Execuția bugetului general consolidat din 2016 este o notă bună pentru Guvernul Cioloș !

Comunicatul de presă al MFP privind execuția bugetului general consolidat în perioada 01.01 - 31.10.2016 este o dovadă a inteligenței uni act de guvernare pus în fața unor mișcări politice parlamentare de tip „mită electorală”.

Execuția bugetului general consolidat pe primele zece luni ale anului 2016 s-a încheiat cu un deficit de 1,3 miliarde de lei, respectiv 0,17% din PIB.

1. Veniturile bugetului general consolidat, în sumă de 187,6 miliarde de lei, reprezentând 24,7% din PIB, au fost cu 2,1% mai mici în termeni nominali faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, cauzate de reducerea unor taxe, în special a TVA.

Ca urmare a măsurilor active în zona de conformare și colectare, s-au înregistrat creșteri faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent la încasările din: impozitul pe profit (+11,2%), contribuții de asigurări sociale (+7,3%), accize (+5,6%), impozitul pe salarii și venit (+4,3%).

În ceea ce privește încasările din TVA, acestea au înregistrat o scădere față de aceeași perioadă a anului 2015 cu 8,8%, în condițiile în care au fost afectate atât de reducerea cotei standard de TVA de la 24% la 20% începând cu 1 ianuarie 2016, care s-a reflectat în încasările din februarie, cât și de introducerea unei cote reduse la alimente de 9%, aplicată de la 1 iunie 2015.

La nivelul administrațiilor locale s-au înregistrat, de asemenea, creşteri faţă de anul precedent la veniturile nefiscale cu 15,7%, la impozite și taxe pe proprietate cu 6,5% și la taxa pe utilizarea bunurilor cu 2,9%.

2. Cheltuielile bugetului general consolidat, în sumă de 188,8 miliarde de lei, au crescut în termeni nominali cu 3,4% față de aceeași perioadă a anului precedent, dar s-au redus cu 0,7 puncte procentuale ca pondere în PIB.

Cheltuielile de personal au crescut cu 10,7% față de aceeași perioadă a anului trecut fiind determinate, în principal, de majorările salariale acordate în a doua parte a anului 2015 și de majorarea salariului minim brut pe țară.

Majorările salariale acordate în a doua parte a anului 2015 au fost de 12% pentru personalul din instituțiile publice locale, 25% pentru personalul din sistemul public sanitar și pentru personalul din sistemul public de asistență socială, de 5% din luna septembrie 2015 și de 15% din luna decembrie 2015 pentru personalul din învățământ, 10% pentru personalul din sistemul bugetar exclusiv sănătate, învățământ și asistență socială. Majorarea salariului minim brut pe țară a fost de 75 de lei începând cu 1 iulie 2015, de la 975 de lei la 1.050 de lei și cu 200 de lei începând cu 1 mai 2016, de la 1.050 de lei la 1.250 de lei.

De asemenea, începând cu luna august 2016, se aplică prevederile O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

Cheltuielile cu bunuri şi servicii au scăzut cu 1,4% față de aceeași perioadă a anului precedent. S-au înregistrat diminuări la unitățile administrativ teritoriale, în timp ce cheltuielile cu bunuri și servicii la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate au crescut cu 7%.

Cheltuielile cu asistența socială au crescut față de aceeași perioadă a anului precedent cu 7,8%, fiind influențate, în principal, de majorarea cu 5% a punctului de pensie de la 1 ianuarie 2016 și de dublarea alocației de stat pentru copii începând cu 1 iunie 2015 precum și alte măsuri ce au fost aprobate în timpul anului 2016. Toate acestea au condus la suplimentări ale cheltuielilor cu asistența socială, avute în vedere la prima rectificare bugetară. Alți factori care au contribuit la sporirea cheltuielilor sociale sunt: creșterea numărului de beneficiari de ajutor social prin excluderea alocației de stat pentru copii din veniturile familiei la stabilirea ajutorului social (VMG); majorarea indemnizației acordate adultului cu handicap vizual grav prin majorarea cu 25% a salariului net al asistentului social debutant cu studii medii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi, și majorarea numărului de persoane încadrate în diverse tipuri de handicap; majorarea și modificarea modalității de stabilire a indemnizației lunare pentru creșterea copilului și stimulentul de inserție; pensii de serviciu pentru grefieri, personal aeronautic, funcționari publici parlamentari, auditori ai Curții de Conturi.

Dobânzile și subvențiile se mențin la același nivel ca procent din produsul intern brut comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent, respectiv 1,2 % din PIB și 0,6% din PIB.

Cheltuielile pentru investiții, care includ cheltuielile de capital, precum şi cele aferente programelor de dezvoltare finanţate din surse interne şi externe, au fost de 19,3 miliarde de lei, respectiv 2,5% din PIB.

O notă aparte, pentru o anumită abordare, o reprezintă veniturile la bugetul consolidat în procent de 24,7% din PIB. În condițiile în care România este cotată ca stat care colectează în jur de 27% din PIB ! Avem cea mai amărâtă colectare a veniturilor din PIB dintre toate statele UE. Cauzele se văd cu ușurință, sunt explicate în comunicat. Scăderile severe la TVA sunt cele care au redus volumul colectării.

Bulgaria colectează 28% din PIB, Ungaria colectează în jur de 38% din PIB (aproape de nivelul statelor dezvoltate membre UE - de 40% din PIB !).

