Sebastian Ghiță migrant „politic” sub protecția Serbiei

Am vrut să iau știrea de la Agerpres dar, nu am găsit-o. Dacă au dat știrea, au ascuns-o bine.

Iau textul foarte scurt de la HotNews. Este scurt dar are suficientă informație pentru o interpretare cât mai aproape de realitate.

Iau și informația dată de Mediafax, mai completă.

Sistemul judiciar în Serbia este puțin ciudat dar există o informație cheie:

Prin această decizie, Înalta Curte de Justiție  a admis că, în luna iunie, prin decizia Direcției pentru Azil a Ministerului sârb de Interne, Sebastian Ghiță a devenit eligibil pentru azil în Serbia, "din cauza acțiunilor de persecutare la care a fost supus în țara de origine ca reacție la exprimarea opiniilor politice"

 Să reținem că în fața Înaltei Curți de Justiție de la Belgrad au stat ca părți statul sârb prin Ministerul sârb de Interne și statul român prin Ministerul Justiției!

Ministerul sârb de Interne a acordat, administrativ, având ca suport o decizie politică, statutul de persoană eligibilă pentru azil în Serbia lui Sebastian Ghiță. Pentru considerente politice și de interes pentru puterea politică din Serbia. Iar acest lucru trebuie să îl reținem. Motivarea este subțire dar este politică și ca atare, venind de la un organism care are competența de a emite astfel de decizii, instanța din Belgrad a acordat credit instituției sârbe și nu autorității din România care a cerut extrădarea.

Presa din Serbia susține că ultima decizie nu aparține instanțelor sârbe ci ministrului de interne al Serbiei! Cel care va comunica, oficial, României dacă îl va extrăda sau nu pe Sebastian Ghiță.

Pentru o persoană care nu este obișnuită cu astfel de manevre de culise, este deranjant. Dar, este în practica statelor. Chiar dacă populația unui stat va ajunge să urască populația altui stat pentru sprijinul acordat unui infractor.

Din punctul meu de vedere, acțiunea sârbilor este un act inamical la adresa României. Pentru că actul pleacă de la administrația de stat sârbă, de la Ministerul sârb de Interne cel care prin Direcția pentru Azil a emis motivarea: "din cauza acțiunilor de persecutare la care a fost supus în țara de origine ca reacție la exprimarea opiniilor politice"!

O astfel de motivare transmite „lumii” că în România cetățenii sunt persecutați de autorități pentru „exprimarea opiniilor politice”, că li se fac dosare politice și că instanțele române condamnă cetățenii pentru opțiuni politice. Iar exemplul este Sebastian Ghiță, cetățean român persecutat politic în propria țară căruia, în baza tratatelor internaționale, Serbia îi asigură protecția. Nici că se poate un afront mai mare adus de o țară altei țări în condițiile în care România este membră a Uniunii Europene și NATO, organisme care exclud un astfel de comportament! Cumva, decizia autorităților sârbe pun sub semnul întrebării respectarea de către România a tratatelor la care este parte ca membru al UE și NATO, ca stat semnatar al Declarației Universale a Drepturilor Omului. 

Nu mai este vorba despre alt afront, al unor state din nordul Europei, membre ale UE, de refuz al extrădării unor infractori pentru că în România nu sunt condiții decente de detenție, este mult mai grav și are chiar posibile legături cu campania Rusiei de discreditare a Uniunii Europene și NATO. Serbia este partener strategic al Rusiei, chiar dacă dorește să devină membru al Uniunii Europene (discutabilă voință, se pare că este doar o dorință politică care are niște zone foarte sensibile în spate, motiv pentru care unele state membre ale Uniunii Europene se opun aderării Serbiei - un posibil cal troian al Moscovei în UE după aderare. A încă unui cal troian!).

Cu ce a lămurit Sebastian Ghiță că este util Serbiei pentru a primi o decizie de eligibilitate pentru azil? Ei bine este o întrebare. Dar, rămâne o întrebare până când vom avea decizia definitivă a ministrului de interne sârb! Dacă va fi de acordare a azilului, Serbia devine o mare vulnerabilitate în sud-vestul României. Deja este prin politica pe care o duce privind migrația. Serbia a încheiat un acord cu Iranul prin care cetățenii iranieni nu au nevoie de viză pentru un sejur turistic de până în 30 de zile. Deja, în Serbia se adună cetățeni iranieni care vor să ajungă în vestul-Europei. Cum frontiera cu Ungaria este foarte sever controlată, rețelele de călăuze sârbe și iraniene lucrează la frontiera Croației și chiar a României. Iar sârbii, într-o bună „tradiție” nu se opun la ieșirea ilegală din țara lor a imigranților.

Cazul lui Sebastian Ghiță poate avea și consecințe neplăcute pentru Serbia ca urmare a „reținerilor” pe care România le poate exprima atunci când Serba are nevoie de sprijin pe plan internațional, în special în proiectul lor de aderare la Uniunea Europeană. România poate bloca inclusiv finalizarea unor proiecte de investiții, cum este cel privind conexiunile energetice cu statele din Balcanii de vest sau conexiunea infrastructurii de transport etc.

Nu știu care va fi poziția României. Este normal să aștepte o decizie finală a autorităților sârbe pentru a exprima propria poziție. În mod sigur însă, acei funcționari din eșalonul doi și trei al ministerelor care se ocupă de astfel de probleme și construiesc variantele de răspuns diplomatic și de altă natură lucrează. Cu atenție pentru că în relația cu Serbia există mai multe „codițe” care obligă o relație de bună vecinătate. Se va negocia. Probabil destul de dur fără a pune în pericol relațiile speciale cu Serbia. Nu este în interesul nici unei țări să „își ia jucăriile și să plece”. 

Cineva, de undeva, i-a dat lui Sebastian Ghiță niște informații sensibile. Serbia are nevoie de ceva anume de la Ghiță iar Ghiță știe ce. Gestul autorităților sârbe este ca mersul pe sârmă. Chiar dacă au un as în mânecă astăzi, mâine nu mai este valabil. Cum este posibil ca mâine, actuala putere politică de la Belgrad să nu mai ajungă la putere. Sper ca ministrul lor de interne să aibă toate variantele bine pregătite și să aleagă pe aceea a menținerii relațiilor de bună vecinătate cu România. Pentru că acest caz afectează o populație care așteaptă de la justiția română să îl condamne pe Sebastian Ghiță pentru toate ticăloșiile făcute. Populație care ține minte și nu iartă, populație care nu își cunoaște istoria și care nu are habar de relațiile internaționale și de „mersul pe sârmă” în diplomației unde statele acceptă compromisul pentru a păstra relația de bună vecinătate.

Mulți acuză instituțiile statului pentru că Ghiță a reușit să fugă din țară. Nu le scot din cauză însă ar trebui să se vadă dacă nu cumva legea, așa cum este făcută, a oprit instituțiile de forță să acționeze! Pentru că autoritățile de stat nu pot acționa decât în conformitate cu legea. Iar încălcarea ei duce la judecarea și condamnarea reprezentantului instituției odată cu persoana urmărită în justiție.

Traficanți de migranți și imigranți opriți cu focuri de armă la frontiera cu Serbia

Suntem pe o „rută a disperării” pentru imigranții economici afro-asiatici. Fără nici un fel de discuție. Nu mai este vorba despre „refugiați de război”, cei pentru care ne-am angajat, ca stat membru al Uniunii Europene, să contribuim la efortul european pentru sprijinirea lor până la încetarea războiului din propria țară și crearea condițiilor pentru aceștia de a se întoarce la casele lor.

Suntem în fața unei imigrații economice agresive, violente, speculată „la sânge” de traficanți și folosită de anumite organizații neguvernamentale (ONG-uri) pentru propria imagine și notorietate. Imigrația pentru motive economice este cea mai riscantă pentru securitatea statelor de pe ruta de imigrație dar și pentru securitatea stării de sănătate a populației, sănătatea mediului (pot fi introduse specii de plante și insecte care invadează mediul prin care trec imigranții). Pentru că imigrația economică nu poate fi controlată ! Ea este, prin excelență, ilegală ! Imigranții nu vor să fie cunoscuți pe timpul parcurgerii rutei de imigrare până la statul țintă.

Poliția de Frontieră (aici) și Agerpres (aici) ne informează despre un eveniment de frontieră produs cu violență împotriva autorităților române. Trecerea ilegală peste frontieră a două mașini din Serbia, la volanul uneia un sârb, cu forțarea unui baraj creat de polițiștii de frontieră, rănirea ușoară a unui polițist de frontieră, avarierea unor mașini ale Poliției de Frontieră, folosirea de către polițiștii de frontieră a armamentului pentru somare și apoi pentru oprirea autoturismelor în cauză, rănirea - prin ricoșeul gloanțelor -, a doi imigranți, spitalizarea lor, dosare de urmărire penală pentru imigranți și pentru călăuza sârbă. Evenimentul s-a produs în zona Moravița-Denta. Frontiera româno-sârbă este foarte activă după ce ungurii și croații au închis frontierele cu garduri de sârmă.

