Clocește Tăriceanu o comisie specială de anchetă a Parlamentului pentru activitatea ... CSM?

Ici colo apar declarații ale politicienilor din Parlament. O particularitate a acestor declarații o constituie referirea la „puterea judecătorească”. O declarație aici, una dincolo, picătură cu picătură și lumea începe să pună la îndoială „putere judecătorească”. Să o bănuiască de „lucruri necurate”, pentru  că majoritatea declarațiilor politicienilor scot în evidență „lucruri necurate”. Iar politicienii în cauză au o „cheie”: necunoașterea Constituției de către cetățeni, de către consumatorii de informații (știri). În sprijinul politicienilor activează o parte a presei din România. În special presa care are ca patroni persoanele condamnate penal, persoanele urmărite penal, persoanele care știu că urmează să ajungă în fața procurorilor și a judecătorilor pentru fapte care încep să iasă la lumină.

Tot o particularitate a acestor declarații o constituie faptul că „actele și  faptele” membrilor „puterii judecătorești”, blamate public și promovate în media, sunt „construite” la partidele „care suferă din cauza puterii judecătorești” împreună cu redacțiile televiziunilor sau ziarelor cu patroni penali!

Soluțiile date în multe cauze penale, motivările instanțelor de judecată, rezultatele verificărilor autorităților competente să cerceteze cauzele reclamate nu au vizibilitate în presa dominată de jurnaliști incorecți, dependenți de patronii lor penali. În schimb, toate știrile contrafăcute inundă, zi de zi, ecranele televizoarelor, paginile ziarelor, grupurile de socializare pe internet.

O declarație a lui Călin Popescu Tăriceanu era să îmi scape. Am revenit asupra ei. Nu de alta, dar am văzut-o după o altă declarație a europarlamentarului ALDE Norica Nicolai. Ambele atacă „puterea judecătorească”, atacă de fapt ordinea de drept constituțională din România.

Tăriceanu s-a exprimat, lejer, inconștient aș spune, cu privire la CSM! Tăriceanu care acuză peste tot pe cei care pun în discuție hotărârile Parlamentului, legile pe care Parlamentul le adoptă, pozițiile adoptate de liderii Camerelor, considerând să acestea sunt o ingerință în viața și activitatea „puterii legislative”! Ei bine, Tăriceanu, prin această declarație, intră cu picioarele în intimitatea „puterii judecătorești”. Cu aplomb, cu pretenția că celelalte puteri ale statului trebuie să se supună „puterii legislative” care, ce să vezi, este condusă de el, inculpat într-un dosar penal și de Liviu Dragnea, condamnat penal și inculpat în alte dosare penale ca făptuitor.

Constituția este clară, însă el, Tăriceanu și „colegii lui” de fărădelege o încalcă.

Art. 1 alin.(4) din Constituție spune: „Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.”

Până acum, Tăriceanu și Dragnea au încălcat grav acest articol prin subordonarea „puterii executive”! Au subordonat-o Parlamentului dar, și mai grav, au subordonat-o voinței politice a partidelor care au dat miniștrii în executiv. Guvernele coaliției PSD-ALDE-UDMR nu mai urmează „programul de guvernare” aprobat de Parlament la investire, execută „recomandările” partidelor și ale liderilor Senatului și Camerei Deputaților care, zilnic aproape, sunt văzuți că participă la actele de decizie ale Guvernului! Neconstituțional.

Ce spune Tăriceanu:

„Reacţia CSM este una corectă, dar cred că în faţa unei astfel de situaţii mie mi se pare că ar fi trebuit din partea CSM nişte măsuri mult mai ample şi mai rapide, pentru că suntem într-o situaţie cu totul anormală, nu este o banală alunecare de neglijenţă, suntem în faţa unor dezvăluiri cu o amploare nemaivăzută până acum a ilegalităţilor făcute de un grup de procurori şi lucrul acesta azvârle o lumină defavorabilă asupra întregului parchet, pentru că ne putem imagina lesne că astfel de lucruri, dacă au fost până acum tolerate, probabil că s-au întâmplat şi în alte părţi. Dacă CSM doreşte să devină garantul independenţei Justiţiei ar trebui să se mişte mult mai serios în această privinţă”

Toată lumea care urmărește balamucul provocat și promovat de o anume parte a presei știe de acuzațiile aduse de infractori procurorilor DNA de la Ploiești. Totuși, ce observăm, dacă este să fim corecți: „informațiile” cu care lucrează Tăriceanu dar și alții ca el, sunt cele comunicate de presă, verificarea lor urmând a fi făcută de autoritățile competente iar soluția va fi dată de instanțele de judecată competente! Pe informații ale infractorilor, reclamații ale lor, președintele Senatului României acuză membrii „puterii judecătorești” și atrage atenția Consiliului Superior al Magistraturii că se mișcă „neserios” în această cauză! Curat constituțional!

