Se afișează postările cu eticheta rezultate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta rezultate. Afișați toate postările

luni, 23 iulie 2018

Un an de mandat al lui Ludovic Orban la conducerea PNL confirmat de sondaje


Cine nu crede are orbul găinilor. Cifrele sunt lizibile. Rezultatele pot fi verificate.

Rezultatele se văd în sondaje. Unele mai apropiate de dorințele liberalilor, altele mai îndepărtate.

IMAS a făcut un sondaj, lunar, iar USR l-a scos în public. Este un rezultat, o fotografie a lunii iunie. Urmărind rezultatele lunare ale sondajelor IMAS iese în evidență trendul în evoluția publică a partidelor. PNL și USR au un trend în creștere. Depinde de ele să adauge la zestrea pe care o au mai mult.


Alte case de sondare au propriile rezultate. Foarte diferite cu privire la principalii actori politici, PNL și PSD însă asemănătoare când este vorba despre actorii secundari.




Trendul PSD este în scădere în timp ce trendul PNL este în creștere. Mai există un sondaj (independent!), va apare și el în curând, care confirmă faptul că PNL este „umăr la umăr” cu PSD. Iar asta nemulțumește pe unii care ar fi dorit ca ascensiunea PNL să nu aibă o astfel de amploare. Să crească dar ... să crească încet, astfel încât să existe timpul necesar pentru „mutarea bagajelor” în altă barcă.

Pe cine atrage PNL sub conducerea lui Ludovic Orban aflat sub flamura liberalismului-conservator, al liberalismului pentru afaceri, pentru economie, pentru dezvoltare, pentru integrare europeană ...? Exact acele categorii sociale și profesionale care văd un viitor pentru ele și familiile lor. În partea PSD rămân cei care așteaptă de la comunitate, de la stat, de la partid ca problemele lor să fie rezolvate.

Acest grafic ceste elocvent. Baza PSD este în electoratul peste 56 de ani! Diferența între baza electorală a PSD și baza electorală a PNL și USR este imensă, șocantă chiar. Ca o curiozitate, de imagine, desigur, baza electoratului PNL este formată din persoanele cu vârsta între 18 și 55 ani, aproape în părți egale, la egalizate cu baza PSD formată din persoane peste 56 de ani! Iar asta spune ceva!


Nu spun o noutate afirmând că PSD depinde de subdezvoltare pe când PNL este dependent de dezvoltare. De aceea PNL va atrage persoanele care privesc în viitor și nu la talonul de pensie. Iar discursul președintelui Ludovic Orban și acțiunile politice ale PNL, arătate în prima imagine pusă la articol, sunt cele care au arătat că opțiunea politică PNL este cea care permite oricărei persoane să își prevadă viitorul, o viitoare guvernare PNL fiind predictibilă cu privire la dezvoltare și regim constituțional în România.

Câteodată este bine să te uiți cu atenție și la rezultatele sondajelor „adversarilor” politici! Se mai umblă cu creionul, dar nici chiar așa de mult.

luni, 25 septembrie 2017

Un rezultat care nu prea mulțumește


Die Welt dă o situație pe care o prezintă ca finală.


- 246 parlamentari

- 153 parlamentari
-   94 parlamentari
-   80 parlamentari

-   69 parlamentari
-   67 parlamentari


Parlamentul german va fi compus din 709 parlamentari. Cel mai mare număr de parlamentari din istoria Republicii Federale Germane. Ziarul are o concluzie: va fi mai scump, nu neapărat mai eficient. Ca o părere personală: mie mi se pare normal ca un Parlament să nu aibă un număr fix de membri. Numărul lor va varia în funcție de populația țării dar, trebuie lăsată și o marjă de creștere sau de scădere pentru situația în care există un minim de voturi pentru partidele politice care se înfruntă într-o circumscripție. Acum suntem în fața unei creșteri. De la 678 de parlamentari în prognoză s-a ajuns la 709 !


O variantă vehiculată intens pentru o alianță de guvernare CDU/CSU-FDP-GRUNE ar avea 393 de parlamentari față de un minim de 355 care ar reprezenta acel 50%+1.

Angela Merkel a cerut lui Martin Schulz să se mai gândească dacă trece în opoziție.

Unii politicieni germani o acuză pe Merkel că „a distrus” în anii anteriori FDP-ul, astfel că acest partid nu a mai intrat în Parlament la alegerile anterioare iar acum, după un mandat în alianță cu SPD, a distrus SPD-ul, dovadă fiind scorul enorm de scăzut al SPD - 20,5%.

Angela Merkel a comunicat faptul că CDU/CSU sunt condamnați că conducă Germania pentru perioada următorului mandat pentru că nu au contra-candidați. Este puțin probabil ca SPD să poată aduna în jurul lui o alianță SPD-DIE LINKE-GRUNE-FDP care ar avea un număr de 369 de parlamentari. Prezența DIE LINKE, extrema stângă, nu este agreată de formațiunile celelalte. DIE LINKE și AfD sunt „oile negre” ale politicii germane. Extrema „stângă” și extrema „dreaptă” sunt în „război” cu toate celelalte formațiuni politice.

Angela Merkel are dreptate. Orice altă combinație politică fără CDU/SDU nu are șanse de supraviețuire. Ba, mai mult, șansele să se formeze sunt atât de mici încât poate fi catalogată ca „nerealizabilă”.

O prietenă spunea că primele reacții ale liderilor formațiunilor  politice parlamentare într-o emisiune publică au fost de „fugă de la locul faptei” (traducerea mea !). Angela Merkel se străduia să îi lămurească că Germania trebuie condusă, că trebuie să participe la viitoarea guvernare. Normal, o guvernare care are în frunte pe cancelarul Angela Merkel.

SPD are mare nevoie de timp pentru a se reface. Are nevoie de un adversar politic cu care să ducă lupta politică. Populația germană nu a avut încredere în SPD-ul care aflat la guvernare împreună cu CDU/SDU critica politica guvernului ! Martin Schulz are dreptate să ducă partidul în opoziție. Criticile lui la adresa politicilor lui Angela Merkel vor fi mai bine receptate de electorat și, la următoarele alegeri, SPD ar putea obține mai multe locuri în Parlament.

FDP a crescut fiind în opoziție. A criticat politicile CDU/SDU și SPD, aflate la guvernare. Și-a clarificat bazinul electoral. Presa germană, engleză, franceză îl califică ca fiind „partidul pro-afaceri”. Nu îi convine poziția de partid la guvernare. Are și un istoric „nefericit” cu Angela Merkel care i-a copleșit și i-a aruncat în afara Parlamentului în 2013. Nu au avut răspuns politic la acțiunile lui Merkel ca parteneri de guvernare. O participare acum la guvernare i-ar duce în situația de dinainte de anul 2013 cu o posibilă altă excludere la următorul exercițiu electoral dacă, în această posibilă alianță, nu obține acele poziții guvernamentale care să le permită să execute un serviciu public pentru propriul electorat. Din acest motiv major, Angela Merkel va trebui să facă un compromis. Major.

GRUNE nu este atât de radical, după părerea mea. El este în creștere iar aceste alegeri i-au oferit unele atuuri. Poluarea ca urmare a unei minciuni a constructorilor de automobile, industrie în care au bazinele electorale CDU/SDU și SPD ! Eliminarea din fabricație a automobilelor poluante și trecerea la fabricarea automobilelor ecologice este un atu puternic de care GRUNE se va ancora. Ei sunt pe trendul european al combaterii poluării.

Toți au dreptate când spun că „marea imigrație” a născut AfD. Germania nu a avut partide extremiste. Acum are. Chiar două. La dreapta AfD (Alianța pentru Germania) iar la stânga au DIE LINKE. Ambele sunt anti-europene. AfD susține, vehement, ieșirea din „zona euro”. În viziunea lui Merkel însă, o astfel de variantă nu este de acceptat. Germania controlează economia europeană iar euro îi este instrumentul. Cât privește imigranții, Angela Merkel a dat un răspuns: a înțeles mesajul germanilor ! Ca atare, politica germană se reîntoarce la controlul sever al imigrării.

Rezultatele sunt cunoscute. Să vedem ce va reuși Angela Merkel să negocieze cu eventualele partide parlamentare. Martin Schulz are o poziție „radicală” acum, „vreau în opoziție”, dar nu este exclus ca o anumită negociere să permită SPD să revină la sentimente mai bune. Acum,  normal, sunt foarte supărați. Dar, trebuie să recunosc faptul că SPD ar fi mai apropiat de politicile CDU/SDU decât alte partide !

Die Welt (aici) are un articol interesant cu privire la pozițiile posibililor parteneri de guvernare cu privire la aspectele importante ale politicilor partidelor. Pentru Merkel va fi foarte complicat să împace „și capra și varza”.

marți, 29 august 2017

Obiectivele politicii externe

AgerpresMeleșcanu: Președinția Consiliului UE, candidatura României la ONU și OCDE - jaloanele politicii externe

Reuniunea Anuală a Diplomației Române. Ambasadorii primesc obiectivele României în activitatea diplomatică. Ministrul Meleșcanu nu a tratat problemele sub aspect politic de partid (ALDE) ci sub aspectul politicii externe a României cu respectarea liniei de conduită stabilită de Președintele României și cum a fost prevăzută în documentele oficiale. Activitatea diplomației române nu se supune (încă !) voinței politice a liderilor PSD și ALDE sau UDMR care își fac de cap în Parlament.

Doar și pentru o lectură superficială pun mai jos o parte a recomandărilor lui Meleșcanu. Intențiile de politică externe ale României așa cum au fost ele expuse nu se pot realiza fără o convergență cu acțiunile Guvernului pe plan intern. Nu poți face în exterior ceva, îndeplini un obiectiv, fără să ai instrumentele necesare în interior ! De aceea, obiectivele externe ale României sunt legate strâns de îndeplinirea unor obiective pe plan intern. Că place sau nu, toate puterile statului au o contribuție de adus. Fie că este legislativă, fie că este administrativă, fie că este judecătorească.

