Nu se poate totul deodată. Dan Manolescu de la MFP confirmă unele critici la Codul fiscal. Că vrea sau nu.

Agerpres (aici).

Mă bucur că am avut răbdarea să caut. La un moment dat ajunsesem la concluzia că s-au înmulțit adepții lui Varoufakis în România. Ăștia de la noi au ce au cu BNR, în special cu Mugur Isărescu, provocând un zgomot de fond dizgrațios și exagerând cu „concluziile” lor față de atenționările BNR.

Toate odată, nu se poate. Nu intră. Nu poți băga două săbii în aceeași teacă. Și să scazi taxe și impozite și să crești cheltuielile bugetare.

Secretarul de stat de la MFP, Dan Manolescu apără poziția guvernului însă mă ajută să am o imagine mai aproape de adevăr. O  imagine a unui nespecialist, pentru că specialiștii și-au spus cuvântul, mă refer aici la Consiliul Fiscal - experți independenți aleși de Parlament -, mă refer la Banca Națională, mă refer la Comisia Europeană, mă refer la FMI și chiar la unii care au evoluat „grațios” pe la posturile Tv.

Spune Dan Manolescu:

„În prezentarea anterioară, se menționa că impactul direct al Codului Fiscal ar fi de 17 miliarde de lei, iar cu efectele de runda a doua de 11 — 12 miliarde de lei, poate chiar 10 miliarde de lei. Având în vedere aceste creșteri pe care bugetul l-a avut an de an, putem constata că, strict din perspectiva veniturilor, Codul Fiscal ar fi încadrabil în buget. Problema care apare este legată de cheltuieli”.

Hai să judecăm. Cei de la Agerpres au preluat și explicarea veniturilor la buget an de an de până acum:

- în 2010, față de 2009, bugetul a înregistrat venituri mai mari cu 11 miliarde de lei;
- în 2011 față de 2010 creșterea a fost de 13 miliarde de lei;
- în 2012 raportat la 2011 de 12 miliarde de lei;
- în 2013 față de 2012 de 7 miliarde de lei;
- iar în 2014 comparativ cu anul anterior de 14 miliarde de lei.

Anul acesta, față de 2014, creșterea veniturilor la buget ar putea fi de 12 miliarde de lei sau chiar de 19 miliarde de lei.

Se observă cu destulă ușurință că lucrăm foarte mult cu „probabil”. Dacă se ia în considerare un venit ca în 2014 față de 2013 - 14 miliarde lei -, tot mai rămân 3 miliarde de lei pentru a acoperi deficitul probabil inițial de 17 miliarde de lei. Dacă se ia doar prognoza pe 2015 - 12 miliarde lei cu posibilitatea ajungerii la 19 miliarde lei (?!) -, atunci la minim avem o diferență de 5 miliarde lei (în minus, normal) sau un plus de 2 miliarde lei la maxim.

Se ajunge ușor la concluzia că doar pe Codul fiscal suntem într-un deficit sensibil concomitent cu stagnarea acțiunilor guvernamentale. Doar în condițiile în care anul care vine nu se fac alte cheltuieli. Nu sunt urgențe. Nu se plătesc daune pentru secetă și inundații, nu se importă cereale și produse alimentare - anul agricol 2015 nu se anunță prea strălucit, așa cum s-a încheiat anul agricol 2014.

Numai că anul care vine are și niște cheltuieli suplimentare. În toate domeniile. Dar absolut toate. Pentru că s-au început acțiuni, s-au semnat niște angajamente, avem niște obligații.

Manolescu recunoaște, deschis, că „problema care apare este legată de cheltuieli”. Trebuie să vorbim despre cheltuieli deja angajate - de la cele privind salarizarea personalului bugetar generate de creșterea numărului bugetarilor în diferitele structuri ale statului, cu veniturile de acum, nota bene (!) -, vorbim de creșterea cheltuielilor privind diferitele achiziții în domeniul securității frontierelor, al serviciilor de informații, al apărării, al ordinii publice, în învățământ și sănătate. Avem cheltuieli suplimentare față de anul 2014 și vom avea față de 2015 (în 2016). Plusurile din anii anteriori s-au dus pe cheltuielile suplimentare angajate în anul precedent. Peste toate, vine Ponta și Plumb cu legile privind salarizarea bugetarilor, legi care adaugă la deficit - de acuma structural -, tot atât cât are impact Codul fiscal. Păi, să nu le spui ceva de mamă ?!

