Vizita unui francez „grăbit”

Ne-a vizitat Președintele Franței, Emmanuel Macron. Pe fugă. O jumătate de zi. Densă.

O parte a scopurilor vizitei au reieșit din declarațiile date de președintele Macron. A câștigat alegerile în Franța cu o „viziune de reformare a UE”. În „buna tradiție” a diplomației franceze, vrea să își impună viziunea celorlalte state membre UE. Ușor de spus, mai greu de făcut.

Unele state au spus „da”, altele spun „discutăm” (Germania, România etc.) iar unele nici nu vor să audă (Polonia). Cele care au spus „da”, nu sunt afectate prea mult de măsurile propuse de Emmanuel Macron. Cele care se opun vehement sunt cele mai afectate. Polonia, de exemplu, a speculat de la intrarea în UE, toate portițele pentru a obține un beneficiu. Nici România nu este departe ! Dar România a părăsit, de ceva timp, „pista poloneză” a relațiilor cu Uniunea Europeană. România, de când este președinte Klaus Iohannis refuză relațiile diplomatice asimetrice !

Strict la relația cu România, președintele Macron a observat (destul de târziu !) un tip de abordare a problemelor care impune. Să nu uităm un lucru elementar. Reformele lui Emmanuel Macron referitoare la Uniunea Europeană au nevoie de consensul celorlalte state membre ale UE în Consiliul European ! Au nevoie de aprobarea Parlamentului European unde sunt reprezentate națiunile europene. Au nevoie de participarea experților statelor membre ale Uniunii Europene în structurile specializate ale Comisiei Europene la redactarea și aprobarea textelor pentru codificarea reformei.  Având în vedere această perspectivă, abordarea asimetrică a relațiilor cu celelalte state membre ale UE este greșită. Iar Franța a mers, ani și ani de zile, pe o cale a relațiilor de forță. Cât privește relațiile cu România și Bulgaria, Franța s-a făcut că nu le vede. A fost chiar inițiatoarea unor poziții de respingere a cererilor de aderare a celor două țări la Spațiul Schengen.

„Si am gasit doi parteneri dornici sa imbunatateasca relatiile bilaterale, cu conditia (...), sa nu fie o relatie asimetrica, ci un parteneriat adevarat” - HotNews.

Declarația a fost făcută la Ambasada Franței unde s-a întâlnit cu francezii care sunt prezenți în România cu diferite sarcini oficiale sau obiective private.

Reforma privind „detașarea lucrătorilor”. Ei bine, de la ce am citit până acum la ce a „justificat” președintele Macron cu ocazia declarației comune cu președintele Iohannis este o cale destul de lungă. Iar afirmațiile președintelui Iohannis confirmă atenția deosebită pe care România o acordă subiectului fără a nega necesitatea reformei în sine.

De la impunere s-a ajuns la o atentă abordare astfel ca normele europene să nu afecteze interesele societăților comerciale și ale lucrătorilor din toate statele membre ale Uniunii Europene. Nu doar Franța a pornit de la ideea impunerii, s-a alăturat și Germania. Plus mai vechile state membre care, într-un fel sau altul, din motive pur politice, au clamat o serie de reglementări sub forma unor directive, a unor constrângeri. Evident, interesul Uniunii Europene, convergența, a fost faultat pentru a face loc unui interes egoist, naționalist. Posibil în relațiile cu state terțe, inadmisibil în interiorul Uniunii Europene. Se pare că se revine la ideile de bază ale formării Uniunii Europene.

Președintele Macron a precizat că directiva reformată va obliga agenții economici naționali să plătească lucrărilor detașați din alte state un preț al muncii similar cu prețul muncii pentru lucrătorii naționali. Sunt absolut de acord. A exclus de la normele directivei reformate agenții economici care execută lucrări în alte state cu personal din statul de origine. Ei, aici mai vine de acasă. Pentru că este o problemă privind reglementările interne din Germania care a anunțat că prin lege va obliga agenții economici străini care lucrează cu personal din statul  de origine să plătească lucrătorii care desfășoară activități lucrative în Germania cel puțin la valoarea salariului minim pe economie stabilit prin legea germană. Este o măsură protecționistă agresivă, contrară normelor de bază ale Uniunii Europene.