Pentru noi, românii, este o situație delicată. Nu suntem în Spațiul Schengen, pentru că Franța condusă de Sarkozy nu a vrut. S-a opus vehement inventând tot felul de „opreliști”. Când s-a făcut că ar fi de acord, „a pus” pe alții să se opună. Macron ne-a refuzat, amânând sine die sprijinul, până când Sistemul Schengen va fi reformat. Mulțumim Franța ! Ești elegantă ! O accentuare a presiunii  asupra frontierelor României, dinspre Serbia, Bulgaria și Marea Neagră (avem deja două cazuri de nave cu imigranți reținute, cu plecare direct din Turcia dar cu participare bulgară !), pune România în stare de dificultate mai ales astăzi când la conducerea țării avem o putere politică incapabilă să se ocupe de problemele cu adevărat importante fiind calată pe distrugerea statului de drept. Nu suntem săraci, folosim irațional resursa financiară pe care o avem la dispoziție. Deocamdată, suntem la începutul „coșmarului” cu imigranții economici care vor să ajungă în Germania sau în alte state din Spațiul Schengen. Presiunea la frontiera româno-maghiară va oferi ocazia Budapestei să iasă în evidență ca „apărătoare a Spațiului Schengen”, blocând România. Iar la frontiera cu ungurii avem aproape zilnic evenimente de frontieră cu „refugiați” aflați în procedura de obținere a vizei ! Pentru că toți cei reținuți se declară „refugiați”, nu imigranți economici. Prin acțiunile lor ulterioare se face dovada declarațiilor lor mincinoase de la începutul procedurii de obținere a vizei de refugiat.

Aceste acțiuni ale poliției de frontieră costă. În primul rând crește riscul pierderii de vieți omenești, atât a vieții polițiștilor de frontieră care acționează la reținerea imigranților cât și a unor imigranți (apropo, poate se înțelege că polițiștii de frontieră dar și alți polițiști nu sunt asistați sociali !),  în mod evident că va crește consumul resurselor materiale și financiare. Dacă România nu va fi capabilă să le înlocuiască imediat ce pagubele se produc sau banii se consumă, eficiența dispozitivului de apărare și protecție a frontierei de stat scade. Iar imigranții „vor face legea”, vor domina autoritatea statului român, vor arăta incapacitatea acestuia de a-și apăra suveranitatea și integritatea. Iar de aici încolo, unele consecințe se vor vedea imediat în relațiile cu alte state. Fie în interiorul Uniunii Europene fie în relația României cu statele vecine !

Depistat, reținut, în procedură de extrădare: Sebastian Ghiță

Poliția l-a găsit. Era un zvon că ar fi pe la Belgrad dar poliția nu a confirmat. Doar nu era să arate că știe pe unde ar fi până nu punea mâna pe el. A tăcut și la reținut.

Agerpres. UPDATE Sebastian Ghiță, localizat și reținut de poliție la Belgrad

„În urma activităților investigative complexe și a informațiilor furnizate de Direcția Operațiuni Speciale și Direcția de Investigații Criminale din cadrul Poliției Române, în cursul acestei nopți, în Belgrad, a fost localizat și reținut inculpatul Ghiță Sebastian Aurelian. În momentul depistării, cel în cauză a prezentat pentru legitimare documente false care prezintă însemnele unui stat din U.E. În prezent se derulează procedura legală în astfel de situații” - precizare IGPR

Cu ocazia reținerii s-a mai ales cu un dosar. Uz de fals. Documente de identitate false purtând însemnele unui stat UE. Și de aici va ieși ceva la iveală. Fie pentru poliția română fie pentru poliția sârbă (depinde unde au fost întocmite documentele de identitate false).

Să vedem cât durează procedura de extrădare. Avocații lui vor căuta să împiedice procedura. Cine știe ce acuzații vor aduce statului român pentru a împiedica extrădarea lui Ghiță ! Dar și avocații lui ar cam trebui să fie atenți la propria situație. Cine știe ce găsesc polițiștii sârbi la Ghiță ! Câte telefoane o fi având la el ? Dar la adresa de domiciliu ? Ce o fi în telefoanele alea ? În funcție de rețeaua telefonică folosită, procurorii pot cere iar judecătorii pot aproba preluarea de la agentul economic a listei de apeluri de la data de ... la data de ... Și acolo să vezi distracție ! În afara membrilor de familie care nu sunt obligați să dea declarații privind locația lui Ghiță, restul pot deveni complici, tăinuitori. Inclusiv avocații ! Una este reprezentarea intereselor avocațiale în fața unei instanțe sau a unui terț și alta este împiedicarea autorităților statului să afle unde este ascuns făptuitorul !

Urmează destăinuiri interesante. În unele redacții se ascut creioanele, în altele se caută radierele. N-au știut, n-au cunoscut, n-au aflat, n-au bănuit, n-au înțeles etc.

Tipul este un  „răzbunător”. Dacă ajunge el la pârnaie, atunci să ajungă și „dujmanii” lui. Tipul acesta de „infractori” transformă foștii prieteni și colaboratori în „dujmani”. Au furat împreună, să facă pedeapsa împreună. Ce naiba ! Așa este corect !

România înconjurată.

Cei de la HotNews au un articol bun cu privire la situația politică actuală în țările din jurul României. Pot exista diferențe de interpretare a situației însă ea, în general, este aceasta la care are ar trebui adăugat un gogoloi mare și roșu în interiorul României. Un gogoloi care să ne arate că și noi, românii, putem deveni o anexă a Rusiei prin intermediul PSD, ALDE sau a altor aliați ai lor, unii fermi, alții de conjunctură. Și conjuncturi politice pot apare de unde nici nu te aștepți (chiar dacă noi știm, să luăm de bune declarațiile unor actori politici așa cum sunt ele reproduse de presă).

Față de țările din jur care au o orientare pro-rusă mai mult sau mai puțin fermă - roșul mai palid ne arată că sunt pro-ruși dar nu habotnici -, la noi situația este albastră, deocamdată, noi suntem mai ferm ancorați în sistemul de securitate al NATO și în comunitatea europeană. Susțin cele afirmate prin votul popular.

În Bulgaria, votul popular l-a dus în fruntea statului pe Rumen Radev, cu un procent uriaș față de contracandidata lui pro-europeană și pro-atlantistă,  bulgarii știind foarte bine că socialistul Radev este pro-rus și că promisiunile lui electorale sunt orientate către un concubinaj cu Rusia și o „retragere” strategică din relațiile occidentale - NATO și UE. Situația nu este foarte bună de acum încolo. Boiko Borisov, prim-ministrul orientat către UE și-a dat demisia. În Bulgaria nu este exclus ca Președintele Radev să aibă Parlamentul și Guvernul lui care îl vor sprijini să se orienteze către Rusia ferm. Iar o astfel de situație devine complexă. Ce vor face bulgarii cu reglementările UE ? Care va mai fi regimul liberei circulații a persoanelor, valorilor, mărfurilor și bunurilor între România și Bulgaria ? Care va mai fi nivelul de colaborare româno-bulgară pentru securitatea frontierelor ? Cum va arăta colaborarea și cooperarea româno-bulgară în interiorul NATO pentru punerea în aplicare a deciziilor NATO de întărire a securității alianței în sud-estul Europei ? Boiko Borisov era reticent la conceptul întăririi prezenței militare NATO în apele maritime bulgare. El dorea iahturi și turism. Rumen Radev este pro-rus cu clăbuci, așa că această opoziție se va accentua probabil. Va mai participa Bulgaria cu trupe la brigada NATO de la Craiova condusă de România ? Și multe alte întrebări pe care acum nu le știu dar pe care mi le voi pune pe măsură ce Bulgaria se va reorienta în politica sa externă.

În R. Moldova, votul popular majoritar, cu un plus de peste 9%, a adus în prim plan pe naționalistul moldovean și pro-rusul Igor Dodon. În condițiile în care actualul Guvern pro-european a reușit să stabilizeze țara cu unele ajutoare de la UE și România, de la FMI și BM. După ce populația care a ieșit la vot într-un procent de peste 53% a ales „calea pro-rusă a lui Dodon”, trebuie să ne determine să gândim mai mult cu capul și să renunțăm la sentimentalisme care nu și-au dovedit eficiența. Trebuie să înțelegem că populația R. Moldovei a înțeles ajutorul dat de noi și alte state europene ca pe „un drept” al lor la care noi și ceilalți europeni eram obligați ! Nu doar noi, ci toți cei care au finanțat R. Moldova să depășească greutățile crizei severe în care se afla trebuie să fim atenți la calea aleasă de R. Moldova. Este evident că pro-europenismul dar mai ales pro-românismul au pierdut. Vorbim de o opțiune politică a majorității populației din R. Moldova. O opțiune fermă, fără nici o portiță de interpretare. A câștigat sentimentul național moldovenesc și afinitatea către spațiul de cultură rus. Vorba lui Dodon spusă cu emfază: frate-frate dar brânza este pe bani. Acum trebuie să fim și noi la fel de pragmatici. Da, brânza este pe bani iar tu, R. Moldova, ai niște bani de dat înapoi. Împrumuturile românești oferite R. Moldova, nerambursabile (!), ar cam fi cazul să fie oprite. Împrumuturile viitoare, de vor fi, vor trebui să fie date cu respectarea riguroasă a condiționalităților de pe piața internațională bancară. Nu mai merge să dai bani cu dobândă mică (sentimentală !), pentru că „brânza este pe bani”.

Alegerea lui Dodon complică lucrurile în acest spațiu geografic dintre România și Ucraina - aflată în plin război cu rușii preferați de Dodon. Pot eu judeca că prin alegerea lui Dodon, Transnistria se extinde de la Nistru la Prut ? Pot. Nimic nu mă mai împiedică. Mai ales după ce Dodon a dat acele declarații din timpul campaniei electorale de la ei. Mai mult, R. Moldova va recunoaște ocuparea Crimeei de către Rusia ca fiind o acțiune normală. Iar Ucraina este cel mai mare vecin al R. Moldova, comerțul R. Moldova cu Rusia va trece prin Ucraina, în majoritatea lui. Pot gândi și mai departe. Armata R. Moldova se pregătește de ceva timp cu forțele armate ale României, SUA și alte state membre NATO. România și alte state au contribuit și la echiparea mai bună a Armatei R. Moldova. Probabil că după această alegere, parteneriatul de securitate cu R. Moldova al României și a NATO va înceta. Să ne amintim de protestele organizate de Dodon la vizitele geniștilor americani în R. Moldova ! Consecințele alegerii lui Dodon sunt foarte multe. Enorm de multe și foarte neplăcute. Dacă Dodon denunță Acordul de asociere cu UE, încetează toate avantajele obținute de R. Moldova de la UE. De la libera circulație a persoanelor la liberalizarea comerțului cu produsele moldovenești în statele membre ale UE. R. Moldova are majoritatea relațiilor de comerț cu Uniunea Europeană ! Țara care va aplica reglementările UE cu R. Moldova este România. Se revine la controlul amănunțit la frontieră. Conexiunile energetice cu R. Moldova vor bate pasul pe loc. Este evident că am făcut cheltuieli ineficiente până acum. Revenirea R. Moldova în sfera de influență rusă oprește efortul României și al UE de a scoate R. Moldova de sub influența rusă. Iar energia este cea mai importantă „marfă” de export a rușilor alături de instabilitate geopolitică și agresiune.

