Clocește Tăriceanu o comisie specială de anchetă a Parlamentului pentru activitatea ... CSM?

Ici colo apar declarații ale politicienilor din Parlament. O particularitate a acestor declarații o constituie referirea la „puterea judecătorească”. O declarație aici, una dincolo, picătură cu picătură și lumea începe să pună la îndoială „putere judecătorească”. Să o bănuiască de „lucruri necurate”, pentru  că majoritatea declarațiilor politicienilor scot în evidență „lucruri necurate”. Iar politicienii în cauză au o „cheie”: necunoașterea Constituției de către cetățeni, de către consumatorii de informații (știri). În sprijinul politicienilor activează o parte a presei din România. În special presa care are ca patroni persoanele condamnate penal, persoanele urmărite penal, persoanele care știu că urmează să ajungă în fața procurorilor și a judecătorilor pentru fapte care încep să iasă la lumină.

Tot o particularitate a acestor declarații o constituie faptul că „actele și  faptele” membrilor „puterii judecătorești”, blamate public și promovate în media, sunt „construite” la partidele „care suferă din cauza puterii judecătorești” împreună cu redacțiile televiziunilor sau ziarelor cu patroni penali!

Soluțiile date în multe cauze penale, motivările instanțelor de judecată, rezultatele verificărilor autorităților competente să cerceteze cauzele reclamate nu au vizibilitate în presa dominată de jurnaliști incorecți, dependenți de patronii lor penali. În schimb, toate știrile contrafăcute inundă, zi de zi, ecranele televizoarelor, paginile ziarelor, grupurile de socializare pe internet.

O declarație a lui Călin Popescu Tăriceanu era să îmi scape. Am revenit asupra ei. Nu de alta, dar am văzut-o după o altă declarație a europarlamentarului ALDE Norica Nicolai. Ambele atacă „puterea judecătorească”, atacă de fapt ordinea de drept constituțională din România.

Tăriceanu s-a exprimat, lejer, inconștient aș spune, cu privire la CSM! Tăriceanu care acuză peste tot pe cei care pun în discuție hotărârile Parlamentului, legile pe care Parlamentul le adoptă, pozițiile adoptate de liderii Camerelor, considerând să acestea sunt o ingerință în viața și activitatea „puterii legislative”! Ei bine, Tăriceanu, prin această declarație, intră cu picioarele în intimitatea „puterii judecătorești”. Cu aplomb, cu pretenția că celelalte puteri ale statului trebuie să se supună „puterii legislative” care, ce să vezi, este condusă de el, inculpat într-un dosar penal și de Liviu Dragnea, condamnat penal și inculpat în alte dosare penale ca făptuitor.

Constituția este clară, însă el, Tăriceanu și „colegii lui” de fărădelege o încalcă.

Art. 1 alin.(4) din Constituție spune: „Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.”

Până acum, Tăriceanu și Dragnea au încălcat grav acest articol prin subordonarea „puterii executive”! Au subordonat-o Parlamentului dar, și mai grav, au subordonat-o voinței politice a partidelor care au dat miniștrii în executiv. Guvernele coaliției PSD-ALDE-UDMR nu mai urmează „programul de guvernare” aprobat de Parlament la investire, execută „recomandările” partidelor și ale liderilor Senatului și Camerei Deputaților care, zilnic aproape, sunt văzuți că participă la actele de decizie ale Guvernului! Neconstituțional.

Ce spune Tăriceanu:

„Reacţia CSM este una corectă, dar cred că în faţa unei astfel de situaţii mie mi se pare că ar fi trebuit din partea CSM nişte măsuri mult mai ample şi mai rapide, pentru că suntem într-o situaţie cu totul anormală, nu este o banală alunecare de neglijenţă, suntem în faţa unor dezvăluiri cu o amploare nemaivăzută până acum a ilegalităţilor făcute de un grup de procurori şi lucrul acesta azvârle o lumină defavorabilă asupra întregului parchet, pentru că ne putem imagina lesne că astfel de lucruri, dacă au fost până acum tolerate, probabil că s-au întâmplat şi în alte părţi. Dacă CSM doreşte să devină garantul independenţei Justiţiei ar trebui să se mişte mult mai serios în această privinţă”

Toată lumea care urmărește balamucul provocat și promovat de o anume parte a presei știe de acuzațiile aduse de infractori procurorilor DNA de la Ploiești. Totuși, ce observăm, dacă este să fim corecți: „informațiile” cu care lucrează Tăriceanu dar și alții ca el, sunt cele comunicate de presă, verificarea lor urmând a fi făcută de autoritățile competente iar soluția va fi dată de instanțele de judecată competente! Pe informații ale infractorilor, reclamații ale lor, președintele Senatului României acuză membrii „puterii judecătorești” și atrage atenția Consiliului Superior al Magistraturii că se mișcă „neserios” în această cauză! Curat constituțional!

Dacă este să adunăm toate „reclamațiile infractorilor”, multe dintre ele sunt „în mapa profesională” a ministrului justiției Tudorel Toader care a vizitat penitenciarele și a venit din acele vizite cu idei năstrușnice de modificare a codurilor penale și a legilor cu norme penale, atunci ar trebui să desființăm „puterea judecătorească”!

