spune că viitorul este mai sigur în UE și NATO. Am revenit, cumva, la nesiguranța interbelică. Atunci, Germania se înarma, acum se înarmează Rusia. Atunci, cancelariile europene se amăgeau cu înalte idealuri de pace, acum alte cancelarii europene se fac că nu văd atitudinile agresive ale Rusiei în relațiile cu vecinii și, mai mult, caută să descurajeze luarea măsurilor de protecție a celor care se simt amenințați.

Până acum s-au spus vorbe. Apar tot felul de declarații. Sunt curios ce va cuprinde „lista” cu măsurile sancționatorii față de „entitățile” ruse din domeniul înaltei tehnologii, din domeniul militar și din domeniul energetic. Nu m-ar mira să fie ceva subțire, ca o ploaie ușoară de vară.

Reevaluarea relațiilor UE cu Rusia. Rusia să își asume responsabilitatea ! Se strânge „lațul”.

Catastrofa aviatică din Ucraina începe, încet-încet, să producă efecte politice majore. Mai ieri un număr însemnat de state membre ale UE s-au opus vehement sancțiunilor economice contra Rusiei. O parte dintre politicienii europeni au susținut Rusia, pe față, în special socialiștii și extremiștii, din Germania, Ungaria, Franța, Italia, Marea Britanie ... Bănuiesc că și acum indivizii aceștia stau cu urechile ciulite la propaganda rusă pentru a acorda susținerea lor, mai ales după ce s-a ajuns la o abundență a informațiilor care acuză Rusia de susținere a așa-zișilor separatiști pro-ruși care ar fi autorii crimei. De fapt, nici nu mai trebuie să vorbim despre separatiști, va trebui să vorbim despre unități militare ale armatei ruse aflate pe teritoriul Ucrainei în mod ilegal, unități specializate în folosirea tehnicii moderne de ducere a războiului. În prima linie, majoritari sunt „separatiștii”. În spate, în linia a doua, sunt specialiștii ruși care manevrează tehnica de luptă pe care Rusia a trimis-o în sprijinul separatiștilor. Se știe. Sunt informații militare confirmate de realitatea câmpului de luptă și de rezultatele obținute de acești specialiști (avioane ucrainene doborâte, acum și un avion civil). Sunt tancuri rusești distruse, sunt mașini ale infanteriei distruse, sunt mijloace de artilerie distruse, sunt urme ale muniției rusești folosite în exces de separatiști ...

Agerpres (aici) informează că Olanda și Marea Britanie cer reevaluarea relațiilor UE cu Rusia. Este o cerere foarte serioasă. Este un început de decizie la nivel de stat, cel puțin în cazul celor două. Mediafax (aici) aduce și el aceleași informații.

„„El (Vladimir Putin) trebuie să îşi asume responsabilităţile în privinţa rebelilor", a declarat Mark Rutte la Haga (premierul Olandei !), după ce a purtat o "conversaţie telefonică foarte intensă cu preşedintele rus"”.

Pentru Rusia, pentru viitorul relațiilor ei cu vestul, cu UE și SUA, cu aliații acestora, este un moment deosebit. Aceste două cereri arată că cel puțin Olanda și Marea Britanie sunt convinse că autorii crimei sunt ruși, că sunt sunt sprijiniți și coordonați de Moscova în acțiunile lor din Ucraina, că nu au încredere în comunicatele Moscovei și cred comunicatele Kievului, că sunt dispuse să ajute Kievul, chiar și în considerarea acțiunilor „separatiștilot pro-ruși” ca acțiuni ale unor „forțe teroriste”. Cu toate consecințele care vor rezulta din asemenea apreciere. Nu doar înăsprirea sancțiunilor politice și economice luate împotriva Rusiei ci și în sprijinul direct al Ucrainei, cu specialiști și tehnică militară modernă (așa cum cer ucrainenii), pentru ca aceștia să poată face față invaziei rusești.

Ieri spuneam că la nivelul statelor, discursul liderilor este unul temperat pentru că altfel ar trebui urmat de măsuri directe, funcție de interpretarea lui. Acum avem un discurs fără nuanțe. Olanda acuză direct Rusia de situația din Ucraina, îi cere lui Putin să își asume responsabilitatea pentru că asumarea acesteia poate fi considerată ca o „greșeală recunoscută care este pe jumătate iertată”. Cererea Olandei nu lasă loc la interpretări. Refuzul Rusiei va duce la adoptarea, cel puțin de către Olanda, a unor măsuri radicale în relațiile ei cu Rusia. Plus influența Olandei în deciziile UE.

