Invitație adresată CSM, de Victor Alistra, să nu mai garanteze independența justiției

Atributul de bază al CSM este în art. 133 alin (1) din Constituție: „Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.”

Agerpres ne comunică că Victor Alistar, membru al CSM din partea „societății civile”, ajuns acolo cu sprijinul masiv al PSD, a avut o intervenție în plenul CSM când s-a luat în discuție solicitarea unui număr de peste 1000 de magistrați ca CSM să „apere sistemul judiciar”.

 Victor Alistar, membru al Consiliului Superior al Magistraturii, a declarat joi, legat de cererea de apărare a independenţei sistemului judiciar, semnată de peste 1.000 de magistraţi, că nu este sigur dacă ar fi de interes pentru sistemul judiciar ca membrii CSM să facă "un scut pentru câteva cazuri izolate".

"Dreptul societăţii de a critica orice componentă a statului atunci când societatea consideră că acea componentă a greşit este un drept esenţial. Nu ştiu sigur dacă este de interes pentru sistemul judiciar să facem un scut pentru câteva cazuri izolate, sau să intrăm într-o polemică cu dreptul societăţii de a-şi spune părerea cu privire la administraţie, la Guvern, la Justiţie sau la altceva. Am risca să intrăm într-o dezbatere politizată şi nu ştiu dacă este chiar sănătos şi util pentru toţi colegii dumneavoastră judecători şi procurori care îşi fac zilnic datoria cu respectarea legii. Aceste petiţii in corpore, dacă ne ducem să vedem care e subiectul discuţiei, pot să aducă mai mult rău decât bine", a afirmat Alistar, în cadrul şedinţei de plen a CSM.

Se cuvine a face o precizare. Cel care este apărat în fața CSM de către „membrul” Victor Alistar nu este nimeni altul decât infractorul Liviu Dragnea! Magistrații au fost complet surprinși de conținutul discursului infractorului Liviu Dragnea la „marea adunare a cămășilor albe” de sâmbăta trecută dar mai ales de amenințările la adresa procurorilor și judecătorilor care ar îndrăzni să cerceteze și să judece pe membrii guvernului sau pe el. Pentru că el este deja cercetat, amenințarea lui este adresată procurorilor care încă îl mai cercetează în dosarul OLAF, de exemplu, dar și judecătorilor care urmează să pronunțe sentința în dosarul de la Teleorman.

Ei bine, Victor Alistar cel cu „drepturile omului” consideră că amenințările infractorului Liviu Dragnea la adresa procurorilor și judecătorilor este ... caz izolat! Incredibil!

Președintele Klaus Iohannis la Consiliul European

Participarea Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, la reuniunea Consiliului European (Bruxelles, Regatul Belgiei)

15 decembrie 2017 | Uniunea Europeană

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a participat la reuniunea Consiliului European, care a avut loc în zilele de 14 și 15 decembrie a.c., la Bruxelles.

Pe agenda Consiliului European au figurat teme privind domeniul securității și apărării, dimensiunea socială a Uniunii Europene (UE), educația și cultura, respectiv politica UE în domeniul migrației. De asemenea, au avut loc discuții privind stadiul procesului de retragere a Marii Britanii din UE.

În marja Consiliului European, Președintele României a participat la Summitul Euro+, la care au luat parte și statele membre non-euro.

În ceea ce privește domeniul securității și apărării, a fost lansat oficial instrumentul de Cooperare Structurată Permanentă (PESCO). Președintele Klaus Iohannis a reiterat angajamentul României de a participa la PESCO, subliniind faptul că operaționalizarea acestui instrument ar trebui să conducă la dezvoltarea mai eficientă a capabilităților militare și la creșterea coeziunii între statele membre.

Președintele României a subliniat importanța aprofundării cooperării UE-NATO prin implementarea Declarației de la Varșovia și prin adoptarea de noi măsuri în ceea ce privește sporirea mobilității transfrontaliere și a combaterii terorismului.

Referitor la Fondul european pentru apărare, Președintele Klaus Iohannis a reliefat rolul acestuia în consolidarea cooperării între statele membre în proiecte din sfera apărării și susținerea României pentru un acces deschis și echitabil al industriilor naționale de apărare și al IMM-urilor din toate statele membre la piața europeană de apărare.

Liderii europeni au abordat, totodată, aspecte legate de dimensiunea socială a Uniunii Europene. Președintele României a susținut consolidarea acesteia pe baza concluziilor Summitului de la Göteborg, printr-un efort comun al statelor membre UE care să vizeze întărirea convergenței economice și a coeziunii sociale la nivelul întregii Uniuni. Președintele Klaus Iohannis a subliniat necesitatea utilizării tuturor instrumentelor disponibile pentru obținerea unor soluții echilibrate în domeniul social și a arătat că menținerea mobilității lucrătorilor este un element esențial.

În ceea ce privește discuțiile referitoare la educație și cultură, Președintele României a exprimat susținerea pentru o cooperare mai aprofundată a statelor membre UE. Președintele Klaus Iohannis a reliefat faptul că măsurile în acest domeniu trebuie să vizeze îmbunătățirea competențelor lingvistice și digitale și facilitarea accesului la piața muncii pentru toți cetățenii europeni. Din această perspectivă, Președintele României a exprimat susținerea consolidării politicilor europene în materie de cultură și educație, care contribuie la promovarea identității europene, consolidarea convergenței economice și a coeziunii sociale la nivelul întregii Uniuni. Totodată, Președintele Klaus Iohannis a subliniat importanța dezvoltării industriilor culturale și creative, pentru o valorificare cât mai bună a potențialului deosebit al acestui domeniu, în special în contextul evoluțiilor tehnologice și digitale.

Referitor la politica Uniunii Europene în domeniul migrației și azilului, Președintele României a reiterat disponibilitatea țării noastre de a contribui activ la avansarea discuțiilor în vederea identificării de soluții acceptabile pentru toate statele membre. Președintele Klaus Iohannis a accentuat importanța continuării cooperării cu partenerii externi, state de origine și de tranzit, ca element cheie în abordarea cauzelor profunde ale migrației și identificarea de soluții pe termen lung.

Cu privire la finanțarea acțiunilor externe ale UE, Președintele României a evidențiat faptul că instituirea unui instrument financiar destinat stopării migrației ilegale necesită o analiză aprofundată, mai ales în contextul negocierilor pentru viitorul buget multianual al Uniunii.

Președintele Klaus Iohannis a participat la Summitul Euro în format extins, reuniune la care discuțiile s-au concentrat pe modalitățile de consolidare a Uniunii Economice și Monetare. Președintele României a apreciat faptul că toate statele membre participă la Summit, inclusiv cele care nu fac parte din zona euro, evidențiind necesitatea avansării în procesul de consolidare a Uniunii Economice și Monetare printr-o abordare incluzivă și consensuală a statelor membre. În context, Președintele Klaus Iohannis a reiterat angajamentul ferm al României de a adera la zona euro cât mai curând posibil, arătând că, pentru țara noastră, adoptarea monedei unice este un obiectiv de importanță esențială, atât pentru economia națională și prosperitatea pe termen lung a cetățenilor români, cât și pentru poziționarea noastră în interiorul Uniunii.

La reuniunea Consiliului European în format UE 27 care a avut loc vineri, 15 decembrie, liderii europeni au evaluat stadiul progreselor înregistrate în cadrul negocierilor privind Brexit-ul în cele trei domenii specifice (drepturile cetățenilor, frontiera cu Irlanda și decontul financiar).

Urmare a unei analize aprofundate, liderii europeni au apreciat că s-au înregistrat progrese suficiente în cele trei domenii. În consecință, au decis trecerea la cea de-a doua fază a negocierilor cu Marea Britanie, respectiv cea privind viitoarele relații dintre Uniunea Europeană și Marea Britanie.

Din perspectiva României, rezultatele obținute până în prezent reflectă integral obiectivele urmărite în negocieri. Astfel, în ceea ce îi privește pe cetățenii români aflați pe teritoriul Marii Britanii și pe membrii lor de familie, aceștia vor beneficia de toate drepturile deja dobândite și acoperite de legislația europeană și după momentul retragerii Marii Britanii din UE.

Astfel, va fi menținut transferul tuturor prestațiilor de securitate socială, inclusiv cele familiale și alocațiile pentru copii, și vor fi recunoscute calificările profesionale obținute sau în curs de obținere înainte de momentul retragerii. Au mai fost agreate, totodată, și principiile referitoare la reîntregirea familiilor, iar viitorii membri de familie, respectiv copiii cetățenilor acoperiți de acordul de retragere, vor beneficia de aceleași drepturi.

Pentru obținerea noului statut (settled status) pentru toți cetățenii UE din Marea Britanie, procedurile administrative vor fi transparente, simplificate și vor avea costuri minime.

Referitor la aspectele financiare, fondurile alocate României pentru perioada de programare 2014-2010 nu vor fi reduse.

De asemenea, au fost adoptate liniile directoare care vor sta la baza unui nou mandat de negociere pentru o perioadă de tranziție, cât și pentru cadrul viitoarelor relații.

Direcțiile adoptate reliefează aspecte precum: necesitatea finalizării tuturor elementelor care țin de prima fază a negocierilor și consolidarea rezultatelor obținute prin începerea redactării acordului de retragere, condiționarea negocierilor din faza a doua de respectarea pe deplin a tuturor angajamentelor asumate în prima fază și intenția de a avea și pe viitor un parteneriat strâns cu Marea Britanie în domenii de interes comun, precum securitate, apărare și politică externă.

În contextul adoptării liniilor directoare, Președintele României a subliniat interesul țării noastre ca în cadrul relațiilor viitoare să se definească un parteneriat strâns cu Marea Britanie pe zonele de interes comun, inclusiv pe cele de securitate, apărare, relații externe, lupta împotriva terorismului.

Președintele Klaus Iohannis a exprimat așteptarea României cu privire la implementarea rapidă și în integralitate a aranjamentelor convenite cu Marea Britanie în cadrul primei etape de negociere.

Proiecția CE cu privire la apărarea și securitatea comună. Explicații de la sursă

Jean-Claude Juncker, președintele CE, a prezentat pe 7 iunie a.c. o viziune cu privire la „apărarea și securitatea comună” în cadrul Uniunii Europene. Discuții pro și contra, destule. Politicienii de anvergură au sesizat faptul că proiecția prezentată de Juncker are avantaje. Nu elimină NATO ci îl întărește. Nu elimină statele membre ci le sprijină să devină mai puternice. Combinată cu viziunea privind „industria europeană să fie mai puternică și competitivă”, oferă statelor membre ale Uniunii Europene posibilitatea să își creeze mijloacele pentru realizarea apărării și întărirea securității. Toate însă au un numitor comun: fiecare stat membru participă cât vrea, cât poate, cât consideră că este suficient. Decizia politică a fiecărui stat membru are consecințele ei. Cât are, cu atât răspunde. Este mai bine integrat în sistemul european de apărare, își apără mai bine populația. Este mai puțin integrat, populația va suferi mai mult. Nu mai spun de valorile materiale!

Mihnea Motoc, fostul ministru al apărării pe timpul guvernului Cioloș, în prezent consilierul special al președintelui Jean-Claude Juncker pe problemele apărării și securității europene, a pus pe facebook un link către un interviu dat „europunkt”. Preiau câteva idei. Sunt unul dintre cei care le susțin!