Am spus mai sus că declarația lui Tăriceanu m-a făcut să mă întorc la el pentru că mai înainte tocmai citisem o altă declarație care mi-a atras atenția. Norica Nicolai a făcut o declarație care trebuie analizată. Cele două se leagă! Iar legătura este „procurorul”!

Norica Nicolai afirmă, cu nonșalanță, că „procurorii sunt parte a executivului”, pentru că potrivit art.132 alin(1) din Constituție, „Procurorii își desfășoară  activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției”.

Ei bine, se pare că ALDE și PSD, plus UDMR și PMP,  au găsit „punctul slab” al procurorilor: sunt sub autoritatea ministrului justiției! Numai că, ei uită o decizie a CCR prin care la o „lăcrămație” a lor, aceasta le-a atras atenția că potrivit Constituției, Ministerul Public și procurorii care îl compun fac parte din „Autoritatea judecătorească” care reprezintă „puterea judecătorească” de la art.1 alin(4) din Constituție.

Pentru cei care se uită mai puțin prin Constituție, le rețin atenția asupra organizării acesteia. Astfel, Titlul III - Autorități publice  - Capitolul I privește „Parlamentul”, Capitolul II privește „Președintele României”, Capitolul III privește „Guvernul”, Capitolul IV privește „Raporturile Parlamentului cu Guvernul”, Capitolul V privește „Administrația publică”, Capitolul VI privește „Autoritatea judecătorească”. Acestea sunt autoritățile statului român. Autorități! Capitolul IV face legătura, în constituție, între Parlament și Guvern.

La „Autoritatea judecătorească”, avem 3 secțiuni: Secțiunea 1 - „Instanțele judecătorești”, Secțiunea a 2-a „Ministerul Public” și Secțiunea a 3-a „Consiliul Superior al Magistraturii”.

În cadrul democrației constituționale aceasta este structura autorităților dar este și stabilirea cadrului în limitele căruia autoritățile se pot mișca. Depășirea propriului cadru duce, automat, la încălcarea prevederilor constituționale.

Ce nu vor să vadă politicienii PSD, ALDE, UDMR sau PMP, dar nu numai ei, este imaginea de ansamblu a democrației constituționale. Se leagă de câte o propoziție fără a corobora unele prevederi cu altele.

Procurorii își desfășoară activitatea „sub autoritatea ministrului justiției”. Corect! Dar, același articol 132 spune și cum își desfășoară activitatea procurorii: „ ... potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic ...!”

Se observă și de pe Lună că activitatea procurorilor, reclamată de politicieni, nu are nici o legătură cu ministrul justiției! Pentru că ministrul justiției nu are competența de a se interpune între lege și procurori, nu poate dispune procurorilor cum să se comporte față de suspecți, martori, inculpați, învinuiți, alte persoane cu care procurorii intră în contact pe timpul instrumentării cauzelor penale sau atunci când intervin în numele și pe seama statului în cauzele civile! Detaliile „autorității ministrului justiției” au fost dezvoltate în legile ce privesc instituțiile justiției, cele pe care parlamentarii coaliției nocive PSD-ALDE-UDMR au dorit să le măcelărească dar au fost, deocamdată, opriți de intervenția PNL și ICCJ care au sesizat CCR pentru cazuri de neconstituționalitate în propunerile coaliției nocive.

Coană Nicolai, procurorii nu sunt parte a executivului! Constituția spune că sunt parte a „Autorității judecătorești”! Iar CCR a acceptat această idee chiar dacă a moșmodit o Decizie în care au vorbit de „colaborare” între Parlament și Autoritatea judecătorească, doar pentru a face pe placul vostru. Iar Tăriceanu chiar este plecat cu sorcova din moment ce dă indicații CSM ce să facă, „să se miște mai serios”!

Pentru că Parlamentul României sun conducerea penalilor a luat-o de foarte multe ori „pe arătură”, nu este exclus ca Tăriceanu, Norica Nicolai dar și alți „celebri” parlamentari să considere a fi normal să facă o comisie parlamentară de anchetă a activității CSM. Încă un pas a fost făcut cu Comisia pentru controlul activității SPP (un organism special al statului!) în urma „reclamației” infractorului Liviu Dragnea, președinte al Camerei Deputaților, că i se pare că șeful instituției, grl Pahonțu îl spionează și intervine în mediul politic.

Dacă nu acționăm pentru apărarea „cadrului democrației constituționale” vom ajunge iar sub o dictatură. Una a infractorilor!

Corneliu Coposu

La 11 noiembrie 1995 s-a stins din viață cel care a intrat în istoria post-decembristă ca cel mai aprig apărător al democrației în România. Corneliu Coposu. Omul care a reînregistrat, juridic, PNȚ, ca partid politic român. Adversarul cel mai înverșunat al FSN, cel mai vocal, cel mai hotărât să determine pe români să renunțe la destinul lor legat de neo-comunismul iliescian.

