Adversarii PNL se grupează. Cei mai vehemenți vor „aldeisto-progresiștii”

Ușor-ușor se clarifică situația și ar trebui să nu mai umblăm după himere.

Până și cei de la Realitatea.Tv au comunicat informația privind procesul de realizare a noului curent de centru-stânga convenit la Madrid în 9 noiembrie 2018. Apare, deși nu este chiar o surpriză, ProRomânia al lui Victor Ponta alături de MRÎ al lui Dacian Cioloș și USR-ul lui Dan Barna. ALDE al lui Tăriceanu este membru în ALDE Europa, problemele lui sunt doar pe plan intern, tunurile externe fiind puse doar pe PSD!

În sprijinul informației furnizate, cei de la Realitatea.Tv au pus și acest sondaj selectat doar pentru „partidele emergente”. Le iese un total de 42% intenție de vot pentru posibilul nou curent politic la care se pare că lucrează intens Dacian Cioloș, cu mare efort discursiv.

În afara ALDE al lui Tăriceanu, toate celelalte partide „emergente” atacă PSD aflat la guvernare. Cu mica particularitate că MRÎ și USR atacă cu toată puterea și PNL, uneori mai mult decât pe cei din PSD. Cât privește atacurile „emergenților” la adresa ALDE Tăriceanu ... pauză. Se negociază cu interesul suprem pe masă: victoria împotriva PNL!

Scopul declarat al viitoarei grupări politice europene sub „conducerea” lui Emmanuel Macron este victoria împotriva Partidului Popularilor Europeni de la care Macron și asociații vor să preia conducerea principalelor instituții europene și reorientarea Uniunii Europene către „progresism”, curent politic de centru-stânga, mai mult social-democrat, ceea ce este aproape normal, majoritatea grupărilor politice adunate sub acest stindard venind din zona de stânga sau centru-stânga a scenei politice europene. Deocamdată, sunt unele partide liberale din ALDE Europa care au încă semne de întrebare cu privire la orientarea politică clară a lui Macron, „liberalismul” promovat de el fiind ceva dubios. Probabil că vor ajunge la consens pentru că ALDE Europa, la Madrid, prin reprezentanții din toate statele membre au aplaudat furtunos direcția politică aleasă: victoria împotriva conservatorilor europeni din PPE și scoaterea lor de la conducerea instituțiilor europene.

Sunt suficiente elemente care ne ajută să înțelegem ce se întâmplă sau ce se va întâmpla în România.

PNL va fi principala forță politică atacată de noua coaliție de centru-stânga! USR și MRÎ lucrează intens la aceasta. USR dezinformează că ar fi „partid de dreapta”, au reînceput să avanseze ideile nocive din 2016 potrivit cărora unii candidați ai PNL din municipii, în special din București, la alegerile locale din 2020 să renunțe la candidatură în favoarea celor pe care ei, USR, îi vor desemna, pe motivul fals că dacă nu o vor face va recâștiga PSD primăriile. Chipurile, candidații „opoziției” dați de USR sunt mai buni decât candidații pe care PNL îi va desemna în urma procedurilor interne. O mizerie la fel de mare ca acum doi ani. Au început de pe acum discreditând, pe față, pe cei din PNL care au anunțat că și-au depus candidatura pentru a fi desemnați candidații partidului pentru Primăria Generală a Capitalei, pentru primăriile de sectoare, pentru primăriile altor municipalități din țară.

Dacian Cioloș care nu a reușit să determine PNL, ca partid, să părăsească grupul popularilor europeni, a declarat, cu impertinență, că PNL refuză „să se reformeze”, reforma fiind tocmai trecerea în tabăra pe care Emmanuel Macron „o construiește”. Pentru că nu poate luat tot partidul „la remorcă” - el fiind, chipurile, liderul local al noii orientări politice europene -, Cioloș a invitat membrii PNL și simpatizanții partidului să i se alăture. După exodul unor membri PNL din 2016 către USR cel „curat și pur” (timpul a dovedit cât de curați și impuri sunt!) suntem în fața unei alte invitații la exod. Nu poți spune cu certitudine că nu se vor alătura lui Cioloș unii liberali după ce partidul lui (MRÎ) va lua ființă. Oricum, din mai multe puncte de vedere, dacă mai sunt liberali cu inima în liberalismul-social care au intenția să treacă la Cioloș, Tăriceanu, Barna și Ponta va fi un lucru bun pentru PNL. Rămânând doar cei care cred în orientarea politică a partidului și în programele politice concepute la PNL sunt mai puține riscurile de apariție a unor tulburări interne grave. În plus, pot veni către PNL acei cetățeni care cred în politicile de dreapta și nu vor să fie părtași la politicile de stânga ale noii grupări. Cum, evident, nu vor să aibă de a face cu PSD și sateliții lui.

Poate colabora PNL cu această grupare de centru-stânga în formare? Da. Având ca adversar comun coaliția PSD-ALDE aflată la guvernare, PNL și USR în special, fără a exclude ProRomânia lui Ponta
pot colabora punctual: moțiuni simple, moțiuni de cenzură, sesizările pentru neconstituționalitatea unor acte normative emise de Parlament la Curtea Constituțională, colaborări punctuale la nivelul municipiilor etc. Și cam atât pentru că proiecțiile de guvernare ale celor două grupări sunt subordonate ideologiilor politice proprii fiecărui formațiuni politice, mai clar sau mai puțin clar exprimate.

Macron crede în Europa concentrică, în Europa cu mai multe viteze. Vrea să impună o nouă organizare a Uniunii Europene care să favorizeze, direct, statele fondatoare. A găsit înțelegere la unele partide din ALDE european și chiar la unii socialiști din statele europene. Chiar și la unii conservatori. Împotriva Europei cu mai multe cercuri, mai multe viteze s-a exprimat președintele Klaus Iohannis și PNL. Este evident faptul că noua grupare „macronistă” nu poate avea ca „prieten” sau „aliat” partidul care este se opune vehement unor astfel de concepții. De aceea nici președintele Iohannis nu este simpatizat de gruparea „macronistă” din România! Toți cei din cartonul de mai sus sunt „adversarii” personali ai președintelui Iohannis!

Semnalele că Popularii Europeni nu sunt de acord cu viziunea lui Emmanuel Macron privind împărțirea Uniunii Europene între unii „Egali” cu „E” și unii „egali” cu „e” iese în evidență din declararea popularilor europeni ca principalul adversar politic al noii grupări ce urmează a se înființa după alegerile europarlamentare în Parlamentul European. La nivelul statelor, Macron lucrează prin intermediul partidelor existente sau a celor ce urmează a se înființa, „Mișcarea România Împreună” a lui Dacian Cioloș fiind exemplul perfect pentru a arăta „modelul” pus în operă de „propaganda macronistă”. La fel ca Macron în Franța, Dacian Cioloș atacă la partea sensibilă a sentimentelor populației: relațiile antagonice între „vechi și nou”. Tot ce a fost până acum pe scena politică este vechi, neperformant, degradant, lipsit de utilitate socială iar el vine să ne ofere ceva nou, modern, în ton cu „evoluțiile de pe scena internațională” bla, bla, bla ... Aceeași placă pe care a mers și USR în 2016! Conflictul dintre nou și vechi. Una dintre cele mai mari înșelătorii sociale. Culmea este faptul că principalul partid politic românesc atacat a fost PNL și nu PSD! Fenomenul se repetă. Astăzi, USR-MRÎ-ALDE atacă PNL. Cu ură chiar. Mai puțin PSD! Pe undeva, este explicabil. O mare parte dintre membrii și simpatizanții actualului PSD ar cam coti către ProRomânia lui Ponta sau chiar la MRÎ-ul lui Cioloș. Din punct de vedere doctrinar, între ce susține Cioloș și ce are PSD în „doctrină” nu este mare diferență.

Socialiștii francezi și-au distrus partidul pentru a-l urma pe Macron. Socialiștii români sunt invitați să îl urmeze pe Cioloș (un epigon politic macronist). Socialiștii au ca adversar „tradițional” conservatorii sau liberalii (în cazul României) care își păstrează linia politică tradițională care îi apropie de conservatori în zilele de astăzi. În anii de formare a Partidului Național Liberal, conservatorii aveau alte preocupări politice! Liberali devenind membrii societății care doreau progresul, membrii societății care au înlocuit economia bazată pe agricultură (promovată de conservatori) cu economia bazată pe producția de bunuri și servicii (o blasfemie în acele timpuri).  Evoluția societății a făcut ca în România conservatorii să devină liberalii. Chiar dacă conceptele de bază ale liberalilor din secolul XIX nu s-au schimbat!

Suntem în fața unei situații clare. Socialiștii de rit vechi, urmașii comuniștilor, adunați în PSD și alte formațiuni politice mai mici au ca adversar politic PNL, cel mai mare partid politic de dreapta din România. Noile grupări politice (cu pretenții absurde că ar fi „noi” în sensul mai larg al cuvântului), grupări desprinse din curentele socialiste sau social-liberale au decis că adversarul lor politic este tot PNL. Progresismul promovat de Dacian Cioloș din MRÎ și Dan Barna din USR este, la origine, un curent social-democrat care vrea să ocupe zona de centru-stânga a scenei politice. Este normal, politic, să aibă ca adversari conservatorii sau liberal-conservatorii români și ca aliat, dacă situația o impune, social-democrații din România.

Unirea între PNL și USR, plus MRÎ, promovată cu insistență de o parte a analiștilor politici, o parte a jurnaliștilor, de către oamenii interesați de politică dar fără prea multă informație la dispoziție, este imposibilă. Nu poți cere PNL să renunțe la doctrina sa, nu poți cere PNL să renunțe la identitatea sa politică, nu poți cere PNL să se subordoneze ca partid politic unui om, chiar dacă îl chemă Dacian Cioloș care se zbate să își formeze o imagine de „Mesia” politic. Această cerere este inadmisibilă. Cum este inadmisibilă „tăcerea” PNL la atacurile grobiene ale celor din USR și MRÎ! Vorbim despre zbaterea fiecărei formațiuni politice de a deveni reprezentanta intereselor politice ale cetățenilor care au orientarea politică sau acceptă orientarea politică a respectivelor partide. Îndemnurile caraghioase ca PNL „să renunțe la orgoliul de partid” pentru „a lupta alături de USR și Cioloș” împotriva PSD sunt, de asemenea, inadmisibile. Toate aceste „mișcări” au rolul de a discredita PNL, de a-i reduce influența socială și de a-i anihila posibila capacitate de a obține puterea politică în urma alegerilor libere. Variantă neagreată de Dacian Cioloș care, după propria declarație, linia politică pentru obținerea puterii politice nu mai este „modernă”. Chiar așa! Cum vede el schimbarea unei puteri politice obținută prin vot? Prin forță? În afara liniei stabilite democratic prin prevederile Constituției? Este tare dubioasă formularea lui Cioloș privind „așteptarea” PNL să înlocuiască PSD la putere „pe cale naturală”!