În fine, subiectul acesta urmează a fi dezbătut de specialiștii tuturor țărilor pentru a se ajunge la un consens. România dorește să participe la discuții și la elaborarea normelor, are acest drept și îl va exercita.

Franța vrea să reînvie relațiile speciale cu statele din sud-estul Europei. Are o problemă. Absența îndelungată din zonă și politicile de până acum ale Franței au scăzut nivelul de încredere. Înființarea unei societăți comerciale cu capital francez în România nu mai este suficientă pentru o relație bună. Când pui mai presus de interesele europene propriile interese naționale, partenerul european devine suspicios. Când ameninți cu mutarea producției în altă țară unde ai „interese istorice”, punând astfel „interesul istoric” deasupra intereselor comune europene, când pui pe picior de „egalitate” partenerul european cu partenerul „istoric” (considerat ca un fel de colonie !), când ai în istoria apropiată o tentativă de a dota Rusia cu nave port-elicoptere și de asalt de tip Mistral pentru flota militară rusă la Marea Neagră pentru a putea ataca statele membre ale NATO de la Marea Neagră, când te opui vehement accederii României la spațiul Schengen și influențezi direct și alte state membre ale UE să se opună ai o mare problemă cu privire la încrederea pe care o soliciți.

Brexit-ul a dus la o descătușare a Uniunii Europene pentru obiective „adormite” de opoziția acerbă a Regatului Unit. Apărarea și securitatea comună, moneda comună, fiscalitatea comună etc. Poziționările statelor membre față de aceste obiective au impus o abordare a problemelor pe „bucăți”. Unele state membre doresc implicarea deplină - România fiind fermă în acest sens -, altele pendulează între extreme (uneori sub imperiul cercurilor politice naționaliste), altele se opun. Deocamdată. Franța dorește ca toate aceste probleme să fie abordate în sensul cel mai apropiat de unitate europeană, chiar o competiție cu NATO (așa bănuiesc eu !).

Pentru apărarea și securitatea comună, interesul Franței este și mai profund dacă avem în vedere că după Brexit, Uniunea Europeană are în Franța singura mare putere militară din lume dotată cu arma nucleară. Mai mult, Franța și Germania, alături de Italia, Spania și Olanda sunt statele  mari producătoare de armament și mijloace de luptă (terestre, aeriene și navale). Declarația comună a șefilor de stat și de guvern prin care se declară ca obiectiv pentru o apărare comună dotarea forțelor armate europene cu armament și tehnică de luptă produse în Uniunea Europeană, este corectă numai că abordarea problemei de către marii producători este mai puțin corectă. Cel puțin pentru România care are o industrie de apărare și capacitatea de a participa la industria de apărare europeană.

Eurocopter a venit la Brașov. Vor produce un elicopter (vor asambla mai bine spus) european multirol. Bravo ! Numai că îl vor asambla doar în varianta de transport. Pentru variantele de luptă (platforme aeriene pentru armament), ideea francezilor a fost că va mai trece timp iar România dacă este cuminte, ascultătoare și suficient de docilă va putea asambla și un tip de elicopter de luptă pentru lumea a III-a. Răspunsul României a fost destul de inteligent. Foarte bine. Când se pune problema înlocuirii elicopterelor militare de transport vom face comanda la Ghimbav. Cât privește dotarea Armatei cu elicoptere de luptă moderne, performante, verificate pe câmpurile de luptă, s-a acceptat propunere americanilor de la Bell care sunt dispuși să deschidă o fabrică în România pentru astfel de elicoptere. Franța a sărit ca arsă. Trădare, trădare, de trei ori trădare ! Tocmai ei !

Ei bine, președintele Macron a negociat, anterior, prin canale diplomatice, două contracte legate de dotarea cu armament și mijloace de luptă aeriană a Armatei Române care au fost semnate la Cotroceni în prezența celor doi Președinți. Cu transfer de linie tehnologică în România atât cu privire la elicoptere cât și cu privire la rachetele antiaeriene pentru distanțe scurte și foarte scurte. Pentru distanțe medii și lungi, România a contractat deja cu producătorii americani care au fost mai rapizi în decizii. Cu dislocări de producție în România !

Nici evreii nu stau degeaba. Și nu sunt singurii.