Olanda, statul afectat major de actul criminal al armatei Ruse care activează în Ucraina, și-a spus cuvântul. Marea Britanie, la fel. Urmează ca Germania și alte state membre ale UE să se exprime. Pe ambele paliere de politică internațională. Ca state membre ale UE, solidare economic și politic și ca membre ale NATO, solidare militar. România, prin cuvântul lui Traian Băsescu, s-a pronunțat în sensul Olandei. Vecinii noștri au refuzat, agresiv uneori, să fie de partea criticilor lui Putin și a Rusiei. Ungaria, Serbia, Bulgaria ...

Ce va urma ? Nu știu. Noi și polonezii suntem printre adversarii declarați ai Rusiei. Celelalte state din Europa de est sunt dependente de gazul rusesc. Vor împiedica ele deciziile ulterioare ale UE în urma acestei cumplite tragedii ? Vor considera ungurii, bulgarii, sârbii, germanii etc. că acele 298 de persoane sunt „victime colaterale” ? Că sunt mai importante relațiile lor comerciale cu Rusia decât relațiile lor cu celelalte state membre ale UE ?

Rusia a forțat prea mult. Urmează sancțiunile. Altele decât cele politice.

Presa anunță întrunirea de urgență a statelor membre G7 (aici și aici). S-a convenit adoptarea unor sancțiuni internaționale împotriva Rusiei, fiecare stat urmând să vadă ce sancțiuni va impune urmând ca toate acestea să fie puse de acord la o următoare întrunire. SUA, neoficial, va impune sancțiuni Rusiei începând de luni, cu „ținte” în domeniul energetic și bancar (aici). Este evident faptul că și celelalte state vor adopta sancțiuni în concordanță cu SUA (aici).

Întrunirea G7 are o relevanță deosebită. Toate sunt state membre NATO. Sunt cele mai puternice economii ale lumii și au o influență covârșitoare asupra economiei mondiale. Sancțiunile adoptate de SUA, Germania, Franța, Marea Britanie și Italia (statele participante la întrunire) implică și celelalte state membre ale UE astfel că UE cu cele 28 de state membre va fi parte la acțiunea sancționatorie.

Agențiile internaționale de rating au scăzut ratingul Rusiei. Au anunțat că acesta va mai scădea pentru că sunt elemente de natură să oblige la o nouă scădere a ratingului. Iar asta se exprimă în închiderea, treptată, a piețelor financiare pentru Rusia. Informațiile din piața financiară internațională arată că din Rusia fug capitalurile străine. Normal. Banul este laș, cum se spune. Fuge de acolo unde poate pierde. Iar Rusia nu mai este un loc în care banul să se înmulțească. Economic, Rusia începe să nu mai arate bine. Potențialul ei economic este în pericol de a fi neglijat în calculele de război. Cu visteria goală, Rusia nu va putea duce un război.

Rusia a cheltuit mult de la începutul conflictului din Ucraina. Mișcările de trupe de la frontierele cu Ucraina sunt costisitoare. Fără o victorie care să justifice efortul uman, financiar și material de până acum va duce Rusia la o criză pe care nu o va mai putea controla.

Separatiștii pro-ruși din Slaviansk au dat și ei „o mână de ajutor” determinării statelor dezvoltate ale lumii să sancționeze Rusia. Au „arestat” grupul de observatori ai OSCE sub acuzația că sunt „spioni” ai NATO și că îi vor elibera doar în schimbul celor arestați de forțele ucrainene de securitate (aici). Acțiune cu nimic diferită de a teroriștilor islamiști din Al Qaeda care, de curând, au cerut luptătorilor lor să răpească cetățeni străini, în special americani, pentru a obține eliberarea din închisori a celor arestați pentru acte de terorism (aici).

Rusia primește un bobârnac sever chiar din propria „ogradă”: parteneriatul estic. R. Moldova, Ucraina, Georgia, Armenia și Azerbaidjan au cerut Rusiei să își retragă trupele de la frontiera cu Ucraina permițând astfel desfășurarea unor alegeri democratice în această țară la sfârșitul lunii (aici).

