Despre campanii prin prisma rezultatelor.

Am promis că voi scrie despre campaniile care au dus la acest rezultat: Klaus Iohannis, primul Președinte liberal al României !

Am citit, citesc și voi mai citi comentariile celor care sunt mulțumiți de rezultatul votului din turul II, alte comentarii (nemulțumiți, „îndependenți”, etc.) însă mereu și mereu văd că se ocolește, după părerea mea, ceva important: contribuția campaniilor. Bine, trebuie să recunosc că a lui Victor Ponta este făcută praf de mai toată lumea. Este ocolită, cu „grație”, campania lui Klaus Iohannis. Foarte, foarte importantă. Extraordinar de importantă. Rezultatul mă satisface.

Alianța Creștin Liberală a dus o campanie construită împotriva „literei cărții”, ca să spun așa. Am mai spus, în timp, că îmi doresc ca riscul asumat de liberali (împreună cu pedeliștii) să aibă la bază o analiză profundă. Ei bine, au acționat corect. Au identificat pulsul societății și au exploatat, la sânge (cum se spune), fiecare oportunitate. Este meritul echipei de campanie și al candidatului care a crezut în varianta aleasă. Alegerea lui Klaus Iohannis ca Președinte al României este cea mai importantă consecință, pentru că această campanie vine și întărește alte realități socio-politice.

ACL a ales să prezinte un om. Un om care a folosit, fără a face exces, cuvântul „normal”. Prima definiție din DEX a termenului este aceasta: „Care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc, natural”. Klaus Iohannis a folosit termenul atât cu privire la felul oamenilor chemați la vot - oameni normali -, cât și cu privire la modul în care se poate face o administrare publică sau o activitate politică - normală, pentru oameni. La acest termen s-a venit cu excelentul „lucru bine făcut”, lucrul oamenilor normali, lucrul de zi cu zi, lucrul de care oamenii normali se simt mândri - azi am realizat ceva, a făcut ceva, mi-am creat un beneficiu sau o mulțumire. Ceasul construit de bunicul lui Iohannis acum 100 de ani, dat ca exemplu al lucrului „bine făcut”, a creat emoții pentru mulți dintre cei care au urmărit emisiunea. Aveau și ei, acasă, astfel de lucruri, cu care s-au lăudat la rude, prieteni, vecini. L-au simțit pe Iohannis ca fiind de-al lor. Folosirea inteligentă a termenilor a dat încredere tuturor, indiferent de etnie, că sunt români normali, chiar dacă sunt etnici români (români, aromâni, meglenoromâni, istroromâni), germani (sași, șvabi), maghiari, ruși, bulgari, albanezi, evrei, greci, armeni, ucraineni, slovaci, sărbi, rromi etc. Rezultatul votului de ieri este consecința acestui mod de abordare a situației socio-politice. Simbolurile și emoțiile promovate de Iohannis și echipa ACL au fost excelent alese. Au înțeles societatea.

ACL și Klaus Iohannis au ales să nu promoveze discriminarea pozitivă pe criterii etnice. Întrebat cu insistență de jurnaliști și provocat de analiști, Klaus Iohannis s-a exprimat ferm, deschis, împotriva organizării administrativ teritoriale a țării pe criterii etnice. Practic, a dezavuat proiectul UDMR de autonomie administrativă pe criterii etnice a „ținutului secuiesc”. Dezavuarea a avut ca rezultat un număr însemnat de voturi din partea celorlalte etnii conlocuitoare ca să nu spun de voturile românilor. Îndrăznesc să spun că această dezavuare a atras un număr mare de voturi ale etnicilor maghiari. În Covasna, Harghita, Mureș etc., voturile etnicilor maghiari au fost, copleșitor pro-Iohannis. Și nu doar atât. Trebuie observat că prezenta la vot în aceste comunități a fost mare, mult mai mare decât în alte alegeri, chiar dacă prezența pe județe a fost mai mică decât în restul țării.

 ACL și Klaus Iohannis au ales să se delimiteze, ferm, de Traian Băsescu și mandatele lui. Klaus Iohannis dar și colectivul care l-a sprijinit în campanie au avut o formulare care a atras mai mulți votanți decât formulările lui Victor Ponta și a propagandei deșănțate a PSD. ACL și Klaus Iohannis acționează/fac politică NU pentru Traian Băsescu, NU împotriva lui Traian Băsescu ci FĂRĂ Traian Băsescu. Formulată cu calm, repetată fără schimbare de termeni, fără explicații suplimentare, fără paranteze - chiar dacă în urma insistențelor Klaus Iohannis a precizat că Traian Băsescu a greșit în modul cum a condus țara însă a evidențiat că în această perioadă Justiția a devenit independentă și s-a întărit statul de drept. Acest mesaj „a bătut” propaganda agresivă a PSD promovată prin comunicate de presă, prin emisiuni Tv la Antena 3 și România Tv, prin materiale de campanie. Propagandei PSD s-a alăturat un număr, relativ mic, de politicieni și susținători liberali care au rămas în PNL. Votul copleșitor pro-Iohannis de ieri le neagă ideile. Le neagă campania murdară. Campanie care continuă și azi la Antena 3 și România Tv, dar și pe rețelele de socializare.