Eu constat că președintele Emmanuel Macron a avut două mari obiective. Nu o întărire a relațiilor cu România, așa cum bănuit la început. Ideea de întărire i-a venit mai târziu, când a constatat că Președintele României și primul-ministru au accentuat ideea relațiilor de parteneriat și nu agrează relațiile asimetrice ! Obiectivele lui președintelui Macron au fost directiva cu detașarea lucrătorilor - parțial îndeplinit, o spune și presa străină (cea serioasă) -, și acceptarea României în „clubul” statelor membre care vor să participe la apărarea comună în Uniunea Europeană. Al doilea obiectiv a fost, probabil, neplanificat însă a devenit urgent după ce România a acceptat ofertele americanilor privind achiziționarea elicopterelor de luptă, a rachetelor anti-aeriene „Patriot” și a sistemului de apărare antiaeriană pentru distanțe medii. Franța s-a mișcat foarte repede !

Se mișcă repede și Germania. Tot în urma mișcărilor americane. Transportoarele terestre propuse de Germania a fi construite în România nu erau foarte-foarte. Când au văzut ce au propus americanii și că este o diferență de calitate, germanii și-au revizuit atitudinea și ... vom vedea cu ce ofertă vin.

Să fie clar. Președintele Klaus Iohannis are succes în modul în care conduce politica externă și de apărare a României. Devenim o țară importantă. Suntem o țară sigură, constantă în comportamentul internațional, exportăm stabilitate și securitate iar investițiile în economie au nevoie ca de aer de aceste elemente ale apărării, securității și stabilității pentru a produce eficient.

Transparența acționariatului ... prevenirea conflictului de interese

Pe contul lui de Facebook, președintele PNL Ludovic Orban a anunțat că se lucrează în partid pentru modificarea Legii societăților comerciale în vederea asigurării transparenței acționariatului.

Preiau textul de pe pagina de pe Facebook a PNL:

„Vă anunţ că lucrăm la un proiect de modificare a legii societăţilor comerciale pentru a asigura transparenţa acţionariatului firmelor care au contracte pe bani publici. Cum ar putea fi identificat un eventual conflict de interese în cazul unei societăţi cu acţiuni la purtător?”

Am stat să judec textul. Mai mult timp. Din conținut, reiese că identificarea acționarilor cu acțiuni la purtător ar fi o formă prin care s-ar preveni un eventual conflict de interese. Corect. Un primar sau un președinte de consiliu județean sau un funcționar public ar putea fi un deținător al unor acțiuni la purtător (acționar ascuns) interesat ca un contract oarecare să fie câștigat de firma la care este acționar. Asta înseamnă că SC în cauză trebuie să aibă o situație clară a acționarilor care dețin acțiuni la purtător, nominal, pentru că au drepturi în societate la fel ca ceilalți acționari.

Rămâne neclară situația SC înființate în alte state și care se supun legislației acelor state privind organizarea și funcționarea. Pentru că persoanele supuse supravegherii în România pentru evitarea conflictului de interese pot avea acțiuni și la aceste societăți, nominale sau la purtător. Ce facem cu societățile comerciale străine care participă la licitațiile publice ? Le eliminăm dacă nu își declară acționariatul ?

Dar în această situație mă gândesc și la faptul că persoanele care pot intra în conflict de interese - demnitari, funcționari publici - trebuie să declare și ei dacă dețin acțiuni la purtător la una sau mai multe societăți comerciale. Inclusiv dacă au achiziționat acțiuni pe o piață reglementată. Aici cred că ar putea exista o reglementare în legile privind incompatibilitățile aleșilor locali și de la nivel central, a membrilor Guvernului și ale funcționarilor publici sau persoanelor plătite din fondurile publice.

La HotNews am văzut articolul dedicat acestei inițiative a președintelui Ludovic Orban dar, există și poziția adoptată de senatorul USR, Vlad Alexandrescu:

„Practicile mentionate in documentul intern al DGIPI sunt de o extrema gravitate si USR ia in considerare cele mai potrivite linii de actiune pentru a limita proportiile jafului si faradelegii. Consideram ca este momentul ca Romania sa faca pasi seriosi catre o transparenta reala a actionariatului firmelor, prin eliminarea actiunilor la purtator nenominale. Aceasta forma de ascundere a beneficiarilor reali submineaza si goleste de continut masurile de promovare a integritatii in sectorul public si in mediul de afaceri. Pana la transarea legislativa a acestei probleme, USR va pleda pentru interzicerea accesului la proceduri de achizitii publice pentru societatile comerciale cu actiuni la purtator nenominale”

Iar a trebuit să citesc cu atenție. USR-istul Vlad Alexandrescu merge radical. Vrea eliminarea acțiunilor la purtător din legea societăților comerciale. Poziția USR-istului mi se pare absurdă.