În fine, avem clarificările necesare. Dacă în lupta cu „microbul” PSD avem anticorpi, în lupta cu noii „microbi progresiști” va trebui să ne formăm anticorpii. Pentru că aici este foarte multă confuzie în mintea oamenilor. USR și MRÎ sunt, se pare, campionii de necontestat ai fake news când este vorba despre „orientare politică”. Lumea nu știe că are în față tot social-democrație însă cu alți ambițioși care se cred „conducătorii luminați” capabili să „salveze sărmana țărișoară”! Ipocriți! Nu degeaba USR clama sus și tare că ei nu primesc în partid persoane care au mai făcut politică. Bine, în fața microfoanelor au fost deosebit de vehemenți însă când au apărut problemele, pentru te miri ce eveniment, s-a constatat că de fapt o mare parte dintre USR-iștii foarte vocali erau traseiști notorii. Vorba aia, nu fă ce face popa, fă ce spune popa!

Astăzi, PSD a practicat „canibalismul” politic

Moțiunea a trecut cu 241 de voturi din 251 de parlamentari care au votat. PSD Dragnea și-a „devorat” colegii din gruparea PSD Ponta-Grindeanu. Canibalism politic.

Agerpres. Orban: Azi am scăpat de o gașcă din PSD; pentru ca lucrurile să revină la normal, trebuie să scăpăm și de a doua

„Azi am scăpat de o gașcă din PSD, gașca Ponta-Grindeanu. Pentru ca lucrurile să revină la normal și România să meargă înainte trebuie să scăpăm și de a doua gașcă din PSD — Dragnea-Olguța-Firea”

Să vedem ce ne rezervă viitorul. În PSD, evident, urmează ca cei învinși să revină umili la pupat papucii ayatollah-ului Dragnea sau, de ce nu, să treacă în barca neafiliaților lui Daniel Constantin. Alianța criminală anti-românească PSD-ALDE are, acest vot o confirmă, o majoritate în Parlament. A avut 244 de voturi acum are, nu se știe cât timp, 241. Destul de „bunicică”.

Vom observa peste câteva zile, ce decizie va lua președintele Klaus Iohannis.

Până la formarea noului guvern, Grindeanu va gestiona problemele țării împreună cu toți miniștrii „demisionari” ai echipei Dragnea ! Și da, cu secretarul general Ponta (dacă nu își dă demisia imediat) ! Circ !

Când va veni ziua să scăpăm de a doua gașcă ? Peste 6 luni ? Nu de alta, dar noul guvern, de va fi format tot de PSD, are toate șansele să pățească ce a pățit guvernul Grindeanu. La sfârșitul anului nu va putea da seamă pentru neaplicarea unui program de guvernare nerealizabil ! Nu poți face din rahat- bici ! Culmea, să mai vrei și să pocnească !

Hopa, hopa, uite vine Penelopa

Mediafax. PSD propune o alianță PMP iar lui Eugen Tomac un post de viceprim-ministru !

Știre caldă, obținută de Mediafax „pe surse politice”.

Senzații tari ! Dar de ce ?

Mediafax spune că PSD caută aliați pentru moțiunea de cenzură. Se cam împut apele prin Parlament și nu se mai știe cine este cu cine și cine este contra.

Grindeanu este, evident, vârful de lance al unei grupări din PSD care vrea să schimbe conducerea partidului. Mai pe șleau, vor să îl trimită pe infractorul Liviu Dragnea la „ocnă”. Iar pe vuvuzelele lui pe centura politicii. Pagubele ar fi imense !

Grindeanu a numit pe Ponta secretar general al Guvernului. Ponta se pare că a acceptat. Nu văd nici o declarație de refuz. Organizațiile județene de la Timiș li Iași și-au manifestat sprijinul pentru Grindeanu. Statutar, membrii PSD pot fi dați afară din partid doar de organizația din care fac parte. Pentru spectacol public și pentru impresie artistică, CEX a PSD au votat excluderea din partid a lui Grindeanu. Dacă statutul partidului spune altceva, decizia CEx este egală cu o frecție la un picior de lemn.

Dacă este reală informația cu Tomac, gruparea infractorului Liviu Dragnea știe că are mari pierderi în rândul parlamentarilor PSD. Nu este exclus ca cei de la Timiș și cei de la Iași să se uite mai degrabă la decizia colegilor din organizațiile de care aparțin, colegi care au posibilitatea reală să îi excludă din partid, să le retragă sprijinul politic !

Cineva toto prorocea pe Facebook că nu este exclus ca moțiunea de cenzură a PSD să pice !

Judecând exclusiv politic, Guvernul Grindeanu 02 nu trebuie să fie susținut de adversarii politici. Nu pentru a face o favoare infractorului Liviu Dragnea și inculpatului Tăriceanu, ci pentru a da frâiele jocului politic în mâna Președintelui Iohannis ! Mai mult, picarea guvernului Grindeanu este cea mai bună confirmare politică a minciunilor PSD ! Iar așa ceva ... nu se poate ierta !

Suntem în fața unei alte alianțe 2.0. Marea alianță din iarna lui 2009 ! Cea atât de iubită de Traian Băsescu ! PDL și PSD ! Acum cu clonele PSD (clona PCR) și PMP (clona PDL).

România înconjurată.

Cei de la HotNews au un articol bun cu privire la situația politică actuală în țările din jurul României. Pot exista diferențe de interpretare a situației însă ea, în general, este aceasta la care are ar trebui adăugat un gogoloi mare și roșu în interiorul României. Un gogoloi care să ne arate că și noi, românii, putem deveni o anexă a Rusiei prin intermediul PSD, ALDE sau a altor aliați ai lor, unii fermi, alții de conjunctură. Și conjuncturi politice pot apare de unde nici nu te aștepți (chiar dacă noi știm, să luăm de bune declarațiile unor actori politici așa cum sunt ele reproduse de presă).

Față de țările din jur care au o orientare pro-rusă mai mult sau mai puțin fermă - roșul mai palid ne arată că sunt pro-ruși dar nu habotnici -, la noi situația este albastră, deocamdată, noi suntem mai ferm ancorați în sistemul de securitate al NATO și în comunitatea europeană. Susțin cele afirmate prin votul popular.

În Bulgaria, votul popular l-a dus în fruntea statului pe Rumen Radev, cu un procent uriaș față de contracandidata lui pro-europeană și pro-atlantistă,  bulgarii știind foarte bine că socialistul Radev este pro-rus și că promisiunile lui electorale sunt orientate către un concubinaj cu Rusia și o „retragere” strategică din relațiile occidentale - NATO și UE. Situația nu este foarte bună de acum încolo. Boiko Borisov, prim-ministrul orientat către UE și-a dat demisia. În Bulgaria nu este exclus ca Președintele Radev să aibă Parlamentul și Guvernul lui care îl vor sprijini să se orienteze către Rusia ferm. Iar o astfel de situație devine complexă. Ce vor face bulgarii cu reglementările UE ? Care va mai fi regimul liberei circulații a persoanelor, valorilor, mărfurilor și bunurilor între România și Bulgaria ? Care va mai fi nivelul de colaborare româno-bulgară pentru securitatea frontierelor ? Cum va arăta colaborarea și cooperarea româno-bulgară în interiorul NATO pentru punerea în aplicare a deciziilor NATO de întărire a securității alianței în sud-estul Europei ? Boiko Borisov era reticent la conceptul întăririi prezenței militare NATO în apele maritime bulgare. El dorea iahturi și turism. Rumen Radev este pro-rus cu clăbuci, așa că această opoziție se va accentua probabil. Va mai participa Bulgaria cu trupe la brigada NATO de la Craiova condusă de România ? Și multe alte întrebări pe care acum nu le știu dar pe care mi le voi pune pe măsură ce Bulgaria se va reorienta în politica sa externă.

În R. Moldova, votul popular majoritar, cu un plus de peste 9%, a adus în prim plan pe naționalistul moldovean și pro-rusul Igor Dodon. În condițiile în care actualul Guvern pro-european a reușit să stabilizeze țara cu unele ajutoare de la UE și România, de la FMI și BM. După ce populația care a ieșit la vot într-un procent de peste 53% a ales „calea pro-rusă a lui Dodon”, trebuie să ne determine să gândim mai mult cu capul și să renunțăm la sentimentalisme care nu și-au dovedit eficiența. Trebuie să înțelegem că populația R. Moldovei a înțeles ajutorul dat de noi și alte state europene ca pe „un drept” al lor la care noi și ceilalți europeni eram obligați ! Nu doar noi, ci toți cei care au finanțat R. Moldova să depășească greutățile crizei severe în care se afla trebuie să fim atenți la calea aleasă de R. Moldova. Este evident că pro-europenismul dar mai ales pro-românismul au pierdut. Vorbim de o opțiune politică a majorității populației din R. Moldova. O opțiune fermă, fără nici o portiță de interpretare. A câștigat sentimentul național moldovenesc și afinitatea către spațiul de cultură rus. Vorba lui Dodon spusă cu emfază: frate-frate dar brânza este pe bani. Acum trebuie să fim și noi la fel de pragmatici. Da, brânza este pe bani iar tu, R. Moldova, ai niște bani de dat înapoi. Împrumuturile românești oferite R. Moldova, nerambursabile (!), ar cam fi cazul să fie oprite. Împrumuturile viitoare, de vor fi, vor trebui să fie date cu respectarea riguroasă a condiționalităților de pe piața internațională bancară. Nu mai merge să dai bani cu dobândă mică (sentimentală !), pentru că „brânza este pe bani”.

Alegerea lui Dodon complică lucrurile în acest spațiu geografic dintre România și Ucraina - aflată în plin război cu rușii preferați de Dodon. Pot eu judeca că prin alegerea lui Dodon, Transnistria se extinde de la Nistru la Prut ? Pot. Nimic nu mă mai împiedică. Mai ales după ce Dodon a dat acele declarații din timpul campaniei electorale de la ei. Mai mult, R. Moldova va recunoaște ocuparea Crimeei de către Rusia ca fiind o acțiune normală. Iar Ucraina este cel mai mare vecin al R. Moldova, comerțul R. Moldova cu Rusia va trece prin Ucraina, în majoritatea lui. Pot gândi și mai departe. Armata R. Moldova se pregătește de ceva timp cu forțele armate ale României, SUA și alte state membre NATO. România și alte state au contribuit și la echiparea mai bună a Armatei R. Moldova. Probabil că după această alegere, parteneriatul de securitate cu R. Moldova al României și a NATO va înceta. Să ne amintim de protestele organizate de Dodon la vizitele geniștilor americani în R. Moldova ! Consecințele alegerii lui Dodon sunt foarte multe. Enorm de multe și foarte neplăcute. Dacă Dodon denunță Acordul de asociere cu UE, încetează toate avantajele obținute de R. Moldova de la UE. De la libera circulație a persoanelor la liberalizarea comerțului cu produsele moldovenești în statele membre ale UE. R. Moldova are majoritatea relațiilor de comerț cu Uniunea Europeană ! Țara care va aplica reglementările UE cu R. Moldova este România. Se revine la controlul amănunțit la frontieră. Conexiunile energetice cu R. Moldova vor bate pasul pe loc. Este evident că am făcut cheltuieli ineficiente până acum. Revenirea R. Moldova în sfera de influență rusă oprește efortul României și al UE de a scoate R. Moldova de sub influența rusă. Iar energia este cea mai importantă „marfă” de export a rușilor alături de instabilitate geopolitică și agresiune.