Ghinion ! Formidabil cum un cuvânt folosit de Iohannis (neglijent, și-a cerut scuze !) pentru care a fost făcut „arșice” de „înțelepții neamului” a fost preluat în sensul său cel mai dinamic (conjunctură nefavorabilă pentru cineva !) de către alegători și promovat ostentativ în lozinci stradale. Nu mai spun de articole pe bloguri sau în ziare, de postări pe rețelele de socializare. Zicerea din stradă „Ghinion, ghinion, țara s-a trezit din somn !” a însuflețit, a atras oamenii la vot. Cuvântul place prin agresivitatea lui, prin consecințele pe care le proiectează pentru partea adversă. A fost rostit cu plăcere, a fost scris cu plăcere, a fost asociat cu plăcere cu stări și situații sociale. Cred, este dreptul meu, că acel neglijent și singuratic „ghinion” rostit de Iohannis la interviul dat la „Adevărul” a provocat mai multă gândire din partea multora. Da, profesorii care nu și-au gospodărit banii au avut ghinion. La fel ca toți românii care și-au irosit câștigurile obținute la un moment dat pentru plăceri efemere. Iohannis iese din situație cu imaginea omului gospodar, grijuliu cu banii lui, munciți, strânși cu atenție și folosiți cu eficiență. Această imagine pozitivă vine și se adaugă „omului normal” care face „bine un lucru”.

Sunt de acord cu cei care au calificat campania lui Iohannis (o critică la adresa staff-ului acestuia !) ca fiind „mediocră”, „insipidă”. Așa este. A fost o campanie în contrast cu campania lui Victor Ponta. O campanie „strălucitoare”, o campanie „plină de realizări”, o campanie „plină de pomeni”, o campanie „plină de putere”. Analiștii și jurnaliștii neamului nu mai aveau laude la adresa lui Ponta. Excepțional, fenomenal, nemaipomenit, nemaiîntâlnit ... Klaus Iohannis era trimis la colț cu fiecare apariție. Ei bine, nemaipomenită a fost ziua de ieri ! Prin prezența la vot de peste 62% - dacă ținem cont de listele electorale permanente -, de aproape 80% - dacă ținem cont că aproape 3 mil de români sunt în străinătate, astfel că în țară a ieșit la vot aproape tot neamul -, românii (indiferent de etnie) au ales „mediocrul”, „insipidul”, normalul până la urmă. Românii au ales „bunul simț”, au ales „o altfel de politică”. Au ales să fie normali și nu excepționali. Normali. Așa cum este munca lor, viața lor. În viața de zi cu zi avem parte de normal. Cum a fost azi ?! Normal. Sunt puține situațiile de excepție. Viața de zi cu zi este „mediocră”, de multe ori insipidă. Nu doar pentru români ci pentru întreaga omenire. Excepționalul promovat de Ponta și ai lui a obosit. A enervat. A supărat atât de mult încât lumea a ieșit în stradă cu lozinca „Ghinion, ghinion, țara s-a trezit din somn !”. Vraja televizată s-a rupt. S-a rupt înainte ca oamenii să pună ștampila pe buletinul de vot. Victor Ponta și ai lui au pierdut poleiala iar în fața oamenilor a reapărut comunismul hâd și urât mirositor. Oamenii au văzut, au simțit, au intuit că Ponta și ai lui nu sunt normali. Nu sunt ca ei. Le lipsește modestia, le lipsește respectul, le lipsește solidaritatea pe care socialiștii o tot agață în vârf de bâț în chip de drapel. În special cei tineri și-au dat seama că Ponta și ai lui, toți cei cu care a reușit „unirea”, sunt produsele fetide ale unei epoci tarată de corupție. O epocă de care ei, tinerii, nu vor să audă. O epocă care le-a luat, în bună parte, din viitor ! O epocă care a pus în spatele lor obligații pe care vor trebui să le achite. Fără ca ei să aibă beneficiul consumului privat al politicienilor beneficiari ai actelor de corupție. Ponta și toți ai lui au adunat averi pe munca viitoare a tinerilor. Iar ei, tinerii, și-au dat seama. Nu mai vor excepționalul promis de Victor Ponta și aliații lui. Vor o viață normală. O viață fără corupție și corupți. Așa cum le-a promis Iohannis.