Anul acesta vă propun câteva accente speciale: pregătirea Marelui Centenar, președinția noastră la Consiliul UE în 2019, candidatura României pentru un loc de membru nepermanent în Consiliul de Securitate la ONU — cu alegeri în 2019 și candidatura noastră la OCDE. Acestea sunt jaloanele esențiale ale mandatului dumneavoastră. În egală măsură, avem nevoie de o diplomație economică mai clar orientată spre rezultate

Interesul României este să revigoreze politicile de dezvoltare în perspectiva convergenței economice și a integrării europene mai profunde. Simultan, trebuie să ne aducem la zi profilul de țară, să ne creștem cu inteligență influența în standardele pe care întreaga noastră societate le merită și le dorește. În plan extern trebuie să atingem nivelul de reputație, respect și recunoaștere care să ne facă mândri ca țară și în calitate de cetățeni ai României. (...) Trebuie să fim mult mai activi în promovarea intereselor naționale ale României pe tema UE, precum și în relațiile bilaterale cu statele membre

România s-a comportat în ultimii ani nu doar ca un beneficiar al politicilor NATO, ci și ca un participant activ la definirea și implementarea obiectivelor organizației

Am extins dialogul strategic cu SUA, am reluat dialogul politico-diplomatic la cel mai înalt nivel și am îndeplinit încă una dintre condițiile tehnice ale unui interes major pentru cetățenii români — programul Visa Waiver

Relațiile cu Federația Rusă vor continua pe baza abordării descurajare și dialog, în coordonare cu partenerii noștri euroatlantici. România dorește bune relații cu Rusia, cu două premise esențiale: respect reciproc și respectarea dreptului internațional. Câtă vreme dreptul internațional este încălcat prin acțiunile Rusiei, vom sprijini pe mai departe politica de sancțiuni a UE

O particularitate a discursului public în România se regăsește în mulțimea angajamentelor și numărul redus al rezultatelor la finalul perioadei de referință. De când îl avem ca Președinte pe Klaus Iohannis, angajamentele au fost mai puține iar rezultatele au fost mai multe ! Asta nu înseamnă că nu și-a propus mult, înseamnă că nu a promis public mult ! Dacă suntem atenți la lectura recomandărilor lui Meleșcanu, vom observa că obiectivele noi sunt 4 (patru), restul privește continuarea unui comportament în politica externă pentru a trece la un alt nivel (ceea ce este absolut corect !). Două obiective sunt clare și nu există piedici în realizarea lor: pregătirea Marelui Centenar și pregătirea Președinției României la Consiliul UE în 2019. Celelalte două obiective - candidatura pentru un loc de membru nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU și aderarea la OCDE -, pot fi realizate doar dacă România ca stat are performanță. În toate domeniile de activitate. Iar aici puterile statului au un rol  deosebit de important. O guvernare abramburită poate elimina șansele teoretice de realizare a acestor obiective.

duminică, 7 mai 2017

După Olanda a urmat Franța și va urma Germania


Le Monde este în vervă. Se numără voturile. Macron a câștigat. Detașat. Marine Le Pen l-a sunat și l-a felicitat. Evaluările făcute de sociologii francezi, sociologi nu ca cei de la noi sinecuriști la Antena 3, au urcat procentele estimărilor pe timpul numărării voturilor. Au venit, la ei, normal, date care confirmă niște premiere. Cel mai mai mare absenteism de după 1969, cel mai mare număr de voturi albe etc.

Important este faptul că liberalul Emmanuel Macron este, din această seară, noul președinte al Franței. Ales la 39 de ani. L-a depășit și pe Napoleon care a fost ales la 40 de ani.

Tot important este faptul că Franța are un președinte liberal. S-au săturat francezii de dreapta rigidă și stânga speculativă. Au ales un liberal, un centrist, pentru că Franța vrea să redevină, spune Macron, sufletul Uniunii Europene. Iar aici avem semnalul dat de alegătorii francezi. Sunt pro-Uniunea Europeană.

Rezultatul alegerilor de astăzi lasă loc la surprize pentru parlamentarele din iunie. Vor merge francezii pe varianta liberalismului, votând „En marche !” ? Care partide vor da voturi pentru partidul lui Macron ? Care va fi configurația politică a viitorului Parlament ?

Trebuie să observăm că Franța este a doua țară deosebit de importantă pentru Uniunea Europeană care confirmă la vot apartenența la Uniunea Europeană. Primii au fost olandezii, chiar dacă la ei liberalii pro-europeni au obținut mai puține voturi. Eu cred că alegerile din Olanda au încurajat pro-europenii din Franța. Mai cred că Brexit-ul le-a oferit francezilor un motiv suficient de puternic pentru a întări apartenența Franței la Uniunea Europeană. Au și vesticii „problemele” lor istorice. Urmează Germania. Un examen electoral în landul Schleswig-Holstein a dat câștig de cauză CDU, partidul lui Merkel. Landul a fost un fief al SDU ! Este posibil ca CDU să preia guvernarea de la SDU.

Președintele Klaus Iohannis a felicitat pe Emmanuel Macron pentru victorie. Agerpres.
Felicitări Emmanuel Macron pentru victoria importantă pentru Franța și pentru Europa! Trăiască Parteneriatul strategic dintre România și Franța!
Angela Merkel, prin purtătorul de cuvânt, tot pe Twitter, a transmis mesajul:
Felicitări. Victoria dv. este o victorie pentru o Europă puternică și unită și pentru prietenia franco-germană
Să observăm că mesajele de felicitare ale României și Germaniei cuprind, în centrul lor, Europa.

Normal. Pentru că Macron a declarat
Je défendrai la France, ses intérêts vitaux, son image. J’en prends l'engagement devant vous. Je défendrai l’Europe, c’est notre civilisation qui est en jeu, notre manière d’être libre. J'oeuvrerai à retisser les liens entre l’Europe et les citoyens. J’adresse aux nations du monde le salut de la France fraternelle.
Mesajele de felicitare transmise lui Emmanuel Macron de liderii europeni și ai lumii, consemnate de Le Monde, vorbesc despre viitorul lor, împreună, în Europa. Vorbesc despre obiectivele lor în Europa, în termenii de evoluție a Uniunii Europene stabilite în ultimul timp.

Jean-Claude Junker îl felicită
Félicitations @EmmanuelMacron! Heureux que les Français aient choisi un avenir européen. Ensemble pour une #Europe plus forte et plus juste
Într-un comunicat de la Londra, Theresa May îl felicită pe Macon
Prim-ministrul îl felicită cu căldură pe președintele ales Macron cu ocazia succesului său electoral. Franța este unul din aliații noștri cei mai apropiați și așteptăm cu nerăbdare să colaborăm cu noul președinte asupra unui spectru larg de priorități comune
Voi urmări ce se mai petrece pe scena politică. În special la britanici, pentru că acolo s-a făcut o campanie intensă pro-Le Pen. Au sperat că Franța va alege un Frexit. Alegerea lui Macron nu este de bun augur, mai ales în urma primelor lui declarații ca președinte al Franței ales. Mâine vom vedea alte declarații.

luni, 12 decembrie 2016

O situație mai mult decât clară. PNL a pierdut acolo unde au fost complicități.

M-am uitat pe centralizatorul de la HotNews. Situația pe județe este destul de clară. Mi-am propus să iau ca exemple județele în care PSD are mai puțin de 40%, PNL are ceva „substanță”, exceptând județele în care UDMR este absolut fabulos. În cinci județe, UDMR este „jupânul”. Restul, sunt pe acolo.

Constat că PSD a luat în foarte multe județe peste 50%. Ba, în unele a luat chiar mai mult. Iar la peste 45% nu mai există logică să acuzi pe cei de acolo că nu au făcut muncă politică. Te uiți la datele statistice puse la dispoziție de INS și îți faci, ca partid, politici pentru ele, politici care pot fi puse în aplicare. Care pot fi sprijinite în Parlament, pot fi puse în operă în administrația publică locală. Nu ai cum face muncă politică cu promisiuni teoretice și parada modei în fața celor care au stomacul lipit de șira spinării. Este o prostie. Mai ales când în mesajele PSD au apărut cu insistență idei privind sprijinul pe care PSD îl va acorda acestora prin darea unor salarii mai mari chiar de mâine, a unor pensii mai mari chiar de mâine, când le vor da case și locuri de muncă de mâine. În timp ce PSD s-a adresat „stomacului” și „portofelului” cetățenilor, PNL a făcut teorie economică, teorie politică, a acceptat dialogul sofisticat. Între teoreticieni și practicieni, cetățenii au ales practicienii.

Acum să arăt unde PNL a făcut ceva față.

Senat              PSD         PNL      USR      UDMR   ALDE   PMP     PRU

ALBA            36.88 36.92 5.86       3.51       6.13       5.36 2.51
ARAD           35.43 32.41 7.5        8.03       4.97       5.16 2.84
BIHOR          33.52 27.68 4.37      23.71       4.11       2.06 2.69
BRASOV       37.58      21.83        4.78        6.18       6.23       4.69       4.04
CLUJ            26.14       27.98      15.3       14.55        5.06       3.29 3.52
ILFOV          40.3         29.51       13.68       0.21        6.07       5.73 2.65
SALAJ         29.63 26.97 5.38     25.31        5.02       3.61 3.41
SIBIU           27.67 39.87       14.14        1.95       4.18      4.34 2.72
TIMIS          37.41 27.16       12.34        3.88       5.83      5.58 2.27

DIASPORA   9.98       26.23      28.34        2.42        3           24.76 3.5

BUCUREȘTI  37.66    12.8       24.53        0.23        7.86         8.84       3.5

Cameră

ALBA            35.68        37.08       5.95        3.41      6.03          5.35       2.44
ARAD            34.7          32.67       7.08        7.96      4.45          4.44       2.69
BIHOR           33.74        26.95       4.44      23.45      3.88          2.04       2.42
BRAȘOV       36.66        20.95      13.83       6.08      5.91          4.36       4.33
CLUJ              25.91        27.62       5.29     14.49      5.39          3.15       3.3
ILFOV            39.96        29.54      13.52       0.13      5.83          5.5         2.34
SALAJ            28.86        26.79       5.35     25.21      5.11          3.55       3.28
SIBIU              28.22        39.54     14.07        1.9        3.7           4.1         2.56
TIMIȘ             35.48         25.61     12.68       3.93      5.96          5.66        2.24

DIASPORA     9.98         26.04      27.92      2.38      2.9          23.97        3.65

BUCUREȘTI  38.27        11.97      25.14      0.2        6.2        7.17        3.47

Doar în 3 județe PNL depășește PSD. Toate trei legate: Sibiu, Alba și Cluj. Și punct !