Serbia are o relație specială cu Rusia. Atât de specială încât o aderare a Serbiei la UE este foarte problematică. Colaborarea militară dintre Serbia și Rusia reprezintă pentru noi un semnal neplăcut. Rușii sunt direct la frontierele noastre prin Serbia.

Acum, după  ziua de ieri, prin R. Moldova, rușii au mai făcut un pas. Cât privește Bulgaria, aici este mai mult de așteptat, dar după votul dat de bulgari nu este mare lucru să aflăm cine știe ce minuni.

Noi suntem „protejați” temporar pentru că avem Președinte pe Klaus Iohannis și încă avem un guvern pro-european și pro-atlantist. Vom avea o mare, mare problemă dacă în urma votului popular de la alegerile parlamentare românii cu drept de vot pro-europeni și pro-atlantiști vor sta acasă și vor vota doar cei care și-au făcut din liderii PSD, ALDE, PRU și PMP „icoane”. Dacă vor câștiga cei din PSD, ALDE, PRU și PMP, atunci noi, românii, ne vom apropia mai mult de „ofertele” Rusiei. Nici nu este nevoie să fac cine știe ce demonstrație. Ultimele declarații ale lui Victor Viorel Ponta, unul dintre liderii PSD cel mai curtat și popularizat de presa ostilă Președintelui Klaus Iohannis și lui Dacian Cioloș sunt edificatoare: nu ar mai trebui să alocăm 2% din PIB pentru apărare că Rusia nu ne este dușman ! Iar asta înseamnă o dezarmare a Armatei României și revenirea acesteia la nivelul unei așa-zise forțe militare. Este evident că Victor Ponta, candidatul PSD de Gorj, face jocuri străine. În nici un caz favorabile României. Traian Băsescu denigrează Uniunea Europeană și chiar mai dă cu pietre în Alianța Nord-Atlantică. Ceva nu este în regulă cu el, după ce a ieșit de la Cotroceni s-a schimbat aproape radical. Și acesta face jocuri necurate. Iar eu îl bănuiesc că prin manifestările lui publice cu privire la R. Moldova a făcut jocuri murdare în favoarea lui Dodon.

USR, care se declară partid anti-sistem, fără a explica în mod clar care sistem, pentru că România ca stat este un sistem, convenit prin Constituție, în care partidele politice au rolul lor bine definit pentru a apăra democrația, este pro-european dar nu este și pro-atlantist ! Acest lucru trebuie spus ferm. Practic, USR este un fel de curent politic globalist. O replică a formațiunii politice a Maiei Sandu din R. Moldova. Un curent politic la fel de nefavorabil României ca socialiștii din PSD, oportuniștii din PMP, sau așa-zișii liberali din ALDE.

Urmăm noi. Se vor deștepta românii ? Vor înțelege ei că PNL alături de Președintele Klaus Iohannis și având ca prim-ministru pe Dacian Cioloș este cea mai bună soluție pentru a rămâne o pată albastră în mijlocul roșului politic care ne înconjoară ? Singurul partid pro-european și pro-atlantist din România este PNL. Devine deja un adevăr istoric.

Demagogie, demagogie, dar să știm și noi !

Marele ONG-ist, salvator al țării, Nicușor Dan merge prin teritoriu să prostească lumea. Nu are mare vizibilitate, nu vin mulți la ședințele de prostire în grup, dar vin totuși. Compensează prin incisivitatea unor postaci pe rețelele de socializare și pe sit-urile publicațiilor în care se publică câte una-alta despre el sau partidulețul lui.

Nicușor Dan cu USR la Târgoviște. Imagine preluată de pe Facebook.

Ce s-a bănuit s-a confirmat. Nicușor Dan și toată trupa lui în frunte cu vocala Clotilde Armand sunt orice numai o formațiune care să reprezinte interesele politice ale unor cetățeni nu.

S-au lansat vocal și politic ca un partid anti-sistem. Nu a fost clar cărui sistem se adresează. Au clamat sus și tare că ei sunt singurii care luptă împotriva corupției, că vor să promoveze transparența cheltuielilor publice, că vor să promoveze transparența deciziilor administrației publice. Și aici s-au oprit. Au găsit la București destui „destupați la minte” care au crezut în ofertele demagogice ale lui Nicușor Dan și a găștii din spatele lui și au votat pentru USB. Și cu asta ce-au făcut ? Păi, în primul rând, au dat Bucureștiul pe mâna PSD. La aproape toate capitolele. Și acum mă gândesc la faptul că USB este, cumva, creația PSD. Are PSD acest talent de a crea prin mijloace obscure tot felul de partidulețe care să preia electoratul cu mintea în ceață pentru a nu vota cu adversarul politic al PSD.

Fără să se abată de la linia pe care au apucat-o, Nicușor Dan și ai lui susțin că nu au ideologie. Le pute la nas o abordare ideologică a actului politic. Nu sunt nici de dreapta, nici de stânga. Aici este o mică-mare eroare. Nu dreapta sau stânga este problema ci abordarea politică a actului de guvernare, fie la nivel central, fie la nivel local. Clamând transparența în cheltuirea banilor publici și a deciziilor administrației nu se poziționează ideologic. Cât privește lupta lor împotriva corupției, să fim serioși, ei sunt la fel de corupți, dovadă fiind votul „la două mâini” din consiliul general la București. Una peste alta, USB-ul „câștigător” la București în fața PNL însă în favoarea deplină a PSD, a vândut pielea ursului din pădure. Culmea, fostul USB acum transformat în USR - după ce au salvat Bucureștiul de liberali și l-au dat socialiștilor din PSD, acum vor să repete operațiunea la nivel național -, nici nu vrea să intre în pădure pentru a arăta care urs își lasă blana pentru votanții săi.

Într-un articol din „Adevărul” este o bună caracterizare a acestei meschinării politice numită USB/USR, condusă de Nicușor Dan pentru presă și de alții în realitate (asta este convingerea mea !). Ca mai peste tot, au fost prezenți postacii USB/USR. Cu explicații elaborate (trebuie păstrată imaginea intelectualului protestatar !). Anti-sistemul USR-ist nu este altceva decât o dorință oarbă de a lua locul partidelor politice actuale - am mai vorbit despre disperarea Alinei Mungiu Pippidi de a pune mâna pe puterea politică, despre încercările ei de a „dirija” pe Traian Băsescu la primul lui mandat ca Președinte al României, despre șutul în cur luat și despre faptul că USB a fost încercarea ei disperată de a intra pe scena politică. Nu au treabă ei cu statul. Nu au treabă ei cu sistemul de organizare și funcționare a României ca stat, ei au treabă cu partidele politice mari pe care le acuză că au acaparat puterea politică. O acuză mai mult decât idioată. Partidele politice au atâta putere câtă pot aduna prin voturile cetățenilor. Au un mesaj care adună votanții în jurul lor, câștigă locuri în Parlament, chiar guvernarea dacă formează o majoritate, sau guvernările locale.

La Târgoviște, în fața a 15-20 de ascultători, Nicușor Dan a confirmat că ei nu au o linie politică, că este posibil să adopte una după alegeri - anterior au declarat, și el și Clotilde, că au membri cu mai multe orientări politice, așa că nu riscă să se definească politic pentru a nu-i pierde ! A confirmat că nu au organizații în țară. Dar a bătut apa'n piuă fără rușine față de cei care au venit să-l asculte. Și la București s-a purtat la fel. A aburit lumea și a reușit să dea Bucureștiul PSD. A, ceva care le arată goliciunea deplină. Cei care au venit să-i asculte au fost invitați ca la plecare să achite o parte din contravaloarea închirierii sălii în care și-au ținut conferința. Ca să fie meschinăria deplină: și prostiți și cu banii luați !

Tot de la Târgoviște, de la „celebra” adunare, se pare că a venit (pe surse !), concluzia că la București liberalii au fost prostiți de cei de la USB. La USB eu bag nu doar partidulețul cu 200 de membri, bag și GSD, SAR, România Curată, Revista 22 și toate celelalte structuri media care au participat la prostirea liderilor PNL dar și a electoratului liberal.

Terenul a fost propice. Fuziunea dintre fostul PNL și fostul PDL nu era completă, „taberele” formate (în mod natural) în interiorul noului PNL erau pe picior de război, partidul a fost lăsat pe planul al 2-lea, pe primul plan trecând „gloria personală” pentru ocuparea funcțiilor de conducere în partid. Cele mai idioate idei au fost luate în calcul și puse în aplicare pentru „a lupta” politic la alegerile locale. Chiar cea mai idioată idee a fost cea privind atragerea societății civile. Așa de bine a fost atrasă încât PNL a rămas fără alegători ! De aici s-a născut și ideea și mai proastă de a considera pe Nicușor Dan și partidulețul lui un reprezentant al societății civile. Li s-a dat apă la moară că ei reprezintă societatea civilă, marea valoare socială care poate contribui la însănătoșirea politicului. Iar ei, „salvatorii”, au profitat și au exploatat la maxim prostia liberală. O mai mare porcărie nu a putut să existe. Pentru că o astfel de formulare aruncă la coșul de gunoi pe toți membrii partidului, fără discriminare. Membrii partidului au fost considerați nocivi de conducerea partidului. Sute de mii de membri ! Fără discriminare. Iar alde Nicușor Dan și Clotilde Armand au fost considerați salvatorii vieții politice. Păi cum dracu să nu câștige în fața PNL în tot Bucureștiul ?!

Nu îmi iese din minte scena penibilă de la GDS unde Cătălin Predoiu a încercat să pună în valoarea idioata strategie a unor minți crețe din PNL. Atragerea USB de partea PNL. Formarea unei alianțe între PNL și USB.

Unde PNL a fost insultat grosolan de cei prezenți. Unde membrii PNL au fost considerați de cei prezenți, toți suporteri ai lui Nicușor Dan și USB, persoane înapoiate, oameni de mâna a doua sau chiar mai rău.

Acum știm cine sunt cei care formează acest nociv USB/USR. Din nefericire, unii susținători sunt oameni care ar merita ceva mai bun. Dar, asta este viața ! Vor USR, USR vor avea.