Să spunem că sunt eliminate din legea română acțiunile la purtător. Ce facem cu societățile comerciale din alte state europene și nu numai care, potrivit legislației interne, au o parte a acțiunilor nenominale ? Ce facem cu societățile comerciale listate la bursă ? Le interzicem accesul la oportunitățile de afaceri în România ? Ba, chiar le interzicem accesul în România dacă este să luăm de bună ideea enunțată de acest senator USR, Vlad Alexandrescu.

Da, în România, prin lege, poți interzice acțiunile la purtător. Unde-i lege, nu-i tocmeală. Problema este cu societățile comerciale din alte state care există și funcționează potrivit legilor din statul de reședință.

Dacă la propunerea lui Ludovic Orban suntem în fața unei întrebări la care se caută o soluție, fiind vorba despre orice societate comercială, română sau străină, la USR-istul Vlad Alexandru suntem în fața unei măsuri radicale, populiste, de modificare a legislației inclusiv cu privire la existența unui tip de acțiuni ! Va cere și modificarea societăților comerciale în comandită pe acțiuni ? Va cere eliminarea asociaților comanditari ? Teribilism !

Da, avem o problemă cu acționarii ascunși ai unor societăți comerciale, acționari care ajung în funcții de demnități publice și care profitând de poziția lor, practică cu respectivele societăți o formă agresivă de concurență neloială. Modelul se pare că devine infractorul Liviu Dragnea. Asta este.

Sper ca juriștii PNL, în special cei care știu bine dreptul comercial să găsească soluția prin care conflictele de interese să fie combătute. În care lege, nu știu. Poate găsesc o soluție în legea societăților comerciale. Problema este delicată.

Actualizare !

Pun postarea de pe Facebook a vice-președintelui PNL Florin Roman.

Florin Roman
9 minute ·
In calitate de deputat și vicepreședinte PNL am fost mandatat de președintele partidului, Ludovic Orban, ca in zilele următoare sa pregătim și depunem un proiect pentru modificarea Legii achizițiilor publice. Prin acest proiect dorim sa interzicem participarea la licitații din bani publici a firmelor care nu au un acționariat transparent. Și totodata a firmelor off-shore din paradisuri fiscale cu acționari ascunși. Scandalul Tel Drum ne arată ca legea este prea permisiva iar personaje ca Liviu Dragnea, conectate la conducta de bani publici, nu pot fi oprite decât prin transparentă totala. Acțiunile nominale la purtător au făcut din mulți baroni, niște îmbogățiți peste noapte, doar din contracte cu dedicatie, cu statul!

Excelent ! Aceasta este legea care trebuie modificată ! Bună treabă !

Mură'n gură ! Mai clar nu se poate.

Deși se referă la sistemul de sănătate publică, în special pentru că acest sistem are atributul constituțional de a participa la ridicarea nivelului de sănătate al populației, observațiile lui Kovesi sunt valabile și pentru alte sisteme publice, fiecare având rolul lui constituțional. Dacă se fură în mediul social controlat de un sistem public, banii furați sunt luați de la bunăstarea populației, de la evoluția societății astfel că progresul este în mare pericol.

Este corect ce afirmă Kovesi. Procurorii DNA nu pot împiedica corupția atâta timp cât sistemul social o permite (ba chiar o încurajează !).

„Investigațiile actuale ale DNA în dosarele pe care acum le avem în lucru ne arată că faptele de corupție se manifestă prin aceleași acțiuni repetitive. În lipsa unor măsuri clare de prevenire și control, tipologia faptelor investigate și mecanismele care au permis săvârșirea faptelor se repetă. Este necesară o abordare strategică de prevenire a corupției, mai ales când vorbim de domenii care afectează direct viața cetățenilor, așa cum este domeniul sănătății”. Agerpres.