Aradul ține aproape de PSD, dar acolo a apărut USR. Unde a apărut USR a scăzut PNL. Normal. Pentru cine vrea să priceapă !

Bucureștiul a confirmat la votul politic pentru PNL situația de la locale. Când îți spun doi indivizi că ești „beat”, te duci la culcare. De două ori bucureștenii au refuzat PNL și au ales USR. Au votat cu PNL doar unii dintre membrii partidului și familiile lor (dar nici asta nu este sigur !). Comportamentul duplicitar al liderilor la locale, când au „validat” USB, când s-au milogit de USB și de GDS confirmă dezastruoasa finalitate de la parlamentare. USR și GDS au fost mai toxice pentru PNL decât ALDE, PMP și mai nou ANR-ul lui Marian Munteanu care a făcut un mare „fâs”. Chiar dacă a pierdut membri plecați la ANR, PMP, ALDE și PSD, toxicitatea a venit de la USR și GDS. Aici trebuie pus punct. Susținătorii USR din PNL să plece la USR. Poate vor fi primiți.

Câtă apă va mai curge pe Dâmbovița pentru a constata că „intelectualii lui Băsescu” sunt toxici pentru PNL ?!

Poporul are întotdeauna dreptate.


La Hotnews este o situație care se actualizează permanent. După cum se vede, România a redevenit roșie. Roșie ca focul, cum era sintagma cu peste un sfert de secol în urmă când se vorbea despre cravata de pionier. E roșie cravata mea ca focul. Pionierii de ieri „și-au luat țara înapoi”, așa cum le-a promis infractorul Liviu Dragnea și inculpatul Călin Anton Popescu Tăriceanu, marii câștigători ai acestor alegeri. Alții nu sunt. Deși nu este exclus ca alături de cei doi să fie cei de la USR și PMP (care se pare că intră în parlament).

UDMR s-a instalat confortabil pentru încă 4 ani de zile în Parlament. Nu este exclus ca ei să colaboreze cu puterea roșie pentru că au alte interese de promovat.

PNL este, evident, perdantul politic. Merită sau nu, nu are importanță. Eu observ că există un puternic curent misogin împletit cu invidia feminină când este vorba despre o femeie care conduce PNL. Este posibil ca misoginismul și invidia feminină să fie printre cauzele care au dus la aceste rezultate dar și la absenteism. Pentru că absenteismul, în special al celor de până în vârsta de 45 de ani este imens.

Ce va fi în PNL va fi în PNL. Și va fi ! Problema acum este ce va fi în viitor în România, nu în PNL !

Dominați de gândirea superficială, văd că mai toată lumea este preocupată de ce va fi în PNL. Presa poartă către consumatori preocupările tuturor privind soarta PNL. Absurd ! Ce va fi în țară în viitor nu preocupă pe mulți. Oare cum și-au gândit voturile acești oameni ? Să se răzbune pe PNL ? Cred că este o dovadă de idioțenie.

Care va fi viitorul României sub dominația severă a PSD și ALDE ? Mai susținem politicile Uniunii Europene ? Mai rămânem membri ai Uniunii Europene ? Mai susținem politicile NATO ? Mai rămânem membri ai NATO ? Mai respectăm criteriile economice care ne-au adus stabilitatea macroeconomică de până acum ? Mai continuăm politice agricole comune ? Mai acordăm Justiției independența sau nu ? Pe cine alegem partener strategic în continuare ? Rusia sau celelalte state ale Uniunii Europene ? Cum vom acționa în relația cu SUA ? Mai respectăm criteriile politice ale statelor democratice ?

Tăriceanu deja s-a pronunțat cu privire la Justiție. Îi pregătește funia să o „spânzure”. Iar comentatorii în loc să vadă asta se uită cu jind la „răzbunările” din interiorul PNL. Promisiunile lui Tăriceanu cu privire la viitor și propunerile PSD ne îndepărtează de democrație. Când vii cu propunerea de a desemna ca prim-ministru o persoană aflată pe timpul executării unei condamnări penale nu mai ești o societate democratică. Devii o dictatură. Acesta este viitorul ? Opoziția cu adevărat democratică are acum în viitorul Parlament doar PNL. USR are deja orice altă poziție politică decât democrația. Iar de PMP nu are rost să mai vorbesc. Cu Băsescu senator ne-am dat naibii !

Este de analizat, de rumegat, de decis în cunoștință de cauză.

Poporul a ales. Unii prin votul dat PSD, ALDE alții prin absența care a permis majoritatea PSD și ALDE. Nu pot crede că au ales social-democrația. Au ales partidul PSD care le-a promis marea cu sarea. Au ales persoanele care s-au plâns că au fost condamnate politic sau că li s-au făcut dosare politice. Iar asta ne spune că educația alegătorilor este deficitară. Pentru a ne prosti pe toți, alegătorii au ales ca învățământul să fie condus pe viitor de cea care l-a adus la dezastru: Ecaterina Andronescu și aliații ei.

Nici acum nu pot pricepe de ce 60% dintre cei cu drept de vot ne-au transmis că lor „li se fâlfâie” de cine conduce România ! În ziua votului și-au găsit altceva de făcut. Unii chiar și-au planificat să nu fie acasă în ziua votului. Iar acum vin și dau cu parul. Chiar le-a dispărut bunul simț ?

Înclin să cred că toate măsurile luate de Guvernul Cioloș pentru transparentizarea activității guvernului, a ministerelor și a celorlalte entități guvernamentale vor dispare. Ba, înclin să cred că Sebastian Ghiță va reveni în forță cu programele lui cumpărate cu milioane de euro și „țepene”, adică inutile. Iar dacă este să consider declarațiile anti-justiție a celor din PSD și ALDE, vom asista la blocarea acesteia prin modificările legislative pe care Tăriceanu și cei din PSD, cum ar fi Șerban Nicolae, le-au promis.

Au votat 39,49% din cei cu drept de vot. Ceilalți peste 60% nu au treabă cu viitorul țării. Să ne fie de bine.

luni, 11 iulie 2016

Băsescu a început să „reevalueze” summit-ul de la Varșovia, fără a înceta să spună prostii. Măi să fie !


Aflat la una din televiziunile favorite, România Tv, Băsescu a scos pe gură niște cuvinte care îi contrazic primele reacții, acide, la adresa rezultatelor pentru România a summit-ului NATO de la Varșovia. Nu este culmea să vedem cum la o analiză mai corectă a propozițiilor spuse de Băsescu individul se cam contrazice. Dacă ne uităm la declarațiile lui din urmă, vom observa că predicțiile lui sunt total aiurea, nici una realizată.

În fine, hai să vedem ce spune individul.

Iau de la Agerpres, îmi convine mai mult. Am mai mereu sentimentul că jurnaliștii de la Agerpres se comportă corect față de cititor.

Este evident că informațiile sunt și în ziarul de casă al lui Traian Băsescu, Evenimentul Zilei, numai că aici sunt structurate în așa fel încât imaginea să fie complet defavorabilă Președintelui Klaus Iohannis.

Voi face unele comentarii pentru a-mi susține punctele de vedere.


  • Summit-ul NATO a fost cel mai dur summit pe care eu l-am văzut — am participat la cinci, dar cel mai dur și nu amenințător, preventiv la adresa Rusiei: 'Atenție că sunteți la linia roșie!'. Se lasă și poartă de dialog, dar nu așteptând, ci înarmându-ne. Spre exemplu, pentru Marea Neagră se are în vedere întărirea capacităților aeriene și navale care se vântură prin Marea Neagră. România s-a întors cu poziții globale și aici încercarea de a trage foloase din eșecuri e copilărească. România avea un succes dacă avea o brigadă NATO pe teritoriu și nu o brigadă românească. Dar nu s-a putut, nu s-a putut. Dar tratează lucrurile la nivel global, pentru că Marea Neagră este reconfirmată ca fiind zonă de risc și de instabilitate, ca și Marea Baltică, ca și Marea Mediterană. Deci avem foloase de securitate, dar nu proiecte naționale

Acest paragraf din declarațiile lui Băsescu are unele lucruri bune și altele care, evident, sunt exagerări care însă nu afectează ideea de bază.

România s-a întors cu poziții globale”, recunoaște Băsescu. Tot aici Băsescu recunoaște că „pentru Marea Neagră se are în vedere întărirea capacităților aeriene și navale care se vântură prin Marea Neagră”.

Aceste recunoașteri răstoarnă, pur și simplu, toate alegațiile aceluiași Băsescu din alte propoziții. Ei bine, recunoașterea unei poziții globale la nivelul NATO și UE, nu este de colo ! Poziția globală se referă la interesul strategic pentru securitatea NATO și UE în sud-estul spațiului NATO și UE, pe teritoriul statelor membre și la Marea Neagră. În plus, poziția globală are în vedere și vecinătatea R. Moldova, Ucraina și Georgia. Faptul că în urma negocierilor României, Bulgariei, Turciei s-a ajuns la această apreciere la summit-ul NATO de la Varșovia este un succes. Faptul că SUA și Marea Britanie au susținut aceste cereri ale României și celorlalte țări vecine este iar un succes. Pentru că stabilirea „interesului strategic” al NATO pentru zona Mării Negre duce, obligatoriu, la proiecte strategice pentru această zonă, la programe militare, economice, la activități de implementare, la instruire în concordanță cu noua realitate, la dotare, la multe altele. Ca să nu mai spun de finanțare până la atingerea nivelului de siguranță propus.

Hai să vorbim puțin și despre brigada multinațională pe care România a propus-o la summit și care a fost aprobată, sub comanda românească !

Băsescu nu pricepe unele lucruri. Nu este singurul. Președintele Iohannis are bunul simț să precizeze că militarii știu mai bine despre ce este vorba.

Brigada multinațională oferită de România are comanda românească, este subordonată unui comandament de divizie NATO sub comandă românească, este o nouă unitate a NATO, la fel ca unitatea de la Deveselu, la fel ca alte unități militare ale NATO puse la dispoziția Alianței de alte state europene sau de peste ocean. Afirmația lui Băsescu este dovada că individul nu pricepe despre ce este vorba: „România avea un succes dacă avea o brigadă NATO pe teritoriu și nu o brigadă românească”.