Serbia are o relație specială cu Rusia. Atât de specială încât o aderare a Serbiei la UE este foarte problematică. Colaborarea militară dintre Serbia și Rusia reprezintă pentru noi un semnal neplăcut. Rușii sunt direct la frontierele noastre prin Serbia.

Acum, după  ziua de ieri, prin R. Moldova, rușii au mai făcut un pas. Cât privește Bulgaria, aici este mai mult de așteptat, dar după votul dat de bulgari nu este mare lucru să aflăm cine știe ce minuni.

Noi suntem „protejați” temporar pentru că avem Președinte pe Klaus Iohannis și încă avem un guvern pro-european și pro-atlantist. Vom avea o mare, mare problemă dacă în urma votului popular de la alegerile parlamentare românii cu drept de vot pro-europeni și pro-atlantiști vor sta acasă și vor vota doar cei care și-au făcut din liderii PSD, ALDE, PRU și PMP „icoane”. Dacă vor câștiga cei din PSD, ALDE, PRU și PMP, atunci noi, românii, ne vom apropia mai mult de „ofertele” Rusiei. Nici nu este nevoie să fac cine știe ce demonstrație. Ultimele declarații ale lui Victor Viorel Ponta, unul dintre liderii PSD cel mai curtat și popularizat de presa ostilă Președintelui Klaus Iohannis și lui Dacian Cioloș sunt edificatoare: nu ar mai trebui să alocăm 2% din PIB pentru apărare că Rusia nu ne este dușman ! Iar asta înseamnă o dezarmare a Armatei României și revenirea acesteia la nivelul unei așa-zise forțe militare. Este evident că Victor Ponta, candidatul PSD de Gorj, face jocuri străine. În nici un caz favorabile României. Traian Băsescu denigrează Uniunea Europeană și chiar mai dă cu pietre în Alianța Nord-Atlantică. Ceva nu este în regulă cu el, după ce a ieșit de la Cotroceni s-a schimbat aproape radical. Și acesta face jocuri necurate. Iar eu îl bănuiesc că prin manifestările lui publice cu privire la R. Moldova a făcut jocuri murdare în favoarea lui Dodon.

USR, care se declară partid anti-sistem, fără a explica în mod clar care sistem, pentru că România ca stat este un sistem, convenit prin Constituție, în care partidele politice au rolul lor bine definit pentru a apăra democrația, este pro-european dar nu este și pro-atlantist ! Acest lucru trebuie spus ferm. Practic, USR este un fel de curent politic globalist. O replică a formațiunii politice a Maiei Sandu din R. Moldova. Un curent politic la fel de nefavorabil României ca socialiștii din PSD, oportuniștii din PMP, sau așa-zișii liberali din ALDE.

Urmăm noi. Se vor deștepta românii ? Vor înțelege ei că PNL alături de Președintele Klaus Iohannis și având ca prim-ministru pe Dacian Cioloș este cea mai bună soluție pentru a rămâne o pată albastră în mijlocul roșului politic care ne înconjoară ? Singurul partid pro-european și pro-atlantist din România este PNL. Devine deja un adevăr istoric.

Opoziția în UE capătă forță. Acordul Schengen, distrus de Germania și aliații este în pericol.

Citesc la Agerpres (aici). Statele grupului de la Visegrad au luat o decizie majoră. Își organizează paza frontierelor după reguli proprii, în interiorul Spațiului Schengen de care aparțin.

Motivul este bine explicat: aceste state nu sunt de acord să primească imigranți doar pentru că alte state au nevoie de ei, de forța de muncă „ieftină” oferită de imigranți pentru economiile acelor state cu o populație activă în descreștere.

Ungurii critică și pe George Soros, care promovează altruismul pentru realizarea globalizării și care prin activitățile lui a reușit să „falimenteze” statele în care este implicat (spun ungurii !).

Noi, aici, suntem beneficiarii direcți ai activităților lui Soros. Mai toată societatea civilă cu pretenții de la noi are în spate finanțarea lui Soros.

Se va comenta negativ inițiativa statelor care fac parte din Grupul de la Visegrad. La noi există o opinie promovată de „prețioși” că ar fi trebuit să ne pliem fără nici o rezistență pe politica germană. Alții afirmă că trebuie să negociem în funcție de toți factorii care pot influența România, în special cei negativi. Altruism poți avea abia după ce ai tu din destul, nu când tu ești mort de foame și abia te târăști prin viață. Cei care au, ar trebui să se uite în jurul lor, să vadă care sunt cei care au nevoie de ajutor dintre cei de-un neam, nu să caute „victime ale vieții” din rândul altor popoare.

Cu teza a doua lucrează acest Grup de la Visegrad.

Dacă anunțul făcut de unguri este real, atunci noi avem o problemă. Mare.

Să privim harta. Avem frontieră cu Spațiul Schegen la frontiera cu Ungaria. Frontiera cu Bulgaria este doar între două state membre ale UE.  Chiar dacă aplicăm un regim de frontieră româno-bulgar similar cu regimul Spațiului Schengen, la frontiera româno-ungară și la cea bulgaro-greacă se aplică control de intrare în Spațiul Schegen. Noi și bulgarii suntem pe undeva „în aer”. Din moment ce Ungaria și celelalte state membre ale Grupului de la Visegrad (unde am vrut și noi însă nu am fost admiși, opozantul principal fiind Ungaria) vor introduce controlul la trecerea frontierelor lor suplimentar față de reglementările Schengen, cu scopul concret de a împiedica fenomenul imigraționist promovat de Germania, Franta și alte state membre ale UE, noi vom deveni victime. Procesul de aderare la Spațiul Schengen se va opri. Pe lângă Olanda și Finlanda care ne consideră „nepregătiți”, apar statele membre ale Grupului de la Visegrad care se vor opune la rândul lor pentru că România va fi considerată „stat de depozitare” a imigranților care nu au fost admiși în Germania, Grecia, Italia sau alt state membru al UE.

Între Ungaria și Bulgaria avem Serbia. Aflată în proces de aderare la Uniunea Europeană. Deocamdată, Serbia este stat terț. Avem obligația să executăm la frontiera cu Serbia controlul la trecerea frontierei după regulile Spațiului Schengen (prevedere a Tratatului nostru de aderare la UE, lege în România, potrivit Constituției noastre cu reglementări superioare într-un eventual conflict de legi !). Serbia este sufocată de imigranți. Ungaria a înăsprit controlul la trecerea frontierei cu Serbia și a închis frontiera cu totul, aproape. Croația, statul vecin la vest al Serbiei, stat membru UE, a închis frontiera cu Serbia, acceptul imigranților dinspre Serbia fiind sever restricționat. Marea masă de imigranți care tot vin pe ruta Greciei se varsă în Serbia care are frontierele cu Croația, Ungaria, România și Bulgaria blocate. România este în pericol să devină următorul stat cu frontierele blocate de Ungaria. Croația este deja blocată.

Să spunem că imigranții nu vor la noi. Sunt declarații date de ei care confirmă această ipoteză. Când Grupul de la Visegrad va lua decizia de a schimba regulile jocului la frontiere pentru protecția propriei populații împotriva fenomenului imigrației scăpat de sub control, tensiunile din Serbia produse de masa mare de imigranți vor avea urmări și peste frontierele acestei țări. Vom avea de ales. Primim imigranți pentru a salva Serbia sau ridicăm un gard la frontieră cum a făcut Ungaria și exercităm un control foarte sever asupra accesului în țară a acestora.

Nu degeaba am recomandat să privim harta. Geografia nu ne lasă să gândim altfel. Singura rută către Uniunea Europeană a valului de imigranți este prin Grecia sau Turcia, prin Bulgaria sau Macedonia, apoi prin Serbia sau România și se ajunge la Croația și Ungaria. Ungaria și Croația au pus „dopul”. Au închis Balcanii. Dopul pus de Ungaria la frontierele cu Serbia și Croația va putea fi extins la frontiera cu România. Cine a fost atent, a observat că Ungaria a oprit construcția gardului doar la frontiera cu Slovenia care este, la rândul ei, stat membru al Spațiului Schengen ! Cine a fost atent a observat că cei de la CE nu prea au obiecții cu privire la gardul de la frontiera cu Croația ! De aceea nu vor avea prea multe întrebări la eventualul gard la frontiera ungaro-română !

Punerea în practică a intențiilor Grupului de la Visegrad modifică toate scenariile CE cu privire la imigranți și imigrație. România va trebui să se consulte, de urgență, cu Bulgaria pentru a adopta o poziție comună. Nu cred că poate fi acceptată poziția ca „state depozit” de imigranți. Este o poziție care reiese din acțiunile Ungariei și a partenerilor ei.