Dacă la Codul fiscal folosind cu mare larghețe pe „dacă și cu parcă” ajungem pe aproape la acoperirea impactului creat - fără a lua în calcul cheltuielile suplimentare deja angajate, care la rândul lor vin cu niște sume cât de cât apropiate de creșterea anuală a PIB, creșteri constatate în anii anteriori -, când ne apucăm să ne uităm la suma tuturor cheltuielilor constatăm că vom intra în „gaura neagră” a teribilismului politico-economic. Suntem în fața decesului interesului economic național pentru bunul plac al interesului politic electoral.

Bănuiesc că cei din PNL au avut acces la unele date atunci când au făcut propuneri la noul Cod Fiscal. Mă întreb acum, au fost serioși ? Îi întreb: ce este mai important acum ? Să o țină gaia mațu cu „noi am votat și nu ne dezicem de ce am votat”, atitudine politică însă nerațională economic, sau să se cramponeze pe refacerea echilibrelor macro-economice așa cum cere Mugur Isărescu ? De ce atâta grabă ? Vor să repetăm momentele anilor 2008-2011 ?

Cred că introducerea TVA de 19% mai poate aștepta. Un an - doi. Cât va fi nevoie. Cred că și creșterea salariilor mai poate aștepta un an. Ba, cred că în anul creșterii salariilor să nu se facă reduceri de taxe și impozite. Va trebui ca PNL să caute echilibrul, să ia în considerare ce spun cei de la Consiliu Fiscal și BNR. Isărescu are dreptate. Creșterea economică nu poate avea loc fără stabilitate macroeconomică. Nu avem nevoie de aventuri politicianiste. Ultimul mandat al lui Băsescu ar trebui să fie luat ca exemplu negativ. Nici ultimii doi ani din mandatul lui Tăriceanu nu trebuie excluși din această carte neagră.

Între teorie și practică este cale lungă, uneori. PSD pârjolește totul în urma sa.

Toată lumea contra toată lumea. Rareori s-a ajuns la discuții atât de intense. Culmea, pe un set de probleme politice care nu au fost foarte atrăgătoare în anii anteriori. Politica fiscală a statului, politica monetară a statului, politica bugetară a statului, deficitul structural, deficitul de cont curent etc. Este bine. Învățăm să îi judecăm pe cei aleși înțelegând instrumentele de politică de stat cu care lucrează.

Codul fiscal este calul de bătaie acum. Nu pe conținutul lui tehnic (se pare unul bun sub aspectul reglementării relațiilor dintre stat și contribuabili), ci pe conținutul lui politic. Nivelul taxelor și impozitelor datorate de contribuabil statului. Toată lumea susține reducerea acestora. Foarte bine. Și eu sunt printre cei care susțin reducerile. Problema este însă cum se fac aceste reduceri. Ce urmează ? Dacă ar urma restrângeri pe motiv de criză economică (ne-am întins mai mult decât ne este plapuma), ar fi mai bine să ne mărim plapuma înainte de a ne culca (pe laurii victoriei fiscal-bugetare).

Unii analiști apăruți ca ciupercile după ploaie pe la posturile Tv, căutați cu disperare de moderatori, au perorat după cum le-au fost interesele. Alți analiști le-au dat dreptate. Cu mici „accente” astfel că un ascultător neavizat în materie a simțit cum i se prind urechile în clame stând pașnic în fața televizorului.

Teoretic, nu ai cum te opune specialiștilor în economie și finanțe care stau toată ziua cu cifrele în față și construiesc scenarii. Ei au dreptate în „legea lor” pentru că omul, cetățeanul, contribuabilul este, pentru ei, doar o cifră. Nu mănâncă, nu doarme, nu iubește ci contribuie sau cheltuiește sau îi sunt atribuite cheltuieli de la buget. Ba, devine o problemă pentru că îmbătrânește sau devine șomer în anumite perioade. Îmbătrânirea aia a lui înseamnă o situație de risc pentru deficitul structural al țării, va urma să primească o pensie. Moartea pensionarului înseamnă o reducere de cheltuieli. Creșterea vârstei de pensionare înseamnă reducerea efortului financiar al statului pentru cheltuieli neproductive. Teoretic, numerele cu care lucrează analiștii spun ce și cum, la general.