Sunt liberal, pe atunci susțineam aripa tânără a PNL, iar discuțiile cele mai aprige le aveam cu colegii susținători ai PNȚ. Eram puțini liberali și țărăniști față de cei mai mulți care erau feseniști. Corneliu Coposu era modelul lor, al țărăniștilor. Noi, liberalii, aveam alte modele, fie din istoria PNL de dinainte de al doilea Război, fie dintre liberalii „dovediți” după 1989.

Chiar de nu sunt un fan Corneliu Coposu, trebuie să recunosc faptul că puținii ani de după '89 în care acesta a activat politic au fost importanți pentru mine în sensul înțelegerii democrației.

Azi, liberalii, îl comemorează. La statuia „seniorului”. Există un program al TNL, va participa și Varujan Vosganian care va ține și o scurtă cuvântare. Mă gândesc să merg și eu și să pun o floare. O manifestare de respect față de cel care a marcat, profund, viața politică și socială a țării în primii ani ai libertății. Programul începe la ora 12.30. Alexandru, Lilick, Varujan Vosganian și alții vorbesc despre eveniment.

Aseara, la Realitatea Tv, a fost o ora despre democratie.

Am urmarit intalnirea, pentru ca nu ii pot spune confruntare, de la Realitatea TV intre Crin Antonescu, Sorin Oprescu si Kelemen Hunor. Cred ca toata intalnirea ar putea fi catalogata ca un dialog civilizat. Cei trei candidati se respecta si chiar de nu au viziuni comune despre functia de Presedinte al Romaniei, nu au apelat la forme extreme de promovare.

Probabil de aceea realizatorii au retinut si publicat doar informatia ca cei trei nu au aranjamente pentru turul II. Cam putin, desi discutia a fost relativ interesanta.


REALITATEA.NET - Kelemen Hunor, Sorin Oprescu şi Crin Antonescu au negat că ar avea înţelegeri post-electorale

Am impresia ca parerile despre functia de Presedinte ale lui Oprescu si Hunor nu intereseaza ziaristii. Ei doreau "sange" iar cei trei au oferit un colocviu. Fiecare a retinut ce a vrut. Eu retin faptul ca Antonescu isi mentine pozitia de a nu sprijini pe Basescu in turul II si ca transmite acest lucru tuturor celor care il asculta.

Eu cred ca intalnirea celor trei a avut un avantaj direct, prin aceea ca a adus in fata televizorului pentru a urmari emisiunea votantii celor trei candidati. Mai cred ca, la fel ca mine, votantii lui Oprescu si ai lui Hunor au putut sa isi faca o imagine mai buna despre Crin Antonescu. Avand in vedere respectul aratat de cei trei fiecaruia dintre cocompetitorii prezenti in platou, daca nu pentru turul I, atunci pentru turul II, cel care va intra in competitie va avea niste votanti in plus fata de votantii sai obisnuiti.

Stiu ca unii vor gandi superficial si vor considera ca intalnirea de ieri seara de la Realitatea Tv este inutila, pe considerentul ca nici Oprescu si nici Hunor nu au sansa de a influenta rezultatul votului in primul tur. Acestia vor considera voturile date lui Oprescu si Hunor, ba chiar si lui Crin, ca fiind o pierdere. Eu consider ca este un castig. Pentru ca ma gandesc la faptul ca diversitatea punctelor de vedere, sustinuta de personalitati ale vietii politice, intareste viata politica nationala si ne permite sa gandim cu curaj la un model democratic in care libertatea individului este suprema ratiune a statului. Merg chiar mai departe si spun ca aseara am avut dovada vie a modelului de democratie catre care trebuie sa mergem.

Nu pot sa trec mai departe fara a consemna si alte subiecte.

Observ si semnalez abundenta de mesaje catre ostilizare a confruntarii intre cocompetitori a oamenilor din presa. Mai mult, sunt ziaristi care promoveaza, total aiurea, subiecte care nu au rostul in aceasta confruntare pentru functia de Presedinte. Si cei de la Realitatea Tv, si cei de la Evenimentul Zilei si unii de pe la Antene. Subiecte privind economia, agricultura, comertul, invatamantul etc. Total aiurea si, constat eu, in sprijinul evident al lui Traian Basescu si Mircea Geoana care si-au manifestat dorinta de a practica modelul "presedintelui jucator". Adica si Presedinte si "seful" primului-ministru (?!) si, daca este posibil, "seful" Parlamentului, "seful" Justitiei, "seful" Serviciilor etc. Nu mai spun de ideile promovate pe "voxpublica" de retrasii ziaristi de la Cotidianul, un cuibusor de nebunii in sprijinul lui Traian Basescu. Trag concluzia ca aici, la voxpublica, se colporteaza "stirile" care ajung pe piata sub forma barfelor.