Chiar dacă Ungaria va fi criticată pentru lipsa „altruismului”, nu poate fi criticată pentru apărarea intereselor națiunii maghiare. La fel și celelalte state din cadrul Grupului de la Visegrad. În fond, guvernele au obligația să acționeze în interesele propriilor popoare. Chiar în spațiul Uniunii Europene primordial este interesul național. Piața comună europeană este, prin excelență, una economică și nu una politică. Problema imigranților este una politică, prin excelență. Această particularitate a problematicii imigranților este exploatată de statele membre ale Grupului Visegrad pentru a refuza accesul imigranților pe teritoriul lor. Au în spate prevederile tratatelor în materie ale ONU care precizează că acceptul refugiaților sau a altor imigranți se va face de către state cu condiția protejării securității acelor state, a ordinii publice, a securității cetățenilor. Din moment ce statele din Grupul Visegrad se vor prevala de aceste prevederi, nimeni nu le mai poate imputa ceva. Culmea este faptul că Germania, cea care forțează acceptarea imigranților are probleme care confirmă faptul că primirea acestora a dus la insecuritatea populației germane din zonele în care imigranții sunt campați ! Presa germană a oferit statelor din Grupul Visegrad toate motivele pentru ca acestea să refuze primirea imigranților veniți pe ruta balcanică.

Noi suntem într-o poziție foarte grea. Împreună cu Bulgaria suntem la marginea de țară (țara fiind UE). Iar UE are probleme în centru, are frământări mari în spații imense, cu populații mari. Grupul de la Visegrad adună câteva zeci de milioane bune de cetățeni ai UE, țări cu economii din ce în ce mai puternice, țări în care Germania, Franța, Austria etc. au investit ani și ani de zile. Este absolut normal ca toate eforturile UE să se concentreze spre calmarea atmosferei în centrul uniunii.

Înclin să cred că programele UE vor suferi la rândul lor. Bugetul UE va avea de suferit, sever, frământările de acum pot duce la dereglări severe în economia unor state mai ales din cauza faptului că statele care au imigranți în număr mare vor aloca sume de bani imense pentru susținerea acestora. Semnalele sunt din ce în ce mai îngrijorătoare. Turcia anunță că a cheltuit cu imigranții, în 4 ani, aproape 8 miliarde euro. Austria a comunicat o estimare de 12 miliarde în 5 ani, Germania a făcut și ea evaluări care spun de niște miliarde ce vor merge către imigranți însă ridică problema și alocării unor fonduri suplimentare pentru a rezolva problemele acolo unde este sursa migrației.

Zecile și sutele de miliarde de euro care vor însoți imigrația vor trebui luate din altă parte. Mai mult, actualele calcule sunt făcute pentru situația de acum, dacă numărul de imigranți va continua să crească, problemele vor fi mult mai grave. Pasul făcut de Grupul de la Visegrad este unul preventiv. Aceste state nu vor să participe la autodistrugerea promovată de unele state europene. Dacă Germania are nevoie de forță de muncă ieftină, nu are decât să și-o aducă fără a o mai trece peste frontierele altor state. Ba chiar tratatele UE ar trebui rediscutate. Dislocarea unor populații străine în țări ale UE pentru motive politice interne duce la favorizarea acelor populații în dauna populației statelor membre UE. Blochează, în mod real, o prevedere de bază a înființării și funcționării Uniunii Europene: libera circulație a persoanelor (cetățeni europeni) pentru ocuparea acelor locuri de muncă disponibile. Ocupând locurile de muncă disponibile din Germania cu forță de muncă din Siria, Irak, Afganistan etc., Germania limitează accesul cetățenilor europeni la locurile de muncă din Germania. Iar noi eram criticați, cu severitate, că acordam cetățenie celor din Republica Moldova !

Imigranții, o problemă europeană.

Asistăm la o mare migrație. Dinspre Asia, Asia Mică și Africa. Războaiele locale au deschis o oportunitate. Favorizată și de declarațiile politicienilor europeni în căutare de notorietate. În Europa este „raiul”, curge lapte și miere, toată lumea este civilizată, sunt permise toate comportamentele, este loc de mai bine. În Europa este pace. Este bine să migrezi în Europa.

Ei bine, politicienii iresponsabili vor suporta consecințele însă acestea nu sunt pe măsura lipsurilor și greutăților pe care le suportă migranții îndemnați să ajungă în „grădina raiului european”. Pentru că în drumul lor apar barierele. Barierele statelor care nu vor să devină victimele unui fenomen social scăpat de sub control.

Migrația a generat, deja, ostilitate. În Ungaria, gospodăriile țărănești aflate pe traseul ales de migranți au fost afectate. Oamenii au arătat jurnaliștilor cum le-au fost „prăduite” fructele, recoltele, cum le-au fost afectate gospodăriile, cum au fost amenințați de migranți. Și-au arătat nemulțumirea. Este evident că nu sunt singurii. Este evident că acolo unde migranții au amenințat pe localnicii nemulțumiți că sunt jefuiți simpatia față de soarta crudă a unor miganți nu va exista. Situația din orașe nu este la fel ca cea din mediul rural. În orașe nu au fost semnalate cazuri în care migranții să invadeze proprietățile (puțin probabil să ocupe apartamentele din blocuri). În Macedonia situația este asemănătoare. Oamenii își pierd recoltele, distruse de migranții care se deplasează pe jos către „raiul european”. Migranții sunt flămânzi, sunt obosiți, capacitatea lor de a socializa s-a redus enorm. Capacitatea statelor de a interveni în favoarea migranților până la o clarificare oarecare a situației lor este depășită de numărul migranților. Oamenii din statele europene vizate de migranți se ostilizează. În Germania au loc acte de respingere a migranților prin violență. Cât poate proteja poliția locală ? Își permite vreun stat european să intre în stare de război cu propria populație ? Degeaba vrei ca autoritate de stat să obții toleranța din partea concetățenilor din moment ce aceștia văd că migrația îi afectează. Oamenii se tem. Pe bună dreptate. Undeva, o știre a unor jurnaliști, spune că irakienii reținuți la Negru Vodă ar fi amenințat cu distrugerea României. Nu am văzut nimic oficial, o fi o știre falsă, construită cu scopul de a accentua teama de migranți însă astfel de știri apar mereu. La fronitera Macedoniei cu Grecia a fost descoperit un jihadist. Italienii au identificat între migranții salvați de pe mare luptători juhadiști. Islamiștii din unele ambarcațiuni au aruncat în mare pe creștinii de lângă ei (inclusiv copii) care aveau același drum. Se pare că astfel de exemple sunt multe. Unele necunoscute azi. Ciudat este că islamiștii îi ucid pe creștini în timp ce se îndreaptă către „raiul european” prin excelență creștin ! Un conflict religios de amploare este pe cale să se nască, dacă nu s-a inițiat deja. Peste toate, se întețește sentimentul deposedării de proprietate. Oamenii statelor prin care trec migranții și cei din statele țintă ale migranților încep să simtă că proprietatea nu le mai este recunoscută, nu le mai este protejată. Simt că nu mai au capacitatea de a decide cu privire la proprietatea lor invadată de migranți și supusă necesităților acestora. Din ce în ce mai multe voci vorbesc despre invazie. Iar la invazie se răspunde cu ostilitate. Ostilitate care va ieși de sub controlul comportamentului social de până acum al europenilor.

Migrația a născut oportunități pentru cea mai oribilă categorie de oameni: infractorii. Călăuzele, traficanții de persoane, au început să domine știrile. Nu doar călăuzele din spațiul african sau asiatic ci și călăuzele din spațiul european. În Austria a fost găsit camionul morții. 71 de oameni au murit. Călăuzele sunt bulgari și un afgan. În Ungaria și Austria au fost arestate multe călăuze printre care și români (transportatori de migranți). Dar și unguri sau austrieci, ca să nu mai spun de alte nații. La frontiera româno-bulgară au fost reținuți 5 irakieni (doi bărbați, două femei și un minor) care erau călăuziți de un englez și un german. În Spania au fost arestați cei care făceau trafic de persoane (marocani) cu skyjet-urile.

Toleranța are limite. Europenii află pe pielea lor că excesul de toleranță, promovarea în exces a toleranței pentru tot felul de cauze duce la dezastru. Politicienii Europei sunt obligați să își revadă politicile. Politicienii află azi că statele europene au o capacitate mai redusă de a rezolva problemele umanității decât cea declarată. Ultimele consfătuiri ale politicienilor Europei ne arată că așa nu se mai poate. Trebuie făcută distincția între refugiați și imigranții de orice fel. Trebuie acceptată și o regulă a refugierii. Trebuie pusă o limită intervențiilor politice perverse și o limită a neintervenționismului. Nu poți „juca” cartea neintervenționismului acolo unde dreptul umanitar internațional este încălcat.

În Turcia sunt aproximativ 4 milioane de imigranți sirieni. Primul-ministru turc a anunțat că au cheltuit 6 miliarde de dolari până acum cu refugiații. În Iordania sunt 1,5 milioane de imigranți sirieni, reprezentând 21% din populația țării fără a lua în calcul imigranții palestinieni, egipteni, libanezi, libieni, irakieni etc. Iordania este sprijinită de organizații internaționale însă banii și bunurile de care este nevoie vin cu greutate. Mișcarea hârtiilor și aprobarea plăților este greoaie. Siria, țară cu 22 milioane de locuitori se depopulează. Problema Siriei nu are rezolvarea în Europa ci în Siria. Este o problemă a ONU. Dar acolo este Rusia care sprijină regimul criminal al lui Bashar al-Assad. Și nu este singura. Intervenția umanitară în Siria este blocată de interesele politice ale diferitelor state. Libia, altă țară cu probleme (are două guverne !), este iar victima intereselor politice obscure ale diferitelor state.