Practic însă, analizele lor sunt ineficiente. Mai ales atunci când rezultatul politicilor economice duce la reducerea veniturilor sau reducerea capacității respectivelor venituri de a satisface necesitățile omului. Când modul de a face politică fiscală, bugetară, monetară reduce capacitatea statului de a asigura stabilitatea și securitatea socială.

După ce am ascultat teoreticienii de la Tv, acolo unde au fost oameni serioși, am revenit la cei care fac analize orientate către interesul major al statului, nu la gargara cu pioneze.

Codul fiscal este bun dar are o hibă. Majoră. Nu este însoțit de măsurile de compensare a scăderii evidente de resurse la bugetul de stat. Consiliul Fiscal a atras atenția asupra riscurilor însă guvernul de handicapați al PSD nu vrea să țină cont de ele. Scopul lor este de a pârjoli în urma lor totul pentru ca următorul guvern să nu mai aibă capacitatea de a continua ceva ci să fie preocupat de repararea disfuncțiilor create de guvernarea PSD. Modelul este românesc și are un precedent ticălos la finalul anului 2008 când Tăriceanu sprijinit de „opoziția” PSD din Parlament a lăsat următorului guvern doar praful de pe tobă. A urmat neagra guvernare PDL-PSD-UNOR-UDMR cu tăieri de salarii și chiar pensii, cu forfetarul catastrofal pentru IMM-uri, cu ...

Acum, Codul fiscal vine însoțit de alte proiecte de lege care să agraveze situația, să producă mai multă pagubă în viitor, fiind previzibilă încălcarea nu doar a angajamentelor interne ci și a angajamentelor internaționale. Nu va mai fi posibilă creșterea la 2% a cheltuielilor militare pentru a permite creșterea capacității de apărare a României - situația din Ucraina se acutizează -, angajamentul luat de aderare la spațiul Schengen este, la rândul lui pus în pericol pentru că vor scade cheltuielile pentru păstrarea nivelului înalt de securitate la frontierele României - scăderea va fi valorică, chiar dacă procentual va fi la fel: la un PIB mai mic, procentul alocat va avea o valoare nominală mai mică în condițiile acelorași costuri pentru întreținerea securității statului -, aderarea la zona euro poate fi considerată ratată din moment ce angajamentele asumate și respectate până în prezent vor fi încălcate. Aici ne explică mai bine cum stă treaba Ionuț Dumitru de la Consiliul Fiscal (aici):

„Guvernul a venit cu un plan de reducere a taxării fără să prezinte și viziunea pe cheltuieli bugetare. Dimpotrivă, viziunea pe cheltuieli este, mai degrabă, de creștere. Numai la salariile bugetarilor se intenționează o creștere de până la 70 la sută. Asta înseamnă miliarde. Numai dacă este să calculăm deciziile care se prefigurează pe Codul Fiscal, pe cheltuielile cu salariile, discutăm deja de un deficit de 5 la sută din PIB, nu 3 la sută. Cifrele astea trebuie să le conștientizăm, noi le-am semnalat de mult. Opinia noastră este disponibilă pe site încă din luna martie. Din luna marție și până acum, Guvernul nu a luat în considerare acea opinie și acum lucrurile s-au precipitat”.

O altă poziție tranșantă, este a lui Marian Pană (aici) unde punctează teoretic și practic pe reglementări, angajamente anterioare inițiativei fiscale cu referire la obiectivul strategic al României: integrarea deplină în Uniunea Europeană - uniunea monetară.

Mai sunt materiale care pun mari semne de întrebare cu privire la ce ar urma să se întâmple dacă acest Cod fiscal este lăsat să intre în vigoare fără a fi însoțit de anumite măsuri.

Politic, Alina Gorghiu a făcut mereu precizări. Care reflectă poziția PNL. La fel și alți lideri ai PNL, cum ar Cătălin Predoiu sau Andreea Paul. Pe zi ce trece, pe măsură ce consecințele nefaste ale actualei politici guvernamentale ies la iveală, poziția PNL devine din ce în ce mai corectă.

„PNL, înainte de adoptarea Codului fiscal, a spus un lucru foarte simplu: suntem adepții relaxării fiscale (...) Nu avem o problemă cu prevederile pe care am reușit să le impunem în Codul fiscal (...) Îngrijorarea noastră, și ați văzut că este dublată de îngrijorarea instituțiilor europene, de Consiliul Fiscal, de poziția diverșilor analiști care spun în felul următor: bun, ne dorim cu toții relaxare fiscală, dar avem capacitatea să susținem această relaxare fiscală, menținându-ne în angajamentul de deficit structural așa cum este obligată România ?” la TVR.