Documentul de reflecție privind viitorul apărării europene

Mihnea Motoc: În cvasi-totalitatea sondajelor de opinie realizate în ultima vreme, cetățenii europeni indică în mod constant ca îngrijorări majore amenințările neconvenționale, îndeosebi terorismul și atacurile cibernetice. În egală măsură, tot majoritar, europenii consideră că prevenirea și combaterea acestora nu se mai poate organiza doar individual la nivelul fiecărui stat, ci ar avea de beneficiat de pe urma unui rol sporit al UE în domeniu. În alte cuvinte, susțin mai multă Europa în materie de securitate și apărare. Și ei percep cu mare acuratețe că bătălia împotriva acestor amenințări nu poate fi purtată menținând separate dimensiunea externă și cea internă. Pentru terorism și riscurile cibernetice, granițele Uniunii noastre nu mai reprezintă obstacole notabile. Indiscutabil, Statele membre rămân în prima linie a acestei lupte formidabile, dar obiectul său având amploarea și complexitatea observabile direct de oricine, a devenit evident, că acțiunea la nivel european e imperios necesară și poate avea reală valoare adăugată aici.

Pornind de la aceste constatări, Comisia a propus pe 7 iunie un Pachet de Apărare comportând, în afara Documentului de Reflecție pe care îl menționați, o Comunicare privind Fondul European de Apărare, respectiv un proiect de Regulament vizând Programul European de Dezvoltare a Industriei de Apărare. Abordarea Comisiei îmbină fin aspectele de principiu (scenariile prefigurând viitorul apărării europene) cu cele foarte practice implicate de Apărarea Europeană (Fondul și Programul). Referitor la componenta normativă, Comisia a venit cu un proiect, însă legiferarea e atribuția Consiliului și a Parlamentului European. În Documentul de reflecție, Comisia nu prescrie un drum unic înspre o viitoare Uniune a Apărării, ci propune mai multe scenarii pentru a stimula reflecția și dezbaterea în Statele membre, acestea fiind cele ce în ultimă instanță decid calea de urmat. Prin urmare, nici una din aceste dezvoltări nu o văd că necesitând alterări de paradigmă a competenţelor între Statele membre și Uniune, ori între instituțiile europene. Precum notați just, securitatea și apărarea rămân domenii de competenţă interguvernamentală. Prin Pachetul Apărare, Comisia a urmărit esențialmente să stimuleze și să motiveze cooperarea sporită în sfera cercetării militare și a dezvoltării de capabilități pentru apărare, respectiv să propună Statelor membre căi posibile pentru o viziune și acțiune mai strategică în privința apărării europene. Pachetul Apărare în ansamblul său, precum și întemeierea juridică a demersului Comisiei sunt deplin încadrate în Tratatele actuale.

Care este impactul pe care intensitatea cooperării statelor membre în aceste domenii îl generează asupra partajării competențelor UE?

Cele 3 scenarii din Documentul de Reflecție acoperă un traiect ce pornește de la cooperare pe linie de securitate și apărare (o sensibilă upgradare a ce avem acum, cu accent pe dimensiunea capacitară și lăsând-o practic neatinsă pe cea de operații), trece prin securitate și apărare împărtășite (presupunând, între altele și posibilitatea de a conduce operațiuni de gestionare a crizelor de intensitate ridicată, inclusiv de luptă anti-teroristă) și se încheie cu securitate și apărare integrată. Toate scenariile sunt concepute cu orizont temporal de referință anul 2025; toate au ca punct terminus coagularea unei Uniuni de apărare și securitate, ceea ce diferă este viteza de avansare în acea direcție. Alegerea între acestea (unul sau altul dintre scenarii, ori o combinație de elemente din două sau toate) aparține în întregime Statelor Membre. Chiar și alegerea cea mai ambițioasă nu implică necesarmente nici transfer de competenţe pe linia apărării și a securității înspre Uniune, nici, implicit, necesitatea amendării Tratatelor. Discursul de miercuri al Președintelui Juncker despre „Starea Uniunii” duce mai departe gândirea de perspectiva referitoare la Uniunea apărării și securității.

NOTĂ: nu necesită un transfer de competențe către Uniune! Coagularea unei Uniuni de apărare și securitate nu înseamnă subordonarea statelor voinței Uniunii! Briții și populiștii au nevoie de ochelari. Vederea lor este slabă. În caz contrar, sunt de rea-credință.

În domenii sensibile precum securitatea și apărarea, care scenariu oferă UE instrumentele și competenţele necesare pentru a face față provocărilor neconvenționale?

Toate, mai repede sau mai întins în timp, oferă Uniunii posibilitatea, mijloacele și cadrul pentru a maximiza eforturile naționale de a îi proteja pe europeni de amenințările vremurilor noastre.

Relația UE cu NATO reprezintă un aspect subliniat în cadrul fiecărui scenariu. În contextul tensiunilor din ultima perioadă dintre SUA și Siria, respectiv SUA și Coreea de Nord, în ce măsură considerați oportună implicarea activă a UE, alături de NATO, în conflictele din spațiul extra-european?

Așa este, pe bună dreptate, întrucât, notând mai întâi nivelul fără precedent de ridicat al cooperării concrete între UE și NATO, e important de subliniat că atât NATO, cât și Partenerul strategic Trans-atlantic, susțin explicit că o apărare europeană mai puternică nu poate fi decât benefică și pentru NATO, la rândul său. Cooperarea actuală dintre UE și NATO e organizată în virtutea Declarației comune la vârf din decembrie trecut și se structurează pe numai puțin de 42 de domenii. Cât despre implicarea actuală și pe termen scurt a NATO și a UE în cele două crize majore ale momentului, aceasta este esențialmente exprimată în registrul politico-diplomatic, dincolo de ceea ce întreprind Statele Membre, bunăoară sub forma participării la Coaliția Anti-Daesh. Implicarea mai operațională a UE în astfel de crize nu face parte din setul de ipoteze avute în vedere pentru acest stadiu al dezvoltării Apărării europene.

Propunerea Comisiei de instituire a unui Fond european de apărare urmărește sprijinirea și stimularea eforturilor statelor membre în domeniul cercetării și al dezvoltării capacităților de apărare, prin dezvoltarea de noi prototipuri și achiziționarea de echipamente și tehnologii de apărare. Care sunt avantajele pe care le oferă acest instrument în vederea combaterii amenințărilor neconvenționale? Cum au reacționat statele membre în raport cu această propunere?

În cazul cercetării pentru apărare, avantajul major constă în faptul că finanțarea de la bugetul UE este integrală; conform celor prefigurate pentru viitorul exercițiu financiar european (începând din 2020), Uniunea ar urma să se situeze printre primii finanțatori ai cercetării militare din Europa, cu 0,5 miliarde de Euro dispensați anual în această direcție. În ce privește susținerea dezvoltării de capabilitate, co-finanţarea de la bugetul UE poate face diferența în ce privește promovarea sau nu a unui proiect, întrucât ea vizează faza cea mai volatilă și riscantă a generării de capabilități – drumul până la obținerea unui prototip. Avantajele evidențiate joacă, desigur, și în ipoteza în care finanțarea privește dezvoltarea de capabilități de natură dual-use. Statele Membre au reacționat favorabil la aceste propuneri, ne așteptăm la semnarea până la sfârșitul anului în curs a primelor contracte de finanțare de proiecte în domeniul cercetării militare și la înaintarea de proiecte de capabilități din partea cât mai multor, poate chiar a tuturor Statelor Membre.

Cum se pot implica cetățenii statelor membre în vederea alegerii unuia dintre cele trei scenarii prezentate de Comisia Europeană? În ce măsură Documentul de reflecție a generat dezbateri în cadrul statelor membre?

Percepția oamenilor despre amenințările care sunt existențiale pentru ei, pentru valorile și modul nostru de viață, precum și despre cum ar putea fi ele îndiguite și combătute mai eficient, prin susținerea unui eșalon european de acțiune, a reprezentat un punct de pornire și o motivație cardinală a propunerilor Comisiei în materie de apărare. E firesc ca și deciziile ce vor fi luate pornind de la propunerile respective să fie legitimate și în acest fel, prin implicarea autentică a cetățenilor în această dezbatere europeană. Reflecția despre viitorul apărării europene a decurs din procesul Cartei Albe privind viitorul UE, care a ocazionat deja o amplă interacțiune a Comisiei cu guvernele, cu parlamentele naționale și dialoguri cetățenești de-a lungul și de-a latul Uniunii. Dezbaterea despre apărarea europeană suscită la rândul său interes considerabil și este viguros purtată cel puțin la nivelul comunității de specialitate (decidenți și experți politico-militari, reprezentanți ai industriei). Indiferent cum se va cristaliza în cele din urmă calea optimă spre o Uniune de Apărare și Securitate, e esențial ca oamenii să continue să susțină, informat, ceea ce construim, e important ca ei să fie convinși că intervenirea unui palier european de acțiune are reală valoare adăugată și respectiv, că fiecare și cu toții împreună suntem mai în siguranță ca rezultat al acestor demersuri.

La finalul acestui interviu, vă propun să analizați contribuția pe care România o poate aduce în domeniul securității și apărării europene. Care sunt direcțiile la a căror cooperare mai avansată România poate contribui?

Prin poziția geostrategică și contribuția majoră la stabilitatea regională, prin activismul politic și susținerea operațională a dezvoltărilor consemnate în ultima vreme pe linia Politicii comune de securitate și apărare, prin tradițiile și realizările atât în sfera cercetării, cât și a industriei de apărare, România este actor indispensabil al proiectului Apărării Europene. Participând pro-activ, de la început, atât la reflecția strategică despre viitorul Apărării Europene, ca parte a narativului mai amplu al Europei viitoare, cât și la toate formele de cooperare întărită din sfera apărării europene, fie că e vorba de proiectele comune, finanțate european, din cercetare sau dezvoltarea de capabilități, fie că e vorba de proiectele ce vor structura modular PESCO, România are net mai multe posibilități de a modela procesele europene legate de apărare în armonie cu propriile preocupări de securitate, de a (re)consolida baza să industrială și tehnologică din domeniul apărării și de a participa la conturarea uneia din cele mai promițătoare dimensiuni ale continuării integrării, anume apărarea și securitatea.

România trebuie să fie parte a proiectului, trebuie să participe la implementarea tuturor etapelor. Avem mare nevoie. Mihai Motoc punctează bine că astfel putem „(re)consolida baza industrială și tehnologică din domeniul apărării”. Asta înseamnă că ne alăturăm statelor care vor să progreseze. Succesele în tehnologia pentru apărare și securitate au ridicat nivelul de performanță în industria civilă, au asigurat mai mult confort cetățenilor concomitent cu securitatea vieții lor și apărarea mediului de viață.

Foarte bun interviul!

Statele slab înarmate pot deveni subiect de „absorbție”

„Ministrul rus de externe Serghei Lavrov consideră că țarile slab înarmate ar putea deveni obiect de „absorbție“, și că astfel de state sunt „destul de multe“, potrivit declaratiei ministrului în timpul întâlnirii cu studenții MGIMO”, potrivit Unian - spun cei de la Pagina de Rusia (aici).

Mi-a atras atenția pentru că avem o mulțime de „pacifiști” pe aici prin România care se opun procesului de întărire și modernizare a Forțelor Armate ale României și poziționării țării ca o națiune capabilă nu doar să își asigure propria apărare și securitate ci să devină un „exportator” de securitate în zona geopolitică în care trăiește. Îi numesc „pacifiști” deși ar trebui să le aplic alte adjective.