Repetitive ! Adjectivul „repetitiv” are nevoie de condiții clare, condiții necesare care să îi permită să fie monoton, să se repete fără încetare. Iar asta înseamnă că în cadrul unui sistem în care faptele infracționale sunt repetitive avem cauze care determină, permit în mod hotărâtor comiterea faptelor infracționale și condiții ale sistemului care favorizează săvârșirea acestora. Mai pe scurt spus, sistemul este construit pentru a fi fraudat, pentru a permite unor oameni să se îmbogățească prin furtul resurselor folosite de sistem.

În această situație, procurorii nu pot face mai mult decât să deschidă dosare penale celor care au fost prea lacomi și au ieșit ca râia la vedere sau celor pe care sistemul îi alungă. Restul „infractorilor” rămân mai departe în sistem pentru că sunt acoperiți în continuare de titluri, onoruri, diplome, statute și, mai ales, legături politice. Mai grav, unii care au dat dovadă de o anume neglijență și sunt în atenția procurorilor sunt apărați, vehement, de „confrați”, de politicieni (în nume personal) ba chiar și de politicieni în nume colectiv, fie ca partid fie ca instituție publică - cum ar fi o majoritate parlamentară.

Kovesi vorbește despre o abordare strategică de prevenire a corupției. Ei bine, ea trage o concluzie, nu dă sarcini Guvernului sau Parlamentului (așa cum scrâșnește din dinți o anume parte a politicului în frunte cu Tăriceanu și unii de prin PSD). Ea trage o concluzie obligată de sistemul pe care ea îl conduce. DNA are prea mult de lucru pentru că politicul construiește norme care permit sisteme sociale defecte, care permit actele de corupție, care permit furtul din avutul public.

În mod normal, în cadrul unui sistem ar trebui să existe analize asupra funcționării sistemului. Cazurile de indisciplină administrativă, cazurile de infracțiuni, cazurile de corupție comise în cadrul sistemului și având la bază reglementări care fie îl constituie fie îi descriu funcționarea ar trebui analizate și ar trebui urmate de corectarea reglementărilor în cauză dacă eliminarea persoanei sau a persoanelor care au comis cu intenție faptele nu este suficientă. În mod normal, instituțiile publice care fac parte dintr-un sistem ar trebui să urmărească dosarele penale de la nașterea lor până la finalizarea lor prin sentințe judecătorești. Mai ales că legea penală oferă conducerii unui sistem sau subsistem public competența de a sesiza Parchetul competent despre săvârșirea unei infracțiuni în cadrul sistemului, după ce sistemul își face propria cercetare administrativă. În rechizitoriul procurorului de caz și în dispozitivul hotărârii instanței de judecată vor găsi tot ce au nevoie pentru a identifica erorile de sistem. Cu atât mai mult cu cât sistemele sociale au multe astfel de cazuri.

Kovesi dă exemplul managerului spitalului județean din Constanța care a mai comis o faptă cercetată de procurori și care a rămas pe funcție ! Cioloș a spus presei că în cazul Hexi Pharma corpul de control a constatat că unele contracte de achiziții publice au fost construite cu dedicație. Iar „metoda contractelor” este deja în legenda administrației publice, este atât de cunoscută încât nu mai are nevoie de cercetări suplimentare pentru fundamentare. Pentru că instituția publică este cea care sesizează parchetul, avem prea puține sesizări. Normal, din moment ce conducerea politică a instituției publice este cea care face porcăria. Doar nu o să se dea singuri „în gât”.

Kovesi mai are o constatare care a deranjat politicienii, pentru care a fost atacată.

„Dacă cei anchetați și condamnați pentru corupție nu-și pierd funcțiile publice de care s-au folosit pentru a obține foloase ilicite, vom avea în continuare funcționari care vor primi mită pentru a încheia contracte în domeniul achizițiilor publice. Cu siguranță corupția în sănătate este rezultatul unei modalități netransparente de folosire a bugetului public”.

Care este situația acum ? Cei care au comis sau au participat la comiterea faptelor cu caracter penal sunt încă în funcțiile de care s-au folosit pentru a comite fapte penale. Sunt miliarde de euro care nu se justifică în modul în care au fost folosiți ! An de an ! Cei care i-au manevrat sunt în funcțiile publice care le-au permis manevrarea banilor, a altor resurse evaluabile în bani. De la cei din structurile de conducere la cei din structurile de execuție. Păi, cum să nu se fure în continuare.