Dacă este să adunăm toate „reclamațiile infractorilor”, multe dintre ele sunt „în mapa profesională” a ministrului justiției Tudorel Toader care a vizitat penitenciarele și a venit din acele vizite cu idei năstrușnice de modificare a codurilor penale și a legilor cu norme penale, atunci ar trebui să desființăm „puterea judecătorească”!

Am spus mai sus că declarația lui Tăriceanu m-a făcut să mă întorc la el pentru că mai înainte tocmai citisem o altă declarație care mi-a atras atenția. Norica Nicolai a făcut o declarație care trebuie analizată. Cele două se leagă! Iar legătura este „procurorul”!

Norica Nicolai afirmă, cu nonșalanță, că „procurorii sunt parte a executivului”, pentru că potrivit art.132 alin(1) din Constituție, „Procurorii își desfășoară  activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției”.

Ei bine, se pare că ALDE și PSD, plus UDMR și PMP,  au găsit „punctul slab” al procurorilor: sunt sub autoritatea ministrului justiției! Numai că, ei uită o decizie a CCR prin care la o „lăcrămație” a lor, aceasta le-a atras atenția că potrivit Constituției, Ministerul Public și procurorii care îl compun fac parte din „Autoritatea judecătorească” care reprezintă „puterea judecătorească” de la art.1 alin(4) din Constituție.

Pentru cei care se uită mai puțin prin Constituție, le rețin atenția asupra organizării acesteia. Astfel, Titlul III - Autorități publice  - Capitolul I privește „Parlamentul”, Capitolul II privește „Președintele României”, Capitolul III privește „Guvernul”, Capitolul IV privește „Raporturile Parlamentului cu Guvernul”, Capitolul V privește „Administrația publică”, Capitolul VI privește „Autoritatea judecătorească”. Acestea sunt autoritățile statului român. Autorități! Capitolul IV face legătura, în constituție, între Parlament și Guvern.

La „Autoritatea judecătorească”, avem 3 secțiuni: Secțiunea 1 - „Instanțele judecătorești”, Secțiunea a 2-a „Ministerul Public” și Secțiunea a 3-a „Consiliul Superior al Magistraturii”.

În cadrul democrației constituționale aceasta este structura autorităților dar este și stabilirea cadrului în limitele căruia autoritățile se pot mișca. Depășirea propriului cadru duce, automat, la încălcarea prevederilor constituționale.

Ce nu vor să vadă politicienii PSD, ALDE, UDMR sau PMP, dar nu numai ei, este imaginea de ansamblu a democrației constituționale. Se leagă de câte o propoziție fără a corobora unele prevederi cu altele.

Procurorii își desfășoară activitatea „sub autoritatea ministrului justiției”. Corect! Dar, același articol 132 spune și cum își desfășoară activitatea procurorii: „ ... potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic ...!”

Se observă și de pe Lună că activitatea procurorilor, reclamată de politicieni, nu are nici o legătură cu ministrul justiției! Pentru că ministrul justiției nu are competența de a se interpune între lege și procurori, nu poate dispune procurorilor cum să se comporte față de suspecți, martori, inculpați, învinuiți, alte persoane cu care procurorii intră în contact pe timpul instrumentării cauzelor penale sau atunci când intervin în numele și pe seama statului în cauzele civile! Detaliile „autorității ministrului justiției” au fost dezvoltate în legile ce privesc instituțiile justiției, cele pe care parlamentarii coaliției nocive PSD-ALDE-UDMR au dorit să le măcelărească dar au fost, deocamdată, opriți de intervenția PNL și ICCJ care au sesizat CCR pentru cazuri de neconstituționalitate în propunerile coaliției nocive.