Armata României și-a propus să ajungă să se integreze mai mult în sistemul NATO. Participăm cu efective la structuri militare ale NATO constituite de alte țări. Mie mi se pare normal ca Armata română să își fi propus să ajungă să aibă o structură militară proprie acceptată ca structură a NATO. Acum i s-a recunoscut capacitatea de a da NATO o structură de nivel brigadă. O unitate operativă care primește și o zonă de responsabilitate NATO. Teritoriul României, teritoriul Bulgariei, la nevoie teritoriul altor state acolo unde NATO are nevoie să deplaseze trupe pentru operații de descurajare a unui eventual agresor. Este cu totul și cu totul altceva decât o unitate operativă a României care are competență legală doar pe teritoriul României.

Băsescu, în dorința de a denigra, de a se poziționa ca mare „înțelept al neamului”, face analize „ca la piață”. Compară mere cu pere. Ei bine, nu este așa.

O brigadă militară multinațională a NATO are, deja, alte standarde față de o brigadă a unei țări, a Armatei acelei țări. Prezența unor efective din armatele altor țări impune o adaptare a standardelor pe care unitatea militară respectivă le avea până la transformare. Este vorba despre standarde NATO care se vor aplica respectivei unități militare. Aici este vorba despre comandă, instruire, logistică, rezerve etc.

Comanda brigăzii nu va mai fi pur română. Da, comandantul și mare parte dintre ofițerii din comandamentul brigăzii vor fi români. Alții însă, vor veni din alte state. Nu în mod obligatoriu din statele de unde vin efectivele care vor compune unitatea militară. Pot veni din oricare alt stat membru NATO după cum consideră comandamentul NATO din Europa că este necesar. Pot veni din SUA, din Canada, din Germania, din Franța, din Italia ca să nu mai spun despre cei din Bulgaria și Polonia care vor veni având trupe în compunerea brigăzii. Subordonarea brigăzii va fi la Comandamentul de divizie NATO aprobat ca funcțional la acest summit aflat în România și, mai departe, la Comandamentul NATO situat în Italia.

Din punctul de vedere al logisticii, brigada multinațională va beneficia de o atenție sporită. Din partea statului român. Sunt sigur că la propunerea avansată de România au fost atașate și garanții de asigurare logistică. Infrastructura rutieră, feroviară, aeriană, de telecomunicații, de comunicații radio, comunicații pe internet, infrastructura sanitară, de educație etc. Sursele de aprovizionare cu hrană, de pe plan local dar și din import, intra și extracomunitar, sursele de apă, sursele de aprovizionare cu combustibil, capacitățile de întreținere a tehnicii militare, de reparare și de înlocuire a tehnicii defecte, uzate, depășite etc.

Nu trebuie uitată asigurarea confesională în preajma locurilor unde brigada își va avea locațiile.

Acolo unde brigada multinațională va avea locuri de dislocare se vor modifica, îmbunătăți, schimba organizarea administrativă a localităților. Este nevoie de locuințe, este nevoie de magazine cu produsele necesare familiilor militarilor, este nevoie de spitale și școli, este nevoie de locuri de recreere, este nevoie de grădinițe etc.

Așa cum s-a îmbunătățit situația edilitară la Mihail Kogălniceanu de Constanța, la fel cum se îmbunătățește situația la Deveselu, la fel va fi în toate locațiile în care această brigadă multinațională își va avea locațiile. Peste tot va avea de câștigat industria locală.

Prezența brigăzii multinaționale a NATO, alături de alte unități ale NATO în România, permite o dezvoltare economică locală iar de aici, la o dezvoltare economică la nivel zonal sau național nu mai este mult.

Băsescu și „aliații lui” nu au priceput mai nimic. Tocmai faptul că brigada multinațională va fi românească este marele câștig. Dacă ar fi fost de la alt stat, după un timp ar fi plecat. Toate măsurile de asigurare logistică arătate mai sus ar fi fost temporare ! Nu permanente cum se prefigurează acum.

Dacă tot am început „să dau cu parul”, să continui. Spune Băsescu: „tratează lucrurile la nivel global, pentru că Marea Neagră este reconfirmată ca fiind zonă de risc și de instabilitate, ca și Marea Baltică, ca și Marea Mediterană. Deci avem foloase de securitate, dar nu proiecte naționale”. 

Îl contrazic. Nu am cum. Prostia spusă de Băsescu este mult prea mare. Folosul de securitate este el însuși un proiect național ! Mai mult, folosul de securitate este dat, în mare parte, în sarcina României pentru a fi realizat. Iar asta, ei bine, asta înseamnă proiecte naționale de dezvoltare. Înseamnă cercetare științifică în domeniul militar - este prevăzută în documentul final al summit-ului -, înseamnă industrie care să asigure forțele militare să își îndeplinească misiunile - industria auto, industria agricolă, industria roboților, industrii legate de construcții, de telecomunicații, de IT etc.

Să trec la un alt citat:


  • Am participat la cinci summit-uri și nu am văzut atât de frecvent pronunțat și în scris în actele oficiale ale Summit-ului cuvântul 'descurajare'. Deci politic NATO va fi să descurajeze agresivitatea Federației Ruse oriunde s-ar întâmpla ea și face referire la Marea Baltică, Marea Neagră, Nordul Oceanului Atlantic și Marea Mediterană, zone de risc. Și tot timpul documentul vorbește despre descurajare și pe urmă despre apărare. Descurajare și apărare. Pune accent pe cele trei elemente clasice de descurajare, forțe navale, forțe aeriene, forțe terestre și elementul de boltă, descurajarea nucleară. Iar aici vine și precizează documentul Summit-ului că sistemul antirachetă este complementar sistemului de descurajare nuclear (...) Când ai riscuri de securitate și 1% nu ai dreptul să nu le iei în considerare, să iei maxime măsuri pentru a face și din cel 1% risc să îl duci către zero. Măsurile pe care le ia NATO acum sunt măsuri stricte de descurajare


Limitat, omul, limitat. Foarte limitat.

A descuraja înseamnă a face pe cineva să își piardă încrederea, speranța. Normal că aici nu avem doar o acțiune de a descuraja Rusia sau agresorii teroriști ci punem în „cântar”, în văzul lor, capacități de apărare capabile să contracareze acțiunile lor.

Cine a urmărit analize serioase ale summit-ului de la Varșovia, ar fi constat că NATO are o capacitate redusă de transfer al unor forțe militare în teatrele de operațiuni de interes din cauza unor probleme legate strict de statele membre NATO. Pentru a deplasa forțe NATO pe teritoriul unor țări membre este nevoie de aprobarea parlamentelor, în unele cazuri sau ale guvernelor. Deplasarea din Germania în țările baltice a unor efective militare NATO, cu tehnica de luptă aferentă, a durat 11 zile ! Enorm ! Rușii nu au aceste impedimente. Ei transferă efective în 24 de ore de la un teatru de operațiuni la celălalt, pentru că tot teritoriul lor le aparține. Este una din marile deficiențe ale NATO în Europa.

Mai mult, culoarul de transfer din Polonia în țările baltice a unor efective militare NATO are o lățime de peste 100 km, foarte fragil, expus unor lovituri ale rușilor atât dinspre Marea Baltică (inclusiv Kaliningrad) cât și dinspre Rusia sau Belarus.

Nici aici, în sud-estul Europei și al NATO nu suntem într-o situație mai bună. Înființarea unei brigăzi multinaționale NATO prin transformarea unei brigăzi românești cu contribuția Bulgariei și a Poloniei (evident că mai târziu vor veni și alte state !), elimină o parte din acest deficit. Brigada are zonă de competență militară teritoriul României și al Bulgariei și, prin participarea Poloniei, și teritoriul Poloniei. Dacă la această brigadă ar veni și forțe militare din Ungaria și Slovacia, teritoriul ei de competență militară s-ar extinde.

Nu degeaba s-a vorbit la summit despre un Acord NATO de tip Schengen. Riscurile constatate în urma comportamentului agresiv al Rusiei față de statele europene membre NATO și UE impun o abordare diferită a participării statelor la eforturile de apărare ale NATO. Îndrăznesc să spun că și Declarația Comună NATO-UE își va avea rostul ei în această problemă.

Însăși ideea unei grupări navale NATO la Marea Neagră are în vedere o libertate de mișcare a statelor membre NATO riverane la Marea Neagră în apele teritoriale sau în zonele contigue ale acestor state cu navele militare care execută misiuni în Marea Neagră în folosul Alianței (în folosul tuturor statelor membre NATO !).

Toate aceste „realizări” de la summit au în spate analize de risc identificate în legislația statelor membre NATO, în comportamentul guvernelor statelor membre NATO, în infrastructura statelor membre NATO, în afară de comportamentul Rusiei.

De aceea este important să înțelegem că acest summit are o mare importanță. Trebuie să înțelegem că NATO a constatat că poate deveni nefuncțional din cauza statelor care îl compun. De aceea o mare parte dintre deciziile NATO sunt legate de măsuri care să ducă la eliminarea riscurilor interne. Iar de aici la îngrijorarea Rusiei cu privire la aceste măsuri nu este decât un singur pas. Nu mărimea forțelor dispuse de NATO în diferite țări îngrijorează Rusia ci măsurile ce se iau pentru a permite forțelor NATO să se deplaseze în Europa acolo unde este nevoie de ele, cu efectivele și tehnica de care dispun sau de care este nevoie, constituie marea „spaimă” a Rusiei. Europa de Este urmează să își schimbe infrastructura rutieră, feroviară, aeriană, navală, să o asigure (să o apere) pentru a permite o apărare eficientă a teritoriului acestor țări. Iar asta nu place Rusiei. Pierde inițiativa.

Băsescu se face de râs. Nu trebuie să ne mire. A gândit, de foarte multe ori ca o bibilică, gândește la fel în continuare.

duminică, 12 iunie 2016

Protestul USB este doar pentru imagine nu pentru rezolvarea situației !


Nu am stat la televizor să văd transmisiile în direct ale „amplului” protest din Piața Universității pentru apărarea intereselor candidatei USB la primăria Sectorului 1 București, Clotilde Armand. Cuvintele reporterilor de la fața locului dar și al moderatorilor din platouri erau ... manipulatoare.

În primul rând, protestul are la bază o situație parțială a rezultatelor votului pentru primari în Sectorul 1. Parțială și nu definitivă. În seara alegerilor, 5 iunie 2016, BEC numărase sub 50% din buletinele de vot. Mult sub 50%. Clotilde avea, atunci, un ușor avans față de candidatul PSD. Avea. Pe măsură ce numărarea voturilor avansa, Clotilde nu mai avea avansul până s-a ajuns la egalitate iar candidatul PSD a început să avanseze.