Excelentă a fost o replică a lui Iohannis. I-a adus voturi ! Asaltat de jurnaliști să explice de ce nu răspunde atacurilor murdare ale lui Ponta și a aliaților lui, Iohannis a răspuns simplu, natural, omenește: „Decât să fiu mârlan, mai bine pierd alegerile !”. Bunul simț la superlativ !

Am scris mai sus că victoria lui Iohannis este doar o parte a rezultatelor acestei campanii în afara literei cărții dusă de ACL. Ei bine, alt rezultat este acela al alianței propriu-zise. Votul covârșitor pentru Klaus Iohannis este și un vot de încredere pentru ACL, mai bine zis pentru noul PNL ! Indirect, votanții de ieri au aprobat fuziunea dintre PNL și PDL ! Direct și indirect populația României a dat un vot și pentru o posibilă guvernare a PNL (după fuziune) pentru aplicarea programului prezentat de Klaus Iohannis. Votul de ieri este un semnal că populația, în majoritatea ei, nu mai vrea socialism. Nu mai vrea Ponta, Dragnea, Sârbu, Tăriceanu, Dan Voiculescu, Gabriel Oprea, Dan Diaconescu, Vadim Tudor etc. Așa cum nu mai vrea nici Băsescu !

Prin votul de ieri populația a distrus mitul USL. Un mit care în mintea bolnavă a slugoilor pontiști era viu, nemuritor. Votul de ieri a fost un vot prin care au fost sancționați adevărații vinovați de ruperea USL - Victor Ponta, Dragnea, Sârbu, Tăriceanu, PSD, UNPR, PC etc. Prin votul de ieri oamenii au sancționat minciuna USL 2.0 lansată cu fast și obrăznicie. Prin votul de ieri au fost trimiși la coșul de gunoi al politicii Călin Popescu Tăriceanu alături de toți cei care au trădat PNL și, de ce nu, pe Crin Antonescu. Pentru că nu trebuie să uităm istoria, mai ales cei care am trăit-o. Ideile de campanie folosite de ACL - politica bunului simț, politica altfel, România normală, politica fără Traian Băsescu etc. - au fost formulate de PNL și prezentate publicului de Crin Antonescu. În marea lor majoritate. Nu trebuie să neglijăm aportul substanțial la completarea acestor idei a lui Klaus Iohannis, pentru că s-a văzut bine, votul o confirmă, Klaus a fost perfect în mijlocul acestor idei.

Prin votul de ieri a fost reabilitat PDL sub conducerea lui Vasile Blaga. Știu că această formulare nu place unora, este treaba lor. Rezultatul de la urne confirmă acest adevăr. Așa cum am mai spus, votul de ieri investește, direct și indirect politicienii care au format Marele PNL să susțină programul lui Klaus Iohannis (programul PNL, de fapt). De aceea, PNL și PDL au obligația trasată de votanți să finalizeze fuziunea și să cucerească puterea parlamentară pentru a forma guverne care să pună în aplicare angajamentele Președintelui României, Klaus Werner Iohannis.

Campania ACL a fost excelentă. Nu a fost o campanie șablon, după litera „cărții”. A fost atipică. Pentru asta a atras. A strălucit prin moderație, prin abținere, prin respect față de votanți și față de interlocutori. A atras peste un milion de votanți către urnele de vot. A mobilizat diaspora ! A trezit interesul nu doar în țară, ci și în străinătate. Ieri noapte, unii, mai hâtri, au spus că unora care „predau” politica ar trebui să li se retragă licențele. Sunt de acord.

Oamenii lui Iohannis ?!

În postarea pentru ziua 24 de campanie electorală pentru prezidențiale (aici), intitulată „Marea noastră încercare”, Klaus Iohannis vorbește despre încercările nedemne ale adversarilor politici de a crea imaginea existenței unor falii, granițe între români, inventând așa-zișii „oameni ai lui” Iohannis, ai lui Ponta, ai lui Udrea, ai lui Macovei etc. chiar dacă nu face vorbire, în amănunt despre fiecare. El semnalează această separare între români promovată de propagandiștii PSD din anturajul lui Ponta și mai ales de la posturile de televiziune Antena 3 și România Tv. Adevărul este că nici celelalte posturi de televiziune nu sunt mai prejos în a despărți românii în tabere beligerante.

Klaus Iohannis spune, în text:

„”Oamenii lui Iohannis” – iată o nouă formulă inventată de adversarii noștri de ieri și de azi, aceiași care ne pun etichete, care inventează granițe între noi, care creează falii, care ne împart în ”găști”, în ”clici”, în ”cârdășii”, și care ne propun în schimb binele comun, cu satârul în mână și cu înjurătura pe buze””.