Coană Nicolai, procurorii nu sunt parte a executivului! Constituția spune că sunt parte a „Autorității judecătorești”! Iar CCR a acceptat această idee chiar dacă a moșmodit o Decizie în care au vorbit de „colaborare” între Parlament și Autoritatea judecătorească, doar pentru a face pe placul vostru. Iar Tăriceanu chiar este plecat cu sorcova din moment ce dă indicații CSM ce să facă, „să se miște mai serios”!

Pentru că Parlamentul României sun conducerea penalilor a luat-o de foarte multe ori „pe arătură”, nu este exclus ca Tăriceanu, Norica Nicolai dar și alți „celebri” parlamentari să considere a fi normal să facă o comisie parlamentară de anchetă a activității CSM. Încă un pas a fost făcut cu Comisia pentru controlul activității SPP (un organism special al statului!) în urma „reclamației” infractorului Liviu Dragnea, președinte al Camerei Deputaților, că i se pare că șeful instituției, grl Pahonțu îl spionează și intervine în mediul politic.

Dacă nu acționăm pentru apărarea „cadrului democrației constituționale” vom ajunge iar sub o dictatură. Una a infractorilor!

Obiectivele politicii externe

Agerpres. Meleșcanu: Președinția Consiliului UE, candidatura României la ONU și OCDE - jaloanele politicii externe

Reuniunea Anuală a Diplomației Române. Ambasadorii primesc obiectivele României în activitatea diplomatică. Ministrul Meleșcanu nu a tratat problemele sub aspect politic de partid (ALDE) ci sub aspectul politicii externe a României cu respectarea liniei de conduită stabilită de Președintele României și cum a fost prevăzută în documentele oficiale. Activitatea diplomației române nu se supune (încă !) voinței politice a liderilor PSD și ALDE sau UDMR care își fac de cap în Parlament.

Doar și pentru o lectură superficială pun mai jos o parte a recomandărilor lui Meleșcanu. Intențiile de politică externe ale României așa cum au fost ele expuse nu se pot realiza fără o convergență cu acțiunile Guvernului pe plan intern. Nu poți face în exterior ceva, îndeplini un obiectiv, fără să ai instrumentele necesare în interior ! De aceea, obiectivele externe ale României sunt legate strâns de îndeplinirea unor obiective pe plan intern. Că place sau nu, toate puterile statului au o contribuție de adus. Fie că este legislativă, fie că este administrativă, fie că este judecătorească.

„Anul acesta vă propun câteva accente speciale: pregătirea Marelui Centenar, președinția noastră la Consiliul UE în 2019, candidatura României pentru un loc de membru nepermanent în Consiliul de Securitate la ONU — cu alegeri în 2019 și candidatura noastră la OCDE. Acestea sunt jaloanele esențiale ale mandatului dumneavoastră. În egală măsură, avem nevoie de o diplomație economică mai clar orientată spre rezultate”

„Interesul României este să revigoreze politicile de dezvoltare în perspectiva convergenței economice și a integrării europene mai profunde. Simultan, trebuie să ne aducem la zi profilul de țară, să ne creștem cu inteligență influența în standardele pe care întreaga noastră societate le merită și le dorește. În plan extern trebuie să atingem nivelul de reputație, respect și recunoaștere care să ne facă mândri ca țară și în calitate de cetățeni ai României. (...) Trebuie să fim mult mai activi în promovarea intereselor naționale ale României pe tema UE, precum și în relațiile bilaterale cu statele membre”

„România s-a comportat în ultimii ani nu doar ca un beneficiar al politicilor NATO, ci și ca un participant activ la definirea și implementarea obiectivelor organizației”

„Am extins dialogul strategic cu SUA, am reluat dialogul politico-diplomatic la cel mai înalt nivel și am îndeplinit încă una dintre condițiile tehnice ale unui interes major pentru cetățenii români — programul Visa Waiver”

„Relațiile cu Federația Rusă vor continua pe baza abordării descurajare și dialog, în coordonare cu partenerii noștri euroatlantici. România dorește bune relații cu Rusia, cu două premise esențiale: respect reciproc și respectarea dreptului internațional. Câtă vreme dreptul internațional este încălcat prin acțiunile Rusiei, vom sprijini pe mai departe politica de sancțiuni a UE”