Tot aseara, la emisiunea lui Gadea, Mugur Ciuvica a dat replica lui Victor Ponta referitor la subiectul dezbaterii cerute de Geoana pentru vineri: problemele economice. Pe buna dreptate Ciuvica a observat ca un candidat care vine cu un program economic nu va avea cum sa il puna in aplicare daca in Parlament se va constitui o majoritate ostila Presedintelui ales ! Intrebat daca Geoana ajuns Presedinte va respecta majoritatea parlamentara, Ponta a raspuns ca da. Eu nu cred. De ce ? Pentru ca Geoana se vrea "presedinte jucator", dupa modelul lui Basescu.

O lectie despre stat, democratie si drept.

La tinta: statul de drept.

Aduc in fata celor care nu au citit sentinta civila nr. 2873 a Sectiei a VIII de contencios administrativ si fiscal din Curtea de Apel Bucuresti, atat de mediatizata, prin consecinta insa nepomenita prin motivarea instantei de a ajunge la sentinta. Eu pun accentul pe motivarea instantei.

Poate nu spune multe pentru majoritatea cititorilor si a ramas sub forma "stirii" despre cum a fost sanctionat Pogea de CAB, pentru ca a refuzat sa dea salariile integrale judecatorilor. Este si asta important insa eu cred ca are la fel de mare importanta, daca nu chiar mai multa, modul cum au gandit judecatorii aceasta cauza. Acesta este scopul postarii. Sa vedem cum au gandit judecatorii.

Intre parti - reclamant ICCJ si parat MFP - s-a dus o lupta privind respectarea si aplicarea legii in vigoare, folosindu-se ca arme intelegerea notiunilor prevazute in art. 2 alin. (1) lit. n) si j) din Legea nr. 554/2004, actualizata, privind contenciosul administrativ, in special cu privire la "excesul de putere" si "refuzul nejustificat de a rezolva o cerere".

Hai sa le avem in fata ochilor pentru o mai usoara parcurgere a spetei:

- lit. j) refuz nejustificat de a solutiona o cerere - exprimarea explicita, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilata refuzului nejustificat si nepunerea in executare a actului administrativ emis ca urmare a solutionarii favorabile a cererii sau, dupa caz, a plangerii prealabile;
- lit. n) exces de putere - exercitarea dreptului de apreciere al autoritatilor publice prin incalcarea limitelor competentei prevazute de lege sau prin incalcarea drepturilor si libertatilor cetatenilor;

In fapt, ICCJ a inaintat MFP o solicitare de deschidere de credite pentru luna iulie 2009, la fel cum a facut si in lunile anterioare, la care MFP a raspuns prin inapoierea cererii cu recomandarea ca ICCJ sa reanalizeze cererea astfel incat sa nu fie incalcate prevederile OUG 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Raspunsul MFP este complet aiurea. Din titlu se observa ca respectiva OUG se refera la plata unor sume care rezulta din titluri executorii la care statul este obligat, adica la niste abuzuri comise de Stat anterior si la care Statul intelege sa isi corecteze atitudinea prin plata la care a fost supus insa o esaloneaza in timp pentru ca nu are bani. OUG 71/2009 nu are nici o treaba cu salarizarea lunara a functionarilor publici. Iar motivarea actului normativ din preambul este mai mult decat edificatoare.

Aiureala MFP a primit o replica pe masura din partea inatantei. Pun mai jos "o lectie despre stat, democratie si drept" data noua de instanta care a judecat cauza. Am scos din text cele pasaje care nu au relevanta pentru scopul postarii. Am mai facut unele aranjamente in text pentru a scoate in evidenta"lectia despre stat, democratie si drept".

"Curtea apreciaza ca suntem in prezenta unui refuz nejustificat de solutionare a cererii reclamantei, in raport de argumentele care vor fi expuse in continuare.

In primul rand, trebuie reamintit faptul ca, in prezent, principiul legalitatii a devenit un principiu fundamental al tuturor sistemelor de drept, constand in respectarea intocmai a legii de catre destinatarii ei: cetatenii si statul.

In sistemul juridic romanesc, principiul legalitatii este reglementat in art. 1 alin. 5 si art. 16 alin. 2 din Constitutie.

Astfel, primul text constitutional precizeaza faptul ca, in Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.

Pe de alta parte, al doilea text cuprins in Legea fundamentala arata ca nimeni nu este mai presus de lege.

In plus, art. 1 alin. 3 din Constitutie statueaza ca Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.

Este esential ca principiul preeminentei dreptului sa faca parte integranta din cultura administrativa. Intr-un stat democratic, preeminenta dreptului apare ca un raspuns la nevoia de legitimitate, ea fiind necesara pentru exercitiul puterii publice. O buna administrare nu reprezinta un scop in sine, ci un mijloc de materializare a preeminentei dreptului in viata cotidiana.

Aceasta regula fundamentala de ordin constitutional se caracterizeaza prin urmatoarele elemente esentiale:

- orice persoana - fizica sau juridica - este supusa legii;

- orice persoana trebuie sa poata lua cunostinta de drepturile si obligatiile sale prevazute de lege;

- respectarea legii de catre orice persoana poate sa fie controlata de catre judecatori, care sunt independenti in exercitiul functiei lor, iar deciziile judiciare pot fi urmate de executare.