Atacul la partidele „mari” nu îl face doar USB/USR-ul celor de la GDS, SAR, Revista 22. Marian Munteanu (altă neinspirată alegere la un moment dat a PNL, tot în ideea preluării „liderilor” societății civile !), atacă „partidele mari”, inclusiv PNL, cu ardoare. Vrea o porție din electorat. Ceva mai naționalist, ceva mai bisericos, ceva mai radical. Unii spun că are în lucrările doctrinare și ceva din legionarismul de acum un veac. Partidul lui Marian Munteanu, Alianța Noastră România (?!), este o continuare a „Mișcării pentru România” care, ce să vezi, a făcut un pui. Prin metoda copy-paste, așa cum stă bine unui partiduleț promovat de Victor Viorel Ponta. Partidul România Unită, condus astăzi de fostul pesedist Bogdan Diaconu, a copiat cuvânt cu cuvânt documentele programatice elaborate de Marian Munteanu și a „construit” documentele programatice ale PRU. A înlocuit, de bună seamă, sintagma „Mișcarea pentru România” cu sintagma „Partidul România Unită”. A se vedea articolul din „Cotidianul” ! Și astfel am ajuns la 3 partidulețe care cer partidelor mai vechi să plece de pe scena politică pentru a le face lor loc.

Dar nu sunt singurele ! Traian Băsescu are și el un partiduleț care este foarte vocal. Practic, cele trei de mai sus i-au furat lui Traian Băsescu o lozincă: epoca partidelor mari a trecut ! PMP-ul lui Băsescu este atât de consecvent cu afirmația „guru-lui Băsescu” încât a făcut alianțe post electorale cu PSD mai peste tot unde s-a putut. S-a plasat la remorca PSD cu totul. Cu PMP am ajuns la 4 partidulețe care cer impetuos ca PSD și PNL să le lase locul pe scena politică.

De ALDE, actuala remorcă a PSD, nu vorbesc ca despre partidulețe. Este o remorcă. Dar are și ALDE sânge în instalație din moment ce a tresărit ca ars la apariția și „dezvoltarea” PRU care, fără prea multe fasoane, reclamă dreptul la prima poziție ca remorcă a PSD.

Articolul din „Adevărul” (linck-ul de mai sus !) este util pentru cei care vor să înțeleagă ce este USB/USR-ul lui Nicușor Dan. Este un partid se oportuniști. La fel cum este și PNP-ul lui Băsescu ! Și Băsescu neagă doctrinele politice și ideologiile politice. Și el este adeptul „adaptării” la provocările zilei, a provocărilor situațiilor speciale, al speculațiilor pe moment pentru a beneficia de un avantaj.

Cred că vom avea de o parte, partidulețe oportuniste „get-beget”, cum sunt USR și PMP, iar pe de altă parte, vor avea partide naționaliste, mai apropiate de ultra-naționalism, cum sunt Alianța Noastră România și Partidul România Unită. Le pun împreună pentru că documentele lor politice sunt aceleași, PRU a preluat cu copy-paste ce are ANR.

Sper ca PNL să nu mai alerge după cai morți pe pereți să le ia potcoavele ! Să își lămurească alegătorii că există, că are aceleași valori pe care ei, alegătorii, le-au apreciat când au votat cu PNL. Să îi convingă că ei, alegătorii PNL și membrii PNL sunt societatea pe care partidul a stimulat-o să se formeze, societatea liberală. Că acțiunile PNL de acum și din viitor vor fi dedicate lor și numai lor. Pentru ei vrea să câștige alegerile, pentru ei vrea să formeze Guvernul, pentru ei vrea să facă o guvernare liberală. Nu pentru alții. Nu pentru „intelectualii” de la GDS, SAR sau cine știe ce alt ONG cu pretenții mai există în România. Cine vrea guvernare liberală, să vină alături de PNL. Partidul nu mai trebuie să repete imensa prostie de la alegerile locale. În loc să se adreseze propriului electorat, liberalii bucureșteni au alergat după fantome. Chipurile „valoroasa societate civilă”. Fleoșc !

Iar despre Ghiță, omul politic de valoare (după Ponta) distrus de guvernarea Iohannis.

Nasol ! Ministrul Cristian Ghinea „dă  din casă”, de la minister, despre porcăriile cu IT-istul Sebastian Ghiță. Inventatorul (să nu mai spună cineva că nu avem inventatori strategici) programelor IT pentru administrația publică inutile. Programe de care nu a fost și nu este nevoie însă tare scumpe. Iar Guvernul Ponta a fost atât de „gentil” încât le-a tolerat, le-a contractat, a încercat să le finanțeze cu bani europenei însă, ghinion (după cum spune un clasic în viață), au fost refuzate de UE. Nu toate, doar unele.

Agerpres dă o știre absolut halucinantă. Cristian Ghinea afirmă că Sebastian Ghiță a inventat un sistem pervers de nevoi fictive ale instituțiilor pentru a toca banii pe sisteme IT.

„Nu este vorba despre o simplă fraudă la achiziții. Când inventezi nevoi false ca să iei niște contracte pe care nu le execuți pentru că nu sunt utile statului e o formă de captură a statului mult mai gravă decât frauda la achiziții. Corupția în IT nu e genul de corupție clasică, în care se face o achiziție, se aranjează achiziția, iar niște băieți deștepți își trag un 10 — 20% șpagă sau pentru șpagă. Vorbim de un sistem mult mai pervers, care a fost creat special de deputatul Ghiță (Sebastian Ghiță, deputat PSD — n.r.) în care se inventează nevoi absolut fictive ale instituțiilor doar pentru a se putea toca bani pe aceste sisteme IT. Acesta este cazul pe care l-am trimis la DNA în prima săptămână de mandat” - Digi24.

Nu cu mult timp în urmă, Ghinea apoi Cioloș dar și alți miniștri au arătat că sistemele IT din ministerele lor dar și din restul administrației publice nu prea se pupă unele cu altele. Ca la balamuc. Ba, dacă este să fim mai exacți, avea propria viață. De cele mai multe ori, inutilă. Se suprapuneau peste alte sisteme IT ca volum și calitate a datelor colectate de instituția publică. Dacă mă gândesc mai mult, pot ajunge liniștit la concluzia că niște oameni practicau „munca în zadar” sub acoperișul „funcției publice”.

Ghinea dă și un exemplu care m-a revoltat.

„Avem 30 și ceva de condiționalități ex-ante negociate de Comisia Europeană cu fiecare stat membru. Condiții pe care să le îndeplinești pentru ca fondurile europene să aibă impact. Pe partea de deșeuri avem condiționalitatea de a termina până la 31 decembrie anul acesta Planul Național de Gestionare a Deșeurilor, document mamut care trebuie să spună la nivel de localitate ce se întâmplă cu deșeurile până în 2020 — 2022. În aprilie acest an, înainte să vin la minister, a fost semnat contractul de consultanță cu cei care ar trebui să scrie acest document. Este foarte greu să faci în 6 luni o muncă de cel puțin 2 ani. Aceea a fost o achiziție cu probleme. Începută în 2015, contestată, s-a ajuns în aprilie. Înainte de a fi lansată achiziția, s-a pierdut mai mult de un an pentru că cineva de la Autoritatea de Management Mediu, care înainte lucrase pentru o firmă a domnului Ghiță, insista să se pună în acea achiziție un sistem IT despre care CE a spus că nu e necesar și l-au scos de acolo. S-a pierdut mai mult de un an pentru că trebuia să fie inventată nevoia de un sistem IT în Planul Național de Gestionare a Deșeurilor, consecința acestui fapt fiind riscul de a avea la anul blocate toate fondurilor europene pentru mediu. Sunt mesaje trimise și schimbate cu Parchetul.”

Îmi vine să trag o înjurătură. Mă abțin. A se considera că am tras-o deja. Cu voce tare pentru că laptopul la care scriu nu știe să preia și mesajele voce !

Textul de mai sus trebuie citit și printre rânduri.

Guvernul Ponta a fost unul special. La fel ca mai toate guvernele de până acum. Ponta a adus în Guvern toți apropiații care i-au asigurat voturile pentru a ajunge președintele PSD, a „făcut” loc în funcțiile publice „oamenilor de casă” ai apropiaților, în funcțiile de decizie în special, aceia au avut sarcini trasate de „stăpânii” lor, astfel încât bugetul de stat și viața societății a fost modelată de „nevoile” și „dorințele” pesediștilor de frunte.

Într-un alt exemplu, Ghinea arată valoarea unei astfel de mânării Ponta-Ghiță:

De asemenea, el a amintit și că a trimis la DNA un caz pentru care s-au plătit 38 milioane de euro pentru un asemenea sistem, arătând că a fost vorba despre o faptă de corupție neîntâmplată pentru că a fost oprită de CE.

O idee a lui Ghinea îmi place. Am vânturat-o și eu prin anii 2000. Scoaterea unei liste negre a firmelor care au înșelat statul pentru ca acestea să nu mai poată participa la licitațiile publice. Juriștii au spus că ar fi probleme cu interdicția. Bine, dar o listă publică cu astfel de firme nu poate fi juridic imposibilă ! Ar fi chiar utilă pentru celelalte firme care intră în contact comercial cu „ticăloșii”. Mai mult, atunci când vin la licitațiile publice, comisiile investite cu cercetarea solicitanților ar putea fi mult mai atente la detalii, având în vedere antecedentele !

Chiar așa, o listă publică cu ticăloșii puși pe îmbogățire prin fraudă este, de fapt, un serviciu adus societății.

Coaliția politică împotriva Justiției.

Grea este viața de lider de partid.

Dragnea este deja condamnat pentru abuzuri la referendum. Nu a fost condamnat pentru că a chemat oamenii să vină la vot, au chemat și alții oamenii la vot, este condamnat pentru comportamentul abuziv, pentru organizarea unui sistem de forțare a oamenilor să facă ceva în favoarea lui, ieșirea la vot și votul împotriva lui Băsescu, în condițiile impuse de Dragnea electorilor s-a considerat a fi în favoarea lui. Cumva a fost. Rezultatul prezenței la vot i-a ridicat nivelul de recunoaștere în PSD și l-a dus la vârf. Mai mult, în urma acțiunilor lui cu caracter abuziv, o persoană a fost condamnată penal cu pedeapsa închisorii iar alte 26 cu pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pedepsei. Dragnea are pe conștiință un om intrat la pușcărie și alți 26 condamnați penal. Poți să spui despre cei 27 că au fost proști, proști că i-au executat lui Dragnea dispozițiile. Acuma plătesc deși poate că nu ar merita o astfel de situație.