Angela Merkel a anunțat o reuniune a miniștrilor de externe ai statelor membre UE. Evident că acolo se va pune, foarte serios, problema poziționării politice a statelor membre UE față de Rusia și acțiunile ei.

Informațiile sunt din diferite domenii însă conturează o idee: Statele Membre UE și NATO nu au de gând să permită Rusiei să devină o „mână forte” în Europa. Îmbătați de „puterea gazului” și stimulați de ideea iredentistă a refacerii URSS și a sferelor ei de influență, liderii de la Moscova află, în aceste zile, că statele lumii nu vor revenirea la perioada războiului mondial și nici la cea a războiului rece.

Înclin să cred că vom asista la o confirmare a teoriilor care dau prioritate puterii colaborării internaționale față de puterea militară a unui stat, chiar de primă mărime cum este Rusia. Vom vedea, probabil, cum o țară, Rusia în acest caz, va pierde un război fără a întâmpina o rezistență armată. Înclin să cred că într-un final, chiar întârziat, Rusia va fi forțată să părăsească Crimeea, Osetia de Sud, Abhazia și Transnistria. În cazul în care Rusia vrea război, le va pierde pe acestea plus Kalinigradul, teritoriu istoric german din care rușii au gonit populația și au adus coloni ruși. Zic eu. Va pierde mult mai mult.

Am citit și diferite articole din presa română sau străină. Înclin să cred că unii își dau importanță chiar dacă pretind că „judecă” treburile la nivel înalt.

Când gura bate curul. Fondurile europene și sancțiunile financiare

Azi, Cătălin Ivan, europarlamentar PSD și purtător de cuvânt al acestui partid, într-o intervenție tipic „dâmbovițeană”.

Ocazia este dată de prezentarea de către Curtea Europeană de Conturi a raportului privind exercițiul financiar anterior Parlamentului European. Multe state au fost vizate negativ cu privire la folosirea fondurilor europene. Pe bună dreptate, după părerea mea, România a fost vizată pentru multele nereguli în gestionarea acestor fonduri, nereguli care au dus la suspendarea acordării fondurilor acolo unde organizarea și controlul statului au lipsit sau statul a devenit părtaș la jaful din banii europeni. Este adevărat însă că după căderea guvernului Ungureanu, ultimul guvern jefuitor sub control băsescian, situația a început să se îndrepte, este adevărat că absorbția fondurilor europene a încăput pe un făgaș bun, dar este și mai adevărat faptul că noi ar trebui să recunoaștem aceste lucruri, nu doar să acuzăm pe alții pentru existența lor. Cum-necum, noi ar fi trebuit să susținem acele propuneri de sancționare a statelor care își bat joc de fondurile europene, chiar dacă se presupune că și noi suntem în cauză, pentru că doar așa se poate ajunge la mai multă grijă față de banii europeni, bani care vin din buzunarele cetățenilor europeni, nu din cine știe ce „sipete cu comori ascunse”.

Agerpres. Evidențiază „contribuția” tipic dâmbovițeană a pesedistului Ivan. O intervenție în notă de frondă, genul „ba pe'a mătii”, având ca țintă un parlamentar german din PPE care a formulat un principiu al comportamentului UE față de propria „avere”. Să pun intervențiile așa cum sunt date de Agerpres, pentru o mai bună lămurire.

„Markus Pieper, eurodeputat german, membru al grupului PPE și raportor pentru descărcarea bugetară a Comisiei Europene pe 2012, a afirmat miercuri că 'rata generală de eroare a crescut pentru al treilea an consecutiv', potrivit site-ului PE.

'Este de evidențiat că problema persistă, în special în Spania, Grecia și Italia. Voi cere CE să își asume o mai mare responsabilitate, inclusiv să impună pierderile financiare statelor care nu sunt capabile să stabilească un sistem eficient de control. În ultimii ani, România, Polonia și Cehia au avut probleme tot mai mari din acest punct de vedere', a declarat Pieper.

În statele membre care au probleme din acest punct de vedere, susține Pieper, CE trebuie să-și asume responsabilitatea pentru certificarea autorităților naționale de audit, conform unui comunicat al grupului PPE pe această temă. Eventual, adaugă el, ar trebui aplicate sancțiuni efective statelor membre care continuă să încalce regulile.

Markus Pieper a solicitat în mod repetat 'un mecanism de corecție financiară, inclusiv o înghețare a fondurilor UE' pentru statele cu rate mari de eroare.