In cazul actelor administrative, legalitatea inseamna recunoasterea caracterului valabil al actelor si al efectelor lor pana in momentul anularii, in baza prezumtiei de legalitate. Chiar daca beneficiaza de putere discretionara, autoritatile publice nu pot ignora legea, a carei organizare a executarii si executare in concret trebuie sa o realizeze.

In instrumentele juridice europene, legalitatea este privita ca un principiu al bunei administrari.

Aceasta conceptie se regaseste in Recomandarea CM/Rec(2007)7 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei, adresata statelor membre ale Consiliului Europei, cu privire la buna administrare - adoptata la 20.06.2007. Art.2 din aceasta recomandare se refera la principiul legalitatii si are urmatoarea formulare:

"(1) Administratiile publice actioneaza in vederea respectarii legalitatii. Ele nu pot lua nicio masura arbitrara, chiar in exercitarea unei puteri discretionare.

(2) Ele respecta ansamblul regulilor de drept intern si international si principiile generale de drept, care le reglementeaza organizarea, functionarea si activitatea.

(3) Ele actioneaza in conformitate cu regulile de competenta si de procedura impuse de dispozitiile care le reglementeaza activitatea.

(4) Ele isi exercita puterile pentru motivele de fapt si de drept care le justifica utilizarea si in scopul pentru care aceste puteri le-au fost atribuite".

Una din conditiile de legalitate a actelor administrative se refera la faptul ca acestea trebuie sa fie emise pe baza si in executarea legii.

De altfel, definitia legala a actului administrativ se regaseste in art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificata: actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice.

Cu alte cuvinte, intre actele administrative si lege exista un raport de subordonare.

Pe linia acestor considerente teoretice se inscrie si practica Curtii Constitutionale din tara noastra, a carei jurisprudenta apara principiul legalitatii, care trebuie sa guverneze activitatea administratiei publice.

In mod constant, instanta romana de contencios constitutional a reafirmat ca legalitatea trebuie sa stea la temelia tuturor raporturilor juridice dintr-un stat de drept.

In acelasi sens, practica administrativa si judiciara la nivel national si european a demonstrat ca exigenta domniei legii guverneaza intreaga activitate a autoritatilor publice.

In conceptia Legii contenciosului administrativ din tara noastra, prin refuz nejustificat de a solutiona o cerere se intelege exprimarea explicita, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilata refuzului nejustificat si nepunerea in executare a actului administrativ emis ca urmare a solutionarii favorabile a cererii sau, dupa caz, a plangerii prealabile (art. 2 alin. 11it. i).

In plus, in raport de prevederile art. 2 alin. 2 din legea anterior amintita, refuzul nejustificat este calificat ca act administrativ asimilat.

Pe de alta parte, art. 8 alin. (1) ultima teza din reglementarea anterior aratata consacra posibilitatea contestarii refuzului nejustificat la instanta de contencios administrativ, de catre cel care se considera vatamat intr-un drept sau interes legitim.

In acest context, trebuie amintit faptul ca notiunea de exces de putere a fost explicitata de art. 2 alin.(l) lit. n) din Legea nr.554/2004, modificata.

Astfel, prin exces de putere se intelege exercitarea dreptului de apreciere al autoritatilor publice, prin incalcarea limitelor competentei prevazute de lege sau prin incalcarea drepturilor si libertatilor cetatenilor.

Limitele dreptului de apreciere din partea administratiei publice sunt date tocmai de limitele drepturilor cetatenilor, prevazute de Constitutie si de lege. Unde incepe dreptul cetateanului, se incheie dreptul de apreciere al administratiei.

Prin urmare, chiar daca legiuitorul utilizeaza sintagme ce semnifica puterea discretionara a administratiei (de pilda: "poate", "are voie" ." ar trebui"), aceasta nu poate fi interpretata ca o libertate in afara legii, ci una in limitele acesteia.

Insa, putem fi in prezenta unui raspuns, care incearca sa dea o aparenta juridica unui comportament ilegal, abuziv al autoritatii. Desigur, administratia publica trebuie sa raspunda conform realitatii faptice, prin raportare la lege, cu respectarea drepturilor omului, astfel cum au fost reglementate de Constitutie si de lege. De altfel, asa cum am aratat anterior, si actul administrativ asimilat trebuie sa fie emis pe baza legii si in executarea acesteia. De exemplu, refuzul de a solutiona cererea, in ceea ce priveste substanta solicitarii, nu poate fi considerat un act administrativ asimilat justificat, atata vreme cat textele invocate, ca temei legal al refuzului, fie nu se aplica deloc in cauza, fie se aplica, prin corelare cu alte texte, care sunt trecute sub tacere.

De altfel, nu orice refuz de a rezolva favorabil o cerere este refuz nejustificat; refuzul are caracter nejustificat numai cand se intemeiaza pe excesul de putere. Pentru a fi vorba de un refuz nejustificat, pe de o parte, trebuie sa fim in prezenta unei comunicari exprese a pozitiei autoritatii publice, careia i s-a adresat cererea, deci, in prezenta unei veritabile notificari, iar pe de alta parte, refuzul de a solutiona favorabil cererea trebuie sa se bazeze pe depasirea limitelor de apreciere, adica pe exces de putere.