Ieri, Dragnea și-a eliminat „adversarul” din partid, Valeriu Zgonea (colegul lui Mihai Viteazu !), pentru „infracțiunea de a fi cerut demisia lui, a lui „însuși Dragnea”, pentru a păstra curată imaginea partidului ! L-au demis. Scurt. Iar după măreața faptă, liderii de la Olt, mai guralivi, au lansat ideea readucerii marelui om politic Victor Viorel Ponta în fruntea partidului, la conducerea Camerei Deputaților etc. Te crucești !

Traian Băsescu este urmărit penal. Și se tot adună la Băsescu reclamațiile, ies mai tot timpul la iveală acte și fapte la limita legii. Pe lângă el, are fratele, nepotul, prietenii politici din ce în ce mai aproape de beciurile Justiției. Dacă ajungem să considerăm că Băsescu și cei care îl înconjoară sunt oameni politici, atunci și organizațiile mafiote sau de crimă organizată pot și, de ce nu, ar trebui să se înregistreze ca partide politice. Nu este prea mare diferență între ce organizează Băsescu și ce organizează un interlop, un mafiot.

Bine-bine, PMP-ul lui Băsescu încă nu a ajuns la nivelul PSD-ului lui Dragnea (acum este al lui Dragnea, proprietate persoanlă !), dar are mari șanse să semene. PSD are președinte de partid condamnat, fost președinte de partid care urmează să afle ce pedeapsă penală va primi iar PMP are doar președinte pus sub control judiciar pentru matrapazlâcuri financiare ilegale. Dacă și Băsescu va primi condamnarea pe care o merită, după informațiile date de procurori se pare că aceasta îi este soarta, PMP va semăna cu PSD și cu UNPR. Colcăie infractorii în fruntea acestor partide, mai pe față, mai pe dos, de mai mare dragul.

Tăriceanu apare din ce în ce mai mult în informațiile de presă cu referire la serialul „Pe cine a mai chemat DNA”. Acum ca martor, dar cine știe ce este în pălărie ?! Nu mai spun de ALDE care a adunat cam tot ce a avut PNL mai „cu pată”. Oameni „de valoare”.

UNPR a încercat și a reușit să iasă, temporar, din „primul rând” făcând pasul înapoi. Gabriel Oprea urmărit penal, Neculai Onțanu urmărit penal le-a oprit elanul politic și i-a adus la stadiul de „condiment politic”, stare în care erau la începuturi, când s-au despărțit de PSD din cauză de Geoană. Sunt tot lângă sau sub PSD, nu au ce face. Dacă ar merge singuri la alegeri ar ajunge la desființare.

Este la modă în România conducerea partidelor politice de către infractori sau persoane învinuite în dosarele penale ale DNA și DIICOT. Peste asta, vine Parlamentul cu tot felul de inițiative legislative care să permită infractorilor dovediți în Justiție să acceadă la alte funcții și demnități publice. La Parlament, Tăriceanu este liderul de necontestat al luptei împotriva Justiției. Băsescu îl acompaniază din afara Parlamentului și îi servește motive lui Tăriceanu să fie mai activ.

Am impresia că asistăm la un fel de alianță a PSD cu ALDE și cu PMP. „Durerea” le atenuează asperitățile în relațiile directe și îi adună sub același „drapel”. Drapelul partidelor cu conduceri mafiote.

Cu ocazia acestor alegeri, toate partidele arătate mai sus au făcut un fel de alianță împotriva PNL. ALDE pe față, PMP într-o simulație, sprijină PSD să preia puterea pentru a nu o primi PNL. De fapt, ținta PMP-ului și a celor de la ALDE este să slăbească PNL care, devenit mai puternic, le „va lua aerul”.

Un general de carton, de la penibil la sinistru.

Sunt câteva aspecte care deranjează la fostul căpitan de intendență în 1989 ajuns pe căi oculte general cu patru stele de jusiție (?!).

În primul rând să ne referim la grad militar. Acesta are reglementări clare pentru cei care sunt în activitate. De la nivelul de pregătire academică, obligatoriu pentru anumite grade, la un nivel de experiență acumulat în perioadele de stagii minime în gradul inferior (perioade necesare efectuării studiilor și acumulării experienței necesare primirii gradului superior legat, în general, de o anumită funcție sau un anumit nivel de lucru !), până la experiența în acțiuni operative (inclusiv în domeniul asigurării logistice unde numitul Gabriel Oprea se pare că avea competența profesională). Sunt reglementări și pentru cei care fac parte din rezervă, în special în situația în care serviciul militar este obligatoriu iar ofițerii în rezervă participă la activități periodice pentru perfecționarea pregătirii în profesia militară. Acum nu mai este cazul pentru că nu mai avem serviciul militar obligatoriu iar rezerva este foarte subțire, formată mai ales din ofițerii, maiștrii militari și subofițerii ieșiți la pensie precum și din cei care au fost militari pe bază de contract.

Căpitanul de intendență Gabriel Oprea la revoluție a primit, fără să se știe prea multe despre modalitatea sau meritele avute care au justificat primirile, grade militare succesive în afara serviciului militar. Imediat ce a ajuns în mediul politic a primit gradele de maior în rezervă, de locotenent-colonel în rezervă, de colonel în rezervă iar la propunerea lui Adrian Năstase de general maior (cu o stea) în rezervă. Toate, dar absolut toate gradele de ofițer superior le-a primit în timp ce era în rezervă, „peste rând”, în timp ce activa politic. Dintr-o dată ne aflăm în fața unei mascarade. Gradul militar a ajuns să fie desconsiderat tocmai de către politicieni din moment ce orice persoană poate primi un grad militar fără ca respectiva persoană să fie capabilă să îndeplinească atribuțiile minime pentru cei care primesc acel grad. Termenul de comparație se ia din structurile militare.

Pentru a fi completă bătaia de joc, individul numit Gabriel Oprea și-a adăugat și specializarea militară pe care însă nu a avut-o. Individul se împăiază cu specializarea „de justiție” ! Ofițer de justiție ! Este inadmisibil ! El a ieșit la pensie ca ofițer inferior de intendență și a ajuns ofițer superior și mai apoi general de justiție. Cum naiba ?! A fost procuror militar ? Nu. A fost judecător militar ? Nu. Cum naiba a devenit ofițer de justiție din intendent ! Ar putea fi vorba despre corupția din sistemul Apărării Naționale, corupție promovată politic de cei care au fost la putere în timp. Iar aici îi avem pe Ion Iliescu cu prim-miniștrii lui și pe Traian Băsescu care nu a mai avut nevoie de prim-miniștri. A dispus el, pentru avea „mușchi”.

Fără corupția din sistemul de învățământ, Gabriel Oprea nu făcea o facultate de drept, nu urma post-universitare și nu urma un doctorat în drept. Nu ajungea profesor universitar și nu conducea doctorate. Este mai mult decât evident că ascensiunea lui trucată politic în sistemul militar a fost însoțită și susținută de o ascensiune academică trucată politic în sistemul de învățământ. Iar de aici putem vedea corupția pe care sistemul politic a indus-o în două sisteme deosebit de importante pentru existența noastră ca țară - sistemul militar - și pentru evoluția noastră ca țară civilizată - sistemul de învățământ. Este deosebit de grav faptul că partidele politice au la vârf, acolo unde se face selecția pentru demnitarii țării, oameni care și-au trucat cariera - atât academică cât și profesională. De aceea avem în fruntea Guvernului un Ponta, un Oprea dar și pe alții, deveniți peste noapte doctori în științe, strategi militari sau profesori universitari.

În urma evenimentului tragic care l-a pus mai bine în lumină am observat cum motivează cei care îl apără „nevinovăția” lui Gabriel Oprea. Este un om bun. Iubește Armata și Poliția. Moare de grija militarilor și a polițiștilor. Este fidel Președintelui țării, oricare ar fi acesta. Apără securitatea națională. Dă stabilitate politică țării etc. Nimic despre ordinea publică, nimic despre concepte politice despre ordinea și liniștea publică. Nimic pentru nici el nu cred că știe cu ce se mănâncă acestea.

Apărările pentru Oprea mai dezvăluie ceva. Individul nu conduce de fapt MAI. Îl patronează. Se comportă ca feudalul care recompensează pe cei care îi slujesc. Nu pricepe ce fac oamenii aceia - iar oamenii din MAI fac treabă serioasă -, dar vrea să se laude cu realizările lor.

Una dintre apărările lui în fața jurnaliștilor sună așa: „nu am avut nimic în plus față de tot ce au avut toți ceilalți miniștri de Interne”.

Se pare că așa a vorbit și în fața procurorilor. Individul nu are capacitatea să creeze, este doar ca o placă de patefon.

Ce vor face procurorii (numai ei pot face, restul societății nu poate avea acces !) ? Pot cere MAI să le dea activitățile Poliției Rutiere pe anii anteriori, în special a cererilor de coloane oficiale cu antemergător. Se va vedea dacă Poliția Rutieră a respectat legea privind realizarea unor astfel de dispozitive, care sunt miniștrii care au apelat la astfel de dispozitive, care sunt, în special, miniștrii de interne care au folosit astfel de dispozitive și de câte ori. Numărul imens de dispozitive polițienești folosite de Gabriel Oprea numai în acest an - 1500 ! -, depășește orice imaginație. Obligatoriu, se cuvine a calcula și prețul acestor deplasări. Pentru că, fără îndoială, banii cheltuiți sunt de la bugetul de stat iar bugetul de stat primește banii din taxele și impozitele plătite de noi, atât ca persoane fizice cât și ca persoane juridice private.

Cu privire la observația de mai sus, nu există prevedere de lege care să permită unui demnitar să folosească banii bugetului de stat pentru satisfacerea propriului orgoliu.

Nu m-a surprins nici reacția lui Băsescu, care a spus jurnaliștilor că el îl știe pe Oprea un tip care exagerează. Hait ! Tu, Președinte al României, ai acceptat plimbările lui Oprea cu elicopterele armatei, cu coloanele oficiale ale Poliției Române la ședințele de partid ale UNPR  sau aiurea și nu ai cerut procurorilor începerea urmăririi penale pentru abuz în serviciu ? Nu cumva este caz penal ? Nu cumva aveai obligația de a sesiza procurorii ? Nu ai apărat tu, Traian Băsescu, cu sudoarea frunții, Constituția și democrația în România ? Ai apărat pe dracu. Pe zi ce trece, din munca procurorilor, vedem că ai apărat intrarea României în feudalism.

Mâine, la 10.00, noi, liberalii, vom merge în Piața Victoriei să le urăm de bine lui Ponta și Oprea. Din Piața Victoriei vom merge la MAI să îi spunem lui Oprea să plece. Ne alăturăm astfel manifestărilor organizate de societatea civilă, fie individuale fie colective.

Se'ncurcă ițele. Sunt și soluții.