„Nu o spunem pentru a provoca pe cineva la cursa înarmărilor sau ca se ne testeze forța. Pur si simplu țarile slab înarmate devin obiectul unei reale absorbții, nu din punct de vedere legal, nu din punct de vedere juridic internațional, dar în termeni de independență. Sunt o mulțime de astfel de țări, a spus Lavrov.”

Serghei Lavrov confirmă astfel politica de forță a Federației Ruse la frontierele sale. În Transnistria recrutează localnici pentru forțele militare ruse staționate pe teritoriul R. Moldova. Trupele autoproclamatelor republici din Osetia (Georgia) au fost incluse în componența Armatei Federației Ruse (de curând !), în așa-numitele republici autonome din Ucraina - Donetsk și Lugansk -, au fost înființate două armate, 1 și 2, cu comenzi asigurate de Rusia și puse sub controlul unui comandament rus regional, Belarus are „surpriza” ocupării teritoriului de forțe armate din Rusia pe motivul unei aplicații comune - forțele ruse sunt mult superioare forțelor militare ale Belarus ! Lângă noi, foarte aproape, avem Serbia care a devenit parte a sistemului organizat de Federația Rusă pentru combaterea organizării apărării NATO în Europa. Siria și-a pierdut „independența” acceptând „propunerile” Rusiei de a organiza și apăra teritoriul Siriei împotriva unor eventuali agresori cu forțe armate rusești. Rusia a încercat și în Grecia dar se pare că fără prea mult succes (dar încă nu suntem în fața unui rezultat final !).

Trebuie înțeles, în acest sens, efortul statelor membre NATO de a ridica nivelul de protecție în fața unei eventuale agresiuni din partea Federației Ruse în statele aflate la limita de est a NATO - Estonia, Lituania, Letonia, Polonia, România, Bulgaria și Turcia. De aceea trebuie înțeles semnalul dat de statele membre NATO pentru sprijinul Georgiei, Ucrainei și Republicii Moldova. În același sens trebuie înțeles și efortul statelor membre ale Uniunii Europene de a dezvolta propriile capacități de apărare ce urmează să fie complementare sistemul de apărare NATO. Nu de alta, dar unele state membre ale Uniunii Europene nu sunt membre ale NATO și nici nu pot deveni fără a se încălca unele convenții internaționale în vigoare sau propria politică - Finlanda, Suedia, Austria. Ca atare, formarea unor formațiuni militare europene cu contribuția tuturor statelor membre reprezintă o urgență din punctul de vedere al apărării în fața unor eventuale agresiuni ale Rusiei.

Să nu îi aud pe „pacifiști” că NATO este o formă de ocupare a statelor membre ! Că Rusia face la fel ca NATO. Face pe dracu ! Rusia ocupă țările pe când NATO este o asociere a statelor ! În cazul Rusiei, comanda este la Moscova, în cazul NATO, comanda este separată de un stat anume, organizația are propria conducere. Dau exemple din România. La Deveselu avem o unitate a SUA de apărare antiaeriană subordonată NATO și destinată protecției statelor membre NATO din Europa. La Craiova avem o brigadă mixtă, sub comandă românească, la fel cum la București avem comandamente NATO din care unul este condus de români.

Așa zișii pacifiști care fac propaganda Moscovei pe față ar trebui să tacă. Din nefericire, după câte am observat, unii au în spate cariere militare. Despre „doamnele” care doresc oprirea cheltuielilor pentru înarmare și folosirea lor pentru plata salariilor sau a pensiilor sau pentru construirea de biserici (ortodoxe ?!), nu am recomandări. Nu pot avea.

Vizita unui francez „grăbit”

Ne-a vizitat Președintele Franței, Emmanuel Macron. Pe fugă. O jumătate de zi. Densă.

O parte a scopurilor vizitei au reieșit din declarațiile date de președintele Macron. A câștigat alegerile în Franța cu o „viziune de reformare a UE”. În „buna tradiție” a diplomației franceze, vrea să își impună viziunea celorlalte state membre UE. Ușor de spus, mai greu de făcut.

Unele state au spus „da”, altele spun „discutăm” (Germania, România etc.) iar unele nici nu vor să audă (Polonia). Cele care au spus „da”, nu sunt afectate prea mult de măsurile propuse de Emmanuel Macron. Cele care se opun vehement sunt cele mai afectate. Polonia, de exemplu, a speculat de la intrarea în UE, toate portițele pentru a obține un beneficiu. Nici România nu este departe ! Dar România a părăsit, de ceva timp, „pista poloneză” a relațiilor cu Uniunea Europeană. România, de când este președinte Klaus Iohannis refuză relațiile diplomatice asimetrice !

Strict la relația cu România, președintele Macron a observat (destul de târziu !) un tip de abordare a problemelor care impune. Să nu uităm un lucru elementar. Reformele lui Emmanuel Macron referitoare la Uniunea Europeană au nevoie de consensul celorlalte state membre ale UE în Consiliul European ! Au nevoie de aprobarea Parlamentului European unde sunt reprezentate națiunile europene. Au nevoie de participarea experților statelor membre ale Uniunii Europene în structurile specializate ale Comisiei Europene la redactarea și aprobarea textelor pentru codificarea reformei.  Având în vedere această perspectivă, abordarea asimetrică a relațiilor cu celelalte state membre ale UE este greșită. Iar Franța a mers, ani și ani de zile, pe o cale a relațiilor de forță. Cât privește relațiile cu România și Bulgaria, Franța s-a făcut că nu le vede. A fost chiar inițiatoarea unor poziții de respingere a cererilor de aderare a celor două țări la Spațiul Schengen.

„Si am gasit doi parteneri dornici sa imbunatateasca relatiile bilaterale, cu conditia (...), sa nu fie o relatie asimetrica, ci un parteneriat adevarat” - HotNews.

Declarația a fost făcută la Ambasada Franței unde s-a întâlnit cu francezii care sunt prezenți în România cu diferite sarcini oficiale sau obiective private.

Reforma privind „detașarea lucrătorilor”. Ei bine, de la ce am citit până acum la ce a „justificat” președintele Macron cu ocazia declarației comune cu președintele Iohannis este o cale destul de lungă. Iar afirmațiile președintelui Iohannis confirmă atenția deosebită pe care România o acordă subiectului fără a nega necesitatea reformei în sine.

De la impunere s-a ajuns la o atentă abordare astfel ca normele europene să nu afecteze interesele societăților comerciale și ale lucrătorilor din toate statele membre ale Uniunii Europene. Nu doar Franța a pornit de la ideea impunerii, s-a alăturat și Germania. Plus mai vechile state membre care, într-un fel sau altul, din motive pur politice, au clamat o serie de reglementări sub forma unor directive, a unor constrângeri. Evident, interesul Uniunii Europene, convergența, a fost faultat pentru a face loc unui interes egoist, naționalist. Posibil în relațiile cu state terțe, inadmisibil în interiorul Uniunii Europene. Se pare că se revine la ideile de bază ale formării Uniunii Europene.

Președintele Macron a precizat că directiva reformată va obliga agenții economici naționali să plătească lucrărilor detașați din alte state un preț al muncii similar cu prețul muncii pentru lucrătorii naționali. Sunt absolut de acord. A exclus de la normele directivei reformate agenții economici care execută lucrări în alte state cu personal din statul de origine. Ei, aici mai vine de acasă. Pentru că este o problemă privind reglementările interne din Germania care a anunțat că prin lege va obliga agenții economici străini care lucrează cu personal din statul  de origine să plătească lucrătorii care desfășoară activități lucrative în Germania cel puțin la valoarea salariului minim pe economie stabilit prin legea germană. Este o măsură protecționistă agresivă, contrară normelor de bază ale Uniunii Europene.

În fine, subiectul acesta urmează a fi dezbătut de specialiștii tuturor țărilor pentru a se ajunge la un consens. România dorește să participe la discuții și la elaborarea normelor, are acest drept și îl va exercita.

Franța vrea să reînvie relațiile speciale cu statele din sud-estul Europei. Are o problemă. Absența îndelungată din zonă și politicile de până acum ale Franței au scăzut nivelul de încredere. Înființarea unei societăți comerciale cu capital francez în România nu mai este suficientă pentru o relație bună. Când pui mai presus de interesele europene propriile interese naționale, partenerul european devine suspicios. Când ameninți cu mutarea producției în altă țară unde ai „interese istorice”, punând astfel „interesul istoric” deasupra intereselor comune europene, când pui pe picior de „egalitate” partenerul european cu partenerul „istoric” (considerat ca un fel de colonie !), când ai în istoria apropiată o tentativă de a dota Rusia cu nave port-elicoptere și de asalt de tip Mistral pentru flota militară rusă la Marea Neagră pentru a putea ataca statele membre ale NATO de la Marea Neagră, când te opui vehement accederii României la spațiul Schengen și influențezi direct și alte state membre ale UE să se opună ai o mare problemă cu privire la încrederea pe care o soliciți.

Brexit-ul a dus la o descătușare a Uniunii Europene pentru obiective „adormite” de opoziția acerbă a Regatului Unit. Apărarea și securitatea comună, moneda comună, fiscalitatea comună etc. Poziționările statelor membre față de aceste obiective au impus o abordare a problemelor pe „bucăți”. Unele state membre doresc implicarea deplină - România fiind fermă în acest sens -, altele pendulează între extreme (uneori sub imperiul cercurilor politice naționaliste), altele se opun. Deocamdată. Franța dorește ca toate aceste probleme să fie abordate în sensul cel mai apropiat de unitate europeană, chiar o competiție cu NATO (așa bănuiesc eu !).

Pentru apărarea și securitatea comună, interesul Franței este și mai profund dacă avem în vedere că după Brexit, Uniunea Europeană are în Franța singura mare putere militară din lume dotată cu arma nucleară. Mai mult, Franța și Germania, alături de Italia, Spania și Olanda sunt statele  mari producătoare de armament și mijloace de luptă (terestre, aeriene și navale). Declarația comună a șefilor de stat și de guvern prin care se declară ca obiectiv pentru o apărare comună dotarea forțelor armate europene cu armament și tehnică de luptă produse în Uniunea Europeană, este corectă numai că abordarea problemei de către marii producători este mai puțin corectă. Cel puțin pentru România care are o industrie de apărare și capacitatea de a participa la industria de apărare europeană.

Eurocopter a venit la Brașov. Vor produce un elicopter (vor asambla mai bine spus) european multirol. Bravo ! Numai că îl vor asambla doar în varianta de transport. Pentru variantele de luptă (platforme aeriene pentru armament), ideea francezilor a fost că va mai trece timp iar România dacă este cuminte, ascultătoare și suficient de docilă va putea asambla și un tip de elicopter de luptă pentru lumea a III-a. Răspunsul României a fost destul de inteligent. Foarte bine. Când se pune problema înlocuirii elicopterelor militare de transport vom face comanda la Ghimbav. Cât privește dotarea Armatei cu elicoptere de luptă moderne, performante, verificate pe câmpurile de luptă, s-a acceptat propunere americanilor de la Bell care sunt dispuși să deschidă o fabrică în România pentru astfel de elicoptere. Franța a sărit ca arsă. Trădare, trădare, de trei ori trădare ! Tocmai ei !