De asemenea, putem afirma ca, fata de principiul consacrat de art. 16 alin. (2) din Constitutie, nu este de conceput exercitarea dreptului de apreciere in afara legii.

In concluzie, din lecturarea definitiei legale a refuzului nejustificat, putem remarca faptul ca trebuie sa existe, in primul rand, o manifestare expresa a autoritatii publice, in sensul exprimarii refuzului de a solutiona favorabil cererea, iar, in cele din urma, acest refuz sa denote un exces de putere.

Asa cum s-a relevat in doctrina de specialitate, refuzul, in sine, este asimilat actului administrativ, indiferent la ce se refera; ramane apoi de discutat daca este si nejustificat si daca "vatama un drept recunoscut de lege."

In speta de fata, asa cum s-a relevat anterior, autoritatea parata si-a motivat refuzul de a deschide creditele bugetare pe incidenta prevederilor O.U.G. nr. 71/2009.

In concret, paratul sustine ca, "intrucat cele doua sporuri sunt drepturi salariale obtinute de personalul din sistemul judiciar prin hotarari judecatoresti si nu sunt prevazute de legislatia in vigoare, plata acestora se suspenda in cursul anului 2009, urmand ca plata lunara a sporurilor sa se reia incepand cu anul 2010, in conditiile mentinerii legislatiei actuale."

O asemenea argumentatie echivaleaza, in realitate, cu negarea dreptului la cele doua sporuri aflate in discutie, ceea ce nu poate fi primit.

Pe de alta parte, paratul arata ca "sumele acumulate pana la data de 31.12.2009 vor fi acordate in conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 71/2009".

Asadar, paratul considera ca aceasta creanta, invocata de partea adversa, nu este certa, lichida si exigibila, ceea ce nu are corespondent in realitatea faptica.

In plus, paratul apreciaza ca solicitarea de deschidere de credite bugetare nr. 376/2009, pentru luna iulie a anului curent, la titlul "cheltuieli de personal", in suma de 5.500.000 lei, inregistrata la Ministerul Finantelor Publice cu nr. 294.129/2009, "nu este insotita de acte justificative, din care sa reiasa clar drepturile salariale ce urmeaza a fi achitate, astfel incat sa nu fie incalcate prevederile O.U.G. nr. 71/200911o

Curtea apreciaza ca dispozitiile O.U.G. nr. 71/2009 nu sunt incidente in cauza de fata, pentru motivele ce vor fi relevate in continuare.

In primul rand, ordonanta in discutie, asa cum se arata chiar in titulatura sa, se refera la plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

Preambulul acestui act normativ face trimitere la titlurile executorii emise anterior intrarii in vigoare a ordonantei.

Cu alte cuvinte, este vorba despre titlurile executorii emise anterior datei de 18.06.2009, cand ordonanta a fost publicata in Monitorul Oficial, sub nr. 416.

Pe acest aspect, mai trebuie amintite dispozitiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, republicata, privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, potrivit carora ordonantele de urgenta ale Guvernului intra in vigoare la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea 1, sub conditia depunerii lor prealabile la Camera competenta sa fie sesizata, daca in cuprinsul lor nu este prevazuta o data ulterioara.

De asemenea, art. 3 din O.U.G. nr. 71/2009 prevede faptul ca platile restante la sumele aferente titlurilor executorii aflate sub incidenta prevederilor O.U.G. nr. 75/2008, aprobata cu modificari prin Legea nr. 76/2009, si a dispozitiilor ordinului nr. 1.859/C/2.484/26.650/131/3.774/C/2008 se executa cu respectarea prevederilor art. 1 si 2.

In cauza dedusa judecatii, nu se poate pune problema incidentei art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 71/2009, care mentioneaza faptul ca plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31.12.2009, se va realiza dupa o procedura de executare in perioada 2010-2012.

Un argument in acest sens il constituie faptul ca, din intregul material probator administrat in speta, rezulta ca este vorba de deschiderea creditelor bugetare pentru plata salariilor pe luna iunie 2009, deci, si pentru o perioada anterioara intrarii in vigoare a acestei ordonante.

Mai mult decat atat, chiar daca s-ar accepta punctul de vedere al autoritatii parate, in sensul ca cele doua sporuri salariale isi au originea in hotarari judecatoresti devenite titluri executorii, nu se poate concepe admiterea ideii de retroactivitate a unei norme cu putere de lege.

Art. 15 alin. 2 din Constitutie consacra principiul neretroactivitatii legii, aratand ca legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.

Se cuvine a preciza faptul ca securitatea juridica impune neaplicarea regulilor de drept unor situatii existente inainte de momentul emiterii actului.

Desigur, este important ca acele constrangeri care incadreaza activitatea umana sa fie cunoscute inainte, pentru ca fiecare persoana sa poata aprecia, in cunostinta de cauza, oportunitatea de a actiona.