„Nu o dată am avut aceleași argumente și aceleași solicitări. Înainte de dezbatere am avut aceleași solicitări. La momentul la care la sfârșitul lunii mai am anunțat programul de guvernare am inserat acolo toți pașii care trebuie făcuți pentru a se ajunge la această relaxare fiscală pe care noi ne-o dorim, pregătirea sistemului, rediscutarea problemei companiilor de stat care sunt nerestructurate, nereformate, problema reducerii evaziunii fiscale, care din păcate este în creștere și e doar un deziderat, se pare, al actualului Guvern”.

„Ministerul Finanțelor este obligat să prezinte un studiu de impact, Guvernul este obligat să vină la dezbaterile din Parlament cu niște cifre. (...) S-a pus problema multor stipendii și stipendiuțe. (...) Guvernul trebuie să spună, se poate sau nu se poate să ne ținem în această țintă de deficit structural (...) Nu cred că putem să ne permitem ca o politică de relaxare fiscală astăzi făcută de Guvern, cu acordul unui Partid Național Liberal în opoziție, să se întoarcă împotriva populației”.

Pentru mine este clar că PSD și ticălosul de Tăriceanu fac tot ce este posibil pentru ca România să își rateze obiectivele strategice ca țară. Este clar că PSD și Tăriceanu plus gașca de ticăloși care îl înconjoară au conceput un plan pentru a împiedica pe Klaus Iohannis să își ducă la îndeplinire angajamentele asumate la alegerile prezidențiale Este un plan ticălos, un plan care urmărește crearea de disfuncții activității guvernamentale, limitarea resurselor bugetare pentru realizarea obiectivelor politice angajate, discreditarea celor care vor urma la guvernare. Repararea disfuncțiilor ce se crează vor fi de lungă durată iar unele măsuri vor afecta populația. Asta urmăresc cei din PSD și Tăriceanu.

Până acum, UDMR este singura formațiune politică mai serioasă care își pune întrebări. UNPR-ul interesului național nu poate trece de limita calcului politicianist practicat de PSD și ALDE. Practic, Oprea își dă girul acțiunilor contrare interesului național. Nu este de încredere. Brandul cu care se tot laudă Oprea este pe cale să se umple și mai mult de rahat.

Un război politic pervers pe legea fiscală. Privim la trecut în loc să privim la viitor.

Agerpres (aici). Dragnea a intrat în lupta directă pentru cucerirea PSD. Vrea să arate că este mai bun decât contracandidații. Se folosește de declarația politică, de poziția politică a subiectului „criticat” funcție de interesul zilei. Atacă sus, la Cotroceni, la Iohannis dar și la consilierul economic al acestuia (negând lui Iohannis „cunoașterea” fenomenului propune „crucificarea” consilierului !). Șmecherie dâmbovițeană.

Toți cei interesați „uită” experiența lui Iohannis la Sibiu. Se fac că nu cunosc evoluția orașului și a localităților învecinate. Este posibil să nu știe, deși ar fi trebuit. Nu de alta, dar la ei, la PSD, în aripa guvernamentală, au toate datele la dispoziție. Sibiul ca oraș și județul au evoluat datorită unei abordări diferite a fenomenului economic. Ba, mai mult, modelul a „contaminat” și localitățile învecinate din alte județe. Modelul se poate sintetiza în zicerea lui Iohannis : pas cu pas. Fără „salturi” populiste. Calculat, ferm, fără aventuri investiționale. Fără abuzuri administrativ-locale.

Codul fiscal propune o relaxare fiscală fără argumente care să îl susțină. Desfid pe cei care vor să îmi umple capul cu „idei de revoluție” fiscală. Tot ei sunt și cei care rostogolesc ideea că Iohannis este adeptul „austerității” - am văzut ieri la Radu Tudor la Antena 3 cum insista asupra sintagmei -, că este modelul german și că face jocurile Germaniei pentru că este „neamț”. Aveam eu o scârbă pentru postul de propagandă Antena 3, acum o am și mai mare.