Ei bine, președintele Macron a negociat, anterior, prin canale diplomatice, două contracte legate de dotarea cu armament și mijloace de luptă aeriană a Armatei Române care au fost semnate la Cotroceni în prezența celor doi Președinți. Cu transfer de linie tehnologică în România atât cu privire la elicoptere cât și cu privire la rachetele antiaeriene pentru distanțe scurte și foarte scurte. Pentru distanțe medii și lungi, România a contractat deja cu producătorii americani care au fost mai rapizi în decizii. Cu dislocări de producție în România !

Nici evreii nu stau degeaba. Și nu sunt singurii.

Eu constat că președintele Emmanuel Macron a avut două mari obiective. Nu o întărire a relațiilor cu România, așa cum bănuit la început. Ideea de întărire i-a venit mai târziu, când a constatat că Președintele României și primul-ministru au accentuat ideea relațiilor de parteneriat și nu agrează relațiile asimetrice ! Obiectivele lui președintelui Macron au fost directiva cu detașarea lucrătorilor - parțial îndeplinit, o spune și presa străină (cea serioasă) -, și acceptarea României în „clubul” statelor membre care vor să participe la apărarea comună în Uniunea Europeană. Al doilea obiectiv a fost, probabil, neplanificat însă a devenit urgent după ce România a acceptat ofertele americanilor privind achiziționarea elicopterelor de luptă, a rachetelor anti-aeriene „Patriot” și a sistemului de apărare antiaeriană pentru distanțe medii. Franța s-a mișcat foarte repede !

Se mișcă repede și Germania. Tot în urma mișcărilor americane. Transportoarele terestre propuse de Germania a fi construite în România nu erau foarte-foarte. Când au văzut ce au propus americanii și că este o diferență de calitate, germanii și-au revizuit atitudinea și ... vom vedea cu ce ofertă vin.

Să fie clar. Președintele Klaus Iohannis are succes în modul în care conduce politica externă și de apărare a României. Devenim o țară importantă. Suntem o țară sigură, constantă în comportamentul internațional, exportăm stabilitate și securitate iar investițiile în economie au nevoie ca de aer de aceste elemente ale apărării, securității și stabilității pentru a produce eficient.

Gândire de colhoznic. Victima va fi statul român

Am dat peste Ionuț Mișa la emisiunea lui Prelipceanu, pe Digi24. Am rămas un timp. Eram interesat din două motive. Ministrul de finanțe trata un subiect delicat astăzi: pensiile „speciale”. Printre ele, la loc „de cinste”, pensiile militarilor, ale polițiștilor la un loc cu pensiile parlamentarilor, ale funcționarilor din Parlament, ale aviatorilor etc. La grămadă, toți fiind beneficiarii unor „pomeni financiare” care, după mintea finanțistului șef al PSD în Guvernul României, trebuie stopate pentru că se duce naibii „fondul de pensii”. Prelipceanu făcea niște mutre de parcă atunci afla, cu surprindere, că Pământul este rotund.

Gândire de colhoznic am văzut și la Ionuț Mișa și la Prelipceanu. O gândire la nivelul egalității tuturor membrilor colhozului numit România. Pentru că nu am reușit să evoluăm după ce am adoptat democrația. Ajunși în funcții de demnitate publică, unii membri ai partidelor politice (nu exclud nici un partid politic de aici !), nu pricep că gândirea lor trebuie să plece de la stat, organizarea lui și necesitățile acestuia. Nu poți pune la grămadă totul.

Sinistra „știe tot” Lia Olguța Vasilescu a băgat în aceeași oală instituția Armatei, poliția, magistratura, parlamentarii, funcționarii parlamentari, piloții civili etc. Ei bine, nu este admisibilă o astfel de abordare. Pentru că instituțiile nu sunt „egale”. Rolul, locul și funcțiile fiecărei instituții este altul. Statutul persoanelor care încadrează aceste instituții diferă, uneori radical. În timp ce unele persoane beneficiază de toate drepturile și libertățile civile prevăzute în Constituție, altele sunt private de aceste drepturi. Cele private de o parte din drepturile și libertățile civile nu au posibilitatea ca pe timpul activității în cadrul instituției să poată obține venituri din alte surse, chiar dacă ar fi calificați pentru o altă activitate. Constituția și legea le interzice aceste beneficii.

Nu poți băga în aceeași oală militarul, polițistul și magistratul cu parlamentarul, funcționarul parlamentar, funcționarul care deservește structurile Justiției, piloții civili. Unii au o pensie de serviciu, care compensează limitările impuse de lege personalului care încadrează aceste instituții, altele au o pensie ca „recompensă” - pensiile parlamentarilor -, o recompensă pentru că un partid politic i-a pus pe o listă și care a fost votată de alegători. Persoanele care asigură administrația celor două Camere ale Parlamentului precum și persoanele care lucrează pentru parlamentari în interiorul Parlamentului nu pot fi asimilate militarilor, polițiștilor sau magistraților.

Sinistra Lia Olguța Vasilescu a pus în aceeași oală apărarea țării, apărarea și păstrarea ordinii publice, apărarea securității naționale, Justiția, corpul diplomatic cu parlamentarii care sunt temporari (alegerea lor este sub condiție aleatorie !), a celor care le asigură confortul și consilierea, cu piloții sau cu alte profesii care nu sunt prevăzute expres în Constituție ca profesii sau servicii obligatorii pentru funcționarea statului român.

În emisiune am văzut un „contabil cu mânecuțe” care a primit sarcina să facă socotelile și le-a făcut. A fost poruncă de la stăpânul politic să amestece mere cu pere, a amestecat mere cu pere.

Se cuvine a pune problema și altfel.

Are nevoie statul român de o Armată ? Are nevoie statul român de o anume calitate a celor care formează Armata ? Are nevoie statul român de o anume înzestrare a Armatei ? Poate fi pus semnul de egalitate între profesionistul militar și alte profesiuni ?

La fel trebuie pusă problema și cu privire la militarii sau funcționarii publici care încadrează structurile de informații, structurile de poliție sau structurile Justiției, structurile MAE cu referire expresă la profesioniștii sistemului. Pentru că în aceste structuri sunt încadrate și persoane care nu fac parte din sistemul profesional care asigură existența și funcționarea sistemului.

Profesiile care asigură existența și funcționarea Armatei, a structurilor de poliție, Justiția și diplomația sunt profesii de nișă, sunt speciale atât ca nivel de pregătire a personalului cât și ca mod de funcționare. Toate au interdicții și stări de incompatibilitate cu caracter permanent. Spre deosebire de miniștri și secretarii de stat, parlamentari sau alte funcții publice alese care au interdicții și incompatibilități doar pe timpul exercitării mandatului ! Nu pot fi asimilate aceste profesii și nu pot fi băgate în aceeași oală drepturile și îndatoririle lor !

Și încă ceva. Serviciile oferite țării de Armată, poliție, instanțele de judecată și unitățile de parchet organizate pe lângă acestea, corpul diplomatic nu produc valoare în mod direct, ele asigură producerea de valoare prin apărarea valorilor fundamentale ale statului prevăzute în Constituție: stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil. Aceasta este menirea și misiunea acestor profesii speciale. Indiferent dacă Parlamentul își face sau nu datoria, indiferent dacă Guvernul își face sau nu datoria, indiferent dacă primăriile  își fac sau nu datoria. Un Parlament incompetent poate fi înlocuit, un Guvern incompetent poate fi înlocuit, un primar incompetent poate fi înlocuit, structurile acestea pot fi împrospătate, pe când în acele structuri speciale, profesioniștii nu se fac peste noapte.

PSD și ALDE dar și alte formațiuni politice sunt încă tributare gândirii colhoznice. Comuniste.

Vizite pentru reîmprospătarea unor „memorii”

În timp ce lumea este ocupată cu nimicurile promovate ostentativ de Antena 3, Luju.ro, Evenimentul Zilei, România Tv, B1 Tv dar și alte organe de presă, la nivelul politicii înalte au loc mișcări interesante.

Imediat după instalarea noului Guvern PSD-ALDE cu sprijinul neprecupețit al UDMR, țările interesate în mod special de România și-au trimis ambasadorii la Palatul Victoria pentru a transmite mesajele guvernelor lor noului prim-ministru, Mihai Tudose.

Mai înainte, mai hărnicuț cumva, Hans Klemm, ambasadorul SUA, l-a vizitat pe Tudose și i-a transmis dorințele Guvernului Trump. Dorințe exprimate și în cuvântul de ieri de la festivitatea de 4 iulie de la Ambasada SUA.

Astăzi, Mihai Tudose este vizitat la Palatul Victoria de ambasadorul Germaniei, Cord Meier-Klodt. Diplomat din categoria „grea”, Cord Meier-Klodt a punctat exact unde Germania are interesele majore. În mod normal, orice guvern român ar fi încântat de mesajele transmise de Germania. Cumva, am impresia că Mihai Tudose se va folosi de aceste mesaje pentru „a scăpa” de niște constrângeri politice impuse de infractorul Liviu Dragnea. Nu de alta, dar mesajele sunt mai mult decât clare.

Agerpres. Premierul Tudose s-a întâlnit cu ambasadorul Germaniei; întrevederea - un semnal al importanței relației bilaterale

Comunicatul Guvernului este foarte interesant pentru mine. Putea fi în nota obișnuită a altor comunicate. Acum este mai larg. Impresia mea.

„Premierul Mihai Tudose a subliniat că cele două țări vor dezvolta, în continuare, proiectele în cadrul parteneriatului economic deja existent și vor depune eforturi susținute pentru eliminarea eventualelor obstacole. Șeful Executivului român și ambasadorul Germaniei la București au definit ca proiect strategic prima colaborare economico-militară de anvergură dintre România și compania germană Rheinmetall, un proiect complex, cu perspective pentru ambele state”

Nu scap ocazia să nu aplaud această convenție, mai bine spus, clarificarea unor aspecte privind „prima colaborare economico-militară de anvergură” dintre România și Germania, înființarea companiei mixte româno-germană, între Romarm și Rheinmetall, pentru construcția unor mașini blindate de luptă. De la începutul guvernării Grindeanu, sorta companiei mixte în domeniul economico-militar, româno-germană, devenise nesigură. Niște minți tulburi de la PSD și ALDE aveau alte idei, opuse curentului european de dezvoltare a unei industrii militare europene la care să participe toate statele capabile să producă armament și mijloace cu destinație militară. Curent european care în România a venit sub două umbrele (cât de cât vizibile !): una germană și una olandeză (producția în România, la Galați, a celor 4 corvete necesare marinei militare, după un proiect olandez verificat și viabil).

Compania mixtă româno-germană va produce un vehicul blindat de luptă în comun, pe baza unui proiect german care urmează a fi îmbunătățit cu colaborarea cercetătorilor români, astfel că se va ajunge la un mijloc de luptă comun pentru forțele armate române și germane. Succesul colaborării va permite trecerea la alte colaborări care, nu este exclus, să cuprindă alte parteneriate europene, cum ar fi cu statele care dețin armate mari.

Evident este faptul că diferite parteneriate europene vor avea ca țintă alte armamente sau mijloace de luptă care pot deveni comune tuturor armatelor statelor membre UE.

La ședința CSAT, președintele Iohannis a comunicat interesul României de a participa la proiectul european privind apărarea și securitatea europeană, prin participarea activă la proiectele de cercetare militară și dezvoltarea unei industrii militare a UE, alături de Germania, Franța, Italia, Spania etc.