Este inevitabilă ciocnirea civilizațiilor. Disperarea îi va face pe mulți imigranți în Europa să devină agresivi. Societatea civilă care acum se exhibă în „mama bună” va fi depășită de situație. Nu va putea justifica conflictele dintre migranți și populația civilă din statele europene. Nu va putea acuza cetățenii europeni că își apără viața, familiile, proprietățile. Conflictele deja au apărut. Avem și noi exemple aici, în România, cu imiganți din spațiul arab care au cerut ca populația autohtonă să nu își mai poarte crucile prin fața locuințelor lor sau să nu mai facă grătare cu carne de porc în spații deschise pentru că îi face pe ei impuri. Sunt gesturi mici care vor duce la consecințe sociale conflictuale.

Soluția imediată este controlul. Refugiații trebuie despărțiți de imigranții economici. Refugiații trebuie introduși în tabere construite pe domeniul public și sprijiniți pentru perioada până la rezolvarea, din punctul de vedere al dreptului internațional, situației din țara lor. Imigranții economici trebuiesc returnați în țările lor. Nu este timpul lor acum.

Unii susțin că migrația este un fenomen natural. Perfect adevărat. Sunt schimbate însă alte date ale problemei. Teritoriile în care migranții vor să ajungă sunt proprietăți ale cetățenilor unor state. Înainte vreme, cu mulți ani în urmă, populația globului era numeric mai mică, teritoriile erau mari pentru populația existentă, migrația era mai puțin „ostilă”. Europa este un teritoriu aglomerat. Este un teritoriu împărțit în proprietăți mici și medii exploatate la maxim. Bunăstarea la care migranții vor să ajungă este construită de cetățenii unor state care au o anumită cultură și seturi de valori care a făcut posibilă existența păcii. O migrație în masă nu mai este posibilă. Nu poți obliga cetățenii unor state să renunțe la drepturile lor în favoarea unor străini pe considerente umanitare care nu au legătură cu ei. Nu sunt ei autorii sau complicii dezastrului din țările furnizoare de migranți.

Am văzut că România este condamnată, cu sprijinul jurnaliștilor români (?!), pentru că a întărit controlul la frontiera cu Serbia și că nu are de gând să îi lase pe migranți să hălăduiască către vest. Acum au ieșit în evidență informații privind regimul de vize român. Ambasadorul Iordaniei a afirmat că mai ușor se obține o viză Schengen în Iordania decât o viză pentru România. Sirienii de la noi se plâng de faptul că românii sunt foarte „zgârciți” cu regimul de vize pentru muncă sau de călătorie. Nu mai spun de rezidență. Sau acordarea cetățeniei. Românii care condamnă România ar trebui să priceapă, măcar acum, că acest regim de vize românesc și de control al frontierei le-a asigurat lor liniștea. Ar trebui să înțeleagă că acolo unde statul își exercită prerogativele, populația autohtonă și rezidenții acceptați au parte de o viață normală.

Știu că nu va înțelege acest lucru Remus Cernea care aseară s-a dat în spectacol cu ideile lui „revoluționare”.

Această migrație trebuie oprită. Descurajată. Considerentele umanitare trebuiesc aplicate și propriei populații, nu doar imigranților. Statele care au trăit, până acum, în „horbotă și mătăsărie” au început să reacționeze. Austria, înconjurată de state membre ale UE, a fost ferită de migrația directă. Nu mai avea cheltuieli pentru protecția frontierei așa că banii rămași au fost dirijați către confortul austriecilor, pentru sclipiciul vieții în bunăstare din Austria. Au devenit țintă a migranților economic. Acum trimite poliția și armata la frontiere. Au migranți morți pe teritoriu și s-au revoltat. Austria, beneficiara securității europene fără a face prea mult pentru ea, se vede pusă în fața neprevăzutului. Migranții de până acum din Austria au fost finanțați din surplusul de bunăstare. Niște firfirici acolo nu au contat. Acum vor face cheltuieli neprevăzute. Acum vor trebui să ia decizii pentru care nu sunt pregătiți. Politicienii austrieci sunt puși la zid. Majoritatea populației austriece este impotriva migrației și a migranților. Ungaria are, deja, peste 100.000 de migranți în țară. Și mai vin. Germania nu mai permite intrarea migranților în țară. Ungaria stă blocată cu migranții în gări. Serbia va trebui să ia o decizie. Dacă nu oprește migrația la frontiera cu Macedonia, va deveni o mare tabără a migranților de religie islamică. La fel Macedonia. Până la urmă, Grecia va suporta și ea consecințele. Italia și Franța au trecut la descurajarea ambarcațiunilor cu migranți să ajungă în apele maritime proprii. La fel Spania. Viața frumoasă europeană este pe cale să devină o amintire. Joaca unor politicieni din statele vestice ale Europei cu spațiul Schengen se apropie de sfârșit. Statele UE trebuie să fie și state ale Spațiului Schegen. Așa cum prevede deja tratatul de aderare.

Reevaluarea relațiilor UE cu Rusia. Rusia să își asume responsabilitatea ! Se strânge „lațul”.

Catastrofa aviatică din Ucraina începe, încet-încet, să producă efecte politice majore. Mai ieri un număr însemnat de state membre ale UE s-au opus vehement sancțiunilor economice contra Rusiei. O parte dintre politicienii europeni au susținut Rusia, pe față, în special socialiștii și extremiștii, din Germania, Ungaria, Franța, Italia, Marea Britanie ... Bănuiesc că și acum indivizii aceștia stau cu urechile ciulite la propaganda rusă pentru a acorda susținerea lor, mai ales după ce s-a ajuns la o abundență a informațiilor care acuză Rusia de susținere a așa-zișilor separatiști pro-ruși care ar fi autorii crimei. De fapt, nici nu mai trebuie să vorbim despre separatiști, va trebui să vorbim despre unități militare ale armatei ruse aflate pe teritoriul Ucrainei în mod ilegal, unități specializate în folosirea tehnicii moderne de ducere a războiului. În prima linie, majoritari sunt „separatiștii”. În spate, în linia a doua, sunt specialiștii ruși care manevrează tehnica de luptă pe care Rusia a trimis-o în sprijinul separatiștilor. Se știe. Sunt informații militare confirmate de realitatea câmpului de luptă și de rezultatele obținute de acești specialiști (avioane ucrainene doborâte, acum și un avion civil). Sunt tancuri rusești distruse, sunt mașini ale infanteriei distruse, sunt mijloace de artilerie distruse, sunt urme ale muniției rusești folosite în exces de separatiști ...

Agerpres (aici) informează că Olanda și Marea Britanie cer reevaluarea relațiilor UE cu Rusia. Este o cerere foarte serioasă. Este un început de decizie la nivel de stat, cel puțin în cazul celor două. Mediafax (aici) aduce și el aceleași informații.

„„El (Vladimir Putin) trebuie să îşi asume responsabilităţile în privinţa rebelilor", a declarat Mark Rutte la Haga (premierul Olandei !), după ce a purtat o "conversaţie telefonică foarte intensă cu preşedintele rus"”.

Pentru Rusia, pentru viitorul relațiilor ei cu vestul, cu UE și SUA, cu aliații acestora, este un moment deosebit. Aceste două cereri arată că cel puțin Olanda și Marea Britanie sunt convinse că autorii crimei sunt ruși, că sunt sunt sprijiniți și coordonați de Moscova în acțiunile lor din Ucraina, că nu au încredere în comunicatele Moscovei și cred comunicatele Kievului, că sunt dispuse să ajute Kievul, chiar și în considerarea acțiunilor „separatiștilot pro-ruși” ca acțiuni ale unor „forțe teroriste”. Cu toate consecințele care vor rezulta din asemenea apreciere. Nu doar înăsprirea sancțiunilor politice și economice luate împotriva Rusiei ci și în sprijinul direct al Ucrainei, cu specialiști și tehnică militară modernă (așa cum cer ucrainenii), pentru ca aceștia să poată face față invaziei rusești.

Ieri spuneam că la nivelul statelor, discursul liderilor este unul temperat pentru că altfel ar trebui urmat de măsuri directe, funcție de interpretarea lui. Acum avem un discurs fără nuanțe. Olanda acuză direct Rusia de situația din Ucraina, îi cere lui Putin să își asume responsabilitatea pentru că asumarea acesteia poate fi considerată ca o „greșeală recunoscută care este pe jumătate iertată”. Cererea Olandei nu lasă loc la interpretări. Refuzul Rusiei va duce la adoptarea, cel puțin de către Olanda, a unor măsuri radicale în relațiile ei cu Rusia. Plus influența Olandei în deciziile UE.

Olanda, statul afectat major de actul criminal al armatei Ruse care activează în Ucraina, și-a spus cuvântul. Marea Britanie, la fel. Urmează ca Germania și alte state membre ale UE să se exprime. Pe ambele paliere de politică internațională. Ca state membre ale UE, solidare economic și politic și ca membre ale NATO, solidare militar. România, prin cuvântul lui Traian Băsescu, s-a pronunțat în sensul Olandei. Vecinii noștri au refuzat, agresiv uneori, să fie de partea criticilor lui Putin și a Rusiei. Ungaria, Serbia, Bulgaria ...

Ce va urma ? Nu știu. Noi și polonezii suntem printre adversarii declarați ai Rusiei. Celelalte state din Europa de est sunt dependente de gazul rusesc. Vor împiedica ele deciziile ulterioare ale UE în urma acestei cumplite tragedii ? Vor considera ungurii, bulgarii, sârbii, germanii etc. că acele 298 de persoane sunt „victime colaterale” ? Că sunt mai importante relațiile lor comerciale cu Rusia decât relațiile lor cu celelalte state membre ale UE ?

Poziția României cu privire la evenimentele din Ucraina și la acțiunile Rusiei.