Mai grav, cei care au comis acte cu caracter infracțional sunt în Parlament. Acolo au constituit un grup de presiune și vor să își voteze „protecții” legale. Unii candidează în aceste zile la primării, la consilii locale, la toamnă vor dori să reintre în Parlament. Suntem într-un cerc vicios în care infractorii înfrățiți sunt mai puternici decât societatea românească. Cel mai mare partid este condus de o persoană condamnată penal ajutată de un secretar general condamnat penal, cu lideri la vârful partidului în procedura de urmărire penală sau în cea de acțiune penală. Unii dintre ei sunt în faza de judecată. Au majoritatea în Parlament și impun legi care să le permită să fure în continuare.

Kovesi are dreptate. Numai că am mare teamă că o are degeaba. Singura modalitate de a stârpi corupția din sistemele sociale ale statului român este să nu mai votăm „infractorii”. Abia după ce eliminăm „infractorii” se va putea trece la abordarea strategică de prevenire a corupției.

Victor Ponta la Gâdea. România se poziționează în regiune.

Nu am urmărit emisiunea de la Antena 3, nu suport modul în care Gâdea moderează. M-am gândit că azi voi avea acces la conținutul emisiunii. Am găsit la HotNews un text. Nu știu cât este de fidel, am avut surprize neplăcute cu acest site. Mă mulțumesc cu ce am găsit iar acolo unde am dubii voi căuta la Antena 3 sau la Agerpres să văd dacă HotNews a preluat în întregime sau nu.

Nu voi pune întreg textul aici, voi selecta ceea ce eu consider (bine sau nu, funcție de opțiunea celui care citește) ca fiind important. Iar eu consider că important este tot ceea ce ține de poziția recunoscută a României în relațiile sale cu alte state. Poziție care are ca suport ce face și ce poate face România în spațiul ei geografic.

Forumul China-ECE de la București a fost stabilit ca urmare a dialogului anterior, din luna iulie, a premierului Ponta cu omologul său chinez. Nici Emil Boc și nici Mihai Răzvan Ungureanu nu au vreo contribuție. Chiar dacă acum se înfoaie amândoi asumându-și merite aiurea. Nici Traian Băsescu nu are un merit aici. Nu are pentru că el nu a fost în China, atunci când a fost, cu încredere și cu sinceritate. Sclav al intereselor „prietenilor” săi politici din vestul Europei nu a avut nici curajul și nici dorința de a separa interesele României de interesele lui de clan politic. Dacă ar fi acționat în interesul României, azi aveam relații vechi cu China. Dar nu a fost să fie.

„Marea problema a noastra e ca nu avem incredere in noi, ca ceilalti ne privesc cu ochi mai putin prietenosi, ca am intrat in UE dar parca nimeni nu vrea si nu crede in viitorul nostru.
Cand o tara atat de mare, China, isi trimite premierul, care sta trei zile, cand 15 premieri - al 16-lea, al Letoniei, nu a venit, din cauza tragediei de la Riga - au venit la Bucuresti si toti au spus "va invidiem, cum ati reusit sa faceti la Bucuresti evenimentul acesta", cand toata presa Europei si a lumii a relatat, iata ce se intampla la Bucuresti, iata o noua relatie intre China si tarile ECe, a fost un puseu de incredere de care toti romanii au nevoie.
Romania are un potential extraordinar, ne lipseste increderea.
Priteteni si adeversari politici m-au felicitat pentru chestia asta, ne-am simtit mandri ca suntem romani”.