„Conform sursei citate, ambasadorul Cord Meier-Klodt a exprimat sprijinul Germaniei în vederea consolidării traiectoriei de creștere economică a României și a sporirii rolului acesteia în Europa, cu precădere în contextul în care țara noastră se pregătește pentru preluarea primei sale președinții a Consiliului UE în 2019. Totodată, ambasadorul Germaniei a subliniat importanța menținerii predictibilității și a transparenței, a unui climat investițional favorabil și a direcției de reformă a țării spre o Europă a valorilor comune.”

„Guvernul precizează că un alt proiect important în cadrul cooperării dintre România și Germania este relansarea învățământului dual, ca soluție pentru suplinirea lipsei forței calificate de muncă, resimțită deja de angajatorii germani, dar și de ceilalți angajatori în general.”

În condițiile în care Germania este primul partener comercial al României - volumul schimburilor economice româno-germane a fost de 26,16 mld. euro în 2016, reprezentând 21% din volumul comerțului exterior al României -, Germania este al doilea cel mai mare investitor în România iar o firmă germană este cel mai mare angajator din România, mesajele sunt destul de clare. Predictibilitate, transparență, climat investițional favorabil, păstrarea direcției de reformă a țării spre valorile comune ale Europei, munca împreună pentru a îmbunătăți învățământul și a crea forța de muncă calificată necesară dezvoltării economice sunt cereri care pun în mare dificultate actuala putere pornită să speculeze promisiunile populiste ale campaniei electorale în vederea viitoarelor alegeri, în special a celor prezidențiale !

Aștept vizitele altor ambasadori europeni. Al Franței, al Italiei, al Spaniei, al Olandei, al tuturor țărilor care au interese majore în Uniunea Europeană și, de ceva timp, în România.

Apropo ! Olandezii de la Damen, care dețin șantierul naval de la Galați, sunt pe cale să preia și șantierul naval de la Mangalia, de la coreeni Daewoo.

Și încă ceva. La ședința CSAT de care am pomenit, noul ministru al apărării, celebrul Țuțuianu, a venit cu o caricatură de plan de înzestrare al Armatei pentru perioada 2017-2020 care nu mai prevedea alocarea a 2% din PIB pentru apărare ! Plan respins, urmând ca deștepții din PSD și ALDE care au clocit această reducere a cheltuielilor pentru apărare să îl refacă. Îmi place să cred că vor fi refăcute și proiectele de înzestrare având în vedere, de exemplu, viitoarea producție româno-germană de mașini de luptă !

Exercițiul Noble Jump 2017. În România și Bulgaria, exercițiul își realizează scopul

PTF Giurgiu

Agerpres. Exercițiul Noble Jump: Opt convoaie ale VJTF intră în România pe la PTF Giurgiu-Ruse; Harabagiu: E un moment istoric (FOTO)

Să apreciem cum se cuvine exercițiul. El oferă garanția securității pentru cetățenii din România și Bulgaria din partea tuturor celorlalte state membre NATO. Declarația directorului exercițiului Noble Jump 2017, general maior Ian Cave a prezentat evenimentul indicând faptul că exercițiul „va testa capacitățile operaționale ale elementelor Forței Întrunite cu Nivel de Reacție Foarte Ridicat (VJTF) și nivelul de implementare a Planului de Acțiune pentru Creșterea Capacității de Reacție a Alianței în Bulgaria și România”. Mai pe șleau, această forță este cea care va interveni prima într-o situație de criză internațională în care România și Bulgaria sunt implicate.

Asigurarea logistică la acest exercițiu este ce se vede. Aducerea pe calea mării a unor mijloace de luptă, parcurgerea unui traseu desemnat - din portul grec Alexandroupolis (după debarcare) până la Centrul Naţional de Instruire Întrunită "Getica" din Cincu, judeţul Braşov. Militarii participanți la exercițiu sunt aduși cu alte mijloace de transport. Pe calea ferată, pe calea aerului etc.

Până acum au avut loc exerciții limitate. Acesta este însă unul foarte important. Este un exercițiu semnal. NATO arată celor interesați că știe cum să își protejeze membrii. Arată că participanții sunt din 11 state membre NATO (cel puțin la acest exercițiu). Arată că are armamentul și mijloacele de luptă necesare pentru a realiza apărarea statelor membre funcție de teritoriul în care urmează să acționeze. Și, evident, arată una din variantele de intervenție în sprijinul Greciei, Bulgariei și României !

Putiniștii ar cam trebui să își refacă calculele cu care au făcut propaganda agresivă de până acum. Nu mai merge propaganda cu forța Rusiei contra forța României, de exemplu. Nu mai merge propaganda cu acțiunea pe unul din flancuri ! Indiferent unde ar acționa, Rusia ar avea în față și în spate forța NATO în deplina ei capacitate. Marea Neagră nu ar ma fi un „lac rusesc” ci un „cimitir de nave rusești”.

Mie îmi dă încredere acest exercițiu. Este un semnal foarte important și pentru finanțele internaționale, nu mai spun de cele interne. România este un stat care are capacitatea să își apere interesele așa că investițiile în România sunt sigure.

Scăderea bugetelor din domeniul securității naționale ar însemna un atentat la siguranța românilor

Scrisoarea Președintelui Klaus Iohannis adresată primului ministru Sorin Grindeanu, cu privire la alocările bugetare destinate instituțiilor de apărare și de securitate, este un semnal de alarmă nu doar de atenționare.

Evident, decizia asupra structurii bugetului aparține Guvernului. Chiar dacă după cum se pare Guvernul este doar un executant fidel al voinței infractorului Liviu Dragnea care, indiferent de pozițiile pe care le are, nu ar avea ce căuta la construcția bugetului. Într-o țară normală, desigur, nu în România unde doi incompetenți majori au controlul Parlamentului și al Guvernului, ambii fiind, la această dată, inculpați în procese penale ! Dar așa este la noi. Infractorii sau persoanele cu probleme penale au dreptul să conducă țara.

Din moment ce o parte a populației i-a votat iar altă parte a populației s-a arătat complet dezinteresată de cine va conduce România în următorii 4 ani (peste 60% dintre cetățenii cu drept de vot !), avem o putere politică care ne conduce condusă la rândul ei de infractori sau persoane cu probleme penale. Ce se petrece în aceste zile în România este rodul tipului de gândire infracțională. Abuzul asupra drepturilor și libertăților civile este completat cu abuzul asupra apărării și securității naționale. Iar alături de acestea, este sub-finanțarea învățământului și a cercetării !

Din scrisoarea Președintelui Klaus Iohannis ies în evidență elementele de substanță ale abuzului puterii PSD-ALDE.

În contextul dezbaterilor privind alocările bugetare pentru ordonatorii principali de credite, remarc faptul că, pentru domeniul securității naționale, cu excepția bugetului Ministerului Apărării Naționale, toate celelalte bugete suferă reduceri față de execuția bugetară a anului 2016, unele dintre aceste reduceri fiind semnificative. În același timp, nu au fost aduse încă argumente necesare, pertinente și credibile, care să explice această reducere a finanțării. (...) Atrag atenția că această abordare privind construcția bugetară nu dovedește responsabilitatea pe care, ca țară și ca stat, ne-o impun angajamentele politice și instituționale asumate, precum și riscurile și vulnerabilitățile existente în actualul context de securitate, regional și internațional

Potrivit practicii internaționale, de la care România nu s-a abătut până acum, angajamentele internaționale asumate de statul român au fost respectate. Astăzi, asistăm la „o boală putinistă”. La dracu cu angajamentele internaționale !

În privința bugetului destinat Ministerului Apărării Naţionale, deşi există o alocare suplimentară faţă de 2016, până la circa 1,5% din PIB, remarc faptul că nu sunt respectate angajamentele ferm asumate, atât de către conducerea Guvernului, cât şi a PSD, de a se asigura un buget de 2% din PIB, conform programului de guvernare şi Acordului din 2015, convenit cu întreg spectrul politic.

Ca să lămurim situația, mai ales pentru cei care privesc la infractorul Liviu Dragnea ca la o icoană, nu doar angajamentele internaționale sunt încălcate (în stil putinist !), ci propriul program de guvernare care prevede o alocare de 2% pentru apărare ! Corect ar fi ca acest buget să fie respins și de Parlament dar, cum Parlamentul este captiv, este slugă a infractorului Liviu Dragnea și a „locotenentului” lui Călin Anton Popescu Tăriceanu (prea plecata slugă !), evident că nu mai au valoare în fața parlamentarilor angajamentele internaționale și nici propriul program de guvernare care devine astfel o formă fără fond.

Atrag atenţia că această abordare privind construcţia bugetară nu dovedeşte responsabilitatea pe care, ca ţară şi ca stat, ne-o impun angajamentele politice şi instituţionale asumate, precum şi riscurile şi vulnerabilităţile existente în actualul context de securitate, regional şi internaţional.

În acest sens, asigurarea securităţii naţionale ar trebui să fie o prioritate absolută, şi nu orgoliile politice de moment. Intenţia Guvernului de a reduce aceste bugete reprezintă un gest iresponsabil şi o gravă eroare. Nu ne putem juca niciodată cu siguranţa cetăţenilor, cu securitatea României.

Reamintesc că, în baza cadrului juridic actual, proiectele de buget din domeniul securităţii naţionale trebuie să primească avizul CSAT înainte de a fi aprobate de către Guvern.

Într-o perioadă marcată de provocări multiple, de impredictibilitate, România este astăzi o ţară stabilă, sigură, recunoscută ca atare şi respectată de partenerii din NATO şi UE, o ţară care contribuie în mod real la consolidarea securităţii în regiune. Acest lucru a fost posibil şi pentru că Armata României, forţele Ministerului Afacerilor Interne, serviciile de informații și de protecție şi-au făcut datoria cu responsabilitate.

Guvernul şi întreaga clasă politică au obligaţia de a sprijini în continuare aceste eforturi. Când în joc se află interesul României, nu doar cel de azi, ci interesul nostru pe termen lung, scăderea bugetelor din domeniul securității naționale ar însemna un atentat la siguranţa românilor.

Dincolo de zona securităţii naţionale, în privinţa educaţiei şi a cercetării este esenţial ca bugetul alocat să reflecte importanţa acestor domenii pentru viitorul României, incluzând sume necesare pentru a acoperi toate creşterile de salarii şi burse anunţate, dar şi pentru a sprijini creşterea calităţii educaţiei şi a performanţei în cercetare – dezvoltare – inovare. O Românie educată necesită în primul rând acordarea atenţiei cuvenite în ceea ce priveşte alocările bugetare.

Sursa informațiilor aici și aici.

Miniștrii nu au evaluat corect prioritățile. Infractorul Dragnea le-a reamintit. Mai puțină apărare și securitate !

După plimbarea până în America lui Trump, la pupat condurii noului „stăpân”, infractorul Liviu Dragnea, șeful grupului anti-național de la PSD, s-a arătat deranjat de bugetul „construit” în lipsa lui și, pentru a nu mai avea surpriza unei „vizite neplanificate” la Guvern a Președintelui Klaus Iohannis, a convocat miniștrii la partid, la PSD, la entitatea politică privată pe care o conduce. Legal ? Aiurea ! Ilegal până la Dumnezeu. Este o subordonare a Guvernului unei entități politice private ! Este eliminat Parlamentul din ecuație, urmând ca parlamentarii controlați de infractorul Liviu Dragnea să ridice cu entuziasm mâna sus pentru votarea unui buget construit în altă parte decât în clădirea Guvernului. Să trăiască stăpânul Dragnea ! Vor striga cu mândrie în glas PSD-iștii din Parlament alături de „liberalii” lui Tăriceanu (aud că ALDE se întărește cu foștii PDL-iști care nu au putut suporta fuziunea cu PNL !).