Jurnaliștii, doritori de senzații tari, au vrut să afle dacă Dragnea îl schimbă pe Ponta. Vulpoiul bătrân s-a eschivat și a pasat „problema” la Cotroceni, lui Iohannis. Dacă Președintele va dori schimbarea lui Ponta, el, Liviu Dragnea este dispus să discute pentru rezolvarea problemei. Cu condiția să existe o cerere din partea lui Iohannis. Nu știu dacă va exista. Înclin să cred că nu. Problema nu este la Cotroceni, este la PSD.

Să mă explic.

Alegerea lui Dragnea în fruntea PSD,  președinte plin acum, cu drepturi depline, scoate din sfera deciziei politice a PSD pe Victor Viorel Ponta. Ca prim-ministru, acesta aplică programul de guvernare al PSD și deciziile politice ale PSD. De acum înainte, Ponta va fi obligat să execute dispozițiile lui Dragnea, că îi place sau nu. În caz contrar, i se retrage sprijinul politic. Chiar și lui, nu mai spun de miniștrii PSD care i se vor opune dacă vrea să ia decizii contrare celor dispuse de Dragnea. Oamenii își vor apăra viitorul. Care este lângă Dragnea și nu lângă Ponta.

În relația instituțională cu Guvernul, Președintele României pleacă de la premisa că primul-ministru este principalul decident în Guvern. Această premisă este însă invalidată cu ocazia acestor alegeri. Va alege Președintele Iohannis să „joace” după cum sunt apele în PSD sau va cere clarificarea situației ?!

Jocul „pe valurile” PSD este idiot. Ar însemna ca Președintele României să convoace pe Dragnea la Cortoceni, să convină cu acesta asupra unor decizii importante ca mai apoi, Dragnea să convoace pe Ponta la partid să îi transmită voința partidului. Ar fi o variantă. A doua ar fi cea potrivit căreia Iohannis discută cu Ponta problemele iar Ponta și le notează urmând a le transmite lui Dragnea care va hotărâ, Ponta urmând a merge iar la Cotroceni să comunice Președintelui Iohannis decizia partidului - de fapt a lui Dragnea devenit „partid”. Pot fi și alte mișcări între cele două variante de acțiune.

Unele probleme cer celeritate. Nu are timp Președintele să se joace de-a puterea în PSD. Cheamă pe primul-ministru și îi transmite partea de responsabilitate în soluționarea unei probleme deosebite. Cu Ponta premier, există riscul unui blocaj instituțional. De fapt, un blocaj instituțional există în oricare variantă în care premier nu este Dragnea, de acum încolo. Pentru că oricare premier ar fi desemnat nu va avea puterea de a decide în afara cadrului politic controlat de Dragnea.

Am ajuns la un talmeș-balmeș. Puterea numită Guvern este altceva decât se declară. Are atributele necesare pentru a funcționa însă nu mai are puterea. I-a fost luată de noul președinte al PSD. Liviu Dragnea a și amintit că Guvernul trebuie să facă ce dictează partidul, adică ce dispune el de acum încolo.

Președintele Iohannis nu are pârghii constituționale pentru a lucra cu partidul lui Dragnea în deciziile politice importante pentru țară. Mai mult, PSD condus de Dragnea poate obstrucționa acțiunile Președintelui prin intermediul Parlamentului, acolo unde are toată puterea. Poate dicta Președintelui prin decizii ale Parlamentului. De fapt, răspunsul dat jurnaliștilor de către Liviu Dragnea este o invitație adresată lui Iohannis la „dialog”. Dragnea îi spune Președintelui Iohannis că puterea a trecut la el și că este dispus, pentru imaginea României, să „negocieze” cu Președintele țării în vederea guvernării. Vom vedea dacă și Gabriel Oprea se va alătura lui Dragnea. Tăriceanu sigur va fi alături.

Că tot am pomenit de Oprea, să revedem declarația lui anterioară că UNPR este alături de Guvernul condus de Ponta. Până acum, în urma discuțiilor cu Dragnea, Oprea a mișcat sensibil către încălcarea propriei declarații. Nu știu dacă o are și scrisă în contractul politic cu PSD. Am senzația că este mai înclinat să reevalueze propria declarație și să se alăture lui Dragnea. În interes național, normal. Urmează alegerile locale și mai ales cele parlamentare iar semnele din piață nu arată că a depășit marja de eroare în evaluare care să îi garanteze locuri în parlament sau în administrațiile locale. Așa că se va lipi iar de PSD pentru a exista. Este o variantă, cea mai apropiată de realitate. Poate exista și varianta părăsirii guvernării pe motiv de Ponta. Poate exista, dar nu este prea sigură. Cu Ponta președinte al PSD și prim-ministru, Oprea și UNPR au avut numai de câștigat. Cu Dragnea președinte PSD și prim-ministru „mascat”, Oprea nu mai are garanția angajamentelor luate de Ponta. Poziția UNPR a devenit nesigură. Zilele acestea vom vedea cum Oprea pupă condurii noului sultan comunist de la PSD pentru a nu fi mazilit. Împreună cu tot partidul. În cealaltă parte, la PNL, Oprea nu are deschise variantele pe care i le oferă PSD. Pentru că nu văd în Gabriel Oprea un sinucigaș înclin să cred că urmează o nouă negociere cu PSD cu rezultate mai slabe ca în negocierea sau negocierile anterioare. Dragnea vrea totul și Oprea știe asta. Nu este exclus ca Dragnea să lucreze, la nevoie, pentru preluarea parlamentarilor UNPR. Nu este exclus, situație în care Oprea este în pericol să dispară nu doar de la Guvern ci și de pe scena politică.

Președintele Iohannis are și varianta de a se ține ferm pe atributele constituționale. Să nu se grăbească. Să lucreze fără a ține cont de schimbarea majoră din conducerea PSD. Să se folosească de atributele funcționale fără a ține cont de ce dorește partidul Dragnea. În această situație, presiunea cade pe Dragnea și PSD. Ghinion !

Iar se cuvine a explica.

Ședințele CSAT. Le poate convoca, cu anunțarea prealabilă a ordinii de zi fără însă a comunica și ce are de gând să hotărască. Să nu uităm de prevederea legală potrivit căreia hotărârile CSAT sunt obligatorii pentru ministere sau instituțiile nominalizate a le duce la îndeplinire, hotărârile având rolul de a realiza coordonarea instituțiilor ce urmează a fi implicate pentru realizarea unui obiectiv de interes național. Potrivit Strategiei naționale de securitate. Deciziile fiind obligatorii, partidele cu miniștri în guvern iau doar la cunoștință și sprijină activitatea miniștrilor proprii. Nu mai sunt decizii ale partidelor care să poată fi luate în considerare, așa cum se întâmplă în cazul funcționării normale a Guvernului (aplicarea legii pentru funcționarea instituțiilor statului). Ministerele sau alte instituții nominalizate în ducerea la îndeplinire a deciziilor CSAT răspund, potrivit legii, pentru îndeplinirea lor. Răspunderea este administrativă, civilă sau chiar penală !

Conducerea ședințelor de Guvern atunci când se discută probleme ce țin de aplicarea deciziilor luate de CSAT, probleme importante. Există o hotărâre a CSAT, va urma sau vor urma mai multe ședințe de Guvern pentru a coordona acțiunile guvernamentale pentru îndeplinirea acesteia. Președintele Iohannis poate participa la aceste ședințe și le conduce. Miniștrii și primul ministru vor trebui să aibă mapele pregătite pentru ședință, deciziile din acea ședință pot fi materializate în acte normative, în ordine de miniștri etc. Sunt probleme care vor apare pe timpul ședinței și decizii care se iau fără participarea liderilor politici ai partidelor, cu excepția lui Oprea care este și vice-prim-ministru, ba chiar unul dintre miniștrii cu mari atribuții în materia competențelor CSAT.

Mesajul către Parlament. Un alt instrument politic la îndemâna Președintelui. Harababura în activitatea Guvernului poate fi prezentată Parlamentului reunit cu cerința Președintelui ca parlamentarii, prin activitatea lor, să sprijine Guvernul să revină pe calea dreaptă. Atuul Președintelui în cadrul triunghiului format cu Guvernul și Parlamentul este că el poate spune Parlamentului că este treaba acestuia ca Guvernul să funcționeze bine. Nu este treaba Președintelui. Discursul în Parlament devine public, lumea află ce nu este bine, lumea știe apoi că sunt persoane care nu vor ca țara să fie bine ... unii politicieni care vor să dicteze în țară vor simți cum „sabia lui Damocles” este cam nesigură deasupra capului lor.

Cred că ultima variantă de acțiune a Președintelui ar fi cea mai bună. Nu se angajează în harababura pregătiră de Dragnea, pune presiune pe Dragnea să rezolve situația lui Ponta și a guvernului.

Este cea mai bună pentru că suntem în fața unei situații absolut ciudate. Victor Viorel Ponta, primul-ministru în funcție nu mai este președinte al PSD - principalul partid de guvernământ -, nu mai are decizia politică urmând a executa, a duce la îndeplinire deciziile altora, a acelora care conduc partidul acum, nu mai are autoritate în guvern nici în fața propriilor miniștri, indiferent că sunt ei din PSD sau din alte partide. Pe lângă aceste mari „inconveniente”, este inculpat într-un dosar penal cu mari șanse să devină condamnat. Printre infracțiunile de care este acuzat sunt și cele de evaziune fiscală și spălare de bani, situație care îl face incompatibil (moral, nu altfel) cu calitatea de demnitar al țării. În plus, mai are și alte belele pe cap care ar cam trebui să îl determine să își dea demisia. Nu se mai pune la el dilema alegerii între câștig și pierdere. La el totul este pe pierdere. Absolut totul. Nu mai are ce câștiga. de nicăieri. Probabilitatea ca instanța de judecată să îl declare nevinovat sau să îi atribuie o vinovăție „limitată” este îndepărtată. Mult prea îndepărtată, în special pentru familia lui. Cu cât rămâne mai mult expus în lumina reflectoarelor cu atât va afecta mai mult imaginea publică a copiilor lui. Lumea nu iartă. Iar Ponta ar trebui să știe asta. Dacă s-ar gândi la copiii lui, și-ar da imediat demisia. Pe lângă faptul că vor fi văzuți ca fiind copiii unui „infractor”, vor fi catalogați ca fiind copiii unui „nimeni” politic, ai unei marionete, ai unei persoane fără coloană vertebrală. Indiferent ce a făcut și ce va face Ponta, copiii lui nu merită așa ceva. Nu poți pune interesele unui partid înaintea intereselor familiei, mai ales înaintea viitorului copiilor.

Nu știu dacă Ponta va demisiona în aceste zile. Este treaba lui, după cum are el de gând să își respecte familia. Să o apere de actele lui, de fapt.