Dacă vom continua cu Cioloș la o nouă guvernare, nu este exclus ca măsurile pe care acesta le-a început la actuala guvernare și măsurile propuse pentru o viitoare guvernare să ne ducă la un PIB mai mare dar și la o colectare a veniturilor bugetului general consolidat mai mare. Nu îi strică României un buget care să depășească încet dar sigur 30% din PIB. Un buget care prin mărime să acopere și salarii mai bune și învățământ mai bun și asistență medicală mai bună - desigur, după ce clica mafiotă din sănătate este trimisă unde îi este locul. În plus, acel 2% din PIB în buget ar crește și el, nominal, astfel orice investitor să fie interesat să vină într-o țară sigură, o țară capabilă să își apere averea împotriva oricărui agresor. Banii sunt lași. Fug din țara slabă. Indiferent cât de frumoasă și elegantă o consideră locuitorii ei.

Supravegherea macroprudențială a stimulat discursul populist și a scos la iveală oportuniștii-anarhiști.

Scurt, pe foarte scurt, se cuvine a pune la punct unele informații care, ce să vezi, nu sunt promovate de „strălucitorii” comentatori negativi ai ideii de macroprudențialitate, fie ei avocați, fie ei analiști financiari, fie ei analiști economici, fie ei parlamentari. Ba, din câte am citit, unii parlamentari au îndemnat la „respingerea actului normativ” care restrânge dreptul Guvernului de a face ce vrea el cu politica fiscală. Restrânge ?! Fiecare cu dreptul lui de a vedea lucrurile.

Tot tămbălăul a plecat de la o informație dată de presă fără a fi însă corectă. Presa noastră, eminamente de scandal, a semnalat, îngrijorată, adoptarea unei HG de înființare a unui Consiliu de Supraveghere Macroprudențială care s-ar constitui ca un supra-Guvern, primul ministru urmând a deveni subordonatul Guvernatorului BNR.

Când colo, ce să vezi ? Nu este hotărâre ci este o adoptare a proiectului de lege (aici) :

„I.    PROIECTE DE LEGE

1.    PROIECT DE LEGE privind supravegherea macroprudenţială a sistemului financiar naţional”.

Proiectul de Lege a fost în dezbatere publică pe pagina de internet a MFP, au avut loc dezbateri în timp și, cel mai important, este mai vechi. Nu este făcut la repezeală (aici). Este o recomandare a CE obligatorie pentru toate statele membre ale UE (aici). Despre aplicarea „Recomandarii Comitetului European pentru Risc Sistemic din 22 decembrie 2011 privind mandatul macroprudenţial al autorităţilor naţionale (CERS/2011/3)”, s-a vorbit în 2013 (pentru gălăgioșii „patrioți” apăruți peste noapte cerând capul lui Isărescu) în presă, un exemplu este aici.

Proiectul de lege, pus la dispoziția publicului din România (aici) este însoțit pe site-ul MFP de o prezentare sintetică (aici). Toate sunt din 2014 !

Să am pardon ! Cei care se dau de ceasul morții azi, unii cu o oarecare notorietate, fie sunt anarhiști, fie sunt membri mascați ai Syriza din Grecia, fie sunt ... cum or fi. Degeaba carte dacă ai un comportament aiurea.

Pun mai jos prezentarea sintetică a proiectului de lege construit în temeiul normelor europene:

„Comitetul Național pentru Supravegherea Macroprudențială va fi constituit din reprezentanți ai Bancii Naționale a României, ai Autorității de Supraveghere Financiară și ai Guvernului, ca structură de cooperare inter-instituțională, fără personalitate juridică, și va avea rolul de a asigura coordonarea supravegherii macroprudențiale la nivel național. Propunerile sunt incluse în proiectul de lege privind supravegherea macroprudențială a sistemului financiar național, postat astăzi pe site-ul MFP, la rubrica Transparență decizională.

Președintele Comitetului este guvernatorul BNR. Organismul decizional al Comitetului Național pentru Supraveghere Macroprudențială este Consiliul general, format din nouă membri, respectiv: guvernatorul BNR, prim-viceguvernatorul, cei doi viceguvernatori, economistul-șef al băncii centrale președintele și prim-vicepreședintele Autorității de Supraveghere Financiară, doi reprezentanți ai Guvernului, desemnați de primul-ministru. De asemenea, directorul Fondului de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, instituție cu responsabilități în procesul de soluționare a situației instituțiilor de credit aflate în dificultate, va participa la ședințele Comitetului, fără a avea drept de vot.

Deciziile Consiliului general sunt adoptate cu majoritatea voturilor exprimate, iar, în caz de egalitate de voturi, președintele are vot decisiv.

Membrii Consiliului general nu vor fi remunerați pentru activitatea desfășurată.

Obiectivul Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială este menținerea stabilității financiare, inclusiv prin consolidarea capacității sistemului financiar de a rezista la șocuri și prin diminuarea acumulării de riscuri sistemice. Această structură inter-instituțională va avea calitatea de autoritate macroprudențială, în sensul Recomandării CERS/2011/3.

De asemenea, proiectul de lege stipulează obligativitatea menținerii independenței BNR, conform art.130 din Tratatul privind funcționarea UE, în ceea ce privește deciziile privind politica macroprudențială.

Atribuțiile acestei structuri vizează, în principal:

- elaborarea strategiei privind politica macroprudențială;
- analiza informațiilor disponibile și identificarea riscurilor la adresa stabilității financiare;
- identificarea instituțiilor de importanță sistemică;
- emiterea de recomandări sau, după caz, avertizări în vederea prevenirii sau diminuării riscurilor și monitorizarea implementării acestora;
- emiterea de recomandări sau avertizări pentru asigurarea implementării recomandărilor sau avertismentelor Comitetului European pentru Risc Sistemic;
- monitorizarea implementării recomandărilor Comitetului European pentru Risc Sistemic (CERS) și a măsurilor adoptate la nivel național ca urmare a recomandărilor și avertizărilor emise de CERS.
- emiterea de recomandări pentru asigurarea punerii în aplicare la nivel national a regulamentelor, deciziilor, recomandărilor, orientărilor, ghidurilor emise în domeniul supravegherii macroprudențiale, adoptate la nivelul UE.