Se pare că Apărarea va primi doar 1,35% din PIB în 2017, în loc de 2%, cum este prevăzut în Protocolul semnat de toate partidele politice în 2015 la Cotroceni ! Restul urmează a se obține, spun cei de la MApN din credite angajate pe proiecte. Fleoșc ! Să mutiți voi că se vor angaja credite ?

Problema cu 2% din PIB este una de politică de apărare, pentru că se alocă din substanța propriilor venituri. Creditele angajament sunt relative. Sunt posibile împrumuturi, condiționate de capacitatea României de a le contracta la un moment dat. Nu mai are capacitate, nu le mai contractează iar angajamentul pică. Nu reflectă politica statului în domeniul apărării angajată în cadrul summit-urilor NATO, nu respectă angajamentele internaționale asumate de statul român în fața celorlalți parteneri din NATO privind întărirea capacității de apărare a României pentru a-și îndeplini propriile obiective de apărare națională. Nu mai sunt admise „fentele” unor state care prin sub-finanțarea apărării obligă alte state membre NATO să facă eforturi mai mari pentru asigurarea apărării comune.

Pe de altă parte, creditele angajament prevăzute în bugetul apărării sunt un transfer de efort bugetar către bugetele viitoare sau, mai pe șleau spus, către guvernele viitoare. Ele nu au același efect ca în domeniile economice. Nu sprijină producerea de plus-valoare, nu stimulează creșterea economică, nu sprijină modernizarea economiei. Pur și simplu intră la consum. Poate fi un consum util, dar nu pentru producție și mai ales, având exemplul Greciei, poate duce la destabilizarea economică a țării. Generațiile viitoare sunt chemate să plătească echipamente militare care, la momentul plății, pot fi depășite din punct de vedere tehnic și al capacității de răspuns la noile tehnologii folosite pe câmpul de luptă. Nasol !

De ce face infractorul Liviu Dragnea așa ceva ? Din răzbunare. Vrea să se răzbune pe Președintele Klaus Iohannis care este un mare obstacol pentru el ca persoană în dorința lui bolnavă de a deveni „stăpânul” absolut al României.

Nu este destul. Bugetul alocat SRI suferă, la rândul lui, amputări severe. Cu până la 10% mai puțin decât alocarea din 2016 ! În condițiile în care cheltuielile SRI pentru securitatea țării au fost mai mari în 2016 decât alocarea bugetară inițială. Pentru cei care gândesc normal și nu prin intermediul mesajelor de propagandă ale PSD și ALDE, actul de amputare al bugetului SRI, în condițiile în care munca acestui serviciu a cerut eforturi suplimentare pentru contracararea actelor teroriste și prevenirea imixtiunii unor agenții străine în activitatea statului român, este, la fel ca în cazul MApN o „sancțiune” la adresa Președintelui Klaus Iohannis și, de fapt, a României. Se poate spune, fără a greși, că deciziile luate de infractorul Liviu Dragnea sunt destinate a arăta „cine este stăpânul”. Degeaba România, prin Președintele său și celelalte instituții ale statului abilitate, au angajat țara pe o anumită linie de conduită internă și internațională, vine infractorul Liviu Dragnea și spune: eu dispun. Ce atâta pregătire pentru apărarea țării, ce atâta efort pentru întărirea securității țării, nu mai este nevoie de ele ! Mai puțină apărare, mai puțină securitate.

Este evident că infractorul Liviu Dragnea este un personaj primitiv în gândire. Mai puțină apărare, mai puțină securitate, mai puțină ordine publică (și MAI ia fost redus bugetul !), mai puțină Justiție înseamnă mai puțină încredere în economie, mai puțină încredere din partea investitorilor români cu capacitatea de a investi. Din moment ce o țară renunță la propria apărare și securitate, investițiile fug. Se duc la cei care sunt preocupați de aceste domenii sensibile pentru stabilitatea unei țări.

Eduard Hellvig arată clar niște lucruri:

Am explicat comisiei modul de fundamentare a bugetului SRI. Știu, sunt conștient că există dezbaterea publică o percepție cu privire la bugetul SRI. Sunt, la fel ca și dumneavoastră, atent la orice lucru cu privire la ceea ce înseamnă banul public. Am pus accent pe următoarele coordonate: amplificarea amenințărilor ce țin de terorism, contraspionaj, crimă organizată și agresiuni cibernetice.Toate aceste lucruri au generat o solicitare sau mai exact o suprasolicitare a Serviciului, cu impact direct asupra bugetului instituției

Calitatea țării noastre de membru al Alianței Nord Atlantice obligă participarea la asigurarea securității colective cu o sumă semnificativă a bugetului SRI ... Dau un exemplu. SRI împreună cu celelalte instituții de inteligence din România — SIE și Direcția de Informații Militare — este al doilea contributor pe segmentul de analiză la NATO, după Statele Unite. Este un efort pe care îl facem zi de zi astfel încât decidenții NATO să ia deciziile în cunoștință de cauză și de cunoștință strategică ale statului român

Trebuie să vă spun cu toată responsabilitatea, ca să suplinim ce fac alte servicii cu tehnologia avansată și extrem de costisitoare, SRI o face cu angajații. Asta presupune costuri și asta din păcate pentru securitatea națională presupune un efort bugetar adecvat. Înțeleg discuțiile care sunt în spațiul public cu privire la buget, dar cheltuielile de asigurarea securității întotdeauna vor fi mai mici decât cele de insecuritate

Țuțuianu, în linie cu „exigențele” expuse de infractorul Liviu Dragnea are însă o altă părere:

Eu cred că un buget trebuie să răspundă la două cerințe: pe de o parte, să asigure resursele necesare pentru funcționarea instituției, și asta e valabil pentru orice instituție publică. În al doilea rând, un buget trebuie să țină cont și de resursele pe care le are la un moment dat o țară, pentru că, sigur, nevoile sunt multe. Cifra pe care o avem astăzi, ca să vă dau un element concret, comunicată de Ministerul de Finanțe, a fost revizuită zilele acestea, bugetul SRI va fi undeva cu 9,4 — 10% mai mic pe ultima comunicare oficială, decât bugetul în execuție al anului precedent

Ca să fim mai exacți, MApN, SRI, MAI, ANI, Justiția vor funcționa în „regim de avarie”. Asta este voia infractorului Liviu Dragnea ! Din moment ce parlamentarul PSD Țuțuianu afirmă condiția „resurselor pe care le are la un moment dat o țară”, treaba este clară. Numai că infractorul Liviu Dragnea și lingăii care îl aplaudă se contrazic singuri. Resursele proiectate în România anului 2016 au fost bazate pe un PIB de 165 mld. euro. Proiecția PSD, bla-bla-bla-ul mediatic, se duce la un PIB de 185 mld. euro ! Păi cum ... resursele în 2017 vor fi mai mici ca în 2016 ?!

Am preluat informațiile de la Agerpres.

Apărarea europeană și NATO sunt complementare, convin Stoltenberg și Mogherini.

Mogherini și Stoltenberg

Marea Britanie pierde teren. Uniunea Europeană merge înainte fără a mai ține cont de Marea Britanie. Ministrul apărării britanic a amenințat că atât timp cât Marea Britanie va mai fi în UE se va opune formării unei armate comune europene. Rămâne cu vorbele. Nu mai are cum opri formarea unei armate comune europene. Pe grupuri de țări, această armată se va forma. Mai mult, NATO a cerut ca Uniunea Europeană să găsească o soluție la nivelul fiecărui stat în parte care să permită intervenția forțelor militare ale statelor membre NATO către statul pus în pericol de o agresiune străină (normal, Rusia este în cauză).

Soluția ar fi un fel Schengen al apărării. Acum, pentru a ajunge din Germania și Lituania, se pierd aproape 2 luni în timp ce rușii nu au opreliști la frontierele statelor care aparțin de CSI. Iar asta este o mare problemă !

Stoltenberg spulberă spaimele „pacifiștilor” dar și ale britanicilor. Pacifiștii sunt îngrijorați de reacția Rusiei (prietena lor de suflet), Marea Britanie este îngrijorată că își pierde influența militară. Acum, în spațiul UE, Marea Britanie este cea mai importantă forță militară. Formarea unei armate a UE ar transforma Marea Britanie într-o forță de mâna a doua. Bine, tot importantă dar raportată la cea a UE ar fi mai mică.

"Nu există o contradicție între o apărare europeană puternică și o Alianță Nord-Atlantică puternică. În realitate, cele două se întăresc una pe alta", a spus secretarul general al NATO, alături de șefa diplomației europene Federica Mogherini, în marja unei reuniuni ministeriale a UE la Bratislava. Agerpres.

Strategic, o asemenea construcție este beneficiă. O armată europeană are capacitatea de a acoperi tot spațiul UE - acum acest spațiu este semi-închis -, armatele statelor membre NATO nu pot intra sau traversa o țară membră fără acordul Parlamentului sau a Guvernului acelei țări. Acord care vine cu întârziere astfel că intervenția în țara afectată se va realiza cu întârziere ! Convenind formarea unei armate europene, statele membre ale UE sunt și state membre ale NATO așa că intervenția reală a NATO se va produce în oricare spațiu al UE mai puțin al statelor care au neutralitatea - cum este Austria, Finlanda sau Suedia. Dar și acolo se vor găsi soluții.

Este evident că NATO va dori să primească răspuns la problemele de logistică ale Alianței, probleme fragmentate de frontierele statelor membre.

Bănuiesc că Rusia face mărunt din buze acum. O armată europeană și o Uniune Europeană care își tratează securitatea pe un singur concept nu este de bun augur pentru Rusia. Un singur concept al apărării europene înseamnă că Rusia nu mai are cum vocifera la instalarea pe teritoriul de apărare european a oricăror mijloace de tehnice de luptă. De orice fel ar fi ele. Abia după constituirea unei forțe comune de apărare a statelor europene Rusia va avea probleme. Pentru că va exista și instrumentul ca toate armatele europene să intre, într-un moment de criză, în forțele de apărare ale UE. Iar asta înseamnă un aparat imens de apărare, atât sub aspectul forțelor cât și al armamentelor. Nu mai spun de industria de apărare capabilă să asigure înlocuirea tehnicii de luptă sau a resurselor financiare ale UE care pot merge către asigurarea forțelor.

Ca militar apreciez această bună înțelegere între UE și NATO. Mâine, Rusia nu va mai avea cum să facă propagandă punând forțele ei față cu forțele armate ale câte unui stat membru al UE ca să arate cât de mare este dezechilibrul. Va trebui să compare forțele armate ale Rusiei cu forțele de apărare ale UE. Iar aici, ei bine, aici Rusia pierde enorm.

Întâlnirea lui Iohannis cu Hollande devine foarte interesantă. O continuare a relațiilor pe alt palier ?

Declarația comună a celor doi Președinți.

Ca să fiu foarte sincer, nu m-am așteptat să aflu atâtea lucruri bune despre relațiile româno-franceze. Recunosc, am văzut mai mult reacții în presă, am citit tot felul de analize pesimiste ale unor „înțelepți”, fie români fie francezi fie din spațiul anglo-saxon. Nu mai spun de nervii pe care mi i-au făcut oficialii francezi care încercau să gâdile în mod plăcut orgoliul lui Putin, fie prin vizite „oficiale” și cerința ca UE să recunoască anexarea Crimeei, fie prin cerința de a stopa aplicarea sancțiunilor europene pentru Rusia. Citind ce spune Hollande, citind poziția oficială a statului francez (nu poate fi altfel !), am rămas surprins. Plăcut.