Zburdalnicii salvatori ai Bucureștiului s-au gândit că iese de o agitație propagandistică dacă reușesc să se adune în piața publică, de față cu televiziunile și dacă pot da niște mesaje că sunt mai mulți decât bănuiește lumea.  Au ieșit, disciplinat și conștiincios, între 300 și 500 de persoane !

Cifra care ne arată câți susținători are USB în această campanie de protest la adresa BEC este mică. Foarte mică pentru o acțiune a „societății civile” care a participat. De aceea am pus poza lui Liiceanu și nu a fostei candidate Clotilde Armand. Înclin să cred că dacă se adunau toți protestatarii „societății civile” interesați de USB nu depășeau dublul celor prezenți. Nu adunau mai mult pentru că votul primit de USB, mai peste tot, nu era pentru USB ci a fost o formă de protest. Nu știu împotriva cui. Lumea vorbește că a fost un vot împotriva PNL, împotriva dreptei românești etc. Este lipsită de logică o astfel de abordare. La putere este stânga, încă, prin majoritatea celor care ocupă funcțiile de decizie la nivelul administrației publice. Nu mai spun de majoritatea parlamentară dominată copios de PSD. Niște oameni au protestat votând candidații USB. Și în 2000 am avut un astfel de vot când ne-am trezit cu Vadim Tudor în turul 2 la prezidențiale alături de Ion Iliescu. La fel ca în 2000, formele acestea de exhibiționism electoral ne-a procopsit cu Ion Iliescu pentru încă 4 ani Președinte al României și cu Guvernul Năstase. Nu ne-am făcut sănătoși de atunci. Rezultatul acestor alegeri este dovada.

Îmi pun întrebarea: unde sunt cei 21.000 de electori ai Clotildei Armand care se regăsesc, după cum spun cei de la USB și cei care susțin acest demers al USB, în buletinele de vot favorabile lor ? Pentru că ei sunt cei înșelați în așteptările lor, ei sunt cei care au dorit (dacă au dorit) să aibă franțuzoaica ca primar. Ei, electorii, nu sunt de față. Nu sunt de față pentru că votul lor a fost neserios. A fost un vot dat ca să fie. A fost un vot „pesimist”, „sictirit”.

Liiceanu a avut posibilitatea să tacă dar nu a făcut-o. A vorbit. A spus prostii. Își permite, este ditamai „gurul” tinerilor frumoși și furioși care vor să salveze Bucureștiul, chiar dacă nu au făcut mare brînză, ba chiar l-au dat cu cățel și purcel PSD-ului condus de Dragnea cel moral. Și acest aspect ar trebui mai mult judecat pentru că efectele încep să se vadă. Salvatorii au băgat Bucureștiul în cazanul cu smoală al Iadului socialist.

As vrea sa protestez la ideea ca desi exista oameni politici condamnati pentru fraudarea votului in 2012, s-ar parea ca acest demers inimaginabil pentru o democratie autentica mai exista azi la noi. Daca nu ar fi nicio problema, nu vad de ce nu s-ar renumara voturile sau de ce nu s-ar reface alegerile”, a gângurit Liiceanu în fața microfoanelor pentru a fi auzit de o întreagă țară.

Acest „s-ar părea” are o mare problemă. Cine constată că „se pare” ? Candidatul, partidul care îl susține, alegătorii ? Pe ce bază se ajunge la concluzia că „se pare că” ? Pe impresia subiectivă a celui care își dorește puterea sau pe baza rezultatelor efective, recunoscute potrivit legii de o autoritate publică ? Autoritatea publică a vorbit, oficial, a luat decizii care sunt opozabile erga omnes așa că USB are calea deschisă către acțiunile de contestare a alegerilor în fața instanțelor de judecată competente.

Biroul Electoral Central, în cadrul ședinței de astăzi, nu a admis nicio cerere de anulare a alegerilor sau de renumărare a voturilor”, a declarat purtătorul de cuvânt al BEC.

Precizăm că eventualele neconcordanțe regăsite pe site-ul Biroului Electoral Central, la secțiunea Statistici, au fost determinate de caracterul preliminar și provizoriu al informațiilor postate anterior. Aceste neconcordanțe au fost remediate ca urmare a soluțiilor pronunțate de birourile electorale de circumscripție în soluționarea contestațiilor formulate asupra valabilității voturilor exprimate, respectiv a identificării și remedierii în condițiile legii a unor erori sau necorelări în procesele verbale ale birourilor electorale ale secțiilor de votare”.

Liiceanu, transformat în purtător de cuvânt al USB, a încercat să provoace nemulțumirea populației prin introducerea dubiului asupra acțiunii post votare. Nici mai mult și nici mai puțin acuză furtul, denaturarea rezultatelor de a ajuns să propună nu doar renumărarea ci chiar refacerea alegerilor. Cumva, nu se deosebește cu nimic de PSD, în folosul căruia a lucrat temeinic din poziția „susținător ascuns”. Să se voteze până iese USB. Ce mama naibii !

Prin intermediul HotNews am ajuns la cei de la Contributors. Tot susținători USB. Iar acolo, autorul încearcă să dovedească manipularea rezultatelor introducând tot felul de idei. Făcând o analiză „la grămadă”, pe numărul de electori și poziționată exclusiv pe competitorii Clotilde Armand și Daniel Tudorache - prin excluderea nepermisă a celorlalți competitori -, autorul „demonstrează” că dreptatea este de partea USB. Numai că, intenționat sau nu și-a lăsat „o portiță”. Portița impune condiția.

Este vorba despre „omogenitatea alegătorilor” din Sectorul 1. Autorul care se joacă cu numerele face o comparație, pe baza declarației anterioare a celor de la USB (posibil abuzivă, ireală !), că acolo unde USB a avut observatori, Clotilde Armand a ieșit câștigătoare. Măi să fie ! Acolo unde nu a câștigat, este în secțiile de vot unde USB nu a avut observatori. Parol ! Noi nu avem de unde ști aceste lucruri, observația/reclamația USB venind înainte cu mult timp ca rezultatele finale să fie anunțate. Ceea ce mă îndeamnă să cred că totul a fost o înscenare, protestul de sâmbătă fiind cireașa de pe tort. Autorul aproape că exclude posibilitatea ca alegătorii Sectorului 1 să nu fie omogeni ! Fascinant ! Toți alegătorii Sectorului 1 sunt omogeni ? Alo, nene, ce fumezi ? De ce nu este posibil ca în unele secții de votare să fi votat alegătorii arondați cu alți candidați ? De ce ar trebui ca ei să voteze, neaparat, fie cu Clotilde fie cu Daniel ? Bașca faptul că te contrazici, atunci când folosești exclusiv ideea voturilor anulate. Iar aici, apar și „contribuțiile” din comentariile la articol, unde unii declară că este posibil ca unele voturi anulate să aibă ștampile pe Clotilde și pe un alt candidat. Că a doua ștampilă a fost pusă în secția de votare de către cineva pentru a anula votul pentru Clotilde ... bla, bla, bla. Dar dacă, inteligenților, votul este pentru alt candidat și punerea pe Clotilde îi anulează aceluia scorul mai bun ?

Pentru presă, pentru nevoia de scandal aducător de rating, se vede doar ideea promovată de Nicușor Dan, Clotilde Armand, gurul Liiceanu, bârfa lui Moise Guran și alte astfel de contribuții scabroase. Adevărul însă, este în altă parte. Citind atent ce a comunicat BEC, trag concluzia că votul a fost corect. Nimic nu este perfect, dar nici nu pot accepta să iau de bune aberațiile celor de la Contributors, Revista 22, România Curată, GDS, SAR etc. Poate că în loc să înșir toate aceste ONG-uri și jurnale on-line ar trebui să scriu doar USB.

Reafirm ce am mai spus în alt articol pe blog. USB este creația „intelectualilor lui Băsescu” care au ajuns la concluzia că le trebuie un partid al lor. Asta după ce au încercat să facă „partidul lor” din PDL-ul condus de Băsescu și au fost trimiși la plimbare.

vineri, 10 iunie 2016

Fiecare să își asume deciziile. Așa este corect. Deciziile personale au dus la victoria PSD în multe locuri.

Este o întreagă nebunie în media, pe internet, oriunde te uiți și ai acces la ce spune unul sau altul.

Bucureștenii „furioși” acuză PNL că a pierdut alegerile în București. Culmea, bucureștenii „furioși” nu au fost la vot sau dacă au fost, și-au anulat votul. Alți bucureșteni „furioși” au votat cu alte formațiuni politice. Ei bine, bucureștenii „furioși” și presa acuză PNL. Alo, bre ! Nu cumva sunteți ipocriți ?

Eu am votat cu PNL și îmi asum votul. Consider că am făcut exact ce trebuie. Nu am câștigat și nu dau vina pe nimeni din afara PNL. Iar în interiorul PNL nu acuz candidații, am altele de acuzat. Nu poți da vina pe o persoană, anume. Au fost decizii luate în comun. S-au ales soluții care nu au dat rezultate. Există timp pentru corectură.

Bucureștenii „furioși” cer capete tăiate la PNL. Ce vorbiți măi, oamenilor ? Pentru ce ? Din moment ce nu ai fost la vot, din moment ce ai votat cu altul, cum poți să vii acum și să susții că ești votant PNL ? Partidul, cu oamenii pe care îi are, ți-a făcut o propunere, ție, bucureșteanului devenit „furios”. Ce ai făcut cu propunerea PNL ? Te-ai șters la fund cu ea ?

Te-ai uitat la candidați. Nu ți-a plăcut „X”, nu ți-a plăcut „Y”. Ai protestat când au fost desemnați și prezentați candidații PNL. S-a greșit de către PNL când a schimbat candidații după cum a vrut „poporul” care era iubitor de alt partid și cam certat cu democrația din moment ce nu a venit la vot sau și-a anulat votul. A schimbat candidații ca pe ciorapi și a rămas cu procentul de votanți care reprezintă nucleul dur al partidului. Nucleul care a rămas, o parte a fostului nucleu devenind prin ALDE sau PMP aliat al PSD. Ba, de ce să nu o spun, cei care au votat cu Nicușor Dan și USB tot pe Firea sau ceilalți candidați ai PSD au susținut. Acolo unde USB sau PMP nu au avut candidați, voturile s-au dus la PNL. Unde au avut liste de consilieri, voturile s-au dus la USB și PMP. Numai cine nu vrea nu înțelege treaba.