El se menține în limitele anunțate de la început, cu mult înainte de declanșarea acestei campanii. Nu este „din filmul ăsta”. Nu face diferențieri între români. Nu răspunde atitudinilor ostile, comportamentului suburban practicat de PSD și Victor Ponta alături de entitățile media care îi susțin. Nu răspunde nici celeilalte tabere disperate să cucerească notorietatea, cea a lui Băsescu și a Elenei Udrea. Își vede de campania lui, se duce în fața oamenilor să fie văzut, „pipăit”, auzit, ascultat, crezut.

Nu mă limitez la scrierea lui Iohannis. Nu pot. Am ce am cu PSD și Victor Ponta, am ce am cu PMP și Traian Băsescu (Elena Udrea este doar o marionetă a lui Băsescu care urmărește să își asigure continuitatea puterii publice după terminarea mandatului de Președinte), am ce am cu Tăriceanu și așa-zișii liberali care îl susțin pe Ponta și susțin guvernarea socialistă în detrimentul liberalismului. Am ce am cu UDMR și cu politica lor de înălțare a națiunii maghiare în rândul marilor națiuni ale lumii prin candidatura la Președinția României a lui Kelemen Hunor ! Asta nu pot înțelege, nici să mă tai. Candidezi la Președinția unui stat pentru a promova națiunea altui stat ?!

Latrinele media care îl susțin pe Ponta ne-au mai oropsit odată, pe noi, liberalii, când au făcut tot ce a fost posibil să îl distrugă pe Crin Antonescu și PNL. Sunt cei care au lucrat, cu mare sârg, la distrugerea USL. Sunt cei care astăzi încearcă să distrugă pe Klaus Iohannis și Noul PNL. Trustul Intact al infractorului Dan Voiculescu și România Tv al îmbogățitului din bani publici Sebastian Ghiță. Dintre personajele sinistre care au atacat constant pe Crin Antonescu și care acum îl atacă pe Klaus Iohannis se disting Gabriela Vrânceanu Firea Pandele, Olguța Vasilescu, Dan Șova, Victor Ponta și toată adunătura cu pretenții de jurnaliști de la cele două posturi Tv. Nu îi pot uita nici pe Tăriceanu și cei ce i s-au adunat în preajmă. Nu am pretenții de la Băsescu, Udrea și lătrăii care îi înconjoară. Prin fuziunea PNL cu PDL, Băsescu a pierdut tot. Indiferent ce va face, noul PNL nu îi va mai acorda nimic. Chiar dacă va veni la conducerea PMP.

Despărțirea românilor în „oamenii lui” au fost teme predilecte ale posturilor de televiziune. Așa am avut „oamenii lui Băsescu”, „oamenii lui Iliescu”, „oamenii lui Antonescu”, acum „oamenii lui Iohannis”. Exemplele pot continua. Televiziunile și ziarele au fost cele care au promovat, asiduu, aceste granite între români pentru a obține spectacol, scandal, „știri” explozive, „bombe” de presă, audiență. Cele mai nocive posturi Tv sunt cele din Trustul Intact al lui Voiculescu (Antenele), România Tv, Realitatea Tv și B1Tv. Aflate la concurență pe piața media, aceste posturi sunt ca otrava. Distrug oameni, distrug conștiințe, distrug realitatea.

Nu pot să nu remarc „angajamentul” luat de Victor Ponta care vrea să fie cel care unește țara. Acum o desparte, o rupe în bucăți dar se angajează să o unească ! Băsescu a făcut la fel. De când a rupt țara în bucățele politice, nu ne-am mai revenit. A dezbinat și a stăpânit. La propriu, nu la figurat. Acum Ponta îi preia apucăturile și metodele și adâncește rupturile promițând că le va repara el de va fi ales. Vrea să vândă vrabia de pe gard și pielea ursului din pădure. Din nefericire, sunt oameni care au tot interesul să îl susțină. Nu sunt iresponsabili, sunt oportuniștii tranziției, cei care au avut mereu de câștigat „pescuind” în ape tulburi.

Dacă vrem normalitate, trebuie să refuzăm să mai trăim în promiscuitatea oferită, generos, de PSD.

Nu Ponta este problema noastră ci sistemul patronat de el !

Constanța, ieri. Mitingul ACL. Klaus Iohannis a revenit cu ideea care trebuie, dar trebuie să fie de bază nu doar în această campanie ci și după câștigarea alegerilor.