O particularitate a discursului public în România se regăsește în mulțimea angajamentelor și numărul redus al rezultatelor la finalul perioadei de referință. De când îl avem ca Președinte pe Klaus Iohannis, angajamentele au fost mai puține iar rezultatele au fost mai multe ! Asta nu înseamnă că nu și-a propus mult, înseamnă că nu a promis public mult ! Dacă suntem atenți la lectura recomandărilor lui Meleșcanu, vom observa că obiectivele noi sunt 4 (patru), restul privește continuarea unui comportament în politica externă pentru a trece la un alt nivel (ceea ce este absolut corect !). Două obiective sunt clare și nu există piedici în realizarea lor: pregătirea Marelui Centenar și pregătirea Președinției României la Consiliul UE în 2019. Celelalte două obiective - candidatura pentru un loc de membru nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU și aderarea la OCDE -, pot fi realizate doar dacă România ca stat are performanță. În toate domeniile de activitate. Iar aici puterile statului au un rol  deosebit de important. O guvernare abramburită poate elimina șansele teoretice de realizare a acestor obiective.

Puterea judecătorească: din cele trei puteri e singura calificată !

Întâlnire la CSM. Magistrații CSM au cerut ministrului Toader Tudorel să le ofere o copie a proiectului legii salarizării bugetarilor. CSM nu a fost consultat cu privire la salarizarea magistraților ! Trebuia să bănuiesc. Ministrul Olguța Vasilescu a mărturisit deja că proiectul a fost lucrat mai mult la sediul PSD, peste 80% dintre prevederile lui, probabil cele mai importante, iar grilele de salarizare au fost printre paginile cele mai „ascunse”. Iar de aici, ajungem ușor la concluzia că acest proiect de lege este la „mușchii infractorului Dragnea” și nu o proiecție la care societatea să fi contribuit. Ca atare, este un proiect al PSD și nu al societății !

CSM și uniunile profesionale ale magistraților au cerut Ministerului Muncii dar și Ministerului Justiției să aibă acces la lucrările ce se fac pe legea salarizării bugetarilor însă nu au avut succes. Normal. Doar nu erau să fie invitați la sediul PSD unde proiectul de lege, uriaș ca importanță socială, se pitrocea sub atenta supraveghere a infractorului Liviu Dragnea !

Mi-a plăcut răspunsul lui Toader Tudorel dat magistraților din CSM.

Acceptați că nu la mine e pixul care stabilește salariul și sporurile magistraților. Și eu dacă vreți, dintr-o anumită perspectivă, nu am venit aici ca ministru, sigur, în calitatea asta am venit, dar sunt membru CSM, și din aceeași perspectivă susțin toate demersurile acestei categorii de demnitari și spuneam, cu plăcere de fiecare dată, din cele trei puteri e singura calificată

Da ! Așa este. Dintre cele trei puteri ale statului, singura calificată este puterea judecătorească. Fără nici un dubiu. Este singura putere unde la conducerea instituțiilor ajung cei mai merituoși magistrați. Este singura putere unde primează meritocrația. Celelalte puteri, legislativă și executivă, sunt pline de rebuturi ! În Parlament, colcăie „starea infracțională” prin cei aproape 25% de parlamentari condamnați cu suspendare sau cu procese penale în curs, infractorul Liviu Dragnea fiind chiar președintele Camerei Deputaților iar inculpatul Călin Anton Popescu Tăriceanu fiind președintele Senatului iar la Guvern avem persoane care înainte de a ajunge miniștri erau niște străluciți necunoscuți.

Ei bine, politicienii penali au lucrat, pe ascuns (așa este moda la PSD), legea de salarizare unitară a bugetare stabilind ei care sunt „echivalențele” între diferitele categorii profesionale. Ca o curiozitate pentru mine, din ce am văzut, un actor cu vechime are un salariu mai mare (cu cel puțin 1/3 !) ca un general care comandă câteva mii de oameni și are în responsabilitate valori materiale de milioane de euro (ce să mai spun de colonei sau celelalte grade de ofițer superior care au specializări de nișă !). Nu mai spun de rezultatul social al activității fiecăruia !

Este ciudat că un partid politic dispune asupra „vieții și morții” puterilor statului. S-a dus naibii art. 1 din Constituție. Poate că ar trebui să o schimbăm și să fie scris că PSD organizează statul român după cum vrea mușchii infractorului Liviu Dragnea în aplauzele inculpatului Călin Anton Popescu Tăriceanu.

Sursa: Agerpres (aici și aici).