Destinatarii recomandărilor sunt fie BNR și ASF, în calitate de autorități de supraveghere financiară sectorială, fie Guvernul României. În urma primirii unor astfel de recomandări sau avertizări, destinatarii au obligația, potrivit proiectului de act normativ, să adopte măsurile recomandate sau să întreprindă acțiuni în vederea diminuării riscurilor asupra cărora au fost avertizați, inclusiv în sensul emiterii de reglementări. Comitetul Național pentru Supravegherea Macroprudențială va avea responsabilități și în ceea ce privește coordonarea gestiunii crizelor financiare în sensul emiterii de recomandări în vederea stabilirii măsurilor necesare pentru reducerea riscului de contaminare în cazul în care unul sau mai mulți participanți la sistemul financiar se confruntă cu dificultăți care au impact sistemic, precum și a monitorizării implementării acestora.

Proiectul de act normativ are un impact pozitiv asupra mediului de afaceri, întrucât stabilitatea financiară asigură un cadru economic prielnic implementării strategiilor de afaceri, diminuând probabilitatea apariţiei factorilor economici exogeni cu impact negativ. De asemenea, proiectul de act normativ are un impact social pozitiv întrucât stabilitatea financiară este un bun public de care beneficiază fiecare cetăţean. O politică macroprudenţială eficientă contribuie la diminuarea probabilităţii de apariţie a crizelor financiare. Menţinerea stabilităţii financiare şi implicit a unui cadru macroeconomic stabil, are un impact pozitiv prin reducerea magnitudinii etapelor de creştere economică redusă sau negativă, diminuarea şomajului, asigurarea accesului la finanţare”.

Până la urmă, de ce oare protestează unii ?! Vor mai multă notorietate ? Vor să ciugulească și ei un ciolănaș, ceva acolo, pentru sufletul lor sărman ? Ce este mai grav, deformează realitatea. O masacrează pentru ca lor să le iasă „discursul competent”. Din nefericire, unii îi cred.

Înclin să recomand ca unor astfel de scandalagii să le acordăm atenția ce li se cuvine. Să îi dăm uitării. Viitorul copiilor noștri este mai important decât avantajele pe care ei vor să le obțină prin atitudinea scandaloasă și plină de autosuficiență pe care o adoptă.

Nu se poate totul deodată. Dan Manolescu de la MFP confirmă unele critici la Codul fiscal. Că vrea sau nu.

Agerpres (aici).

Mă bucur că am avut răbdarea să caut. La un moment dat ajunsesem la concluzia că s-au înmulțit adepții lui Varoufakis în România. Ăștia de la noi au ce au cu BNR, în special cu Mugur Isărescu, provocând un zgomot de fond dizgrațios și exagerând cu „concluziile” lor față de atenționările BNR.

Toate odată, nu se poate. Nu intră. Nu poți băga două săbii în aceeași teacă. Și să scazi taxe și impozite și să crești cheltuielile bugetare.

Secretarul de stat de la MFP, Dan Manolescu apără poziția guvernului însă mă ajută să am o imagine mai aproape de adevăr. O  imagine a unui nespecialist, pentru că specialiștii și-au spus cuvântul, mă refer aici la Consiliul Fiscal - experți independenți aleși de Parlament -, mă refer la Banca Națională, mă refer la Comisia Europeană, mă refer la FMI și chiar la unii care au evoluat „grațios” pe la posturile Tv.

Spune Dan Manolescu:

„În prezentarea anterioară, se menționa că impactul direct al Codului Fiscal ar fi de 17 miliarde de lei, iar cu efectele de runda a doua de 11 — 12 miliarde de lei, poate chiar 10 miliarde de lei. Având în vedere aceste creșteri pe care bugetul l-a avut an de an, putem constata că, strict din perspectiva veniturilor, Codul Fiscal ar fi încadrabil în buget. Problema care apare este legată de cheltuieli”.

Hai să judecăm. Cei de la Agerpres au preluat și explicarea veniturilor la buget an de an de până acum:

- în 2010, față de 2009, bugetul a înregistrat venituri mai mari cu 11 miliarde de lei;
- în 2011 față de 2010 creșterea a fost de 13 miliarde de lei;
- în 2012 raportat la 2011 de 12 miliarde de lei;
- în 2013 față de 2012 de 7 miliarde de lei;
- iar în 2014 comparativ cu anul anterior de 14 miliarde de lei.

Anul acesta, față de 2014, creșterea veniturilor la buget ar putea fi de 12 miliarde de lei sau chiar de 19 miliarde de lei.

Se observă cu destulă ușurință că lucrăm foarte mult cu „probabil”. Dacă se ia în considerare un venit ca în 2014 față de 2013 - 14 miliarde lei -, tot mai rămân 3 miliarde de lei pentru a acoperi deficitul probabil inițial de 17 miliarde de lei. Dacă se ia doar prognoza pe 2015 - 12 miliarde lei cu posibilitatea ajungerii la 19 miliarde lei (?!) -, atunci la minim avem o diferență de 5 miliarde lei (în minus, normal) sau un plus de 2 miliarde lei la maxim.

Se ajunge ușor la concluzia că doar pe Codul fiscal suntem într-un deficit sensibil concomitent cu stagnarea acțiunilor guvernamentale. Doar în condițiile în care anul care vine nu se fac alte cheltuieli. Nu sunt urgențe. Nu se plătesc daune pentru secetă și inundații, nu se importă cereale și produse alimentare - anul agricol 2015 nu se anunță prea strălucit, așa cum s-a încheiat anul agricol 2014.

Numai că anul care vine are și niște cheltuieli suplimentare. În toate domeniile. Dar absolut toate. Pentru că s-au început acțiuni, s-au semnat niște angajamente, avem niște obligații.