Nu ți-au plăcut candidații și ai decis să nu sprijini PNL, să nu îl învestești să realizeze programul liberal de dezvoltare a Bucureștiului și a sectoarelor capitalei luate în parte. Treaba ta. Ai gândit superficial. Candidatul PNL ar fi pus în operă programul politic al PNL. Nu ai gândit până acolo. A fost greu să gândești ? Eu trag concluzia că tu, bucureșteanul „furios” de astăzi, nici nu ai fost atent la programul candidaților PNL. Nici acum nu știi ce ai pierdut pentru că nu ai fost la vot, pentru că ți-ai anulat votul, pentru că nu ai înțeles mesajul votului util. Ai votat cu cei care nu au nici o capacitate să te reprezinte. Ai repetat „succesul” electoral al celebrului Dan Diaconesu - în direct.

Bucureștenii „furioși” sunt oripilați de ideile lui Firea. Voi sunteți cei care ați asigurat victoria ei în alegeri. Înseamnă că voi doriți să obțineți toate angajamentele luate de Firea și ceilalți câștigători ai PSD de la sectoare.

Ca să fie clar. PNL pleacă la drum, în București, de la aproape 12%. Membrii și susținătorii fideli. Față de ei trebuie să fim deschiși și să le spunem ce am constatat. Să le spunem unde este eroarea, unde a fost o decizie nefericită, unde am greșit. Cu ei mergem mai departe, atât pentru întărirea partidului în continuare cât și în campanie. Nu avem treabă cu USB/USR, cu PSD, cu PMP, cu M10 sau cine știe care formațiune politică se mai află pe scena politică. PNL trebuie să crească, trebuie să transmită mesajele corecte din punct de vedere ideologic, trebuie să se adreseze acelui electorat care poate înțelege și accepta politica liberală. PNL trebuie să facă politica oamenilor care vor să construiască, care vor să progreseze.

joi, 9 iunie 2016

Instrumentul politic numit PNL la ora „reviziei”.

S-au terminat alegerile locale. Situația PNL nu este rea. Este mai bună decât cea provocată de celebra ordonanță a traseiștilor concepută de Dragnea, care a modificat neconstituțional regulile stabilite anterior privind statutul aleșilor locali. Alegerile au resetat sistemul. Plecăm la un nou drum de 4 ani cu guvernările pe care comunitățile locale le-au ales. Fie mergând la vot, fie stând acasă, fie mergând la distracție - la mare, la munte, la spectacole etc.

Diferitele „hărți” cu rezultatele alegerilor circulă în presă, concepute de jurnaliști, pentru a da o imagine după cum sună interesul celui care comandă „lucrarea”. Toate au „hibe”. Nu trebuie aruncate la coșul de gunoi pentru că fiecare în parte poate fi folosită pentru un anume tip de analiză, pentru a obține o anumită informație. Ar fi o greșeală imensă să acuzi în stânga și în dreapta pe baza lor. Ar fi dar ... uite că tocmai acesta este scopul pentru care au fost create !

Crin Antonescu spunea, cu ceva timp în urmă, că partidul politic este un instrument cu ajutorul căruia un grup de oameni, asociați ca urmare a unor interese comune, a unor principii asupra cărora au căzut de acord în prealabil ajung la putere. Partidul „instrument” trebuie să aibă o anumită calitate pentru a da rezultatele scontate. Cei care îl mânuiesc trebuie să știe să îl folosească. Nu este exclus ca un instrument de bună calitate să dea rezultate slabe din cauza greșitei folosiri. Peste aceste considerente, trebuie să cunoști „instrumentul” adversarului politic și modul în care adversarul îl folosește. Atunci când subestimezi un adversar, subestimezi instrumentul folosit de acesta, subestimezi modul în care îl folosește, poți avea surprize neplăcute.

PNL a obținut rezultate remarcabile în unele comunități locale unde se consideră că „tradițional” este fieful adversarului politic PSD. În unele comunități locale, PNL a confirmat faptul că este preferat de către populație. În alte comunități locale, PNL a scăzut. Iar în altele, ca să fiu elegant, nu și-a revenit. Toate aceste stări trebuiesc judecate temeinic, fără grabă, absolut fără grabă, fără emoții, fără ingerința „străinătății”, eliminând pe acei „lideri providențiali” - cum se reclamă astăzi Theodor Paleologu sau Cristian Bodea. Într-un partid politic, „tabloul” se pune pe perete. Nu i se dă funcție de conducere. Într-un partid politic nu există „prietenii”, există interese. Într-un partid politic nu există „lideri mesianici”. Există lideri care performează. Liderii sunt aleși pentru angajamentele pe care și le-au luat și programele pe care le-au prezentat, nu pentru linia politică a familiei. Este perfect adevărat că poți onora unul dintre membrii familiei care a performat în folosul PNL dar este la fel de adevărat că nu toți membrii unei familii merită a fi onorați. Mai ales cei care s-au plimbat ca „ceva” într-o căldare din punct de vedere politic.

În fine, hai să vedem ce se întâmplă cu „instrumentul” politic numit Partidul Național Liberal. Să îl asemui cu un cuțit. Nu devin „geometrist”, dar este un bun exemplu. PNL este un cuțit cu vechime. A fost el mai subțirel, a fost mai gros, a fost mai bont, a fost mai ascuțit, a avut mânuitori mai buni, a avut și mânuitori mai slabi. De niște ani de zile, „cuțitul” PNL s-a păstrat la o grosime medie potrivită, mult crescută față de perioada de revenire de la 1990. Mai mult, ultima fuziune liberală (eu așa o consider), a adus în PNL un plus de calitate. A adus mai mulți luptători și a pierdut mai mulți gânditori și suporteri care vedeau în PNL doar un motiv de noblețe socială. Instrumentul PNL s-a lungit fără însă a avea aceeași calitate pe toată lungimea lui. Nici nu se poate. Ar fi ceva perfect, este practic imposibil.

Mă gândesc la un proverb chinez vechi. Curtea cu ziduri puternice are poarta slabă, curtea cu poarta puternică, are zidurile slabe. La aceste alegeri, eu constat că PNL și-a întărit zidurile și a slăbit la poartă. Poarta fiind Bucureștiul. Arată Bucureștiul a poartă mare însă a decăzut din statutul de „poartă ornamentală”. Ar fi o crimă să se renunțe la „zidurile” ridicate în țară pentru a întări poarta numită București. De aceea, aici la București trebuie adoptate unele măsuri care să îl apropie de restul țării, în limita posibilului. În București nu poți lua decizii ferme, nu poți lua angajamente mari. Mai important este să avem în restul țării forța partidului, pentru că în restul țării se obțin parlamentarii, membrii viitorului Guvern al PNL. În restul țării se obține recunoașterea populației, nu în București. Bucureștiul are o particularitate (comună marilor comunități, mai în toată lumea). Este labil social. Este o comunitate tulbure. Este o comunitate emotivă, ușor de tulburat de mici grupuri de anarhiști politici sau de aventurieri politici.

Ieri a avut loc lunga ședință a BPN al PNL. S-au spus vorbe, s-au dat verdicte, s-au făcut declarații. Foarte multe dintre vorbele aruncate de media în piață nu au acoperire. La fel cum nu au acoperire nici afirmațiile unor liberali. Afirmații pe care le consider excentrice. Se știu ei, nu îi mai pomenesc.

S-a acreditat ideea revenirii lui Crin Antonescu la conducerea PNL. Pe lângă multe afirmații făcute de Crin, una ar fi bine să fie reținută. Crin a refuzat. Nu dorește să revină pentru a fi „câinele polițist”. Excelentă observație ! Restul declarațiilor făcute de Crin Antonescu, prin telefon, la Realitatea Tv au o mai mică importanță. Crin și-a dat seama că cei care îi doresc întoarcerea sunt niște egoiști care, neputând performa, îl cer pe el să le rezolve problemele. Dacă l-ar fi însoțit cinstit la alegerile euro-parlamentare din 2014, dacă nu ar fi fost trădat la acele alegeri, Crin ar fi rămas pe poziție și poate că proiectul lui ar fi fost dus la un bun sfârșit. Poate că nu ar fi existat problemele actuale în interiorul partidului. Poate, spun așa ca să nu dau cu parul.

Ieri, la ședința lungă a BPN al PNL, s-au calmat emoțiile unora de prin București sau cu anumite interese în București. Au fost și replici răutăcioase (comportament specific liberal !). Până la urmă, s-a dat „Cezarului ce este al Cezarului”. S-a ajuns la mintea cea de pe urmă fără a mai încerca tot felul de „ghidușii” politicianiste. Urmează alte și alte ședințe pentru că trebuie să se facă aprecieri corecte de persoane care au capacitatea de a le face.

„Cuțitul” a intrat pe mâna „tocilarilor” din PNL care au obligația de a vedea de ce s-a ciobit în „gură” la București, la Hunedoara sau în alte părți. Pentru că în alte părți avem unele situații „ciudate”. Situații care au o cauză. Fie proasta gospodărire a respectivelor comunități de către conducerile liberale anterioare, ceea ce presupune o mai atentă alegere a candidaților, fie transformarea comunităților respective în sensul scăderii numărului persoanelor capabile să își asigure existența. Fie prin mutarea în comunitățile mai mari capabile să le ofere locuri de muncă și o viață mai ușoară, fie prin migrație în țări străine unde speranța unei vieți mai bune este mai tentantă. Dacă se găsește o astfel de explicație, atunci va trebui ca „tocilarii” PNL să găsească și metoda de revigorare a respectivelor comunități dacă zona are capacitatea de a deveni independentă economic, dacă există posibilitatea dezvoltării unor activități lucrative la specificul zonei.

Ce facem la București ? Aceasta este întrebarea ! Cum să lucrăm la București cu cei care merg la vot ? IRES a dat niște date. Procentele sunt mari însă numărul de alegători care au mers la vot este mic. Degeaba laudă presa USB că a luat 30% din care 60% sunt dintre cei cu studii. Cei care le au cu aritmetica pot constata că cei 30% sunt din cei 40% care au fost la vot, adică mai puțin de jumătate din numărul bucureștenilor, că cei cu studii superioare care au mers la vot și sunt până în 40 de ani nu ocupă un cvartal cu blocuri comune de 8 etaje. Despre ce vorbim atunci ?