'Trebuie să prevenim ca statele care fac mereu aceleași greșeli să discrediteze întreaga politică de finanțare a UE. CE trebuie să intervină direct aici', afirmă eurodeputatul german”.

Sincer să fiu, înclin să îi dau dreptate europarlamentarului german. Este inadmisibil pentru cetățeanul european să dea bani pentru integrarea economică a UE și a statelor membre ale UE iar cei care primesc diferite forme de ajutor să contribuie din neglijență sau incompetență la jaful din aceste fonduri. Apoi, omul vorbește explicit despre constatări care se referă la o perioadă trecută, formularea lui fiind „în ultimii ani”, perioadă în care USL nu era la guvernare în România. Când vorbește de sancțiuni, omul se referă la o perioadă viitoare, atunci când se va constata că statele membre continuă să încalce regulile. Dacă este să fiu rău, chiar vreau să fiu, europarlamentarul român nu se deosebește cu nimic de celebra Elena Băsescu cu „editările” ei.

O abordare în ton cu europarlamentarul german din PPE are și europarlamentarul Michael Theurer, din grupul ALDE, președintele Comisiei pentru control bugetar (CONT), citat tot de site-ul PE, a afirmat la rândul său că, „în majoritatea cazurilor, statele membre au avut suficiente informații la dispoziție pentru a detecta și corecta erorile”.

„CE trebuie să furnizeze mai multă asistență statelor membre, dar în același timp să fie pusă în situația de a aplica sancțiuni 'financiare' celor care comit erori repetate”, a afirmat Michael Theurer.

Din cele două abordări disting nota de seriozitate și grijă față de banii cetățenilor UE. Intervenția lui Ivan este total aiurea, pe ici pe colo prin părțile esențiale:

„Problemele au existat. Raportul ECA este unul corect. În 2012, guvernul USL a preluat o situație dezastruoasă. Sancțiunile din partea CE au existat, fondurile au fost blocate pe mai multe axe, guvernul USL a început dialogul cu Comisia și a rezolvat problemele respective, dovadă că au fost deblocate programele operaționale, dar asta s-a întâmplat spre sfârșitul lui 2012 și la începutul lui 2013. Singura mea mențiune este că domnul europarlamentar nu s-a informat absolut deloc despre situația concretă din România, a preluat doar câteva paragrafe din raportul Curții de Conturi și a considerat că e o oportunitate foarte bună de a se face util politic popularilor europeni atacând guvernul USL”, a declarat Ivan pentru AGERPRES.

Prin urmare, consideră Cătălin Ivan, ceea ce solicită eurodeputatul german din PPE nu se poate întâmpla, întrucât 'problemele respective au fost rezolvate, iar sancțiuni au existat din partea Comisiei la momentul respectiv'.

'Comisia Europeană poate sancționa un stat membru dacă apar nereguli și, dacă neregulile respective sunt cronice, se poate ajunge până la pierderea acelor fonduri', a mai spus eurodeputatul PSD.

Dacă Ivan nu făcea trimitere la europarlamentarul german, totul era OK. Așa însă, strică toată intervenția și mă pune pe gânduri. Individul este capabil să facă deosebirea dintre un principiu și o situație de fapt ? Din cauza confuziei din tărtăcuța lui se poate înțelege că Ivan consideră că România are toate problemele rezolvate, că ea trebuie exclusă de la aplicarea principiului protecției fondurilor europene ... Grav, chiar foarte grav este, după mine, faptul că individul are un mod de gândire defect. Cătălin Ivan nu se simte membru al comunității europene, nu se simte ca un reprezentant al cetățenilor europeni din România care i-au dat votul să ajungă europarlamentar, el se consideră a fi un reprezentant al PSD în PE ! Prin această abordare, el nu se deosebește cu nimic de europarlamentarii PDL care au transformat PE într-o scenă de confruntări politice interne.

Cred că cei din PSD ar trebui să îl oblige pe acest Ivan să mai citească odată ce este PE și cu ce se ocupă. Poate va înțelege care este rolul lui acolo. Sigur, mai mult ca sigur este faptul că acum, Cătălin Ivan este mult, foarte mult pe lângă. După cum se comportă ar fi trebuit să fie în Parlamentul României, nu la PE. El este unul dintre cei care ne fac de râs în Europa. El, alături de EBA, Macovei, Cristian Preda și alții ca ei care fac o nefericită confuzie între PE și Parlamentul României.