„Se spune că mă lupt cu candidatul Ponta, că noi doi vom intra în turul doi. Daţi-mi voie să vă spun ceva apropo de luptă, Victor Ponta reprezintă un sistem, în spatele lui sunt toţi baronii, sunt toate găştile de partid, el a dezamăgit, dar sistemul îl împinge înainte. Eu, de fapt, nici nu mă lupt cu Victor Ponta, mă lupt cu sistemul pe care îl reprezintă şi nu mă lupt pentru mine, mă lupt pentru voi”, a spus Iohannis.

Se cuvine a ne aminti formarea USL. Lupta contra sistemului patronat de Traian Băsescu. În parte s-a reușit, se părea că lucrurile vor merge înainte, spre bine. Nu s-a putut. PSD-ul baronilor roșii a considerat că sistemul lui Băsescu nu trebuie destructurat, nu trebuie înlocuit ci că trebuie preluat. Au trecut la preluarea lui și la ruperea alianței USL. Nu mai aveau nevoie de liberali.

Zilele acestea am citit niște articole și comentarii ale jurnaliștilor și susținătorilor lui Traian Băsescu. În urma monstruosului scandal Microsoft. Scandal în care sunt vizibili, chiar foarte vizibili, miniștri și funcționari din cabinetele Năstase (unde s-a clocit mizeria !), Tăriceanu (cel care nu s-a sinchisit) și Boc (cel care a înțeles să profite din plin). Jurnaliștii băsiști au constatat, cu mare supărare, că de fapt Băsescu nu a luptat contra corupției instaurate de guvernul Năstase ci, pur și simplu, a preluat sistemul corupt în favoarea sa. S-au simțit înșelați. Sunt mânioși. Degeaba. Răul a fost făcut.

Crin Antonescu a fost cel care a introdus tema luptei împotriva sistemului ticăloșit patronat de Traian Băsescu. Tot el este cel care a arătat că PSD și Victor Ponta au trecut la preluarea lui, în forță, în interesul baronilor roșii ai PSD. A fost trădat de liberalii care mai apoi sau adunat în spatele lui Tăriceanu sau au trecut fie la PSD, fie la UNPR, fie la PC. Era incomod pentru aceștia, era incomod pentru PSD-UNPR-PC.

USL a atras pentru că și-a luat angajamentul că va lupta împotriva sistemului ticăloșit al lui Traian Băsescu. Sloganul „Dreptate până la capăt” era angajamentul ferm că respectivul sistem va fi eliminat. O parte a USL, formată din PSD, UNPR și PC plus o parte dintre liderii liberali care s-au dus după Tăriceanu nu au fost de acord. Au trădat cauza comună. Au participat la preluarea sistemului în folosul propriu.

Acum, Klaus Iohannis preia, corect, angajamentul de a lupta contra sistemului ticăloșit al lui Traian Băsescu, preluat de Victor Ponta și aliații lui. Îmi place să cred că în PNL au rămas cei care nu sunt corupți, că în fostul PDL care a fuzionat cu PNL nu sunt corupții lui Băsescu sau alții, că cei care au greșit susținând pe Traian Băsescu timp de 10 ani își recunosc greșelile. Îmi place să cred că de această dată lupta politică va fi dusă până la capăt. Că sistemul ticăloșit preluat de Victor Ponta și PSD de la Băsescu va fi eliminat. Cu ajutorul cetățenilor care vor vota cu Klaus Iohannis, cu ajutorul instituțiilor statului unde sigur mai sunt oameni de valoare nemânjiți de corupție, cu ajutorul Justiției.

Avem șansa de a elimina corupția cumplită care ne ține pe loc de la primul mandat al lui Iliescu și până acum, la finalul de mandat al lui Băsescu.

Politica externă, apărarea și securitatea națională sunt teme de campanie electorală.

Dintre candidații înscriși în cursă doar 3 (trei) au, până acum, abordări credibile (cât de cât) cu privire la politica externă viitoare a României. Victor Ponta, Klaus Iohannis și Teodor Meleșcanu.

Victor Ponta are beneficiul demnității publice pe care o ocupă și care îi cere să aibă o poziție. Uneori se comportă bine, alteori o ia pe arătură. Acum, la Chișinău, a spus și lucruri bune. De exemplu, a fost ferm în sensul asigurării de către România, prin propriile forțe, a tehnicii și mijloacelor necesare pentru realizarea apărării, a securității naționale. După cum a formulat propozițiile, în sensul că România este o țară sigură care nu va accepta ca cineva de afară să îi impună regulile de securitate, Ponta a dat un răspuns „preocupărilor” Moscovei care critică acțiunile SUA de sprijinire a statelor din estul Europei în domeniul apărării și întăririi securității naționale.

Vineri, Klaus Iohannis a avut o intervenție publică prin care a salutat decizia Curții Constituționale a R. Moldova privind constituționalitatea Acordului de Asociere cu UE, exprimându-și speranța că la alegerile parlamentare din noiembrie, partidele pro-europene din Moldova vor fi favoritele alegătorilor.