Manolescu recunoaște, deschis, că „problema care apare este legată de cheltuieli”. Trebuie să vorbim despre cheltuieli deja angajate - de la cele privind salarizarea personalului bugetar generate de creșterea numărului bugetarilor în diferitele structuri ale statului, cu veniturile de acum, nota bene (!) -, vorbim de creșterea cheltuielilor privind diferitele achiziții în domeniul securității frontierelor, al serviciilor de informații, al apărării, al ordinii publice, în învățământ și sănătate. Avem cheltuieli suplimentare față de anul 2014 și vom avea față de 2015 (în 2016). Plusurile din anii anteriori s-au dus pe cheltuielile suplimentare angajate în anul precedent. Peste toate, vine Ponta și Plumb cu legile privind salarizarea bugetarilor, legi care adaugă la deficit - de acuma structural -, tot atât cât are impact Codul fiscal. Păi, să nu le spui ceva de mamă ?!

Dacă la Codul fiscal folosind cu mare larghețe pe „dacă și cu parcă” ajungem pe aproape la acoperirea impactului creat - fără a lua în calcul cheltuielile suplimentare deja angajate, care la rândul lor vin cu niște sume cât de cât apropiate de creșterea anuală a PIB, creșteri constatate în anii anteriori -, când ne apucăm să ne uităm la suma tuturor cheltuielilor constatăm că vom intra în „gaura neagră” a teribilismului politico-economic. Suntem în fața decesului interesului economic național pentru bunul plac al interesului politic electoral.

Bănuiesc că cei din PNL au avut acces la unele date atunci când au făcut propuneri la noul Cod Fiscal. Mă întreb acum, au fost serioși ? Îi întreb: ce este mai important acum ? Să o țină gaia mațu cu „noi am votat și nu ne dezicem de ce am votat”, atitudine politică însă nerațională economic, sau să se cramponeze pe refacerea echilibrelor macro-economice așa cum cere Mugur Isărescu ? De ce atâta grabă ? Vor să repetăm momentele anilor 2008-2011 ?

Cred că introducerea TVA de 19% mai poate aștepta. Un an - doi. Cât va fi nevoie. Cred că și creșterea salariilor mai poate aștepta un an. Ba, cred că în anul creșterii salariilor să nu se facă reduceri de taxe și impozite. Va trebui ca PNL să caute echilibrul, să ia în considerare ce spun cei de la Consiliu Fiscal și BNR. Isărescu are dreptate. Creșterea economică nu poate avea loc fără stabilitate macroeconomică. Nu avem nevoie de aventuri politicianiste. Ultimul mandat al lui Băsescu ar trebui să fie luat ca exemplu negativ. Nici ultimii doi ani din mandatul lui Tăriceanu nu trebuie excluși din această carte neagră.

Neocomunism portocaliu

Incompetentul Boc și gașca lui portocalie, sub oblăduirea derbedeului de la Cotroceni, au mai săvârșit o impertinență împotriva mediului economic. Ordinul MFP 1984/2011, prin care statul își mărește atribuțiile de control asupra mediului economic, este împotriva legii (prin unele prevederi) dar și o „garanție” pe care portocalii politicieni ai PD-L ne-o dau că drumul către care ne conduc se sfârșește într-o nouă epocă comunistă.

Măsura luată de finanțistul Ialomițeanu este în nota impozitului forfetar din 2009 care a distrus mediul de afaceri al IMM, ducând în zona neagră sau gri multe activități lucrative și mărind numărul de șomeri. Consecința acestui ordin va fi că înființarea unor noi societăți comerciale plătitoare de TVA se lasă la bunul plac al „experților” PD-L din Garda Financiară. Analizele făcute asupra actului normativ de specialiștii juriști au concluzii ce nu lasă loc de dubii. Ordinul este, de fapt, împotriva mediului de afaceri. Ordinul intră la categoria măsurilor de suprareglementare într-un domeniu in care, din punct de vedere liberal, statul ar cam trebui să se retragă. În afara faptului că statul, în general, este cel mai prost administrator, sub conducerea pedelisto-udemeristă este și ostil mediului de afaceri așa cum a fost pe timpul comunismului lui Ceaușescu.

Sunt legi, multe, care urmează a fi abrogate, după ce gașca lui Băsescu va fi înlăturată de la putere. Dar sunt și multe ordine de ministru care trebuie să aibă aceeași soartă. Cretinismul pedeliștilor nu are limite.

O lectie despre stat, democratie si drept.

La tinta: statul de drept.

Aduc in fata celor care nu au citit sentinta civila nr. 2873 a Sectiei a VIII de contencios administrativ si fiscal din Curtea de Apel Bucuresti, atat de mediatizata, prin consecinta insa nepomenita prin motivarea instantei de a ajunge la sentinta. Eu pun accentul pe motivarea instantei.

Poate nu spune multe pentru majoritatea cititorilor si a ramas sub forma "stirii" despre cum a fost sanctionat Pogea de CAB, pentru ca a refuzat sa dea salariile integrale judecatorilor. Este si asta important insa eu cred ca are la fel de mare importanta, daca nu chiar mai multa, modul cum au gandit judecatorii aceasta cauza. Acesta este scopul postarii. Sa vedem cum au gandit judecatorii.

Intre parti - reclamant ICCJ si parat MFP - s-a dus o lupta privind respectarea si aplicarea legii in vigoare, folosindu-se ca arme intelegerea notiunilor prevazute in art. 2 alin. (1) lit. n) si j) din Legea nr. 554/2004, actualizata, privind contenciosul administrativ, in special cu privire la "excesul de putere" si "refuzul nejustificat de a rezolva o cerere".