Ei bine, am citit ce a publicat Agerpres - aici, aici și aici. De pe site-ul Președintelui României am luat această sinteză a Președintelui Klaus Iohannis:

Am avut astăzi, la Palatul Cotroceni, un dialog extrem de consistent cu Preşedintele Franţei, François Hollande, cu prilejul vizitei sale în România. Concluzia convorbirilor oficiale pe care le-am purtat este că buna colaborare existentă deja între cele două state intră acum într-o etapă mult mai intensă, cu accent pe zona economică. Pentru a întări acest mesaj, am participat împreună cu Preşedintele Hollande la forumul „Parteneriatele franco-române de viitor”, care s-a desfăşurat la Institutul „Horia Hulubei” de la Măgurele, un loc al cunoașterii, simbolic pentru cercetarea românească. Prezența noastră aici este un foarte bun prilej pentru a genera noi oportunități de cooperare în inovarea științifică, agricultură, infrastructură, apărare și securitate, telecomunicații și IT. Mă bucur că domnul François Hollande va vizita astăzi şi uzina Airbus Helicopters de la Ghimbav, județul Brașov – un proiect care va avea, sunt convins, acelaşi succes pentru noi pe care îl are proiectul de tradiţie „Dacia/Renault”.

Tot pe site-ul Președintelui României am citit Declarația de presă comună, care cuprinde tot ce am citit în alte părți.

O prezentare „punctată” a dialogului dintre cei doi Președinți o are site-ul „caleaeuropeană”.

Sunt o serie de noutăți strategice care se cuvine a fi evidențiate.

Dialogul româno-francez, purtat până de curând doar prin intermediul miniștrilor de externe, va fi completat cu dialogul permanent între miniștrii apărării. Iar asta este o veste excelentă.

Iohannis: Împărtășim aceeași viziune despre dezvoltarea şi aprofundarea Parteneriatului Strategic şi am examinat astăzi primele rezultate obținute în aplicarea obiectivelor Foii de Parcurs a Parteneriatului nostru, foaie de parcurs actualizată în luna iunie a acestui an, la Paris. Şi în acest context, pot să spun că am fost amândoi de acord şi mulţumiţi să intensificăm dialogul care până acum a fost în domeniului miniştrilor de externe, axat pe o colaborare, o corelare pe probleme de politică externă. Împreună am decis că este cazul să ridicăm acest format la un nou nivel, la nivelul miniştrilor de externe şi de apărare, având în vedere multiplele dosare în care Franţa şi România au abordări comune şi potenţial de a găsi împreuna soluţii.

Hollande: Al doilea exemplu a ceea ce înseamnă acest Parteneriat Strategic este ceea ce vom face la Braşov pentru a inaugura Uzina Airbus Helicopters. Dorim să arătăm că împreună  Franţa şi România au voinţa de a coopera în ceea ce priveşte apărarea. În cadrul Parteneriatului Strategic, domnul Preşedinte Iohannis a spus că miniştrii de externe se întâlnesc în mod regulat, ei bine şi miniştrii de apărare se vor întâlni de acum înainte pentru a găsi soluţii comune în ceea ce priveşte apărarea Europei. Dorim ca ţările noastre să aibă schimburi regulate, să aibă o analiză comună şi să aibă politici comune, pentru că obiectivul nostru este să avem o industrie europeană a apărării.

Sunt unul dintre cei care susțin că apărarea națională și industria de apărare sunt printre motoarele dezvoltării economice și științifice. Banul este laș. Fuge din țara instabilă, din țara care nu are capacitatea să îl apere, din țara care nu are o viziune de dezvoltare. O țară care are capacitatea să se apere, o țară care are capacitatea să exporte securitate în spațiul geografic din jurul ei, dar și în spațiul european devine atractivă. Banul vine pentru că se simte în siguranță. Declarațiile de mai sus sunt un semnal pentru „banii care vor să se înmulțească, care vor să producă bunăstare”.

Răspunzând unei întrebări puse de un jurnalist, Francois Hollande a făcut o afirmație puternică. Căne are capacitatea să o înțeleagă, o va înțelege.

S-a prezentat deja un plan pentru apărare de către miniștrii Apărării din Germania și Franța. Împreună cu România punem bazele unei industrii de apărare.

Este evident că nu doar cele trei țări vor participa la industria de apărare europeană. Vor participa aproape toate statele europene care au capacitatea de a avea o industrie de apărare. Foarte important este faptul că România este primită în clubul statelor care vor participa la industria de apărare europeană. Asta înseamnă mult mai mult decât pare la o primă vedere. Înseamnă că Uzina Airbus Helicopters de la Brașov va produce și elicoptere cu destinație militară, înseamnă și colaborare pentru producerea altor mijloace de luptă necesare apărării europene: de la armament pentru trupele terestre la armament pentru forțele navale și aeriene. România va avea potențialul și capacitatea să se doteze cu tehnică de luptă și mijloace de luptă moderne, produse „în curtea proprie”. Modernizate și perfecționate ca urmare a colaborării științifice și tehnologice europene la care România este recunoscută ca partener. Iar asta înseamnă deja o nouă etapă.

Hollande a vorbit și despre o colaborare științifică ce se va intensifica în viitor. Colaborare ce va implica industria franceză care va veni în România cu unități de producție. Franța asigură că investițiile în cercetarea științifică sunt în creștere în România.

Un alt semnal puternic îl dă Președintele Hollande când confirmă participarea Franței la Centenarul României Moderne, care se va desfășura 2018.

O atenție aparte în discuțiile noastre a fost acordată pregătirii, împreună cu partea franceză, a Sezonului cultural încrucișat, proiect comun prin care vom marca, în Franța și în România, Centenarul creării României moderne, 1918 - 2018.

Am hotărât, domnul Preşedinte şi cu mine, ca odată cu ocazia Centenarului naşterii României Moderne să organizăm un sezon cultural încrucişat, de la 1 decembrie 2018 până în iulie 2019, este vorba despre perioada în care România va asuma preşedinţia Uniunii Europene.

Din declarațiile celor doi Președinți reiese faptul că România a pășit într-o nouă etapă în spațiul Uniunii Europene.

Ieri am citit niște extrase din presa franceză care a comentat vizita lui Hollande în România. Mi-a sărit în ochi plasarea României, de către jurnaliștii francezi, ca „o insulă de stabilitate europeană”, opusă imaginii altor state din vecinătate. Este o imagine pe care nu mă așteptam să o văd la francezi. Ca să fiu sincer. Din discursul lui Hollande și din răspunsurile date jurnaliștilor după Declarația de presă comună văd că abordarea este oficială. Hollande vorbește convingător despre „sora latină” România din estul Europei și ce așteaptă de la această „rudenie” de limbă și cultură. Iar asta sună bine. Sună a naibii de bine într-un anumit context geo-politic.

Politică reală nu alergatul după pokemoni ca pe timpul trecutelor guverne.

La ședința de guvern, Dacian Cioloș a avut o intervenție, de încălzire care însă reflectă și o planificare.

Preiau în extras de la site-ul Guvernului.

Dacian Cioloş: Da, înainte de a trece la ordinea de zi vreau să vă spun că ieri am avut ședința Consiliului Suprem de Apărare a Țării, deci CSAT, în care am discutat în primul rând despre concluziile summit-ului NATO de la Varșovia şi măsurile pe care trebuie să le întreprindem pentru a pune în aplicare aceste decizii care vizează și România. Şi, mă rog, chiar angajamente pe care România și le-a luat acolo.

România și-a asumat şi la acest summit un rol important de a asigura securitatea în această regiune, în flancul sud-estic al Alianței şi cu atât mai mult în contextul destul de complex de astăzi din regiune, România, care este o democrație stabilă, are șansa să se impună ca un factor de stabilitate în regiune şi trebuie să îşi asume şi să dovedească că este în măsură să îşi asume acest rol.

Astfel, în urma concluziilor acestui summit, ştiţi că ar urma să fim gazda pentru o brigadă multinațională, trebuie să ne pregătim pentru a asigura infrastructura de primire a militarilor care vor participa la această brigadă multinațională din statele aliate, unele dintre ele care şi-au luat deja angajamentul de participare la această brigadă multinațională, obiectivul fiind discutat ieri în CSAT de a declara capabilitatea acestei brigăzi undeva în primăvara anului viitor în luna aprilie. Am înțeles că Ministerul Apărării şi-a luat acest angajament.

În al doilea rând, trebuie să începem demersurile pentru componenta maritimă şi aeriană a prezenței întărite a NATO la Marea Neagră, un doilea angajament pe care şi România şi l-a luat şi la care şi România va participa. Asta presupune inclusiv anumite acțiuni diplomatice în perioada următoare, contacte cu partenerii care şi-au asumat şi ei participarea la această componentă maritimă şi aeriană.

O să vă rog, domnule ministru Comănescu şi domnule ministru Motoc ca în perioada imediat următoare, în cursul lunii august, să elaborați un plan de acțiuni, astfel încât să putem pune în practică aceste angajamente şi să avem un calendar precis cu dead-line până în aprilie anul viitor pentru această brigadă multinațională și totodată să continuați demersurile pentru a clarifica modul în care această componentă maritimă şi aeriană la Marea Neagră ar urma să se constituie. Este nevoie aici, sigur, de un efort conjugat la nivelul guvernului, nu doar cele două ministere, o coordonare bună cu Președinția şi o să vă rog totodată să informați şi partidele parlamentare în legătură cu acest proces şi cu planul de acţiuni pe care ni-l asumăm.

Ca de obicei, să lăsăm ce este mai mult decât clar la locul lui și să vedem ce reiese din celelalte declarații. Ne-am angajat să asigurăm securitatea în această regiune și pentru că suntem o democrație stabilă, avem toate șansele să ne impunem ca un factor de stabilitate în regiune. Ei bine, această concluzie a prim-ministrului spune mai multe decât pare la prima vedere. Ca să devenim un factor de stabilitate în domeniul securității va trebui să avem o guvernare care lucrează pentru așa ceva. Nu doar cei 2% pentru apărare intră în această ecuație ci și dezvoltarea infrastructurii rutiere, feroviare, aeriene și navale. Intră aici și infrastructura de comunicații și telecomunicații. Intră aici și dezvoltarea industriei IT. Aici intră și agricultura și industria ei. Aici intră industria cu toate componentele ei. Ca atare, România va vedea cerințele participanților din alte state la efortul regional de securitate și va trebui să fie capabilă să asigure condițiile cele mai înalte pentru ca securitatea regională să fie la cel mai înalt nivel.

Mai mult, existența partenerilor externi și nivelul regional al securității ce urmează a fi asigurat impune creșterea nivelului serviciilor. În special al celor financiare. Securitatea regională impune servicii financiare regionale. Bucureștiul are oportunitatea de a se dezvolta ca nod regional al serviciilor financiare. Iar acestea vor aduce la rândul lor dezvoltare.

Brigada aia multinațională, atât de desconsiderată de unii habarniști care călăresc platourile televiziunilor comerciale, este un punct de plecare. Mare. Chiar foarte mare datorită mărimii unității militare multi-naționale. Efectivele militare ale altor state pot fi aduse prin rotație pentru perioade mai mici de timp - 3-6 luni -, sau pentru perioade mai mari de timp, caz în care militarii străini au posibilitatea să își aducă familiile. Acest aspect obligă la servicii dedicate familiilor: învățământ, sănătate, recreere, comerț etc. Într-un cuvânt, înseamnă dezvoltare locală.