Ieri seară am făcut bine, chiar foarte bine că am urmărit declarația de presă a lui Traian Băsescu după întâlnirea cu Victor Ponta. A punctat exact poziția României față de evenimentele în curs și a anunțat poziții cu care nu lasă loc de îndoială.

În paranteză, fie spus, televiziunile au fost complet pe alături. Dana Grecu la Antena 3 a reținut că „Băsescu a comunicat că s-a înșelat în privința lui Putin, că acesta a mințit de două ori” (prostie de o simplitate dezarmantă !), Dumitrescu a făcut încercat să spele rufe murdare acolo unde acestea nu existau. Am prins ceva cu Norica Nicolai care a încercat să fie în nota normalității (treabă grea la Antena 3 cu Bolcaș alături). La Realitatea Tv ... of, toți marii „specialiști” vindeau „blana ursului din pădure”. La B1Tv au încercat să se țină în limite rezonabile. Recunosc că nu i-am urmărit cu intenția de a le face o analiză ulterioară. Am luat pe sărite.

Pun comunicatul de presă așa cum a fost pus pe site la Președintele României (aici). Eu voi face doar oficiul de a sublinia ce am considerat că are relevanță pentru o anume interpretare politică.

„Comunicat de presă
(13 mai 2014)

Ref.: Declarația de presă a președintelui României, domnul Traian Băsescu
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, a susţinut marți, 13 mai a.c., la Palatul Cotroceni, o declaraţie de presă.

Vă prezentăm declaraţia de presă susţinută de şeful statului:

„Bună seara! Astăzi va fi doar o declaraţie de presă. Dar este interesantă pentru că am constatat că toată presa este extrem de atentă la poziţiile instituţiilor româneşti în întâlnirile viitoare. Vreau să ştiţi că poziţiile stabilite astăzi sunt poziţii care au fost deja exprimate toate, fără excepţie, până la această oră au fost transmise în mod repetat de Preşedinţie şi de consilieri în diverse ocazii către toate cancelariile europene şi către aliatul transatlantic, către SUA. Dar n-aş vrea să vă întrebaţi care sunt poziţiile noastre şi, nefiind nimic de ascuns, cu mici excepţii unde nu se poate intra în nişte zone ca explicaţie, vă dau exact ceea ce este de interes public.

În ceea ce priveşte Ucraina, poziţia României este că există un risc major de federalizare. Al doilea lucru, şi revin acum pe o declaraţie pe care am făcut-o acum circa două săptămâni., România consideră că trebuie făcute negocieri între Kiev şi reprezentanţii minorităţii ruse din estul şi sudul Ucrainei. De altfel, aţi văzut că această soluţie a fost aplicată şi, urmare a discuţiilor între guvernul central şi reprezentanţii populaţiei de etnie rusă din Harkov, referendumul nu a mai avut loc. Deci, poziţia noastră este că, în continuare, Kievul trebuie să continue discuţiile, fie că sunt sub formă de masă rotundă, cum a propus Germania, fie că sunt sub forma unor dezbateri directe dar care să ajungă la populaţie şi în Doneţk şi în Lugansk, unde au avut loc voturile, nerecunoscute de altfel de comunitatea internaţională, votul de la referendumul de duminică. România propune ca, în situaţia în care se vor organiza negocieri internaţionale privind Ucraina şi modul de stabilizare a ţării, separatiştii să nu fie parte a negocierilor. Negocierea între Kiev şi propriii ei cetăţeni trebuie să se desfăşoare intern, în responsabilitatea celor două părţi, minoritatea rusă şi guvernul central de la Kiev, iar minoritatea rusă, oricum ar fi reprezentată, nu este reprezentativă pentru Ucraina, ca atare nu trebuie să participe la negocieri internaţionale, dacă acestea se vor organiza. Şi o să vă aduc un argument. Priviţi Transnistria, unde separatiştii au fost incluşi în formatul de negociere, drept pentru care sunt utilizaţi sau din proprie iniţativă, de 20 de ani blochează procesul de soluţionare a problemei transnistrene. Acesta este un argument asupra căruia l-am atenţionat şi pe prim-ministrul Iaţeniuk. Pentru România, în eventualitatea în care, aşa cum s-a reuşit la Harkov, guvernul central va stabili o anumită linie care să vizeze păstrarea dreptului de a utiliza limba, cultura, presa, menţinerea tradiţiilor, deci în cazul în care, în negocierile cu minoritatea rusă se vor face astfel de aranjamente care sunt absolut democratice, şi România le-a făcut, cerem categoric ca de aceleaşi drepturi să se bucure şi minoritatea română din Ucraina. În opinia noastră, în opinia României, obiectivul Federaţiei Ruse are două priorităţi. Unul este federalizarea Ucrainei, proces care a şi început prin recunoaşterea de către ministrul Lavrov a referendumurilor, deci nu a independenţei, a referendumurilor din Lugansk şi Doneţk. Deci, acesta este un obiectiv al Federaţiei Ruse şi considerăm că este o încălcare a Constituţiei Ucrainei. Iar cel de-al doilea este împiedicarea alegerilor prezidenţiale de la 25 mai. Este clar că Federaţia Rusă doreşte destabilizarea Ucrainei pentru a o pune sub control, integral sau parţial. Ce considerăm că este esenţial pentru guvernul de la Kiev? Să ia toate măsurile şi să facă toate eforturile, pe cât posibil fără vărsare de sânge, în aşa fel încât alegerile prezidenţiale din 25 mai să se desfăşoare în deplină siguranţă şi corectitudine, pe tot teritoriul Ucrainei, inclusiv în regiunea Lugansk şi Doneţk. Care pot fi efectele dacă acest lucru nu se întâmplă? Preşedintele ales nu va fi un preşedinte legitim pentru toţi cetăţenii Ucrainei şi, doi, înscăunarea unui preşedinte la alegerea căruia n-au participat două regiuni, Lugansk şi Doneţk, aproape are semnificaţia pierderii teritoriale a celor regiuni. De aceea este imperios necesar ca alegerile din 25 mai din Ucraina să se desfăşoare corect şi în deplină siguranţă pe întreg teritoriul Ucrainei. Sigur, nu este punctul nostru de vedere că, dacă nu s-ar desfăşura alegeri în Lugansk şi Doneţk, ar trebui să considerăm aceste două regiuni independente, aşa cum s-au autoproclamat, dar cu certitudine propaganda rusă va profita de blocarea alegerilor în două regiuni extrem de importante. 

Un alt element de poziţie este că România nu recunoaşte nici anexarea Crimeii, nu recunoaşte nici referendumul din Lugansk, nu recunoaşte nici referendumul din Doneţk. De ce? Pentru că sunt împotriva Constituţiei Ucrainei. Ucrainei trebuie să i se facă ofertă clară, prin semnarea Acordului de asociere şi a acordului de liber schimb, nu numai a părţii politice a acestor acorduri, ci semnarea integrală, atât de repede cât se poate, probabil imediat după alegerile de la 25 mai şi să i se dea în acelaşi timp o perspectivă europeană. Simpla intrare în vigoare a Acordului de asociere şi a acordului de liber schimb nu înseamnă o perspectivă europeană sau măcar nu înseamnă o perspectivă europeană apropiată, ci este doar un proces tehnic, nu şi unul politic. Nu credem sau asta este poziţia României, nu credem că Federaţia Rusă intenţionează să invadeze Ucraina. Federaţia Rusă a început să-şi atingă şi cel de-al doilea obiectiv legat de Ucraina, şi anume federalizarea şi dezmembrarea ţării. Cerem ca preşedintele Putin să-şi respecte cuvântul. Toate informaţiile arată că preşedintele Putin nu a spus adevărul atunci când a informat opina publică mondială că a ordonat retragerea trupelor Federaţie Ruse de la frontiera de est a Ucrainei. De altfel, menţinerea acestor trupe la frontiera de est, 40.000 de militari cu tehnică de luptă modernă, plus 25.000 de militari în Crimeea, au fost un formidabil element de presiune asupra autorităţilor de la Kiev şi în acelaşi timp un suport extrem de puternic, care a încurajat separatiştii să organizeze referendumurile la Lugansk şi Doneţk. De aceea, credem că preşedintele Vladimir Putin are obligaţia să-şi respecte cuvântul. Am afirmat în repetate rânduri că nu cred că preşedintele Federaţiei Ruse nu-şi respectă cuvântul. Iată că am avut prea multă încredere. 

Al doilea element care pune sub semnul întrebării corectitudinea preşedintelui Vladimir Putin este legat de mesajul să nu se organizeze referendumuri pentru independenţă sau pentru apartenenţă la Federaţia Rusă. În realitate, ieri, deci înainte de a se termina numărarea voturilor, ministrul de Externe Lavrov a salutat rezultatul referendumurilor, ceea ce îl pune pe preşedintele Putin din nou într-o situaţie dificilă, de a se constata că una spune şi alta face. 

În sfârşit, în ceea ce priveşte Ucraina, soluţia corectă în opinia noastră este ca această ţară să-şi reobţină din nou garanţii pentru integritatea sa teritorială şi pentru independenţă. În momentul de faţă, sub ameninţarea armatei Federaţiei Ruse, este greu să consideri că o ţară atât de importantă şi de asemenea dimensiuni este împinsă către o zonă în care nu mai este stăpână pe întregul său teritoriu. Este un rapt teritorial pe care România îl condamnă. Şi anexarea Crimeii, şi ceea ce se pregăteşte în estul Ucrainei. 