Hai sa le avem in fata ochilor pentru o mai usoara parcurgere a spetei:

- lit. j) refuz nejustificat de a solutiona o cerere - exprimarea explicita, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilata refuzului nejustificat si nepunerea in executare a actului administrativ emis ca urmare a solutionarii favorabile a cererii sau, dupa caz, a plangerii prealabile;
- lit. n) exces de putere - exercitarea dreptului de apreciere al autoritatilor publice prin incalcarea limitelor competentei prevazute de lege sau prin incalcarea drepturilor si libertatilor cetatenilor;

In fapt, ICCJ a inaintat MFP o solicitare de deschidere de credite pentru luna iulie 2009, la fel cum a facut si in lunile anterioare, la care MFP a raspuns prin inapoierea cererii cu recomandarea ca ICCJ sa reanalizeze cererea astfel incat sa nu fie incalcate prevederile OUG 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Raspunsul MFP este complet aiurea. Din titlu se observa ca respectiva OUG se refera la plata unor sume care rezulta din titluri executorii la care statul este obligat, adica la niste abuzuri comise de Stat anterior si la care Statul intelege sa isi corecteze atitudinea prin plata la care a fost supus insa o esaloneaza in timp pentru ca nu are bani. OUG 71/2009 nu are nici o treaba cu salarizarea lunara a functionarilor publici. Iar motivarea actului normativ din preambul este mai mult decat edificatoare.

Aiureala MFP a primit o replica pe masura din partea inatantei. Pun mai jos "o lectie despre stat, democratie si drept" data noua de instanta care a judecat cauza. Am scos din text cele pasaje care nu au relevanta pentru scopul postarii. Am mai facut unele aranjamente in text pentru a scoate in evidenta"lectia despre stat, democratie si drept".

"Curtea apreciaza ca suntem in prezenta unui refuz nejustificat de solutionare a cererii reclamantei, in raport de argumentele care vor fi expuse in continuare.

In primul rand, trebuie reamintit faptul ca, in prezent, principiul legalitatii a devenit un principiu fundamental al tuturor sistemelor de drept, constand in respectarea intocmai a legii de catre destinatarii ei: cetatenii si statul.

In sistemul juridic romanesc, principiul legalitatii este reglementat in art. 1 alin. 5 si art. 16 alin. 2 din Constitutie.

Astfel, primul text constitutional precizeaza faptul ca, in Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.

Pe de alta parte, al doilea text cuprins in Legea fundamentala arata ca nimeni nu este mai presus de lege.

In plus, art. 1 alin. 3 din Constitutie statueaza ca Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.

Este esential ca principiul preeminentei dreptului sa faca parte integranta din cultura administrativa. Intr-un stat democratic, preeminenta dreptului apare ca un raspuns la nevoia de legitimitate, ea fiind necesara pentru exercitiul puterii publice. O buna administrare nu reprezinta un scop in sine, ci un mijloc de materializare a preeminentei dreptului in viata cotidiana.

Aceasta regula fundamentala de ordin constitutional se caracterizeaza prin urmatoarele elemente esentiale:

- orice persoana - fizica sau juridica - este supusa legii;

- orice persoana trebuie sa poata lua cunostinta de drepturile si obligatiile sale prevazute de lege;

- respectarea legii de catre orice persoana poate sa fie controlata de catre judecatori, care sunt independenti in exercitiul functiei lor, iar deciziile judiciare pot fi urmate de executare.

In cazul actelor administrative, legalitatea inseamna recunoasterea caracterului valabil al actelor si al efectelor lor pana in momentul anularii, in baza prezumtiei de legalitate. Chiar daca beneficiaza de putere discretionara, autoritatile publice nu pot ignora legea, a carei organizare a executarii si executare in concret trebuie sa o realizeze.

In instrumentele juridice europene, legalitatea este privita ca un principiu al bunei administrari.

Aceasta conceptie se regaseste in Recomandarea CM/Rec(2007)7 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei, adresata statelor membre ale Consiliului Europei, cu privire la buna administrare - adoptata la 20.06.2007. Art.2 din aceasta recomandare se refera la principiul legalitatii si are urmatoarea formulare:

"(1) Administratiile publice actioneaza in vederea respectarii legalitatii. Ele nu pot lua nicio masura arbitrara, chiar in exercitarea unei puteri discretionare.

(2) Ele respecta ansamblul regulilor de drept intern si international si principiile generale de drept, care le reglementeaza organizarea, functionarea si activitatea.

(3) Ele actioneaza in conformitate cu regulile de competenta si de procedura impuse de dispozitiile care le reglementeaza activitatea.

(4) Ele isi exercita puterile pentru motivele de fapt si de drept care le justifica utilizarea si in scopul pentru care aceste puteri le-au fost atribuite".

Una din conditiile de legalitate a actelor administrative se refera la faptul ca acestea trebuie sa fie emise pe baza si in executarea legii.

De altfel, definitia legala a actului administrativ se regaseste in art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificata: actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice.

Cu alte cuvinte, intre actele administrative si lege exista un raport de subordonare.

Pe linia acestor considerente teoretice se inscrie si practica Curtii Constitutionale din tara noastra, a carei jurisprudenta apara principiul legalitatii, care trebuie sa guverneze activitatea administratiei publice.

In mod constant, instanta romana de contencios constitutional a reafirmat ca legalitatea trebuie sa stea la temelia tuturor raporturilor juridice dintr-un stat de drept.

In acelasi sens, practica administrativa si judiciara la nivel national si european a demonstrat ca exigenta domniei legii guverneaza intreaga activitate a autoritatilor publice.

In conceptia Legii contenciosului administrativ din tara noastra, prin refuz nejustificat de a solutiona o cerere se intelege exprimarea explicita, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilata refuzului nejustificat si nepunerea in executare a actului administrativ emis ca urmare a solutionarii favorabile a cererii sau, dupa caz, a plangerii prealabile (art. 2 alin. 11it. i).

In plus, in raport de prevederile art. 2 alin. 2 din legea anterior amintita, refuzul nejustificat este calificat ca act administrativ asimilat.