Mariana Câmpeanu, ministrul muncii, are perfectă dreptate

Agerpres: „Mariana Câmpeanu: Firmele care folosesc munca la negru ar trebui amendate sau închise”.

Dă și motivația: 'Trebuie să intervenim, de exemplu, pentru amendarea sau închiderea firmele care folosesc munca la negru, deoarece măsura legislativă actuală, care prevede întocmirea de dosare penale pe numele patronilor în cauză, s-a dovedit total contraproductivă până în prezent. De fapt, pot să spun că în niciun caz semnalat de noi în urma controalelor efectuate pe teren nu s-a dispus începerea urmăririi penale'. Perfect. Probabil că este vorba despre mii de cazuri de „tunari” care au scăpat, prin grija „magistraților” procurori, sub diferite motive, de trimiterea în judecată pentru angajările la negru. Mai ales că munca la negru este „prosperă” în construcții, în agricultură, în firmele mici care se ocupă de așa-zisele servicii. Iar cei care angajează la negru au „bunul obicei” de a unge „osia care se strică”.

Recomandarea de a adopta o legislație care să amendeze, sever, firmele care angajează la negru sau chiar închiderea acestor firme am primit-o de mult. Prin anii 2000 aveam aceste recomandări de la toate statele europene care ne asistau, prin contracte de preaderare cu CE. Noi notam, explicam la rândul nostru motivele și dădeam exemplele ce le primeam de la vest-europeni, căutam la rândul nostru exemple din acele state și ne motivam propunerile pentru proiectele legislative. Propuneri au fost. Guvernul Năstase a ales partea „senzațională”. De fapt superficială, de rezolvare a problemei. A băgat în penal fapta. Probabil că cei de la CE și-au frecat palmele de bucurie. Românii sunt duri ! La naiba. Duri pe dracu. Cu un Minister Public obiedient și lipsit complet de performanță profesională, orice măsură legislativă care îi implică este sortită eșecului. Așa cum se dovedește acum, prin afirmația Marianei Câmpeanu: „pot să spun că în nici un caz semnalat de noi în urma controalelor efectuate pe teren nu s-a dispus începerea urmăririi penale”. Mai clar de atât nu există. Un exemplu mai edificator asupra ineficienței ministerului public condus de Kovesi, la un moment dat, dar și de actualul procuror general nu se poate da. Iar consecințele se văd. Evaziune fiscală la greu, lipsa locurilor de muncă, corupție generalizată. Păi cum naiba să nu fie corupție când magistrații procurori nu își fac treaba ? Neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu pentru te miri ce motive, care mai de care mai aiurite, este tot un caz de corupție. Nenorocirea este că inactivitatea magistraților procurori afectează grav, chiar foarte grav orice act de guvernare. Ei, procurorii sunt ca ciuma neagră pentru societatea noastră. Nu exclud pe politicienii care au ales să dea procurorilor, prin legile adoptate, posibilitatea să își etaleze ineficiența și, uneori, prostia.

Măsura propusă de Mariana Câmpeanu va fi mult mai bună. Firmele sancționate se vor corecta dacă investitorii vor să își continue treaba. Firmele ce vor fi desființate pot fi considerate ca „viruși” economici. Măsura va curăța mediul economic de „tunari”. Va îmbunătăți situația fiscală și va duce la creerea de noi locuri de muncă. Nu cu amenințarea penalului se face economie. Întotdeauna penalul este o frână în mediul economic. Mai ales cu procurori ca la noi. Eu cred că va îmbunătăți și salarizarea. Pentru că salariatul înregistrat va putea cere. Cel care lucrează la negru nu are cum avea pretenții. Mai mult, se va obține ceea ce generează, cu adevărat, o democrație. Libertatea, independența financiară a populației. Vor scade și eforturile bugetare pentru asistență socială. Acum trăim într-o mare minciună socială. Unii primesc ajutoare sociale când, de fapt, ei lucrează la negru.

Ideea Marianei Câmpeanu este de milioane. Nu cred că vor fi necesari ani de zile pentru corecțiile de care vorbesc mai sus. Se vor produce mult mia repede. Cei care au bani nu îi pot ține la pușculiță prea mult timp. Se pierd și ei nu vor așa ceva.