În ceea ce priveşte Republica Moldova: şi eu şi toţi factorii de decizie am ştiut că în perioada 1 - 9, dar şi în continuare, vor exista provocări ale Federaţiei Ruse în Republica Moldova. Repet, am ştiut! În ceea ce priveşte Republica Moldova, punctul nostru de vedere este că trebuie accelerat procesul de semnare a Acordului de asociere şi a acordului de liber schimb, dacă este posibil tehnic, pe 27 mai. Dacă nu, la Consiliul din luna iunie. De ce insistă România ca, de altfel, şi Chişinăul, pentru 27 mai? Pentru că pe 27 se desfăşoară un consiliu extraordinar, pe 27 mai. Pe 26 - 27 iunie se desfăşoară Consiliul ordinar, de vară, Consiliul European de vară. Ar fi extrem de important să se semneze în mai pentru a se da timp Republicii Moldova, României, poate Poloniei, poate Ţărilor Baltice, poate Cehiei să ratifice aceste acorduri înainte de vacanţa de vară. Ar fi un semnal extrem de puternic legat de angajamentul unor state faţă de Republica Moldova şi în acelaşi timp de angajamentul Republicii Moldova faţă de Uniunea Europeană. Am subliniat şi subliniem că trebuie utilizaţi banii europeni pentru realizarea proiectelor de interconectare, atât pe liniile de 400 de kV, liniile electrice, cât şi pentru finalizarea gazoductului, precum şi extinderea acestuia până la Chişinău, o a doua fază de dezvoltare a gazoductului. În ceea ce priveşte Republica Moldova, scenariul cel mai rău ar fi o destabilizare a regiunii Odessa şi dacă vă puteţi uita pe hartă, veţi constata că regiunea Odessa încinge ca un brâu Transnistria, iar odată destabilizarea realizată, să se poată ajunge, cu influenţa Federaţiei Ruse, incluzând şi Transnistria, astfel ca teritoriul Federaţiei Ruse sau teritoriul controlat de Federaţia Rusă să ajungă până la braţul Chilia. Este vechea frontieră a României cu Uniunea Sovietică şi noi credem că acesta este unul din obiective. În momentul de faţă, în Odessa se încearcă o regrupare a rusofonilor, în aşa fel încât să fie gata să acţioneze. Să sperăm că populaţia ucraineană, structurile statului vor reuşi să ţină această regiune în echilibru, să nu se producă o destabilizare care are riscul de a antrena şi Transnistria.

Moldova este supusă unor riscuri consistente de securitate, atât prin ceea ce ştim că se intenţionează, provocări legate de Transnistria, dar nici Găgăuzia, o regiune din sudul Republicii Moldova, nu este extrem de liniştită, ca de altfel nici zona din estul Republicii Moldova, la frontiera cu Transnistria, locuită de minoritatea bulgară. Sigur că trebuie mult calm, multă atenţie şi să nu se răspundă provocărilor pentru că nu estimăm că Federaţia Rusă va trimite trupele Federaţiei Ruse în regiune, cu excepţia celor care se află deja în Transnistria. Fac precizarea că în analiza noastră, Transnistria, în afară de prezenţa armatei Federaţiei Ruse constând din trupele de menţinere a păcii şi trupele care supraveghează păzesc, întreţin depozitele de muniţie şi armament din Transnistria, deci armata transnistreană, în afara acestor facilităţi militare ale Federaţiei Ruse, are 5.000 de militari bine instruiţi, bine echipaţi.

Cam acestea ar fi elementele. Trag şi concluzia pentru Republica Moldova: Republica Moldova are nevoie să avanseze cât mai rapid şi să semneze cât mai rapid cele două acorduri şi Republica Moldova trebuie să se gândească foarte bine care este valoarea articolului din Constituţie care stabileşte că Republica Moldova este un stat neutru, atâta timp cât neutralitatea nu îi este respectată, ea are trupe de ocupaţie pe propriul teritoriu. România îşi asumă în continuare calitatea de avocat onest al Republicii Moldova în drumul ei spre UE. Am să încerc să deschid puţin o portiţă, fără să fie o portiţă conflictuală, legată de survol. Ca participant la ultimul Consiliu European, vă pot spune că nu s-a discutat problema survolului şi România va acţiona în deplin acord, repet, în deplin acord cu regulile ce vor fi stabilite la nivelul UE în acest sens.

Vă mulţumesc, vă doresc o seară plăcută!”.
Departamentul de Comunicare Publică 
13 Mai 2014”.

Acest comunicat este cuprinzător. Pentru populația României este suficient. Sunt garanții de comportament politic dar și de altă natură care răzbat din „poziția României”. Poziție care a fost comunicată, oficial, tuturor partenerilor din UE și NATO. Prin căile de comunicare uzitate la acest nivel. În urma acestor poziții exprimate de România dar și de alte state membre UE și NATO se desfășoară acțiunile acestor organisme cu vocație internațională în relația cu Rusia. Este o legătură directă între acțiunile statelor membre UE și NATO și poziția respectivelor state.

Cei care au fost atenți, vor observa că Cehia, de exemplu,  a refuzat staționarea trupelor NATO pe teritoriul său în această perioadă de încordare a relațiilor cu Rusia. Această poziție a Cehiei este o confirmare a faptului că la nivelul NATO s-a convenit deplasarea unor forțe NATO în statele aflate aproape de frontiera europeană a Rusiei în sprijinul acestor state. Totuși, deși politică, mi se pare o poziție necolegială a Cehiei față de aliații ei. Este membru NATO și refuză să participe la apărarea altor state NATO aflate sub amenințarea Rusiei. O poziție neclară are Bulgaria. Este un stat care „tace suspect de intens”. Ungaria este un alt stat care pune mari semne de întrebare. Știm că Victor Orban are o orientare pro-rusă, este susținut politic de Jobbic, partidul care susține Rusia în agresiunea acesteia față de Ucraina și alte state care au aparținut zonei de influență sovietice. Eu înclin să cred că Cehia, Ungaria, Bulgaria și Serbia (care nefiind încă membru al UE a comunicat că în relația cu Rusia nu va fi de partea UE !) sunt state nesigure pentru stabilizarea politică a zonei. Nu cred însă că ar încuraja Rusia să declanșeze un război împotriva statelor membre ale UE aflate la frontiera cu Rusia sau aproape de frontierele europene ale Rusiei însă nici nu se vor omorî cu firea să o împiedice. Pentru noi însă, atitudinea vecinilor noștri trebuie să fie un semnal de alarmă: Bulgaria, Ungaria și Serbia. Nici ucrainenii nu ne prea iubesc însă ei sunt acum ocupați să își salveze țara.

Alte poziții ale statelor membre UE confirmă alte acțiuni. De exemplu, Franța a anunțat că își va respecta contractul comercial și de colaborare militară cu Rusia privind producerea și livrarea a două nave de tip „Mistral”. Ne punem problema, noi, cei de la Marea Neagră, dacă aceste nave vor ajunge în apele acestei mări.

Sunt nave de comandă și transport elicoptere de atac. Ele sunt în construcție astfel că putem judeca că Franța le va termina și livra abia după ce Rusia va înceta actele agresive împotriva Ucrainei, Moldovei, Estoniei, Georgiei etc. și se va reveni la o stare de normalitate în zonă. Bănuiesc că astfel de nave, datorită mărimii lor și a rolului strategic în cadrul unor forțe navale „nu au loc” într-o mare cu mică întindere cum este Marea Neagră. Introducerea unei astfel de nave în Marea Neagră de către Rusia ar obliga NATO și statele riverane la Marea Neagră să ia măsuri de dotare corespunzătoare ceea ce nu ar fi în avantajul Rusiei. Eu gândesc că Rusia nu își construiește aceste nave pentru flota din Marea Neagră. Ar fi ca o declarație de război la adresa celorlalte state riverane.

În plus, protecția lor în Marea Neagră nu mai există. Distanțele mici permit statelor riverane să se apere împotriva elicopterelor transportate lovind nava transportatoare, indiferent unde s-ar afla ea. Este evident că locul lor este în spații mai largi unde ele vor fi încadrate într-o flotă cu sarcini ofensive. Posibil în zona Oceanului Înghețat, în Pacific sau în nordul Atlanticului. În concluzie, contractul comercial continuă până la finalizarea lui cu condiția ca Rusia să nu treacă pragul în care din adversar politic devine dușman militar. În acel caz, navele nu vor mai fi livrate Rusiei, vor fi echipate și vor fi folosite de NATO împotriva Rusiei.

Mie mi se pare foarte corectă poziția României comunicată de Traian Băsescu în calitate de Președinte al țării. Și corectă și prudentă. Exclude și comportamentul de „găinar” pe care acesta îl are în „relația politică” cu Ponta și elimină pe Victor Ponta de la „masa deciziei strategice”. Este evident, din comunicat, că deciziile au fost luate la Cotroceni și comunicate de acolo către cancelariile lumii. Nu de la Guvern. Apoi, nu a comunicat nimic despre folosirea forțelor armate și acțiunile acestor forțe pentru că nu se consideră că România este în pericol de a fi atacată direct. Vorbind despre acțiunile NATO, Traian Băsescu dă de înțeles că România se va comporta ca partener al NATO în relația cu Rusia, partener care în cadrul NATO are anume obligații pe care și le va îndeplini urmând ca celelalte state NATO care au alte sarcini cu caracter militar să și le îndeplinească la rândul lor. Declarația Cehiei ne confirmă că statele NATO care au obligații militare operative au început pregătirile pentru îndeplinirea acestor angajamente asumate și stabilite în comun.

Presa română, în căutare disperată după senzațional, aruncă în public cu platitudini pretențioase. Din nefericire, lumea lipsită de informare crede tâmpeniile „prețioase” ale guralivilor care vor să iasă în evidență cu orice preț. La „Nașul Tv” am văzut, accidental, un idiot prețios care lămurea el lumea care se uita la emisiune că intervenția UE și a Rusiei în Ucraina s-a produs ca o reacție a acestora împotriva expansionismului economic al Chinei ! Că între UE și Rusia este o înțelegere pentru împărțirea Ucrainei ! O presă de groază. Antena 3 nu este departe. Dar nici celelalte posturi. Poate că sunt mai moderate însă invitații lor sunt de groază.