Pe de alta parte, art. 8 alin. (1) ultima teza din reglementarea anterior aratata consacra posibilitatea contestarii refuzului nejustificat la instanta de contencios administrativ, de catre cel care se considera vatamat intr-un drept sau interes legitim.

In acest context, trebuie amintit faptul ca notiunea de exces de putere a fost explicitata de art. 2 alin.(l) lit. n) din Legea nr.554/2004, modificata.

Astfel, prin exces de putere se intelege exercitarea dreptului de apreciere al autoritatilor publice, prin incalcarea limitelor competentei prevazute de lege sau prin incalcarea drepturilor si libertatilor cetatenilor.

Limitele dreptului de apreciere din partea administratiei publice sunt date tocmai de limitele drepturilor cetatenilor, prevazute de Constitutie si de lege. Unde incepe dreptul cetateanului, se incheie dreptul de apreciere al administratiei.

Prin urmare, chiar daca legiuitorul utilizeaza sintagme ce semnifica puterea discretionara a administratiei (de pilda: "poate", "are voie" ." ar trebui"), aceasta nu poate fi interpretata ca o libertate in afara legii, ci una in limitele acesteia.

Insa, putem fi in prezenta unui raspuns, care incearca sa dea o aparenta juridica unui comportament ilegal, abuziv al autoritatii. Desigur, administratia publica trebuie sa raspunda conform realitatii faptice, prin raportare la lege, cu respectarea drepturilor omului, astfel cum au fost reglementate de Constitutie si de lege. De altfel, asa cum am aratat anterior, si actul administrativ asimilat trebuie sa fie emis pe baza legii si in executarea acesteia. De exemplu, refuzul de a solutiona cererea, in ceea ce priveste substanta solicitarii, nu poate fi considerat un act administrativ asimilat justificat, atata vreme cat textele invocate, ca temei legal al refuzului, fie nu se aplica deloc in cauza, fie se aplica, prin corelare cu alte texte, care sunt trecute sub tacere.

De altfel, nu orice refuz de a rezolva favorabil o cerere este refuz nejustificat; refuzul are caracter nejustificat numai cand se intemeiaza pe excesul de putere. Pentru a fi vorba de un refuz nejustificat, pe de o parte, trebuie sa fim in prezenta unei comunicari exprese a pozitiei autoritatii publice, careia i s-a adresat cererea, deci, in prezenta unei veritabile notificari, iar pe de alta parte, refuzul de a solutiona favorabil cererea trebuie sa se bazeze pe depasirea limitelor de apreciere, adica pe exces de putere.

De asemenea, putem afirma ca, fata de principiul consacrat de art. 16 alin. (2) din Constitutie, nu este de conceput exercitarea dreptului de apreciere in afara legii.

In concluzie, din lecturarea definitiei legale a refuzului nejustificat, putem remarca faptul ca trebuie sa existe, in primul rand, o manifestare expresa a autoritatii publice, in sensul exprimarii refuzului de a solutiona favorabil cererea, iar, in cele din urma, acest refuz sa denote un exces de putere.

Asa cum s-a relevat in doctrina de specialitate, refuzul, in sine, este asimilat actului administrativ, indiferent la ce se refera; ramane apoi de discutat daca este si nejustificat si daca "vatama un drept recunoscut de lege."

In speta de fata, asa cum s-a relevat anterior, autoritatea parata si-a motivat refuzul de a deschide creditele bugetare pe incidenta prevederilor O.U.G. nr. 71/2009.

In concret, paratul sustine ca, "intrucat cele doua sporuri sunt drepturi salariale obtinute de personalul din sistemul judiciar prin hotarari judecatoresti si nu sunt prevazute de legislatia in vigoare, plata acestora se suspenda in cursul anului 2009, urmand ca plata lunara a sporurilor sa se reia incepand cu anul 2010, in conditiile mentinerii legislatiei actuale."

O asemenea argumentatie echivaleaza, in realitate, cu negarea dreptului la cele doua sporuri aflate in discutie, ceea ce nu poate fi primit.

Pe de alta parte, paratul arata ca "sumele acumulate pana la data de 31.12.2009 vor fi acordate in conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 71/2009".

Asadar, paratul considera ca aceasta creanta, invocata de partea adversa, nu este certa, lichida si exigibila, ceea ce nu are corespondent in realitatea faptica.

In plus, paratul apreciaza ca solicitarea de deschidere de credite bugetare nr. 376/2009, pentru luna iulie a anului curent, la titlul "cheltuieli de personal", in suma de 5.500.000 lei, inregistrata la Ministerul Finantelor Publice cu nr. 294.129/2009, "nu este insotita de acte justificative, din care sa reiasa clar drepturile salariale ce urmeaza a fi achitate, astfel incat sa nu fie incalcate prevederile O.U.G. nr. 71/200911o

Curtea apreciaza ca dispozitiile O.U.G. nr. 71/2009 nu sunt incidente in cauza de fata, pentru motivele ce vor fi relevate in continuare.

In primul rand, ordonanta in discutie, asa cum se arata chiar in titulatura sa, se refera la plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

Preambulul acestui act normativ face trimitere la titlurile executorii emise anterior intrarii in vigoare a ordonantei.

Cu alte cuvinte, este vorba despre titlurile executorii emise anterior datei de 18.06.2009, cand ordonanta a fost publicata in Monitorul Oficial, sub nr. 416.

Pe acest aspect, mai trebuie amintite dispozitiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, republicata, privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, potrivit carora ordonantele de urgenta ale Guvernului intra in vigoare la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea 1, sub conditia depunerii lor prealabile la Camera competenta sa fie sesizata, daca in cuprinsul lor nu este prevazuta o data ulterioara.