Încrederea în noi este importantă. Deosebit de importantă. Fără încredere, nu realizăm mare lucru. Vegetăm. Asta am făcut până acum. Am vegetat sub „conducerea înțeleaptă” a lui Traian Băsescu. Reacțiile lui și ale susținătorilor lui arată că prin organizarea acestui forum și prin pașii concreți deja făcuți în relațiile economice și comerciale viitoare cu China „a fost spartă coaja limitelor” impuse de prietenii politici ai lui Băsescu din vestul Europei care ne doresc doar ca o țară de mâna a doua, bună să importe produsele și serviciile lor însă fără dreptul de a beneficia, la fel ca ele, de drepturile și libertățile pe care le oferă piața liberă europeană, cea clamată în Tratatul Comunității Europene la care am aderat cu ani în urmă. Nu pot să trec cu vederea unele „puncte de vedere” exprimate de alte personaje, cu o anumită poziție în mediul lor, care arată că afirmațiile mele de mai înainte au suport. Afirmațiile lui Peter Balas ( director general adjunct al Directoratului pentru comerț în UE) cu privire la rolul și locul României în cadrul viitorului Acord comercial al UE cu SUA, unde firmelor românești li se pregătește rolul de sub-furnizori ai firmelor din Germania, Franța sau alte alte state vest-europene care au o mai mare reputație comercială în relația cu SUA. În curtea noastră, în România, Alina Mungiu Pippidi de la SAR și GDS, cea care a afirmat că, împreună cu partenerii ei din GDS, l-a consiliat pe Traian Băsescu în luarea deciziilor majore de politică internă și externă, ne recomanda să „ne rugăm” de partenerii din UE să fim ajutați să ne dezvoltăm. Să nu cumva să îndrăznim să criticăm Germania sau Franța sau alt „stat vechi” al Europei pentru pozițiile ostile față de România, pentru opoziția la realizarea unor proiecte care ar fi oferit avantaje evidente Românie, să stăm cuminți și să luăm ciomege pe spinare iar la urmă să le mulțumim.

Parteneriatul strategic cu China nu trebuie doar declarat. Trebuie pus să producă pentru ca beneficiile să fie reale. Iar principalul beneficiu este creșterea încrederii în noi că putem, în orice condiții, să desfășurăm, independent, acțiuni în beneficiul nostru. Este o imensă prostie să condiționăm relațiile cu China de statutul politic al acestei țări. Principalele state ale lumii nu au astfel de probleme. Vorbesc despre cele mai dezvoltate state ale lumii, nu despre oricare stat. Din Europa cea sofisticată și politizată avem la îndemână exemple concrete ca Franța, Germania, Italia care sunt campioane în relațiile cu China. Investițiile chineze în aceste state și comerțul Chinei cu ele acoperă peste 90% din relațiile Chinei cu UE. Noi de ce să nu putem ?

„Dupa aceste trei zile, a ramas o speranta, ca putem sa avem investitii importante, ca putem fi o tara respectata in toata regiunea.
Nu vorbesc de Romania un actor mondial, nu ne putem compara cu SUA sau China, dar in regiunea noastra avem un potential extraordinar.
Speranta dupa vremurile grele din 2009 - 2011”.

Corect. Avem cu ce fi o țară cu potențial, avem cu ce deveni o țară importanță în regiunea noastră. Iar dacă partenerul nostru de azi, China, are disponibilitatea de a promova România ca „pilot” în ECE pentru prezentarea industriei chineze în UE, sub aspectul competenței și competitivității, nu văd de ce să nu profităm de această disponibilitate. Beneficiază și chinezii, beneficiem și noi.

Am înțeles că ideea liniei feroviare rapide a plecat de la chinezi care vor să își promoveze realizările în domeniu. La concurență cu liniile rapide din Franța, Germania, Italia, Spania ... Nu știu dacă linia propusă - Constanța, București, Budapesta, Viena - va fi realizată în întregime însă în mod sigur ar trebui realizată de la Constanța la Oradea, trecând prin București, Brașov, Târgu Mureș, Cluj. Iar dacă rezultatele vor fi mulțumitoare, ar putea fi create alte tronsoane pe relația cu Moldova. Nu este exclus ca Bulgaria și Turcia să participe, ba chiar și Serbia. În fine, sunt enorm de multe variante care pot fi judecate și exploatate.

Am mai înțeles că investițiile în domeniul energetic sunt gata să fie pornite prin contracte cadru. Nuclear-electrica are tot ce îi trebuie. Inclusiv acceptul licenței canadiene. Iar China a acceptat să lucreze cu tehnologia CANDU. Este un semnal că au judecat foarte atent fiecare detaliu al cooperării China - UE. Se vor supune reglementărilor UE în România așa cum alte state ale UE se supun reglementărilor chineze având investiții în China. În plus, cu privire la reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă se pare că nu am găsit pe nimeni disponibil în Europa să participe la finalizarea lor. Investiții de 4-5 mld euro cu recuperare în 15-20 de ani pe reactor nu se găsesc în Europa. China are banii și este de acord să îi bage în reactoare devenind, astfel, partener comercial al Nuclear-electrica. Este foarte bine.