Meleșcanu știe să „umble vorbele” acolo unde trebuie, cu tonul care să îl evidențieze ca un fin cunoscător al problematicii. Știe însă nu este un candidat cu șanse de reușită acum. Nu are susținere politică pentru a putea realiza ce și-a propus. Dacă și-a propus ceva în afara intenției de a candida.

La întâlnirea cu bloggerii și jurnaliștii de la Vox Maris, Klaus Iohannis mi-a răspuns că nu abordează problemele de politică externă, de apărare și securitate pentru că ele sunt de competența exclusivă a Președintelui în funcție, a Parlamentului și a Guvernului. Nu am vrut să forțez nota, am replicat că Ponta le folosește, Președintele având principalele atribuții în aceste domenii.

Se pare că Iohannis a înțeles că nu poate evita aceste subiecte. Nu se poate limita doar la a spune că România are cei trei piloni de bază în politica sa internațională: apartenența la UE, apartenența la NATO și parteneriatul cu Statele Unite. Sper să fi înțeles și faptul că atunci când a afirmat că România trebuie să aibă propria „voce” în aceste apartenențe se cuvine a formula și ideile generale.

Este adevărat faptul că nu se va adresa cu aceste „specificații” întregii populații, că ele vor fi urmărite și evaluate de un număr destul de limitat de cetățeni, însă nu trebuie să uite că acei puțini (nu este vorba despre jurnaliști, nu am încredere în „priceperea” lor) care vor pricepe ce spune el sunt și cei care „vor traduce” celor din mediile în care trăiesc mesajul corect. Până la urmă, candidatul la președinția României trebuie să dea mesaje de încredere populației, încredere în modul cum gândește politica externă, încredere că știe ce înseamnă apărarea și securitatea națională și că este preocupat de întărirea lor. Pentru că fără o politică externă corectă, bine orientată, fără o politică de apărare și securitate corect fundamentată, nu poate da încredere cetățenilor că în viitorul lui mandat România va fi o țară puternică, fermă în apărarea intereselor ei și capabilă să își apere interesele. Da, politica externă a României, politica de apărare și de securitate „se fac” în Parlament însă Președintele României este primul chemat să le aplice, este primul chemat să le dea direcția corectă.

Apărarea intereselor românilor oriunde se găsesc aceștia trebuie să fie tema de bază. Aici nu vorbim doar despre românii care merg în vacanțe, ci și despre românii care merg la studii, despre românii care migrează în interiorul conceptului de libertate de mișcare a forței de muncă, vorbim despre românii care extind afacerile din țară sau le crează pe teritoriul altor țări. Este, poate, cea mai importantă componentă a afacerilor externe ale unui stat. De la ea se pleacă către buna vecinătate, la relațiile comerciale și economice cu alte state, la susținerea unor principii ale Cartei ONU etc. Relațiile în cadrul UE au la bază tocmai acest principiu, la nivelul unei piețe comune în interiorul Europei.

Apărarea națională și securitatea sunt atributele de bază ale Președintelui. El este, constituțional, responsabilul pentru asigurarea lor. De aceea este „comandantul suprem” al forțelor armate, de aceea conduce CSAT - care are atributul de a coordona acțiunea tuturor instituțiilor statului pentru realizarea apărării și securității naționale -, de aceea este cel care construiește și supune Parlamentului spre aprobare strategiile naționale în materie. Nu este vorba despre război, este vorba despre pregătirea țării pentru a evita un război iar dacă nu se poate de a fi capabilă să îi facă față.

Klaus Iohannis va trebui să își dezvolte discursul de campanie cu probleme din acest domeniu. Să preia ce este deja stabilit și să își asume direcția actuală. Tăcerea poate naște dubii. Unii jurnaliști „pricepuți” vor exploata tăcerea lui Iohannis în sens negativ. Ponta face declarații ferme. Klaus tace. Nu este bine.

O campanie cu speranțe dar și cu probleme.

Oficial, pe 3 octombrie a început campania pentru prezidențiale. Oficial. Neoficial ea continuă. Toți prezidențiabilii și-au promovat ideile, dorințele, strategiile pentru a lămuri poporul să îi voteze.