Componenta aeriană și maritimă la care și-a anunțat participarea unele state membre are pretențiile ei. Legate, evident, de aviație și de nave. La fel ca la componenta terestră va fi implicată industria. Piese de schimb, întreținere, producție. Pe orizontală industria specializată va fi sprijinită de mica industrie. La început, nevoile mijloacelor de luptă vor fi aduse din statele care au mijloacele în România. Cu timpul, fabricarea lor se va transfera în România. Iar asta va duce la dezvoltare.

Rolul României de factor de stabilitate în regiune are un impact major asupra banului. Indiferent care. Leu, euro, dolar, liră sterlină, liră turcească etc. Banul, ca oricare valoare care se respectă, este un laș dovedit. Fuge ca dracu de tămâie de zonele nesigure, de război. Fuge din statele slabe, nesigure. Banul se duce în special acolo unde știe că statul în care urmează a fi investit este unul puternic. Dacă are și democrație funcțională, acolo rămâne pentru că acolo poate fi înmulțit. Întărirea militară a României, garantată de summit-ul de la Varșovia dar și de alte conferințe NATO, este o invitație pentru fondurile de investiții dispuse să evolueze în medii sigure. Iar necesitățile militare sunt „cireașa de pe tortul” investițiilor. Sunt cele mai sigure investiții. Sunt investițiile care nu se limitează doar la aspectele militare ci ocupă lejer și necesitățile societății civile.

Pașii făcuți acum de România sunt deosebit de importanți. Președintele Iohannis a ales excelent. România factor de stabilitate regională este cea mai bună mișcare politică de viitor pe care un politician o poate lua.

Declarația Comună UE-NATO este un mare pas înainte.

Las la o parte speculațiile și lipsa unor informații în presă privind elementele Declarației Comune semnată de Uniunea Europeană și NATO. La NATO am găsit Declarația Comună și mă folosesc de ea pentru a evidenția principalele elemente, elementele de substanță care vor face parte din viața noastră în viitor, mai mult decât cred unii sau alții.

Din când în când voi face unele legături cu evenimente care au avut deja loc și care pot fi considerate ca având o importanță mai mare sau mai mică în context.

Este evident că în Declarația Comună se face precizarea că aceste parteneriat va fi axat pe o deschidere reciprocă deplină cu respectarea autonomiei și a procedurilor de luare a deciziilor din fiecare organizație fără a aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate și de apărare a oricăruia dintre membrii noștri. Asta este bine. Este bine și este și un semnal că UE va avea propria politică de securitate și apărare. Iar gândul mă duce la Strategia Globală a UE privind politica externă și de securitate prezentată de Federica Mogherini și aprobată de Consiliul European imediat după Brexit. După prezentarea Strategiei, declarațiile oficialilor din statele membre ale UE s-au pliat pe acest document politic deosebit de important.

Astăzi, comunitatea euro-atlantică se confruntă cu provocări fără precedent care emană din sud și est. Cetățenii noștri cer să folosim toate căile și mijloacele disponibile pentru a răspunde acestor provocări, astfel încât pentru a spori securitatea lor.

A fost definit clar spațiul geografic din care vin amenințările. Este deosebit de important acest aspect, pentru că toate măsurile care se vor lua vor avea ca motivație geo-politică spațiul de unde vin amenințările. Pentru noi, amenințările vin dinspre est. Iar în est avem Rusia. La fel este pentru Polonia, pentru Lituania, Letonia și Estonia. Nu sunt scutite de riscuri Germania, Danemarca sau Norvegia. Suedia și Finlanda nu sunt state membre NATO însă această Declarație Comună le face beneficiare ale eforturilor NATO pentru că sunt state membre ale UE. Uniunea Europeană își va forma propriile forțe militare care, fără a încălca vreun Tratat NATO-Rusia, vor putea participa, sub stindardul UE, la acțiuni de instruire și perfecționare a colaborării militare pe teritoriul celor două state cu armatele celor două state. Rusia a tot amenințat că intrarea Finlandei în NATO îi va obliga să ia „măsuri în consecință” - o amenințare mai directă nu există -, dar acum nu mai are ce protesta. Uniunea Europeană este cea care va fi prezentă, militar, pe teritoriul celor două state și nu NATO. Acesta este un răspuns la speculațiile de politică externă ale Rusiei.

UE și NATO convin să lucreze la un alt nivel,  mai ridicat decât până acum. În interesul statele membre ale NATO și UE. În plus, pentru că un sprijin al NATO acordat „vecinilor noștri” - Ucraina, Georgia, R. Moldova -, pentru că R. Moldova este și stat neutru (!), se convine că acești vecini vor fi sprijiniți să își apere suveranitatea, integritatea teritorială și independența, vor fi sprijiniți să continue eforturile de reformă astfel încât capacitatea lor de a se apăra să crească.

Cooperarea UE-NATO are niște urgențe care vor fi materializate în cel mai scurt timp. Atât de către statele membre, luate în parte, cât și de către organismele de conducere ale celor două organizații. Fac o traducere aproximativă cât mai aproape de un sens corect în limba română.

• Impulsionarea capacităților organizațiilor de a contracara amenințările hibride, pe baza unor analize comune, prevenirea și depistarea precoce, prin schimbul de informații în timp util și, în măsura în care este posibil, schimbul de informații între personalul celor două organizații; cooperarea privind comunicarea strategică și de răspuns. Dezvoltarea unor proceduri coordonate prin intermediul experților vor contribui în mod substanțial la punerea în aplicare a eforturilor noastre.
• Lărgirea și adaptarea cooperării operaționale, inclusiv pe mare, inclusiv pentru combaterea migrației, prin partajarea sporită a conștientizării situației maritime precum și o mai bună coordonare și consolidare reciprocă a activităților noastre în Marea Mediterană și în alte părți.
• Extinderea coordonării noastre privind securitatea cibernetică în domeniul apărării, inclusiv în contextul misiunilor noastre și pe timpul operațiunilor, exercițiilor și pentru educația și formarea specialiștilor.
• Dezvoltarea unor capabilități coerente, complementare și interoperabile de apărare ale statelor membre ale UE și a aliaților NATO, precum și elaborarea unor proiecte multilaterale.
• Să faciliteze o industrie de apărare mai puternică și o mai intensă cercetare în domeniul apărării și al cooperării industriale în Europa și peste Atlantic.
• Să intensifice coordonarea noastră prin exerciții, inclusiv hibride, prin dezvoltarea ca prim pas a unor exerciții coordonate împreună pentru 2017 și 2018.
• Crearea unei capacităti de apărare și securitate și pentru a favoriza capacitatea de rezistență a partenerilor noștri din est și sud într-un mod complementar prin proiecte specifice într-o varietate de domenii pentru țările beneficiare, inclusiv prin consolidarea capacității maritime.

Cu scuzele de rigoare pentru traducerea acestui text însă am încredere în faptul că am prins bine ideile.

Urgențele convenite sunt lămuritoare. Ele reflectă mai mult decât ce este scris mai sus. Urgențele convenite trebuiesc rezolvate, puse în operă de organisme similare ! Această Declarație Comună spune, printre rânduri, că Alianța Nord-Atlantică (NATO) va avea ca partener în Uniunea Europeană un organism militar similar sau cât mai aproape de competențele personalului NATO. Este foarte important de reținut acest aspect pentru că de el se leagă următoarele acțiuni ale UE și NATO în spațiul european, în limitele pe care le are Uniunea Europeană în Europa.

Este mai mult decât evident că elementele de cooperare enunțate mai sus sunt între comandamente și forțe militare aflate în coordonarea NATO și comandamente și forțe militare aflate în coordonarea Uniunii Europene - exclusiv a Uniunii Europene ! Astfel, în teritoriul Uniunii Europene, în spațiul geografic de interes al Uniunii Europene, vor fi prezente forțe ale NATO din țările care nu sunt membre ale Uniunii Europene, cum sunt SUA, Canada, Norvegia. Pentru Suedia și Finlanda, state care nu sunt membre NATO există acum posibilitatea, prin intermediul Uniunii Europene, a colaborării cu forțele NATO fără a mai exista tot felul de „interdicții” declarate până acum de Rusia.

Foarte importantă, pentru noi cel puțin, este „urgența” privind facilitarea industriei de apărare în Europa și dezvoltarea cercetării în domeniul apărării și al cooperării industriale. Eu sper că România va fi parte a acestei urgențe, este una din urgențele care oferă statelor care participă posibilități mari în propria dezvoltare economică, științifică, tehnică. Și, să îmi fie cu iertare, „banul este laș și fuge de acolo unde nu poate fi apărat”. Iar noi pentru a-l avea și a-l pune să producă, trebuie să îi garantăm că avem cu ce și cum să îl apărăm în timp ce el aduce plus-valoare și bogăție.

Să nu uităm de „securitatea cibernetică în domeniul apărării” la care România este, deja, un partener credibil fiind, din partea NATO, statul care sprijină Ucraina să își îmbunătățească propria securitate. Partea română și-a terminat treaba. Urmează ca Ucraina să facă un efort să preia sistemul construit de specialiștii români și să îl folosească. Este absolut normal că România și prin ea NATO și UE vor continua să sprijine Ucraina și nu doar Ucraina în domeniul apărării cibernetice.

Ultimul paragraf din Declarația Comună ne spune că aceste urgențe vor avea urmări imediate. Ca atare, noi, aici în România, va trebui să ne pregătim pentru a fi capabili să participăm cât mai intens la programele ce se vor stabili.

• Cooperarea în aceste domenii reprezintă o prioritate strategică. punerea în aplicare rapidă este esențială. Serviciul European de Acțiune Externă și Statului Major Internațional al NATO, împreună cu serviciile Comisiei, după caz, se va elabora opțiuni concrete de punere în aplicare, inclusiv a mecanismelor de coordonare a personalului corespunzătoare, care urmează să fie prezentat la noi și consiliile noastre respective până în decembrie 2016. Pe partea UE, înalt Reprezentant / vicepreședinte al Comisiei va conduce și coordona acest efort.

Clar. Obiectivele României la acest summit sunt incluse în textul acestei Declarații Comune. Sunt prinse în urgențele de mai sus. Cooperarea la Marea Neagră are deja două viziuni: una română, care privește doar exerciții comune și schimb de experiență și una turcă care privește crearea unei grupări navale la Marea Neagră a NATO. Urmează ca în toamnă să se accepte una dintre cele două viziuni. Ultima urgență din pachetul convenit în Declarația Comună permite oricare dintre variantele de mai sus. Au și susținerea SUA.

Pentru noi, România, acest summit se anunță foarte bun. Baza de la Deveselu trece în subordinea NATO, sistemul NATO cu avioane de supraveghere Awacs va fi funcțional în Turcia (România fiind beneficiar direct !), brigada română care se va transforma într-o brigadă internațională NATO s-a aprobat, în România vor fi aduse mai multe mijloace de luptă „grele” pentru a sprijini descurajarea și, de ce nu, prin această Declarație Comună, R. Moldova devine un beneficiar direct, cele două organizații dând R. Moldova garanția că va fi sprijinită în continuare și chiar apărată (dacă situația o va impune) împotriva unei agresiuni „din est”.