S-a tot vorbit despre linia de credit de 10 mld. dolari. Ponta spune ce este cu ea:

„Ponta: Este deschisa pentru cele 16 state, cand vii cu un proiect, acel credit e garantat de guvernul Chinei, si primele doua proiecte au fost accesate de firme de IT din Romania, unul de 50 de mil de dolari si altul de 40. Au o dobanda foarte mica”.

Se pare că există confuzii în discuțiile jurnaliștilor din media. Investițiile pe care China le va face în România nu au legătură cu linia de credit. Este separată. Investițiile nu au limită financiară. În funcție de înțelegerile cu China privind un obiectiv sau altul, volumul investițiilor poate fi dublu față de linia de creditare. Numai investițiile de la Cernavodă depășesc linia de creditare. Treaba asta este „la mintea cocoșului” însă presa băsistă pe asta pedalează. Pe crearea confuziei între investițiile chineze ce se pot face și linia de creditare care are rolul de a stimula cele 16 state ECE să contracteze cu China.

În afara găinăriilor din viața publică internă puse pe tapet de Gâdea, inadecvat spun eu pentru un interviu care putea să fie în totalitate serios, am mai reținut comportamentul absolut imbecil al lui Traian Băsescu care, deși a fost solicitat de premierii statelor participante la Forum nu a găsit timp să îi invite la Cotroceni. L-a primit doar pe premierul Chinei, Li Keqiang. Nu este bine de loc. Refuzul lui Băsescu de a primi premierii statelor ECE este un afront adus statelor pe care aceștia le reprezintă.

Iau de bune promisiunile lui Ponta că va urmări ca memorandumurile cu China să fie puse în practică. Avem deja declarații ale miniștrilor care sunt implicați. Ramona Mănescu ne-a prezentat și un calendar al acțiunilor viitoare, un calendar al discuțiilor de informare dar și de negociere a contractelor, Niță de la energie este pregătit pentru pasul următor, Oltchim are propuneri de privatizare după jaful la care a fost supus pe timpul guvernărilor băsesciene ... Asta trebuie să urmărim noi cu atenție. Pentru că de la această colaborare putem avea rezultate palpabile. Locuri de muncă, produse și servicii de calitate, venituri mai mari la buget.

Șmecherii funcționărești la contractări. Penibile.

Victor Ponta s-a răstit la CNSC, în public, amenințând că va modifica inclusiv legea de organizare și funcționare a instituției care a devenit un fel „Dumnezeu” în materie. S-a săturat de abuzurile și șmecheriile CNSC. Între timp, șeful INS a suportat o demitere pentru o măgărie cu iz politic (construirea unor statistici false și a unor rapoarte pe măsură pentru a bulversa actuala guvernare). Semnalele au fost deosebit de puternice. Brusc, CNSC a „înviat din morți” și a permis continuarea procedurii de atribuire a construcției autostrăzii de munte Comarnic-Brașov cu obligația organizatorului de a publica o erată cu criteriile de selecție pentru a intra în normalitate.

Gândul publică un articol interesant despre subiect. Se cuvine a face și observația că CNADN însuși este în culpă. Pomanagii de acolo au încercat să ciupească niște beneficii care nu au nici în clin, nici în mânecă cu obiectul contractului. O mașinuță ceva mai de soi și niște bani pentru „instruirea personalului prin străinătățuri”. Ca să vezi.

Mă deranjează comportamentul de „pomanagii mioritici” al funcționarilor români.

Reacția CNSC este un semnal că se tem. Se tem pentru siguranța și căldurica fotoliilor lor. Au înțeles că actuala guvernare nu îi va mai ierta. Puterea lor construită pe relațiile cu Udrea și Videanu cu sprijinul lui Băsescu nu mai are valoare. Cât va câștiga USL din punerea la treabă a CNSC ? Probabil că mult, din moment ce acolo este cheia deblocării activității de contractare. Însă va trebui dat cu parul și în șefii instituțiilor care vor organiza licitațiile publice pentru a nu mai umple caietele de sarcini cu pomeni.