La noi este și mai rău. Un anume procent îmi stă pe creier. Membrii PNL au votat cu USB în proporție de 15% ?! Alți 10% dintre membrii PNL au votat cu alte formațiuni politice ! Cum naiba ? Eu chiar îmi pun întrebarea dacă membrii PNL au fost la vot ! Nici nu mai îndrăznesc să mă gândesc la câți dintre susținătorii tradiționali ai PNL au fost la vot sau cum au votat aceia. Spun un simplu „naiba știe” și merg mai departe. Nu mai avem timp de finețuri. La București s-a făcut o campanie care nu a dat rezultate. Nu cred că s-a făcut distincție între electoratul bucureștean și electoratul comunităților locale mai mici. Nu ar strica să vedem de ce a câștigat Boc la Cluj, de ce a câștigat Robu la Timișoara, de ce a câștigat Bolojan la Oradea, de ce a câștigat Falcă la Arad, de ce a câștigat Flutur la Suceava și așa mai departe. Bănuiesc, nu acuz, că la București s-a adoptat o politică greșită. S-au căutat lideri și nu proiecte. Proiectele au rămas la libera alegere a candidaților, fiecare având propriile opțiuni. A ieșit un talmeș-balmeș. Nu a fost un proiect al PNL, mare, tare, clar, puternic, proiectiv, palpabil. Ce să înțeleagă lumea din fiecare proiect prezentat: al lui Cristi Bușoi (proiect foarte bun), apoi al lui Ludovic Orban (la fel foarte bun), al lui Marian Munteanu care urma să fie „adaptat”, apoi la limită proiectul final al lui Cătălin Predoiu (foarte bun) ?! Au apărut confuziile și de aici a apărut și „siktirul”.

La București apare întrebarea: unde ne sunt membrii, unde ne sunt alegătorii ?

Au apărut voci care reclamă resetarea PNL. Hai să spun că este o exagerare ca să nu spun altceva. Prin resetare revin la început. Renunț la tot ce am făcut până în prezent. Pun întrebarea, simplă: care se consideră a fi „începutul” la care să ajungem prin resetare ? Ideile crețe privind eliminarea unor mari grupuri de membri pentru că au aparținut cu niște ani în urmă altor formațiuni politice sunt de neacceptat. Partidul nu este proprietatea cuiva, este o comunitate, este o parte a societății. Cererile de excludere formulate de unii au un pronunțat caracter discriminatoriu, sunt absolut nedemocratice. Nu este cazul particular al lui Paleologu sau Bodea sau chiar al altora care au acționat și acționează vizibil împotriva celorlalți membri ai partidului. Cei care reclamă excluderea din PNL a foștilor membri ai PDL (care a fost radiat !), a foștilor membri ai altor formațiuni politice comit acte de agresiune socială și nu mai pot fi considerați liberali - este de esența liberalismul acceptarea faptului că altă persoană poate avea o altă opinie chiar dacă nu o acceptă și nu o urmează.

Sunt curios cum se va merge mai departe. Filiala noastră va avea un nou președinte. Se vor produce schimbări iar eu mă gândesc serios la viitoarea mea activitate. Ce voi face, cât voi face, cu cine voi face ...

marți, 7 iunie 2016

Ia să vedem, la rece, rezultatele. Este mai sănătos așa.


O hartă mai aproape de realitate. Trebuie să avem în vedere și faptul că în comunitățile care au ales o majoritate PSD sau aliații PSD - ALDE, UNPR -, sau PNL ori UDMR, există și adversarii politici, uneori în procente semnificative. De departe însă, această hartă este mai corectă decât o alta care umblă pe net sau în presă și care nu face nici un fel de distincție.

Rezultatele parțiale de la ora 09.00 comunicate presei de către BEC au o mare importanță. Reflectă capacitatea politică a actorilor politici care au concurat în comunitățile din România. Dacă ținem cont de faptul că la vot s-au prezentat sub 50% dintre alegătorii înscriși în listele electorale, înseamnă că este suficient loc pentru ca oricare dintre actorii politici, chiar și cei care au pierdut „copios”, să spere la un rezultat mai bun la următoarele alegeri.

Până una-alta, scena politică în România are intenția de a se stabiliza pe modelul bi-polarității. Două partide mari sunt la limita erorii de sondaj - +/- 3%. PNL și PSD sunt foarte aproape unul de celălalt. UDMR își confirmă astăzi prezența și puterea în județele Covasna, Harghita, Satul Mare etc.

Agerpres prezintă situația „la oră și zi”.

Venerabilul Quintus a spus bine. Să știm să ne bucurăm de rezultatele bune și să vedem corect rezultatele slabe. PNL nu a pierdut. Este o formulare mai aproape de adevăr. PNL nu a convins. Nu a reușit, în unele comunități să convingă. Adevărul este mai complicat decât pare la prima vedere. În Focșani, asistații sociali (care sunt votanți activi !) au sărbătorit victoria PSD. Pentru că Marian Oprișan le-a plătit facturile la lumină ! Nu ai cum să schimbi astfel de votanți activi. Ei sau dus la vot, alții care nu au depins de Oprișan și PSD au stat acasă. Normal că PSD a câștigat. Nu mai spun de campania furibundă anti-PNL din presă. Toată presa. Fără excepție. Nu mai spun de liderii informali care s-au adunat în așa numita comunitate a intelectualilor „de dreapta” care au lucrat intens la promovarea unor aventurieri politici.

Trebuie să felicităm pe toți liberalii din toată țara. La noi, în Sectorul 3 București, am avut un handicap major. Robert Negoiță avea, de la bun început, o cotă de notorietate de 60-70%. Funcționarii primăriei, sindicatele, cadrele didactice, sindicatul militarilor, afaceriștii din construcții au fost, evident, de partea lui Negoiță și a PSD. Nu poți face din rahat bici și să ai pretenția să pocnească. Aici este de muncă. Mult. Tare mult. La fel a fost la nivelul Bucureștiului. Cătălin Predoiu a venit în cursă când PSD își asigurase deja supremația. În plus, intelectualii „de dreapta” i-au fost ostili, așa zisa presă de dreapta promova violent noua lor creație de stânga-dreapta numită Nicușor Dan.

Datele sunt clare. Politic, PNL și PSD sunt apropiate. PSD are, la nivel național, pentru primari un procent de 37,62% care îi dă 1638 de mandate de primar iar PNL are 32,80% care îi dă 1065 de mandate de primar.

La consiliile locale, PSD are 36,12% și obține 16,251 consilieri, PNL are 30,90% și obține 12,849 consilieri.

La consiliile județene, PSD are 37,70% iar PNL are 32,10%.

Împreună, PSD și PNL obțin în jur de 70% din pozițiile scoase în competiție. Fără a desconsidera rezultatele celorlalți competitori, nu pot trece cu vederea că rezultatele lor sunt foarte mici.

Apare, constant, cu peste 5%, adică „trece pragul”, partidul lui Tăriceanu, ALDE. Mai apare UNPR. UDMR este altă poveste. În afara UDMR care va confirma și în toamnă, ALDE și UNPR nu mai pot confirma singure. Marja lor este foarte, foarte mică.

Bucureștiul are o situație aparte. Cineva a observat, destul de bine, că suntem, posibil, în fața unei noi aventuri de tipul PP-DD. Acum, construită de „intelectualii de dreapta”. Vor să obțină o confirmare și la nivelul țării. Fac observația că Bucureștiul nu seamănă cu restul țării. Mai boem și chiar mai puțin responsabil, Bucureștiul devine un spațiu al aventurilor politice. El trebuie tratat altfel. Dacă ai cu cine, poți avea și rezultate.

luni, 17 noiembrie 2014

Despre campanii prin prisma rezultatelor.

Am promis că voi scrie despre campaniile care au dus la acest rezultat: Klaus Iohannis, primul Președinte liberal al României !

Am citit, citesc și voi mai citi comentariile celor care sunt mulțumiți de rezultatul votului din turul II, alte comentarii (nemulțumiți, „îndependenți”, etc.) însă mereu și mereu văd că se ocolește, după părerea mea, ceva important: contribuția campaniilor. Bine, trebuie să recunosc că a lui Victor Ponta este făcută praf de mai toată lumea. Este ocolită, cu „grație”, campania lui Klaus Iohannis. Foarte, foarte importantă. Extraordinar de importantă. Rezultatul mă satisface.

Alianța Creștin Liberală a dus o campanie construită împotriva „literei cărții”, ca să spun așa. Am mai spus, în timp, că îmi doresc ca riscul asumat de liberali (împreună cu pedeliștii) să aibă la bază o analiză profundă. Ei bine, au acționat corect. Au identificat pulsul societății și au exploatat, la sânge (cum se spune), fiecare oportunitate. Este meritul echipei de campanie și al candidatului care a crezut în varianta aleasă. Alegerea lui Klaus Iohannis ca Președinte al României este cea mai importantă consecință, pentru că această campanie vine și întărește alte realități socio-politice.

ACL a ales să prezinte un om. Un om care a folosit, fără a face exces, cuvântul „normal”. Prima definiție din DEX a termenului este aceasta: „Care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc, natural”. Klaus Iohannis a folosit termenul atât cu privire la felul oamenilor chemați la vot - oameni normali -, cât și cu privire la modul în care se poate face o administrare publică sau o activitate politică - normală, pentru oameni. La acest termen s-a venit cu excelentul „lucru bine făcut”, lucrul oamenilor normali, lucrul de zi cu zi, lucrul de care oamenii normali se simt mândri - azi am realizat ceva, a făcut ceva, mi-am creat un beneficiu sau o mulțumire. Ceasul construit de bunicul lui Iohannis acum 100 de ani, dat ca exemplu al lucrului „bine făcut”, a creat emoții pentru mulți dintre cei care au urmărit emisiunea. Aveau și ei, acasă, astfel de lucruri, cu care s-au lăudat la rude, prieteni, vecini. L-au simțit pe Iohannis ca fiind de-al lor. Folosirea inteligentă a termenilor a dat încredere tuturor, indiferent de etnie, că sunt români normali, chiar dacă sunt etnici români (români, aromâni, meglenoromâni, istroromâni), germani (sași, șvabi), maghiari, ruși, bulgari, albanezi, evrei, greci, armeni, ucraineni, slovaci, sărbi, rromi etc. Rezultatul votului de ieri este consecința acestui mod de abordare a situației socio-politice. Simbolurile și emoțiile promovate de Iohannis și echipa ACL au fost excelent alese. Au înțeles societatea.