Liviu Dragnea ajuns mare președinte al PSD, omul cu puterea, putere prezumată în PSD, în Guvernul Ponta, în Parlamentul României are o codiță. O condamnare în primă instanță la un an de zile de închisoare cu suspendarea executării pedepsei. Urmează ca instanța de apel să ia o hotărâre definitivă. În acea situație, cu o condamnare penală definitivă, Dragnea nu mai poate fi demnitar. Prim-ministru, de exemplu. Sunt convins că nici Președintele Iohannis nu va fi de acord cu desemnarea lui Dragnea pentru formarea unui nou cabinet tocmai pentru acest motiv. Ca atare, Dragnea nu are ce negocia cu Klaus Iohannis. Va fi refuzat de Președinte dacă vine cu gargara cu pioneze. Ajuns președinte al PSD, Dragnea are o problemă. Este la ușa puterii administrative însă nu poate intra pe ea. Nu i se dă voie. Klaus Iohannis îl va da afară. Iar Liviu Dragnea nu are ce face decât să încerce să se răzbune. Prin nerespectarea de către o parte a membrilor Guvernului a deciziilor luate în CSAT, prin hotărâri ale Parlamentului care să îl oblige pe Președinte la anumite atitudini în relațiile cu alte state, prin adoptarea unor acte normative care să fie altfel decât deciziile convenite între Președinte și partidele politice anterior. Problema este că poate însă apare și problema rămânerii în picioare a alianței la guvernare. Își permite UNPR trecerea la o poziție de adversitate față de Președintele României pentru a da satisfacție persoanei fizice Liviu Dragnea ? Îl va urma pe Dragnea aliatul Călin Popescu Tăriceanu cu ALDE ? Parlamentarii minorităților naționale vor mai vota alături de PSD în astfel de condiții ?

Este ciudat să ai o parte a puterii și să nu o poți folosi. Este frustrant să fii ales președinte al PSD de către peste 400.000 de oameni și să constați că „oastea” asta nu mai are cum să te ajute.

Trag concluzia că poziția de președinte al PSD cucerită de Liviu Dragnea poate ajunge, la un moment dat, o frecție la un picior de lemn.

Nu pot trece peste „nebunia” vizibilității unor politicieni evidențiată cu mult sârg de jurnaliști. Liviu Dragnea și Traian Băsescu. Au ceva în comun. Cei doi vor dar nu pot. Dacă la Dragnea există o prezumție că ar putea fi băgat în seamă, pe motiv de Parlament și Guvern, Traian Băsescu nu are nicio șansă. Este nul. Este gol. Este nu doar trecut, este și depășit.

Dragnea va fi invitat la Cotroceni la consultarea Președintelui cu partidele politice. Dragnea are șansa de a participa la luarea deciziilor politice importante pentru țară. Băsescu nu are această șansă. Chiar dacă devine șef al PMP sau MP, cum naiba se va numi „epigonul” PDL, nu va ajunge la consultări. Nu există ca partid parlamentar, nu a participat la alegerile din 2012 și sunt puține șanse să ajungă partid parlamentar în 2016. Băsescu va vorbi de unul singur, ca proasta'n târg.

Între teorie și practică este cale lungă, uneori. PSD pârjolește totul în urma sa.

Toată lumea contra toată lumea. Rareori s-a ajuns la discuții atât de intense. Culmea, pe un set de probleme politice care nu au fost foarte atrăgătoare în anii anteriori. Politica fiscală a statului, politica monetară a statului, politica bugetară a statului, deficitul structural, deficitul de cont curent etc. Este bine. Învățăm să îi judecăm pe cei aleși înțelegând instrumentele de politică de stat cu care lucrează.

Codul fiscal este calul de bătaie acum. Nu pe conținutul lui tehnic (se pare unul bun sub aspectul reglementării relațiilor dintre stat și contribuabili), ci pe conținutul lui politic. Nivelul taxelor și impozitelor datorate de contribuabil statului. Toată lumea susține reducerea acestora. Foarte bine. Și eu sunt printre cei care susțin reducerile. Problema este însă cum se fac aceste reduceri. Ce urmează ? Dacă ar urma restrângeri pe motiv de criză economică (ne-am întins mai mult decât ne este plapuma), ar fi mai bine să ne mărim plapuma înainte de a ne culca (pe laurii victoriei fiscal-bugetare).

Unii analiști apăruți ca ciupercile după ploaie pe la posturile Tv, căutați cu disperare de moderatori, au perorat după cum le-au fost interesele. Alți analiști le-au dat dreptate. Cu mici „accente” astfel că un ascultător neavizat în materie a simțit cum i se prind urechile în clame stând pașnic în fața televizorului.

Teoretic, nu ai cum te opune specialiștilor în economie și finanțe care stau toată ziua cu cifrele în față și construiesc scenarii. Ei au dreptate în „legea lor” pentru că omul, cetățeanul, contribuabilul este, pentru ei, doar o cifră. Nu mănâncă, nu doarme, nu iubește ci contribuie sau cheltuiește sau îi sunt atribuite cheltuieli de la buget. Ba, devine o problemă pentru că îmbătrânește sau devine șomer în anumite perioade. Îmbătrânirea aia a lui înseamnă o situație de risc pentru deficitul structural al țării, va urma să primească o pensie. Moartea pensionarului înseamnă o reducere de cheltuieli. Creșterea vârstei de pensionare înseamnă reducerea efortului financiar al statului pentru cheltuieli neproductive. Teoretic, numerele cu care lucrează analiștii spun ce și cum, la general.

Practic însă, analizele lor sunt ineficiente. Mai ales atunci când rezultatul politicilor economice duce la reducerea veniturilor sau reducerea capacității respectivelor venituri de a satisface necesitățile omului. Când modul de a face politică fiscală, bugetară, monetară reduce capacitatea statului de a asigura stabilitatea și securitatea socială.

După ce am ascultat teoreticienii de la Tv, acolo unde au fost oameni serioși, am revenit la cei care fac analize orientate către interesul major al statului, nu la gargara cu pioneze.

Codul fiscal este bun dar are o hibă. Majoră. Nu este însoțit de măsurile de compensare a scăderii evidente de resurse la bugetul de stat. Consiliul Fiscal a atras atenția asupra riscurilor însă guvernul de handicapați al PSD nu vrea să țină cont de ele. Scopul lor este de a pârjoli în urma lor totul pentru ca următorul guvern să nu mai aibă capacitatea de a continua ceva ci să fie preocupat de repararea disfuncțiilor create de guvernarea PSD. Modelul este românesc și are un precedent ticălos la finalul anului 2008 când Tăriceanu sprijinit de „opoziția” PSD din Parlament a lăsat următorului guvern doar praful de pe tobă. A urmat neagra guvernare PDL-PSD-UNOR-UDMR cu tăieri de salarii și chiar pensii, cu forfetarul catastrofal pentru IMM-uri, cu ...

Acum, Codul fiscal vine însoțit de alte proiecte de lege care să agraveze situația, să producă mai multă pagubă în viitor, fiind previzibilă încălcarea nu doar a angajamentelor interne ci și a angajamentelor internaționale. Nu va mai fi posibilă creșterea la 2% a cheltuielilor militare pentru a permite creșterea capacității de apărare a României - situația din Ucraina se acutizează -, angajamentul luat de aderare la spațiul Schengen este, la rândul lui pus în pericol pentru că vor scade cheltuielile pentru păstrarea nivelului înalt de securitate la frontierele României - scăderea va fi valorică, chiar dacă procentual va fi la fel: la un PIB mai mic, procentul alocat va avea o valoare nominală mai mică în condițiile acelorași costuri pentru întreținerea securității statului -, aderarea la zona euro poate fi considerată ratată din moment ce angajamentele asumate și respectate până în prezent vor fi încălcate. Aici ne explică mai bine cum stă treaba Ionuț Dumitru de la Consiliul Fiscal (aici):

„Guvernul a venit cu un plan de reducere a taxării fără să prezinte și viziunea pe cheltuieli bugetare. Dimpotrivă, viziunea pe cheltuieli este, mai degrabă, de creștere. Numai la salariile bugetarilor se intenționează o creștere de până la 70 la sută. Asta înseamnă miliarde. Numai dacă este să calculăm deciziile care se prefigurează pe Codul Fiscal, pe cheltuielile cu salariile, discutăm deja de un deficit de 5 la sută din PIB, nu 3 la sută. Cifrele astea trebuie să le conștientizăm, noi le-am semnalat de mult. Opinia noastră este disponibilă pe site încă din luna martie. Din luna marție și până acum, Guvernul nu a luat în considerare acea opinie și acum lucrurile s-au precipitat”.

O altă poziție tranșantă, este a lui Marian Pană (aici) unde punctează teoretic și practic pe reglementări, angajamente anterioare inițiativei fiscale cu referire la obiectivul strategic al României: integrarea deplină în Uniunea Europeană - uniunea monetară.

Mai sunt materiale care pun mari semne de întrebare cu privire la ce ar urma să se întâmple dacă acest Cod fiscal este lăsat să intre în vigoare fără a fi însoțit de anumite măsuri.

Politic, Alina Gorghiu a făcut mereu precizări. Care reflectă poziția PNL. La fel și alți lideri ai PNL, cum ar Cătălin Predoiu sau Andreea Paul. Pe zi ce trece, pe măsură ce consecințele nefaste ale actualei politici guvernamentale ies la iveală, poziția PNL devine din ce în ce mai corectă.

„PNL, înainte de adoptarea Codului fiscal, a spus un lucru foarte simplu: suntem adepții relaxării fiscale (...) Nu avem o problemă cu prevederile pe care am reușit să le impunem în Codul fiscal (...) Îngrijorarea noastră, și ați văzut că este dublată de îngrijorarea instituțiilor europene, de Consiliul Fiscal, de poziția diverșilor analiști care spun în felul următor: bun, ne dorim cu toții relaxare fiscală, dar avem capacitatea să susținem această relaxare fiscală, menținându-ne în angajamentul de deficit structural așa cum este obligată România ?” la TVR.

„Nu o dată am avut aceleași argumente și aceleași solicitări. Înainte de dezbatere am avut aceleași solicitări. La momentul la care la sfârșitul lunii mai am anunțat programul de guvernare am inserat acolo toți pașii care trebuie făcuți pentru a se ajunge la această relaxare fiscală pe care noi ne-o dorim, pregătirea sistemului, rediscutarea problemei companiilor de stat care sunt nerestructurate, nereformate, problema reducerii evaziunii fiscale, care din păcate este în creștere și e doar un deziderat, se pare, al actualului Guvern”.

„Ministerul Finanțelor este obligat să prezinte un studiu de impact, Guvernul este obligat să vină la dezbaterile din Parlament cu niște cifre. (...) S-a pus problema multor stipendii și stipendiuțe. (...) Guvernul trebuie să spună, se poate sau nu se poate să ne ținem în această țintă de deficit structural (...) Nu cred că putem să ne permitem ca o politică de relaxare fiscală astăzi făcută de Guvern, cu acordul unui Partid Național Liberal în opoziție, să se întoarcă împotriva populației”.