Tot oficial, PSD continuă cu mârlăniile de orice natură. După legea traseismului politic, doar o suspendare a sancțiunilor legale pentru cei care aleși pe baza unui program politic ajung să se alăture altui partid - primul beneficiar a fost, de departe, PSD dar și anexele (UNPR, PC) -, a urmat rectificarea bugetară care a luat de la investiții și din alte părți și a dat la administrația locală - lui Liviu Dragnea -, banii pentru „onorarea” angajamentelor PSD pentru migrația aleșilor neamului și coruperea alegătorilor, iar acum au umblat iar la lege și au încălcat-o iar. Au modificat buletinele de vot în așa fel încât să inducă în eroare pe alegător, alegătorul care nu prea știe ce este cu el și nu vede bine. Este o exploatare ordinară a comportamentului omului care privește o imagine. Prima imagine pentru alegător va fi un Victor Ponta în „luptă” cu Elena Udrea, pupila lui Băsescu. Așa, PSD speră să obțină un număr de voturi în plus față de ce poate aduna el în mod normal.

Ponta nu are un program de președinte. Nu are pentru că nici nu va fi un Președinte al României. Va fi, cel mult, de va câștiga alegerile, un maimuțoi ajuns la Cotroceni. Pentru că mandatul este suficient de scurt pentru a nu putea crește (politic), va face jocurile baronilor PSD, gen Mazăre, Oprișan, Duicu etc.

ACL merge pas cu pas. Klaus Iohannis recuperează prin prezența permanentă în fața alegătorilor. Prin discursul axat pe aceleași teme. Azi este la Craiova. O imagine pe fb arată lumea adunată, în așteptare.

Diferitele sondaje promovate pe internet îi dau lui Iohannis un mic avantaj față de Ponta. Nu au o relevanță prea mare, pentru că lumea care folosește internetul și este interesată de politică este puțină. Undeva între 15-20% din utilizatorii de internet. De aceea este mai bine ca Iohannis să pună accent pe legătura directă cu alegătorii, să ajungă în toate localitățile semnificative din România, în toate centrele comunităților române. Efortul este mare însă avantajele sunt pe măsura efortului.

Pesediștii sunt încrezători că vor câștiga. O formulare a unui pion important în măsluirea adevărului politic, consilier al lui Victor Ponta, are totuși o preocupare. Vrea întâi să vadă că sunt băgate „voturi în urne”. De aici se poate merge mai departe. Vrea participare la vot astfel încât să câștige Victor Ponta ? Vrea să fie voturi suficiente pentru a putea fi introduse printre ale altele (absenți, morți, alienați etc.) ? Vrea să le numere ca Stalin ? Multe întrebări se nasc și pentru că este vorba despre PSD numai la ceva legal și normal nu te poți gândi. La câte suspendări ale legii au apelat, legal, cei din guvernarea Ponta, o măsluire a actualelor alegeri nu ar fi de mirare.

Inedit, această campanie este acompaniată de o altă campanie. O campanie a Ministerului Public împotriva unor foști miniștri dar și a ajutoarelor lor pe diferite dosare de corupție. Se depun plângeri penale pe bandă rulantă. Știri de presă despre dosare în lucru la structurile Ministerului Public inundă spațiul media. Analiștii au ocazia să fabuleze liberi de orice constrângere. Totul este posibil, până la proba contrară. Iar cum proba contrară poate veni abia după un secol, în unele cazuri, libertatea de fabula este deplină. Oamenii care nu înțeleg prea multe pentru că nu și-au chinuit mințile cu astfel de fantezii având alte lucruri mai bune de făcut sunt contrariați. Degeaba le explici, cu binișorul, suspiciunea că nu vrei să le spui adevărul va persista.

Mergem înainte. Klaus Iohannis a pornit bine. Dacă se va menține pe aceeași linie întreaga campanie, va câștiga. Faptul că nu atacă contracandidații, faptul că nu răspunde la atacuri, îi va aduce bile albe (voturi) în plus. Oamenii vor aprecia omul echilibrat, omul care știe să vorbească simplu, pe înțelesul tuturor, omul ale cărui fapte pot fi măsurate, sunt palpabile, sunt știute. Între promisiunile lui Ponta sau ale celorlați că „vor face” și angajamentul lui Iohannis că va face și la nivelul țării ce a făcut deja la Sibiu, oamenii vor alege pe cel care a făcut pentru că este capabil să facă.

Încă nu sunt lămurit ce voi face în această campanie. Voi promova materialele ACL. Voi promova pe Klaus Iohannis. Dar cum ? Doar prin preluarea materialelor publicate deja ? Nu este stilul meu.

Normal că îl voi urmări pe Ponta dar și pe slugoii lui. Mai ales pe acești nemernici.

Despre Tăriceanu, Udrea, Meleșcanu, Macovei etc. voi face vorbire însă mult mai puțin decât despre Ponta. Ar fi un consum inutil de timp. Adevărații competitori sunt Klaus Iohannis și Victor Ponta. Ei reprezintă cele două curente politice antagonice din zilele noastre. Băsescu și ai lui se duc la groapa de gunoi a istoriei. Nu trebuie evitați, trebuie cunoscuți și călcați în picioare. Ca scârnele. La fel ca o parte nedemnă a celor din PSD. Nu toți cei din PSD, să fie clar. Pentru că în PSD sunt și oameni de bună factură, la fel ca în toate formațiunile politice.