De asemenea, art. 3 din O.U.G. nr. 71/2009 prevede faptul ca platile restante la sumele aferente titlurilor executorii aflate sub incidenta prevederilor O.U.G. nr. 75/2008, aprobata cu modificari prin Legea nr. 76/2009, si a dispozitiilor ordinului nr. 1.859/C/2.484/26.650/131/3.774/C/2008 se executa cu respectarea prevederilor art. 1 si 2.

In cauza dedusa judecatii, nu se poate pune problema incidentei art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 71/2009, care mentioneaza faptul ca plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31.12.2009, se va realiza dupa o procedura de executare in perioada 2010-2012.

Un argument in acest sens il constituie faptul ca, din intregul material probator administrat in speta, rezulta ca este vorba de deschiderea creditelor bugetare pentru plata salariilor pe luna iunie 2009, deci, si pentru o perioada anterioara intrarii in vigoare a acestei ordonante.

Mai mult decat atat, chiar daca s-ar accepta punctul de vedere al autoritatii parate, in sensul ca cele doua sporuri salariale isi au originea in hotarari judecatoresti devenite titluri executorii, nu se poate concepe admiterea ideii de retroactivitate a unei norme cu putere de lege.

Art. 15 alin. 2 din Constitutie consacra principiul neretroactivitatii legii, aratand ca legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.

Se cuvine a preciza faptul ca securitatea juridica impune neaplicarea regulilor de drept unor situatii existente inainte de momentul emiterii actului.

Desigur, este important ca acele constrangeri care incadreaza activitatea umana sa fie cunoscute inainte, pentru ca fiecare persoana sa poata aprecia, in cunostinta de cauza, oportunitatea de a actiona.

In practica instantelor de contencios administrativ, neretroactivitatea a fost recunoscuta ca un principiu general de drept, ceea ce i-a permis impunerea lui si actelor administrative.

Trebuie subliniat faptul ca interdictia retroactivitatii actelor administrative nu este numai un principiu interpretativ, ci conditioneaza insasi legalitatea acestor acte.

In speta, instanta de contencios administrativ constata ca este in prezenta unei aplicari retroactive a prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 71/2009, care este o norma cu putere de lege. Aceasta situatie conduce la incalcarea principiului constitutional anterior individualizat.

Ca atare, actul administrativ asimilat, dedus controlului de legalitate al instantei competente, a fost emis cu incalcarea principiului analizat.

De altfel, principiul neretroactivitatii isi gaseste justificarea in necesitatea de a asigura o securitate indispensabila relatiilor juridice existente intre autoritatea publica si persoanele administrate.

Un alt considerent teoretic este acela ca persoana administrata, care si-a adaptat comportamentul in functie de lege, trebuie sa aiba posibilitatea de a se baza, in mod legitim, pe mentinerea situatiei de drept (increderea legitima).

In consecinta, in raport de cele anterior prezentate, o norma de drept nu poate actiona in mod retroactiv.

In alta ordine de idei, instanta constitutionala a precizat ca principiul stabilitatii raporturilor juridice, desi nu este in mod expres consacrat de Constitutia Romaniei, se deduce atat din prevederile art. 1 alin. 3, cat si din Preambulul Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in jurisprudenta sa (decizia Curtii Constitutionale nr. 404 din 10.04.2008, publicata in Monitorul Oficial nr. 347 din 6.05.2008).

Pe de alta parte, Curtea constata ca este vorba despre o creanta actuala, certa si exigibila, in discutie fiind salariul cuvenit pentru luna iunie 2009 intregului personal al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, cu toate componentele sale, asa cum este individualizat in art. 155 din Codul muncii si O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei.

Plata salariului trebuie sa se realizeze conform dreptului comun in materie, si anume:

- art. 156 din Codul muncii - salariile se platesc inaintea oricaror alte obligatii banesti ale angajatorilor;

- art. 161 alin. (1) din Codul muncii - salariul se plateste in bani cel putin o data pe luna, la data stabilita in contractul individual de munca, in contractul colectiv de munca aplicabil sau in regulamentul intern, dupa caz;

- art. 161 alin. (4) din Codul muncii - intarzierea nejustificata a platii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului;

- art. 164 alin. (1) din Codul muncii - nici o retinere din salariu nu poate fi operata, in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege;

- art. 74 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicata - drepturile salariale ale judecatorilor si procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decat in cazurile prevazute de prezenta lege; salarizarea judecatorilor si procurorilor se stabileste prin lege speciala.

Cu alte cuvinte, in raport de toate textele legale incidente, anterior individualizate, plata salariilor nu poate fi blocata, amanata sau esalonata de nici o autoritate publica in alte conditii decat cele prevazute de dispozitiile legale in vigoare.

De asemenea, Curtea apreciaza ca este nejustificat si argumentul paratului, in sensul ca reclamanta nu a anexat la cererea de deschidere de credite bugetare documente justificative, din care sa reiasa clar drepturile salariale ce urmeaza a fi achitate, astfel incat sa nu fie incalcate prevederile O.U.G. nr. 71/2009.

Astfel, reclamanta a depus pentru plata salariului pe luna iunie 2009 documente justificative similare celor prezentate in lunile anterioare ale anului curent, cu incadrarea in limita creditelor bugetare aprobate si conform destinatiei stabilite a sumelor respective, fapt confirmat, de altfel, prin viza de control financiar preventiv din 29.06.2009, aplicata pe Repartizarea creditelor deschise pe categorii de cheltuieli.

Ca atare, Curtea constata ca au fost respectate intocmai dispozitiile art. 12, art. 14 alin. (3), art. 22 alin. (1) si art. 52 alin. (5) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice.

Viza de control financiar preventiv din 29.06.2009 echivaleaza cu acceptarea inaplicabilitatii prevederilor O.U.G. nr. 71/2009 la cazul de fata, data fiind imprejurarea ca Ministerul Finantelor Publice si-a dat acordul pentru deschiderea creditelor bugetare, in limita solicitata si pentru destinatia achitarii salariilor cuvenite personalului reclamantei, dupa intrarea in vigoare a ordonantei in discutie.