Germania nu aplică modelul austerității ci modelul echilibrului. Nu este singura. Slovacia are același comportament, ambasadorul spunând că ei au convenit politic ca nici un partid la guvernare să nu îndatoreze țara pentru realizarea unor politici politicianiste ci să urmeze fără abatere reglementările la care s-au angajat pentru stabilitate fiscal-bugetară. Din acest motiv au o creștere anuală a PIB și reușesc ca prin politicile publice să asigure o creștere echilibrată a tuturor regiunilor țării.

La noi nu avem o astfel de politică. PSD a umplut visteriile locale după cum le-a fost interesul. Unde era o zonă dezvoltată, au băgat în plus, unde zona este săracă, au uitat să mai bage. Cea mai bună imagine a politicii PSD este situația infrastructurii de drumuri și căi ferate. Am unit Transilvania cu Ungaria prin autostradă însă nu am unit Transilvania cu Muntenia și Moldova, cu Mehedințiul și Oltenia. Preocuparea pesediștilor este să facă investiții pentru imaginea baronilor locali nu pentru necesitățile de dezvoltare echilibrată a regiunilor țării.

Ce cuprinde noul cod fiscal, de fapt ? Repararea unor tâmpenii fiscale comise de PSD în anii din urmă.  Măsurile de austeritate introduse de Băsescu în 2010 au la bază susținerea PSD-ului condus de Geoană, PSD care a fost la guvernare cu PDL în 2009. Au ieșit de la guvernare tot în 2009 pentru că au vrut să obțină Președinția România la alegerile din toamnă. Să nu uităm forfetarul lui Niță (de la PSD), cel care a distrus firmele mici și mijlocii, să nu uităm scăderile de salarii, să nu uităm anularea (de facto) a majorării salariilor cadrelor didactice pe legea propusă de PSD - Androneasca -, lege susținută vehement de PSD și PDL, în special Băsescu.

La acestea se adaugă acciza la carburanți introdusă de Ponta și ai lui ca să facă autostrăzi - au făcut pe dracu. Tot aici se adaugă taxa pe stâlp, pusă în operă de liberalul (pe atunci) Chițoiu, devenit slujbaș cu cârca la poarta lui Ponta (la fel ca Tăriceanu, mai târziu).

Prin codul fiscal nou sunt reparate, de fapt, idioțeniile PSD din anii anteriori. Foarte bine. Pentru campaniile electorale de anul viitor, PSD vine și cu o altă sursă majoră de deficit: mărirea salariilor în administrația publică și a pensiilor. Iar este foarte bine. Numai că toate acestea produc deficite la bugetul de stat dacă nu sunt însoțite de măsuri de creștere economică, dacă administrația publică nu este pregătită să aplice. Suntem deficitari la colectarea taxelor și impozitelor. Mărirea TVA la 24% de către Băsescu cu sprijinul PSD - în Parlament avem dovada susținerii de către PSD, UNPR și UDMR a măsurilor de austeritate, altfel nu avea cum Băsescu să le impună -, nu a adus mai mulți bani la bugetul de stat. Măsura proastă nu a fost însoțită de creșterea performanței administrației publice competente.

Acum suntem în fața unei situații, cumva, asemănătoare când vorbim despre performanța administrației chemată să aplice legea. Scăderea TVA la alimente a dus, o perioadă de timp, la scăderea prețurilor la raft. Sunt semnale că prețurile au început să revină. La bugetul de stat au venit niște bani, ca urmare a creșterii consumului populației. Ce s-a acoperit cu ei ? Au crescut și cresc valorile care rămân în buzunarele comercianților. La fel va fi și în viitorul apropiat. Este bine totuși însă nu pentru consumatorul de la raft.

Marii susținători ai codului fiscal „cu orice preț” nu s-au uitat mai departe. La măsurile fiscale locale. Acolo unde acestea pot crește cu 500%. Vorbim despre proprietăți: locuințe, terenuri, alte taxe. Susținătorii pontiști parcă nu ar avea case, parcă nu ar trăi în localități, parcă nu ar plăti apă, gunoi, curățenia localității, parcă nu ar avea un teren care, dacă este nelucrat, va avea o supra-taxare (așa spune legea !). Tot acești susținători nu sunt PFA sau IMM, dacă nu văd că vor plăti mai mult. Locuința declarată ca sediul social va plăti un impozit anual de 2000 lei față de 150 lei acum. Bine, se poate spune că își bagă cheltuielile în prețul produselor sau serviciilor însă ar fi o judecată nesănătoasă. Un preț mai mare fugărește consumatorul.