O declarație perversă. La prima vedere, ar fi în regulă. De fapt, nu este.

Iau declarația lui Asztalos Csaba de la Agerpres (aici).

La prima vedere, este o declarație care dorește să promoveze binele. Dacă stai și meditezi asupra ei, declarația nu mai este în regulă.

Ce face președintele CNCD ? Induce ideea că România are o problemă de fond pe linia respectării drepturilor omului și a discriminării !

Vine și cu exemple. Discursul de ură promovat în media, discursul de ură practicat de unii politicieni, inclusiv de candidați la președinție, utilizarea (în sens peiorativ) a unor probleme de religie și de etnie, modul cum tratează media (în special televiziunile) proiectul de lege privind autonomia ținutului secuiesc, modul cum reacționează media și cum se reacționează în media asupra unor situații și stări care privesc minoritatea rromă.

Asztalos Csaba critică faptul că în discursul candidaților la președinție, că în campania acestora, nu sunt teme care privesc respectarea drepturilor omului și combaterea discriminării.

Ei bine, mie mi se pare că omul este pervers. Nu cred că este o persoană de bună credință.

Tot ce a pomenit el ca exemple sunt ca urmare a comportamentului indivizilor și nu ca urmare a unei politici la nivel național. Organismul pe care îl conduce are tocmai acest rol. Să distingă din comportamentul cotidian al tuturor cetățenilor acele acte și fapte prin care se ajunge la discriminare. Nu pomenirea actelor de discriminare și luarea unor poziții față de ele sunt criticabile, sunt criticabile actele de discriminare în esența lor ca încălcări de la lege. Pentru că avem o Constituție și avem legi care sancționează discriminarea de orice fel. Mai mult, ca organism specializat, CNCD emite decizii cu caracter opozabil erga omnes cu privire la calificarea unui act, individual, ce poate fi calificat ca discriminatoriu sau ca încălcare a unui drept al omului, document ce poate fi folosit în fața unei instanțe de judecată ca mijloc de probă.

Din moment ce din punct de vedere constituțional, din punct de vedere legal, din punct de vedere instituțional (CNCD) România are toate instrumentele pentru a combate încălcarea drepturilor omului și discriminarea, a duce în discursul politic al candidaților la președinția României astfel de teme înseamnă a recunoaște că România are o problemă ! Ceea ce este cu totul și cu totul fals.

La o primă vedere, discursul oficialului CNCD poate fi luat de bun. La o privire la mai atentă, este un discurs de discreditare a României. Un candidat la președinție care are la dispoziție, ca viitor Președinte, toate instrumentele necesare pentru a activa eficient în domeniu, nu poate avea ca temă de campanie încălcarea drepturilor omului și discriminarea concetățenilor săi decât dacă este un populist grețos.

Conaționalul meu, etnic maghiar, Asztalos Csaba, profită de ocazia campaniei prezidențialelor pentru a îmbrăca în vorbe „frumoase” tema falsă a discriminării, pentru a introduce în discursul public al candidaților problema „independenței ținutului secuiesc”. Este incorect pentru un oficial al statului român. Pentru acest discurs ar trebui să își dea demisia. El nu trebuie să se implice în campania electorală ca politician. Trebuie să o observe, trebuie să intervină și să arate unde și cum au fost încălcate legile țării în domeniul de care răspunde.

Nu am văzut la CNCD poziții în care să fie sancționate abuzurile împotriva minoritarilor români ale oficialilor maghiari din comunitățile din Harghita și Covasna. Nu am văzut la CNCD o poziție care să sancționeze izolaționismul promovat de UDMR și alte formațiuni maghiare în relațiile comunităților maghiare cu restul comunităților române, nu am văzut la CNCD o poziție față de pretențiile formațiunilor politice maghiare de a se interzice mișcarea liberă a persoanelor de etnie română în zonele declarate cu emfază „ținut secuiesc”. Nu am văzut o poziție la CNCD de sancționare a cazurilor de împiedicare a românilor de a achiziționa terenuri în așa zisul ținut secuiesc sau desfășura afaceri în zonă. Nu am văzut pentru că politicienii români au „convenit”, pentru ochii lumii, să pună în fruntea acestei instituții un etnic maghiar. Să îi laude „vestul”. De ce nu etnic albanez, grec, slovac, sârb, rus, ucrainean, rrom etc. ?!

Individul ar trebui să își dea demisia. Clar.