Apreciez comunicatul de aseară al lui Băsescu. Fără nici un dubiu.

Referendum în Crimeea, după modelul Kosovo și anticipate în Serbia. Urmăm noi ?

Referendumul din Crimeea, legitim după ei și ruși, ilegitim și ilegal după Kiev și restul lumii ocupă, prima pagină, pe drept. Rusia a acționat pentru apărarea poziției strategice la Marea Neagră obținută prin negocieri anterioare în schimbul recunoașterii independenței Ucrainei. Kucima, fostul Președinte al Ucrainei, a acceptat ca Rusia să își păstreze bazele militare din Crimeea pentru considerente strategice. În folosul ambelor state. După 1992, Ucraina independentă era aliata Rusiei iar statele europene vecine, printre care și noi, eram potențiali agresori. Potențiali pentru că Ucraina „a moștenit” de la Rusia teritoriile luate de URSS cu forța de la România, Ungaria, Slovacia, Polonia. Schimbările politice din Ucraina, în special așa-zisa „revoluție portocalie” care au stricat relațiile „frățești” consfințite la obținerea independenței de către Ucraina și orizontul nesigur al uniunii vamale euro-asiatice fără contribuția Ucrainei au determinat Rusia să acționeze. Spectrul unei Ucraine membre NATO și UE era prea neplăcut pentru a nu lua măsuri de forță. Le-a luat. A ales un teritoriu cu autonomie, cu o istorie zbuciumată și cu o populație majoritară rusă. Speculând o istorie recentă din viața Europei cu recunoașterea unei autonomii cam abuzive, rușii au stimulat în peninsula Crimeea comportamentul populației din Kosovo. Înclin să cred că ideea a apărut demult și că au fost ani buni de pregătire a acțiunii care se desfășoară azi. Înclin să cred că la Kiev erau, deja, semnale clare că în Crimeea se poate produce oricând o secesiune. Populația rusă din Crimeea era pregătită, era în cunoștință de cauză că undeva, într-un viitor incert dar nu prea lung, va trebui să se exprime cu privire la apartenența la federația Rusă. Ba, înclin să cred că și alte etnii locuitoare în Crimeea au avut membri care și-au dorit alipirea peninsulei la Federația Rusă. Altfel nu se explică prezența la vot cu mult peste numărul etnicilor ruși dar și rezultatul votului. Nu doar rușii au votat pentru alipirea la Rusia.

Referendumul din Crimeea este un pas mic pentru Rusia către recucerirea teritoriilor și restabilirea influențelor fostei URSS în spațiul european. Rusia se folosește de instrumentele „democrației” europene pentru acțiuni împotriva Uniunii Europene. Iar UE nu știe să se apere împotriva propriilor „arme”. În afara mișcărilor de trupe în peninsulă și de-a lungul frontierei cu Ucraina, justificate de ruși după modelul american - interesele populației civile ruse împotriva abuzurilor autorităților de stat ucrainene -, Rusia nu desfășurat acțiuni de forță împotriva Ucrainei. Ba chiar a intensificat comunicarea în media a „stării de îngrijorare” a restului etnicilor ruși din alte regiuni ale Ucrainei de la frontiera comună.

Fără a înșela pe nimeni, aici mă refer doar la guvernele altor state, Rusia înșeală populația altor state care nu are cunoștințe despre situația reală. Rusia comunică mai bine decât UE în spațiul public european. Mai mult, Rusia știe că sancțiunile UE împotriva ei sunt foarte greu de obținut de la statele membre ale UE. Iar semnalele au apărut. Bulgaria nu este de acord cu sancțiuni economice împotriva Rusiei. Ungaria probabil că se va opune. Vom vedea ce va spune, în mod real, Germania. Dar și alte state. Cu toate declarațiile dure ale cancelariilor europene, aplicarea sancțiunilor economice este mai dificilă. Nu există consens.

SUA a făcut declarații dure la adresa Rusiei. A amenințat cu sancțiuni economice. Rusia a trecut la contramăsuri. Citind știrile văd că rușii au acționat împotriva firmelor cu capital străin și a directorilor străini la firme din Rusia de mai mult timp. Le-au ridicat vizele, le-au limitat libertatea de acțiune, nu este exclus să le limiteze și comerțul. Au apărut amenințări cu confiscarea activelor firmelor străine în special americane și europene. SUA merge mai departe în promovarea propriilor interese. A mai trecut prin așa ceva în alte părți ale globului și a mers mai departe. Numai că și SUA are o mare problemă. Nu va putea duce singură „războiul economic” cu Federația Rusă. China s-a abținut la Consiliul de Securitate al ONU la condamnarea Federației Ruse. Rezoluția a picat pentru că Rusia s-a folosit de dreptul de veto. UE bâlbâie ceva despre drepturile statelor însă doar bâbâie.

Asta văd eu. Am impresia că nimeni nu își dorește să facă mai mult decât face acum. Se va ajunge la un „conflict înghețat”. Ucraina va pierde, de fapt, Crimeea. Ucraina are însă și alte probleme grave. Are regiuni la granița cu Rusia în care populația pro-rusă este decisă să urmeze exemplul Crimei. Înclin să nu cred însă nu am nici o garanție că Rusia nu va forța în continuare nota și va deposeda Ucraina și de alte teritorii din sudul și sud-estul Ucrainei. Ce va face „lumea democratică” occidentală ? Va alege războiul ? Sau se va retrage complice după scutul propriilor interese ? Dacă lumea occidentală se retrage, Rusia va câștiga „războiul politic”. Va putea să se îndrepte către celelalte state independente vecine care au fost parte a URSS. Lașitatea și complicitatea occidentală va funcționa cu succes.

Săptămâna aceasta vom vedea dacă UE este o comunitate de state. Este o piață comună însă nu este o comunitate, așa cum s-a încercat în anii din urmă să se formeze. Vom vedea dacă UE este doar o piață comună după poziția statelor la Consiliul European și după decizia ce se va lua.

Tot ieri, în Serbia, au avut loc alegerile anticipate. Progresiștii (de dreapta) au câștigat cu 50% - 150 de mandate -, iar socialiștii ( parteneri de guvernare) au câștigat 50 de mandate. Din totalul de 250, este imens. Serbia, invitată să adere la UE are acum posibilitatea să parcurgă pașii aderării fără probleme. Majoritatea parlamentară le permite progresiștilor să adopte toate legile necesare aderării fără nici o problemă. Dacă adăugăm la asta și faptul că România, Bulgaria și Serbia au înființat un club politic local, clubul de la Craiova, după modelul Visegrad, atunci putem spune că Serbia are toate șansele să parcurgă pașii pentru aderare cât mai repede.

În vest avem pace. În est avem conflict. Dacă puterea de la Kiev nu va accepta sub nici o formă pierderea teritorială și militar-strategică din peninsula Crimeea, dacă se va ajunge la un conflict armat, atunci vor fi probleme foarte serioase. Un conflict armat va uni toate statele europene împotriva Rusiei. Însă lașitatea diplomatică, gen Mircea Geoană, eternul ratat, recomandă „reținere” Kievului. Să se rețină în a protesta față de raptul teritorial săvârșit de Rusia. Până când să se rețină ? Până va pieri ca stat ? Pentru că un rapt început odată are tendința de a evolua. Rusia va dori și alte teritorii. Iar Mircea Geoană se va mai pronunța odată recomandând reținere.

Mă gândesc la noi. Ce am face noi într-o situație asemănătoare ? Ungaria lucrează deja după modelul rusesc în așa zisul „ținut secuiesc”. Populația etnic maghiară vrea referendum pentru autonomie. Politicienii maghiari, de la Budapesta, lucrează politic în relațiile cu alte state pentru eliminarea efectelor Tratatului de la Trianon dar și al altor tratate prin care statele vecine Ungariei au obținut recunoașterea internațională a actualelor teritorii. Politicienii român de etnie maghiară s-au alăturat politicienilor maghiari și cer recunoașterea internațională pentru autonomia „ținutului secuiesc”. Politicieni români de la PDL au susținut, inconștienți, evoluția conflictuală a „problemei secuiești”. Secuii au fost încurajați în demersurile lor de Traian Băsescu, Președintele României și de PDL cu prim-ministrul Boc.

Ce am face noi dacă situația se acutizează ? Până acum nu am recunoscut independența Kosovo. Azi vedem că am făcut bine. Exemplul Kosovo este folosit în Crimeea destrămarea unui stat. Dacă vom recunoaște independența Kosovo, după Ucraina vom fi noi parte a unui conflict. Un conflict alimentat de la Budapesta la care nu am răspuns ferm, diplomatic, până acum. Din nefericire, Budapesta are aliați în UE. Austria (cea cu care complotează) și Germania. Posibil și alții.

Dacă Ucraina se opune raptului teritorial doar cu vorba pentru că fără un sprijin militar garantat nu are cum se opune Rusiei, vom asista la o retrasare a frontierelor unui stat european sub amenințarea folosirii de către un stat a capacităților sale nucleare. Ucraina se va micșora până când Rusia va spune că, deocamdată, îi ajunge. Nu este exclus ca Ucraina să piardă chiar ieșirea la Marea Neagră. O Ucraină firavă, slăbită și fără capacități economice semnificative (pentru că acestea sunt pe teritoriile urmărite de Rusia), rămasă doar cu teritoriile luate de URSS de la statele europene (?!) nu mai prezintă interes. Dimpotrivă, va deveni un stat generator de conflicte interstatale în interiorul UE dacă este admisă, undeva în viitor.

Să vedem care va fi viitorul. Se vedem ce vor hotărî în aceste zile statele membre ale UE. Vom avea sau nu surprize ?