In fine, viza anterior aratata recunoaste legalitatea cuantumului sumelor indicate in cererea de deschidere a creditelor bugetare, in conditiile in care a fost vorba de acelasi cuantum si aceeasi compunere a salariului cu cea din perioada ianuarie - iunie 2009.

In alt registru de idei, fiecare stat are obligatia de a furniza resursele necesare pentru ca magistratura sa se achite in mod normal de functiunile sale, obligatie care semnifica si existenta securitatii financiare a magistratului, privita ca o componenta a garantiei independentei.

Astfel, statele sunt obligate sa garanteze prin lege durata mandatului, independenta, securitatea, remuneratia, conditiile de serviciu, varsta de pensionare, criteriile de promovare a judecatorilor in functie de competenta, integritate si experienta.

Independenta judecatoreasca trebuie sa fie asigurata la nivel constitutional sau legislativ, precum si in practica de fiecare zi, in fiecare stat membru al Uniunii Europene.

Prin urmare, fiecare stat are obligatia sa preia principiile fundamentale privind statutul judecatorului existente in Carta Europeana a Statutului Judecatorului si sa le insereze in actele normative interne cu cea mai inalta forta juridica, constitutie sau un alt act juridic cu forta juridica superioara, cum ar fi legea, in functie de supletea sistemelor legislative in cauza si tot astfel sa reglementeze dispozitiile legale care vizeaza statutul judecatorului sau puterea judiciara.

Procedand in acest fel, statelor li se interzice sa modifice statutul judecatorilor sau reguli ale puterii judecatoresti prin proceduri simplificate sau prin acte juridice cu forta juridica inferioara, ceea ce constituie si o garantie a respectarii lor.

In acelasi timp, Recomandarea R (94) 12 a Comitetului de Ministri a Statelor membre privitoare la independenta, eficacitatea si rolul judecatorilor, adoptata la 13.10.1994, precizeaza faptul ca mandatul si remunerarea judecatorilor trebuie sa fie garantate prin lege (principiul L, pct. 2, lit. a, pct.ii).

Tot astfel, Carta Europeana a Statutului Judecatorului arata ca remuneratia si protectia sociala a judecatorului se exercita in raport de un nivel fixat, in asa fel incat sa ii protejeze de presiunile care sunt de natura sa ii influenteze deciziile (principiul 6, pct. 6.1).

Asa cum am relevat anterior, prin Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, legiuitorul roman a statuat ca drepturile salariale ale judecatorilor si procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decat in cazurile prevazute de prezenta lege.

Prin urmare, desi statul roman s-a conformat recomandarilor internationale in materie, prin adresa contestata, autoritatea publica parata s-a manifestat cu exces de putere, atunci cand a refuzat deschiderea creditelor bugetare pentru plata salariilor personalului reclamantei pe luna iunie 2009, cu incalcarea textelor anterior individualizate.

Curtea apreciaza ca se cuvine a releva in speta de fata faptul ca un element necesar al statului de drept este reprezentat de drepturile cetatenilor, in principal dreptul la un recurs eficace in materie civila, avand semnificatia modalitatii in care cetateanul poate exercita un control asupra actelor statului.

In cauza, parata a actionat cu exces de putere, intrucat si-a exercitat dreptul de apreciere prin incalcarea dreptului personalului Inaltei Curti la plata salariului cuvenit pe luna iunie 2009, cu toate componentele sale, care sunt individualizate in carnetele de munca si in actele de stabilire a drepturilor.

De asemenea, Curtea apreciaza ca, in cauza de fata, suntem in prezenta unor drepturi dobandite - dreptul la salariul in cuantumul consfintit in carnetul de munca.

Obligatia autoritatilor statului de a proteja drepturile dobandite deriva din principiul securitatii juridice.

Ca principiu obiectiv, securitatea juridica impune mentinerea unei situatii juridice existente.

In consecinta, pentru toate argumentele de fapt si de drept anterior expuse, in raport de prevederile art. 1, art. 8 alin. 1 si art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, modificata, instanta va admite cererea si va dispune anularea adresei nr. 294.512 din iulie 2009 si va obliga paratul sa deschida creditele bugetare pentru luna iulie 2009, in cadrul capitolului 61.01 - .Autoritati judecatoresti", Titlul - "Cheltuieli de personal", conform solicitarii reclamantei Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Fiind vorba despre o hotarare privind plata salariilor, in temeiul art. 278 pct. 1 C.pr.civ. raportat la art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, hotararea este executorie de drept.

In temeiul art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/20041 instanta va dispune ca executarea prezentei hotarari sa se faca in termen de o zi de la pronuntare.

Este evident ca noi, muritorii de rand, avem un folos din cunoasterea modului cum "a gandit" instanta CAB speta, cum si-a motivat deciziile si, mai ales, cum are de gand, in continuare, sa judece cauzele de contencios in care noi, persoane fizice sau juridice, avem probleme cu abuzurile statului basescian, precum si a oricarei forme de guvernare abuziva cum este aceasta. Pentru ca este evident ca abuzurile administratiei basesciene reprezinta o forma de aplicare a principiilor de organizare si functionare ale statului de drept basescian, portocaliu si rosu.

De fapt, toate instantele care au sectii de contencios administrativ au sau vor avea acelasi discurs despre buna administrare, dreptul cetateanului superior dreptului administratiei, stat de drept etc.

Cu o astfel de gandire la nivelul celei de a III-a puteri in stat simt ca pericolul instaurarii dictaturii basesciene se indeparteaza. Daca instantele isi vor indeplini rolul de aparatori ai statului de drept noua ne va fi mai bine.