In practica instantelor de contencios administrativ, neretroactivitatea a fost recunoscuta ca un principiu general de drept, ceea ce i-a permis impunerea lui si actelor administrative.

Trebuie subliniat faptul ca interdictia retroactivitatii actelor administrative nu este numai un principiu interpretativ, ci conditioneaza insasi legalitatea acestor acte.

In speta, instanta de contencios administrativ constata ca este in prezenta unei aplicari retroactive a prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 71/2009, care este o norma cu putere de lege. Aceasta situatie conduce la incalcarea principiului constitutional anterior individualizat.

Ca atare, actul administrativ asimilat, dedus controlului de legalitate al instantei competente, a fost emis cu incalcarea principiului analizat.

De altfel, principiul neretroactivitatii isi gaseste justificarea in necesitatea de a asigura o securitate indispensabila relatiilor juridice existente intre autoritatea publica si persoanele administrate.

Un alt considerent teoretic este acela ca persoana administrata, care si-a adaptat comportamentul in functie de lege, trebuie sa aiba posibilitatea de a se baza, in mod legitim, pe mentinerea situatiei de drept (increderea legitima).

In consecinta, in raport de cele anterior prezentate, o norma de drept nu poate actiona in mod retroactiv.

In alta ordine de idei, instanta constitutionala a precizat ca principiul stabilitatii raporturilor juridice, desi nu este in mod expres consacrat de Constitutia Romaniei, se deduce atat din prevederile art. 1 alin. 3, cat si din Preambulul Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in jurisprudenta sa (decizia Curtii Constitutionale nr. 404 din 10.04.2008, publicata in Monitorul Oficial nr. 347 din 6.05.2008).

Pe de alta parte, Curtea constata ca este vorba despre o creanta actuala, certa si exigibila, in discutie fiind salariul cuvenit pentru luna iunie 2009 intregului personal al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, cu toate componentele sale, asa cum este individualizat in art. 155 din Codul muncii si O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei.

Plata salariului trebuie sa se realizeze conform dreptului comun in materie, si anume:

- art. 156 din Codul muncii - salariile se platesc inaintea oricaror alte obligatii banesti ale angajatorilor;

- art. 161 alin. (1) din Codul muncii - salariul se plateste in bani cel putin o data pe luna, la data stabilita in contractul individual de munca, in contractul colectiv de munca aplicabil sau in regulamentul intern, dupa caz;

- art. 161 alin. (4) din Codul muncii - intarzierea nejustificata a platii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului;

- art. 164 alin. (1) din Codul muncii - nici o retinere din salariu nu poate fi operata, in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege;

- art. 74 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicata - drepturile salariale ale judecatorilor si procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decat in cazurile prevazute de prezenta lege; salarizarea judecatorilor si procurorilor se stabileste prin lege speciala.

Cu alte cuvinte, in raport de toate textele legale incidente, anterior individualizate, plata salariilor nu poate fi blocata, amanata sau esalonata de nici o autoritate publica in alte conditii decat cele prevazute de dispozitiile legale in vigoare.

De asemenea, Curtea apreciaza ca este nejustificat si argumentul paratului, in sensul ca reclamanta nu a anexat la cererea de deschidere de credite bugetare documente justificative, din care sa reiasa clar drepturile salariale ce urmeaza a fi achitate, astfel incat sa nu fie incalcate prevederile O.U.G. nr. 71/2009.

Astfel, reclamanta a depus pentru plata salariului pe luna iunie 2009 documente justificative similare celor prezentate in lunile anterioare ale anului curent, cu incadrarea in limita creditelor bugetare aprobate si conform destinatiei stabilite a sumelor respective, fapt confirmat, de altfel, prin viza de control financiar preventiv din 29.06.2009, aplicata pe Repartizarea creditelor deschise pe categorii de cheltuieli.

Ca atare, Curtea constata ca au fost respectate intocmai dispozitiile art. 12, art. 14 alin. (3), art. 22 alin. (1) si art. 52 alin. (5) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice.

Viza de control financiar preventiv din 29.06.2009 echivaleaza cu acceptarea inaplicabilitatii prevederilor O.U.G. nr. 71/2009 la cazul de fata, data fiind imprejurarea ca Ministerul Finantelor Publice si-a dat acordul pentru deschiderea creditelor bugetare, in limita solicitata si pentru destinatia achitarii salariilor cuvenite personalului reclamantei, dupa intrarea in vigoare a ordonantei in discutie.

In fine, viza anterior aratata recunoaste legalitatea cuantumului sumelor indicate in cererea de deschidere a creditelor bugetare, in conditiile in care a fost vorba de acelasi cuantum si aceeasi compunere a salariului cu cea din perioada ianuarie - iunie 2009.

In alt registru de idei, fiecare stat are obligatia de a furniza resursele necesare pentru ca magistratura sa se achite in mod normal de functiunile sale, obligatie care semnifica si existenta securitatii financiare a magistratului, privita ca o componenta a garantiei independentei.