Pentru mine este clar că PSD și ticălosul de Tăriceanu fac tot ce este posibil pentru ca România să își rateze obiectivele strategice ca țară. Este clar că PSD și Tăriceanu plus gașca de ticăloși care îl înconjoară au conceput un plan pentru a împiedica pe Klaus Iohannis să își ducă la îndeplinire angajamentele asumate la alegerile prezidențiale Este un plan ticălos, un plan care urmărește crearea de disfuncții activității guvernamentale, limitarea resurselor bugetare pentru realizarea obiectivelor politice angajate, discreditarea celor care vor urma la guvernare. Repararea disfuncțiilor ce se crează vor fi de lungă durată iar unele măsuri vor afecta populația. Asta urmăresc cei din PSD și Tăriceanu.

Până acum, UDMR este singura formațiune politică mai serioasă care își pune întrebări. UNPR-ul interesului național nu poate trece de limita calcului politicianist practicat de PSD și ALDE. Practic, Oprea își dă girul acțiunilor contrare interesului național. Nu este de încredere. Brandul cu care se tot laudă Oprea este pe cale să se umple și mai mult de rahat.

Klaus Iohannis este pe drumul bun. Un refuz azi, ferm și un refuz previzibil mâine. La fel de ferm.

Agerpres (aici).

Participând la evenimentul comemorativ cu lansare de emisiuni numismatice de la BNR - 150 de ani de la nașterea Regelui Ferdinand I -, Klaus Iohannis a vorbit și despre Cudl fiscal aflat pe masa pentru promulgare.

Important este mesajul transmis: fără excese. Iar Grecia a fost dată ca exemplu.

„Tocmai de aceea devine imperativ să renunțăm cel puțin la câteva iluzii, în primul rând iluzia că prosperitatea se poate construi pe deficite bugetare și datorie publică rostogolită continuu de la un an la altul, apoi iluzia că politicile economice și fiscale pot compensa absența reformelor reale, iluzia că odată ce prosperitatea a fost obținută nu se va mai pierde, ceea ce este greșit. De aici și nevoia de o nouă abordare, una bazată pe responsabilitate și principii sănătoase”.

Acest text este semnificativ. Descrie pe scurt ce presupune Codul fiscal propus spre promulgare: construcție economică pe deficite bugetare și datorie publică „rostogolită de la an la altul (ca în Grecia !), politici de scădere a taxelor și impozitelor pentru a acoperi lipsa reformelor structurale și insuficiența investițiilor.

Klaus Iohannis a fost completat, pe partea tehnică, de către Mugur Isărescu (aici).

O analiză preluată de Radu Zlati pe blogul său ne vine în ajutor (aici). Nu am intrat în „rahat” însă ne apropiem repede de groapă.

Alte semnale ne sunt aproape. Comisia Europeană ne spune că acordul cu România este „deraiat”, nu de acum, ci de aproape un an. Adică din 2014, de când au plecat liberalii de la guvernare. De când PSD face singur și desface la guvernare !

Tot azi, s-a dat publicității refuzul lui Klaus Iohannis de a numi la ministerul transporturilor pe un anume Fifor, propus de PSD. Omul o fi bun el însă nu este acceptabil să pui la un astfel de minister un fost administrator de casă de cultură !

Normal, Ponta a răspuns la modul „idiot”. Îl compară pe Iohannis cu Băsescu !

O campanie murdară „a la Victor Ponta” și PSD pe tema „ordonanței demnitarilor”.

DCNews (aici). Gabriel Oprea lămurește situația. Obligat. A căzut la mijloc. Este luat de „prostul satului”. Jucat de Ponta și PSD.

Victor Ponta este autorul ideii de majorare a salariilor demnitarilor. Ca să nu pară că sunt prea mulți - ideea era să acopere 71 de demnitari -, a renunțat la o parte și au rămas 48. Oprea spune că Guvernul este co-inițiator. Să îmi fie cu iertare dar nu prea cred. Guvernul are mulți, mulți membri. Este evident că ideea a fost a cuiva care a impus-o beneficiind de o poziție de forță.

Ieri, la România Tv, se chinuiau să „încarce vina” în spinarea lui Iohannis. După mințile tulburi ale jurnaliștilor acestui post TV, „Iohannis i-a cerut lui Oprea” să dea ordonanța. Răzvan Dumitrescu, la Antena 3, este mereu pe poziție. Cum se ițește posibilitatea să se mai arunce un hârdău cu rahat în direcția lui Iohannis, apare și el cu fel și fel de interpretări idioate.

Oprea spune:

„Miniștrii Muncii, Finanțelor și Justiției au susținut această ordonanță, iar poziția lor se regăsește în stenogramele ședinței de guvern. Miercuri dimineața, când a venit la guvern, l-am informat pe Victor Ponta în legătură cu ordonanța, iar el a avut rezerve ca decizie politică, în sensul că nu avea certitudinea că șeful statului își va arăta susținerea față de adoptarea actului normativ”.

Se pare că s-a lămurit și cu „complicitatea” lui Iohannis.

Jegoșii care au făcut mizerie informativă ar cam trebui să își tragă palme în fața oglinzii. Sunt niște jeguri.

Jigodism dus la extrem. Aștept reacția CSM. Este, în fond, un atac la democrație și la adresa Justiției.

Alături de Dragnea, Ponta a făcut o demonstrație de ipocrizie politică de un jigodism fără precedent. Practic, acuză completul de judecată al ICCJ că a condamnat politic în dosarul „Referendum” !

„Decizia Curţii Supreme este una simbolică, de condamnare din punct de vedere juridic a unei acţiuni politice - suspendarea preşedintelui Băsescu şi referendumul - practic a celor 7,4 milioane de români care au votat şi a liderilor. Dragnea are ghinionul de a fi singur în dosar, dar decizia de suspendare a preşedintelui Băsescu, referendumul, a fost luată de toţi liderii PSD şi toţi liderii PNL, de un număr important de parlamentari, şi nu regret nicio secundă că am făcut campanie. Regret doar că, tot printr-o decizie politică, Curtea Constituţională a anulat rezultatul referendumului. Important este că, de acum încolo, cu siguranţă, dacă se aplică regula din acest dosar, şi anume că îndemnând oamenii să vină la vot comiţi o faptă penală, cu siguranţă toate scrutinele de orice tip din România trebuie să aibă un alt specific”.

Afirmația lui Ponta este de un fals grotesc. Completul de judecată nu a condamnat ținerea referendumului, nu a condamnat pe cei 7,4 milioane de români care au cerut demiterea lui Băsescu, nu a condamnat liderii politici care au susținut demiterea lui Băsescu, nu a condamnat parlamentarii care au votat suspendarea lui Băsescu. Decizia ICCJ nu are nimic a face cu așa ceva. Are cu modul obscur și abuziv în care Dragnea a organizat falsificarea datelor referedumului.

Dacă sunt lideri ai partidelor din opoziție care sunt de acord cu aberațiile spuse de Ponta și Dragnea, atunci aceste persoane nu au ce căuta în politică. Devin complici, prin susținerea ideilor tembele clamate de la sediul PSD.

Eu sper ca PNL să nu cadă în plasa ipocriziei PSD. Sper să accepte decizia ICCJ și să constate că s-a făcut dreptate. Sper ca Președintele Iohannis să atragă atenția la atacul grosolan asupra Justiției comis de PSD.

Decizia ICCJ este un pas înainte către democrație în România. Mafioții politici au primit, acum, o lovitură. Sper ca ICCJ să continue cu sancționarea tuturor mafioților politici, indiferent de culoarea lor politică. Nu putem continua cu infractorii în fruntea formațiunilor politice.

Ponta ! Nu uita ! Gura bate curul !

Știrea este peste tot. Toată lumea o tratează. Unii însă, de exemplu cei de la Agerpres, au „evitat” să pună întreg conținutul. În special decizia Președintelui Iohannis:

„Dacă începem iarăşi să ne jucăm cu astfel de afirmaţii, ca în campanie, nu este bine. Şi, cum nu mai sunt în campanie, nu mai tolerez aşa ceva”.

Ponta a vorbit iar fără să gândească fie a crezut că poate continua cu tipul de discurs folosit în relația cu Băsescu. Deși, de aproape 4 luni de zile are semnale foarte clare din partea Președintelui Iohannis că epoca Băsescu s-a terminat și că nimic din ce a caracterizat respectiva epocă nu va mai fi tolerat, Ponta și ai lui plus aliații continuă. Continuă să se comporte ca și cum ar avea cu Președintele României un „acord de coabitare”. Ei bine, nu mai are. Președintele Iohannis nu este legat de nici o înțelegere obscură cu Ponta. Raporturile sunt instituționale. Ca urmare, viitoarea acțiune a Președintelui ca urmare a verificării presupusului trafic de influență sugerat de Ponta la nivelul administrației prezidențiale sau chiar la nivelul lui, al Președintelui, va urma calea legală. Dacă sunt confirmate, cei vinovați vor răspunde în fața justiției, dacă nu vor fi confirmate, Ponta va trebui să spună Justiției de ce a calomniat pe Președintele României, de ce a denigrat instituția Prezidențială.

„Încă de aseară, i-am rugat pe cei din departamentul juridic din Administraţia Prezidenţială să verifice care este încadrarea unor astfel de afirmaţii şi cum putem să facem anumite demersuri în cazul foarte probabil în care se dovedesc a fi nesusţinute de dovezi”.

În penal nu mai este incriminată infracțiunea de calomnie însă există o formă de sancționare a „denunțului calomnios”, la art. 268, Inducerea în eroare a organelor judiciare din noul Cod Penal - așa cum precizează Ministerul Justiției în explicațiile privind acest articol.

Ponta a insinuat că Președintele Iohannis a comis trafic de influență și abuz în serviciu în interesul unei persoane juridice de interes privat atunci când a retrimis la Parlament noul Cod silvic. Mai mult, a spus că are date de la organele de informații.

Pe de o parte, este curios cum organele de informații dau date lui Ponta și nu dau aceleași date Președintelui României ! Se pune întrebarea: care sunt acele organe de informații ?!

Concluzionez că este posibilă o acțiune penală împotriva lui Ponta. Specialiștii din Administrația Prezidențială vor găsi posibilitățile legale de acuzare a lui Ponta. Atât civile - lezarea demnității persoanei -, cât și penale. Sper, întăresc, sper ca Iohannis să se țină de cuvânt. Nu se poate altfel. Dacă vrem să trăim în normalitate se cuvine a acționa împotriva anormalității reprezentată de Ponta și PSD. Precedentul va tempera avântul populiștilor și mincinoșilor în spațiul public.

Ponta, se pare că tu vei fi al doilea, după Băsescu, care va suporta în urma propriei prostii. Vei spune și tu ca Băsescu că nu ai săvârșit fapte penale cu intenție ?!