ACL și Klaus Iohannis au ales să nu promoveze discriminarea pozitivă pe criterii etnice. Întrebat cu insistență de jurnaliști și provocat de analiști, Klaus Iohannis s-a exprimat ferm, deschis, împotriva organizării administrativ teritoriale a țării pe criterii etnice. Practic, a dezavuat proiectul UDMR de autonomie administrativă pe criterii etnice a „ținutului secuiesc”. Dezavuarea a avut ca rezultat un număr însemnat de voturi din partea celorlalte etnii conlocuitoare ca să nu spun de voturile românilor. Îndrăznesc să spun că această dezavuare a atras un număr mare de voturi ale etnicilor maghiari. În Covasna, Harghita, Mureș etc., voturile etnicilor maghiari au fost, copleșitor pro-Iohannis. Și nu doar atât. Trebuie observat că prezenta la vot în aceste comunități a fost mare, mult mai mare decât în alte alegeri, chiar dacă prezența pe județe a fost mai mică decât în restul țării.

 ACL și Klaus Iohannis au ales să se delimiteze, ferm, de Traian Băsescu și mandatele lui. Klaus Iohannis dar și colectivul care l-a sprijinit în campanie au avut o formulare care a atras mai mulți votanți decât formulările lui Victor Ponta și a propagandei deșănțate a PSD. ACL și Klaus Iohannis acționează/fac politică NU pentru Traian Băsescu, NU împotriva lui Traian Băsescu ci FĂRĂ Traian Băsescu. Formulată cu calm, repetată fără schimbare de termeni, fără explicații suplimentare, fără paranteze - chiar dacă în urma insistențelor Klaus Iohannis a precizat că Traian Băsescu a greșit în modul cum a condus țara însă a evidențiat că în această perioadă Justiția a devenit independentă și s-a întărit statul de drept. Acest mesaj „a bătut” propaganda agresivă a PSD promovată prin comunicate de presă, prin emisiuni Tv la Antena 3 și România Tv, prin materiale de campanie. Propagandei PSD s-a alăturat un număr, relativ mic, de politicieni și susținători liberali care au rămas în PNL. Votul copleșitor pro-Iohannis de ieri le neagă ideile. Le neagă campania murdară. Campanie care continuă și azi la Antena 3 și România Tv, dar și pe rețelele de socializare.

Ghinion ! Formidabil cum un cuvânt folosit de Iohannis (neglijent, și-a cerut scuze !) pentru care a fost făcut „arșice” de „înțelepții neamului” a fost preluat în sensul său cel mai dinamic (conjunctură nefavorabilă pentru cineva !) de către alegători și promovat ostentativ în lozinci stradale. Nu mai spun de articole pe bloguri sau în ziare, de postări pe rețelele de socializare. Zicerea din stradă „Ghinion, ghinion, țara s-a trezit din somn !” a însuflețit, a atras oamenii la vot. Cuvântul place prin agresivitatea lui, prin consecințele pe care le proiectează pentru partea adversă. A fost rostit cu plăcere, a fost scris cu plăcere, a fost asociat cu plăcere cu stări și situații sociale. Cred, este dreptul meu, că acel neglijent și singuratic „ghinion” rostit de Iohannis la interviul dat la „Adevărul” a provocat mai multă gândire din partea multora. Da, profesorii care nu și-au gospodărit banii au avut ghinion. La fel ca toți românii care și-au irosit câștigurile obținute la un moment dat pentru plăceri efemere. Iohannis iese din situație cu imaginea omului gospodar, grijuliu cu banii lui, munciți, strânși cu atenție și folosiți cu eficiență. Această imagine pozitivă vine și se adaugă „omului normal” care face „bine un lucru”.

Sunt de acord cu cei care au calificat campania lui Iohannis (o critică la adresa staff-ului acestuia !) ca fiind „mediocră”, „insipidă”. Așa este. A fost o campanie în contrast cu campania lui Victor Ponta. O campanie „strălucitoare”, o campanie „plină de realizări”, o campanie „plină de pomeni”, o campanie „plină de putere”. Analiștii și jurnaliștii neamului nu mai aveau laude la adresa lui Ponta. Excepțional, fenomenal, nemaipomenit, nemaiîntâlnit ... Klaus Iohannis era trimis la colț cu fiecare apariție. Ei bine, nemaipomenită a fost ziua de ieri ! Prin prezența la vot de peste 62% - dacă ținem cont de listele electorale permanente -, de aproape 80% - dacă ținem cont că aproape 3 mil de români sunt în străinătate, astfel că în țară a ieșit la vot aproape tot neamul -, românii (indiferent de etnie) au ales „mediocrul”, „insipidul”, normalul până la urmă. Românii au ales „bunul simț”, au ales „o altfel de politică”. Au ales să fie normali și nu excepționali. Normali. Așa cum este munca lor, viața lor. În viața de zi cu zi avem parte de normal. Cum a fost azi ?! Normal. Sunt puține situațiile de excepție. Viața de zi cu zi este „mediocră”, de multe ori insipidă. Nu doar pentru români ci pentru întreaga omenire. Excepționalul promovat de Ponta și ai lui a obosit. A enervat. A supărat atât de mult încât lumea a ieșit în stradă cu lozinca „Ghinion, ghinion, țara s-a trezit din somn !”. Vraja televizată s-a rupt. S-a rupt înainte ca oamenii să pună ștampila pe buletinul de vot. Victor Ponta și ai lui au pierdut poleiala iar în fața oamenilor a reapărut comunismul hâd și urât mirositor. Oamenii au văzut, au simțit, au intuit că Ponta și ai lui nu sunt normali. Nu sunt ca ei. Le lipsește modestia, le lipsește respectul, le lipsește solidaritatea pe care socialiștii o tot agață în vârf de bâț în chip de drapel. În special cei tineri și-au dat seama că Ponta și ai lui, toți cei cu care a reușit „unirea”, sunt produsele fetide ale unei epoci tarată de corupție. O epocă de care ei, tinerii, nu vor să audă. O epocă care le-a luat, în bună parte, din viitor ! O epocă care a pus în spatele lor obligații pe care vor trebui să le achite. Fără ca ei să aibă beneficiul consumului privat al politicienilor beneficiari ai actelor de corupție. Ponta și toți ai lui au adunat averi pe munca viitoare a tinerilor. Iar ei, tinerii, și-au dat seama. Nu mai vor excepționalul promis de Victor Ponta și aliații lui. Vor o viață normală. O viață fără corupție și corupți. Așa cum le-a promis Iohannis.

Excelentă a fost o replică a lui Iohannis. I-a adus voturi ! Asaltat de jurnaliști să explice de ce nu răspunde atacurilor murdare ale lui Ponta și a aliaților lui, Iohannis a răspuns simplu, natural, omenește: „Decât să fiu mârlan, mai bine pierd alegerile !”. Bunul simț la superlativ !

Am scris mai sus că victoria lui Iohannis este doar o parte a rezultatelor acestei campanii în afara literei cărții dusă de ACL. Ei bine, alt rezultat este acela al alianței propriu-zise. Votul covârșitor pentru Klaus Iohannis este și un vot de încredere pentru ACL, mai bine zis pentru noul PNL ! Indirect, votanții de ieri au aprobat fuziunea dintre PNL și PDL ! Direct și indirect populația României a dat un vot și pentru o posibilă guvernare a PNL (după fuziune) pentru aplicarea programului prezentat de Klaus Iohannis. Votul de ieri este un semnal că populația, în majoritatea ei, nu mai vrea socialism. Nu mai vrea Ponta, Dragnea, Sârbu, Tăriceanu, Dan Voiculescu, Gabriel Oprea, Dan Diaconescu, Vadim Tudor etc. Așa cum nu mai vrea nici Băsescu !

Prin votul de ieri populația a distrus mitul USL. Un mit care în mintea bolnavă a slugoilor pontiști era viu, nemuritor. Votul de ieri a fost un vot prin care au fost sancționați adevărații vinovați de ruperea USL - Victor Ponta, Dragnea, Sârbu, Tăriceanu, PSD, UNPR, PC etc. Prin votul de ieri oamenii au sancționat minciuna USL 2.0 lansată cu fast și obrăznicie. Prin votul de ieri au fost trimiși la coșul de gunoi al politicii Călin Popescu Tăriceanu alături de toți cei care au trădat PNL și, de ce nu, pe Crin Antonescu. Pentru că nu trebuie să uităm istoria, mai ales cei care am trăit-o. Ideile de campanie folosite de ACL - politica bunului simț, politica altfel, România normală, politica fără Traian Băsescu etc. - au fost formulate de PNL și prezentate publicului de Crin Antonescu. În marea lor majoritate. Nu trebuie să neglijăm aportul substanțial la completarea acestor idei a lui Klaus Iohannis, pentru că s-a văzut bine, votul o confirmă, Klaus a fost perfect în mijlocul acestor idei.

Prin votul de ieri a fost reabilitat PDL sub conducerea lui Vasile Blaga. Știu că această formulare nu place unora, este treaba lor. Rezultatul de la urne confirmă acest adevăr. Așa cum am mai spus, votul de ieri investește, direct și indirect politicienii care au format Marele PNL să susțină programul lui Klaus Iohannis (programul PNL, de fapt). De aceea, PNL și PDL au obligația trasată de votanți să finalizeze fuziunea și să cucerească puterea parlamentară pentru a forma guverne care să pună în aplicare angajamentele Președintelui României, Klaus Werner Iohannis.

Campania ACL a fost excelentă. Nu a fost o campanie șablon, după litera „cărții”. A fost atipică. Pentru asta a atras. A strălucit prin moderație, prin abținere, prin respect față de votanți și față de interlocutori. A atras peste un milion de votanți către urnele de vot. A mobilizat diaspora ! A trezit interesul nu doar în țară, ci și în străinătate. Ieri noapte, unii, mai hâtri, au spus că unora care „predau” politica ar trebui să li se retragă licențele. Sunt de acord.