De aceea se cuvine a vedea dacă noul cod fiscal este sustenabil. În cât timp după aplicarea lui se va umple bugetul la nivelul anului acesta, măcar ?! Din datele puse la dispoziție, deficitul bugetar va crește an de an: anul acesta cu 12-15 miliarde de lei, anul viitor cu aproape 20 miliarde, în 2017 va depăși 20 miliarde, în 2018 va ajunge pe la 35 de miliarde lei ! Care sunt măsurile pe care PSD le pune la dispoziție pentru a nu ajunge din nou la nivelul anului 2010 ? Este evident că PSD nu le-a gândit. Îi doare'n cur. Nu vor mai fi la guvernare. După ei potopul.

Viitorul sună sumbru. Fără măsuri care să stimuleze economia, acest cod fiscal are toate șansele să fie un mare fiasco. Numai pe latura asta, arătată mai sus. Dacă intrăm și pe latura investițiilor, ajungem la mai rău. Nivelul investițiilor guvernamentale în 2014 este la nivelul anului 2004 ! Guvernul Ponta nu a cheltuit banii ca să aibă „creștere economică”, să aibă un deficit scăzut, să dea bine la „dușmanii” pe care azi îi critică că vor să transforme România în colonie. Ipocrizie la maxim.

M-au obosit pesediștii și propagandiștii lor cu Băsescu și măsurile de austeritate din anii anteriori. M-au obosit pentru că, mincinoși cum sunt, pesediștii nu recunosc faptul că au fost susțintării acestor măsuri. Geoană ne explica doct, alături de pesediștii la putere azi, că împrumutul la FMI (de atunci) este vital pentru că Tăriceanu a dus țara de râpă. Eu atunci apăram pe Tăriceanu. Tot Geoană, Ponta și alții ne explicau, la fel de doct, de ce este nevoie să strângem cureaua și să acceptăm măsurile de austeritate. De ce cadrele didactice trebuie să aibă răbdare. Văd că au în continuare votând cu spor PSD și ai lor conducători pentru că Băsescu, cel votat până mai an, a devenit pensionar. De când au intrat procurorii „în pâine”, aflăm alte-alea. Îți pui mâinile în cap. O adunătură de ticăloși.

Am văzut că politrucii pesediști sau aldiști au susținere din partea intelectualității. Are intelectualitatea noastră o capacitate de a se pune „bine” cu puterea ceva de speriat. Noi, ceilalți, trebuie să ne lămurim între noi pentru a fi puternici. Cei care dau „cu barda” în Iohannis și PNL nu ne vor da voturile. Nu are rost să îi lămurim. Să ne lămurim noi de ce partidul ia niște măsuri, să lămurim pe alții care își pun semne de întrebare deși nu au de a face cu politica, să fim sinceri și drepți. Este bine că se merge către reducerea fiscalității este foarte rău, în viitor va fi dureros, că aceasta se face de mântuială. De aceea trebuie să intervenim și să dăm jos de la putere acest partid corupt.

Mi se pare ciudată proiecția politică prin buget a guvernului Ponta.

M-am uitat pe ici, pe colo, să văd ce spun cei avizați sau cunoscători în materie despre politica bugetară. De aici ai și imaginea dezvoltării țării.

Am ajuns și la HotNews (aici) unde lectura mi-a creat senzația că România are doar jumătatea de sud a țării ca zonă de interes. Jumătatea de nord a țării ... nu există !

O altă imagine este cea a „cârpelii”. Proiecte pe ici colo fără să fie consolidat un „schelet” pe care să stea țara și un sistem „circulator” care să ducă energia către toate comunitățile. Planific bani pentru a face ceva care va lega „x” de „y” pentru a avea „z”. Când vorbesc de sistem național urmăresc interesul național. Investițiile în infrastructură trebuie să lege regiunile între ele și țara de partenerii externi. Am un culoar de transport vital și îl finanțez pe bucățele. De ce ? De ce nu îl finanțez pentru a-l finaliza ? De ce nu invit firmele interesate să finanțeze investițiile locale sau de mai mică anvergură ? Dacă vor să transporte de la Fănel la Gigel, pot foarte bine veni cu finanțare proprie. Nu trebuie să ceri unei țări întregi să îți finanțeze afacerea locală.