Astfel, statele sunt obligate sa garanteze prin lege durata mandatului, independenta, securitatea, remuneratia, conditiile de serviciu, varsta de pensionare, criteriile de promovare a judecatorilor in functie de competenta, integritate si experienta.

Independenta judecatoreasca trebuie sa fie asigurata la nivel constitutional sau legislativ, precum si in practica de fiecare zi, in fiecare stat membru al Uniunii Europene.

Prin urmare, fiecare stat are obligatia sa preia principiile fundamentale privind statutul judecatorului existente in Carta Europeana a Statutului Judecatorului si sa le insereze in actele normative interne cu cea mai inalta forta juridica, constitutie sau un alt act juridic cu forta juridica superioara, cum ar fi legea, in functie de supletea sistemelor legislative in cauza si tot astfel sa reglementeze dispozitiile legale care vizeaza statutul judecatorului sau puterea judiciara.

Procedand in acest fel, statelor li se interzice sa modifice statutul judecatorilor sau reguli ale puterii judecatoresti prin proceduri simplificate sau prin acte juridice cu forta juridica inferioara, ceea ce constituie si o garantie a respectarii lor.

In acelasi timp, Recomandarea R (94) 12 a Comitetului de Ministri a Statelor membre privitoare la independenta, eficacitatea si rolul judecatorilor, adoptata la 13.10.1994, precizeaza faptul ca mandatul si remunerarea judecatorilor trebuie sa fie garantate prin lege (principiul L, pct. 2, lit. a, pct.ii).

Tot astfel, Carta Europeana a Statutului Judecatorului arata ca remuneratia si protectia sociala a judecatorului se exercita in raport de un nivel fixat, in asa fel incat sa ii protejeze de presiunile care sunt de natura sa ii influenteze deciziile (principiul 6, pct. 6.1).

Asa cum am relevat anterior, prin Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, legiuitorul roman a statuat ca drepturile salariale ale judecatorilor si procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decat in cazurile prevazute de prezenta lege.

Prin urmare, desi statul roman s-a conformat recomandarilor internationale in materie, prin adresa contestata, autoritatea publica parata s-a manifestat cu exces de putere, atunci cand a refuzat deschiderea creditelor bugetare pentru plata salariilor personalului reclamantei pe luna iunie 2009, cu incalcarea textelor anterior individualizate.

Curtea apreciaza ca se cuvine a releva in speta de fata faptul ca un element necesar al statului de drept este reprezentat de drepturile cetatenilor, in principal dreptul la un recurs eficace in materie civila, avand semnificatia modalitatii in care cetateanul poate exercita un control asupra actelor statului.

In cauza, parata a actionat cu exces de putere, intrucat si-a exercitat dreptul de apreciere prin incalcarea dreptului personalului Inaltei Curti la plata salariului cuvenit pe luna iunie 2009, cu toate componentele sale, care sunt individualizate in carnetele de munca si in actele de stabilire a drepturilor.

De asemenea, Curtea apreciaza ca, in cauza de fata, suntem in prezenta unor drepturi dobandite - dreptul la salariul in cuantumul consfintit in carnetul de munca.

Obligatia autoritatilor statului de a proteja drepturile dobandite deriva din principiul securitatii juridice.

Ca principiu obiectiv, securitatea juridica impune mentinerea unei situatii juridice existente.

In consecinta, pentru toate argumentele de fapt si de drept anterior expuse, in raport de prevederile art. 1, art. 8 alin. 1 si art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, modificata, instanta va admite cererea si va dispune anularea adresei nr. 294.512 din iulie 2009 si va obliga paratul sa deschida creditele bugetare pentru luna iulie 2009, in cadrul capitolului 61.01 - .Autoritati judecatoresti", Titlul - "Cheltuieli de personal", conform solicitarii reclamantei Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Fiind vorba despre o hotarare privind plata salariilor, in temeiul art. 278 pct. 1 C.pr.civ. raportat la art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, hotararea este executorie de drept.

In temeiul art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/20041 instanta va dispune ca executarea prezentei hotarari sa se faca in termen de o zi de la pronuntare.

Este evident ca noi, muritorii de rand, avem un folos din cunoasterea modului cum "a gandit" instanta CAB speta, cum si-a motivat deciziile si, mai ales, cum are de gand, in continuare, sa judece cauzele de contencios in care noi, persoane fizice sau juridice, avem probleme cu abuzurile statului basescian, precum si a oricarei forme de guvernare abuziva cum este aceasta. Pentru ca este evident ca abuzurile administratiei basesciene reprezinta o forma de aplicare a principiilor de organizare si functionare ale statului de drept basescian, portocaliu si rosu.

De fapt, toate instantele care au sectii de contencios administrativ au sau vor avea acelasi discurs despre buna administrare, dreptul cetateanului superior dreptului administratiei, stat de drept etc.

Cu o astfel de gandire la nivelul celei de a III-a puteri in stat simt ca pericolul instaurarii dictaturii basesciene se indeparteaza. Daca instantele isi vor indeplini rolul de aparatori ai statului de drept noua ne va fi mai bine.