Sudul țării este mult mai dezvoltat. Nordul și estul țării sunt lăsate în paragină.

Cu referire la infrastructură mai am o observație. Infrastructura la nivel național trebuie să permită dezvoltarea locală. Din moment ce o dezvolt doar pe cea din sudul țării înseamnă că îmi planific să „omor” dezvoltarea locală din nordul și estul țării. Ca stat, trebuie să mă preocupe dezvoltarea întregii țări în mod uniform. Să investesc, guvernamental, acolo unde dezvoltarea țării este rămasă în urmă. Am impresia că acest buget este construit doar pentru a face pe plac unora.

Nu vreau să mă leg de elementele tehnice. Din moment ce bugetul nu este pentru folosul întregii țări, din moment ce bugetul nu asigură finalizarea investițiilor majore, vitale pentru întreaga țară, atunci elementele tehnice nu mai au relevanță. Mă pot încadra în limitele de îndatorare (ceea ce este foarte bine) dar dacă nu am viziune este degeaba încadrarea.

Mi se pare curioasă o prezentare. Se spune că pentru 2015 sunt prevăzute cheltuieli destinate investițiilor de 44,8 miliarde lei, reprezentând 6,3% din PIB, cu 8,7 miliarde lei mai mult ca în 2014. În 2014 însă, cheltuielile realizate sunt de 20,3 miliarde lei, în scădere față de cele din 2013 care au fost de 22,6 miliarde lei. În sumă netă, ar fi o dublare a cheltuielilor. Numai că învestițiile planificate în anii anteriori nu au fost realizate:

Tabelul ne spune acest lucru. În 2013 au planificat cheltuieli de 31,614 miliarde lei și au realizat cheltuieli de 22,6 miliarde lei. Cu o treime mai puțin. În 2014 au planificat cheltuieli de 36,145 miliarde lei și au realizat chiar mai puțin, doar 20,3 miliarde lei (mai sunt de adăugat 2 luni !). Acum planifică 44,764 și vor realiza cât ?

Ca să fiu sincer, cineva ori este prost ori suntem în fața unei politici guvernamentale care promovează prostia. Nu este exclus ca planificarea pe investiții să fie o șmecherie. Când o ia razna cu cheltuielile într-o parte, guvernul ia de la investiții. Lumea se oripilează fără să știe că planificarea este făcută de mântuială. Planificarea pe investiții este un fel de rezervă la dispoziția guvernului pentru satisfacerea orgoliilor politicienilor de la putere. Cam așa se arată treaba.

Este o listă a investițiilor publicată de Ministerul de Finanțe. În regulă. Câte sunt viabile ? Este pregătit terenul pe care urmează a se realiza investiția ? Sunt îndeplinite, finalizate, procedurile pentru ca investiția să înceapă imediat de bugetul este capabil să ofere finanțarea ? Cine este constructorul ? Cine este beneficiarul ? Avem forța de muncă necesară și echipamentul tehnologic necesar pentru executarea investiției ? Știu concetățenii noștri de pe traseul investiției sau de pe lângă investiție care le sunt oportunitățile de afaceri ? Posibilii investitori și-au pregătit planurile de afaceri ? Ce anume domeniu economic sau comercial, agricol etc. va beneficia de investiția respectivă ? Dacă este o modernizare, care fa fi beneficiul statului în urma realizării investiției ? Dar beneficiile pentru populația din apropierea investiției ? Va produce investiția banii necesari pentru ca viitoarele planificări bugetare să aibă ca țintă dezvoltarea celorlalte zone ale țării văduvite azi de investițiile în Teleorman (ca să dau doar un exemplu) ? Ce spune guvernul plătitorilor de taxe din Moldova și Maramureș cu privire la văduvirea lor de beneficiile bugetului ?

Mă încălzesc și nu este bine. Nu am de gând să îmi petrec ziua punând întrebări. Mai ales că nu am ajuns la sănătate, învățământ, apărare, ordine publică (apropo, aici am o problemă, câți bani au fost alocați pentru ca polițiștii de frontieră să poată ține în funcțiune mijloacele tehnice folosite pentru asigurarea securității frontierei de stat și, de bună seamă, a securității UE la frontiera de stat ?!). Stop ! Aștept specialiștii cu bun simț să mă lămurească.