Moscova nu se dezminte. Provoacă și apoi cere „măsuri diplomatice”

Coreea de Nord a făcut pași „mari” să ajungă la un nivel de performanță științifică și tehnică inimaginabil. În comparație cu alte state mult mai dezvoltate care lucrează de ani și ani de zile în domeniu. A ajuns să aibă bomba cu hidrogen, a ajuns să aibă racheta purtătoare capabilă să ducă încărcătura nucleară pe o mare parte din teritoriul SUA și chiar al Europei. Și totul în câțiva ani !

Nu detaliez analizele făcute și rezultatele unor anchete, în marea lor parte având ca suport observațiile științifice calificate. O concluzie se desprinde: Rusia a sprijinit Coreea de Nord în procesul de înarmare nucleară și în „dirijarea” agresiunii către Coreea de Sud, Japonia și Stale Unite. Motoarele rachetelor, procedurile de control asupra acestora la reintrarea în atmosferă, reducerea mărimii dispozitivelor nucleare pentru a putea fi folosite de rachetele „modernizate” ale nord-coreenilor etc.

În permanență Rusia a afirmat că politica SUA, țara care este permanent amenințată cu un atac nuclear, față de Coreea de Nord este brutală, agresivă etc. Tot Rusia este țara care a dispus un sistem de protecție aeriană al teritoriului Coreei de Nord după ce aceasta a ajuns la rezultate favorabile cu rachetele balistice destinate să fie purtătoare de bombe nucleare.

Putin cere „reținere” și diplomație cu privire la ce face Coreea de Nord. Alți „fruntași” ai politicii externe rusești dezvoltă ideile lui Putin. Cum o face și Serghei Riabkov, ministru adjunct de externe al Federației Ruse, subordonatul lui Serghei Lavrov.

Agerpres. Orice pas nechibzuit în Peninsula Coreea ar putea duce la o 'explozie' (Riabkov)

„Nu trebuie să fie loc pentru o escaladare. Cei care sunt mai puternici și mai deștepți trebuie să manifeste reținere. În situația actuală, orice pas nechibzuit poate duce pur și simplu la o explozie — explozie politică, explozie militară”

Mai de-a dreptul, așteptați întâi să se producă „evenimentul regretabil” ca abia apoi „să vedem ce măsuri luăm” ! Lăsați Coreea de Nord să ajungă la un nivel mai ridicat al „performanței agresiunii” și abia apoi să negociem ! Lăsați întâi să moară câteva sute de mii sau milioane de sud-coreeni, japonezi sau americani ori alte populații și abia apoi să criticăm Coreea de Nord !

Bine au observat unii analiști militari și de politică externă: Rusia nu mai are capacitatea de a acționa direct împotriva marilor forțe economice și militare ale lumii și se folosește de „bătăuși de cartier” care pot produce un carnagiu știind că au spatele asigurat de Rusia în toate organismele internaționale. Sancțiunile ONU împotriva înarmării nucleare ale Coreei de Nord s-au oprit la „arătarea cu degetul” că nu este bine. Opozanții sunt Rusia și China, plus alți aliați dependenți de ele !

Nu știu în ce măsură „duplicitatea unor state europene” este reală, duplicitate pe care Rusia și-o dorește, mai ales când este vorba despre „conflictul său cu SUA” pentru ocuparea unui loc de „mare putere a lumii”. Nu știu ce promisiuni are „în mânecă” Rusia din partea unor state europene de are această atitudine de dispreț profund față de viața populațiilor vizate direct de agresiunea nord-coreeană ! Pentru că sunt, pe lângă cetățenii SUA, luați în vizor sud-coreenii și japonezii !

Cred că intenția directă a Rusiei și Chinei este de a forța SUA ca, de „dragul păcii mondiale”, să renunțe la a mai proteja și susține Coreea de Sud și Japonia ! Iar în cazul unui conflict inițiat de Coreea de Nord cu cele două state asiatice SUA să stea deoparte. Un șantaj la drumul mare.

Cam același lucru îl încearcă Rusia și în Europa. Marea aplicație militară din Belarus ar putea avea ca țintă directă Estonia și Letonia pentru a reface deschiderea la Marea Baltică a Rusiei (acum este cam „strangulată”). În Georgia cere măsuri diplomatice. În Transnistria cere măsuri diplomatice.  În Ucraina cere măsuri diplomatice. În toate aceste cazuri cere „măsuri diplomatice” prin care statele afectate de ocupația rusă (mascată sau directă) să recunoască ocupația ! Pregătesc același lucru în Estonia și Letonia.

Cererile Rusiei sunt absurde. Dacă nu faceți cum spunem noi, veți pierde de la câteva sute de mii de cetățeni la câteva milioane datorită armelor nucleare ale Coreei de Nord ! Dar de ce nu este de acord cu dezarmarea nucleară a Coreei de Nord ?

Rușii își „șterg urmele” în SUA. Ard materialele compromițătoare

San Francisco. Consulatul rus „scoate fum negru pe coș”. Pompierii americani s-au precipitat, rușii au declarat că nu sunt probleme. Dar sunt. Sunt arse documente și materiale care scot fum negru pe coș !

SUA și Rusia duc un război diplomatic.

Obama a expulzat 35 de diplomați ruși „activi nediplomatic”.

Putin a răspuns cu cererea de reducere a peste 750 de persoane din misiunile americane în Rusia.

Americanii au redus personalul și au închis oficiile consulare americane pe teritoriul Rusiei, cu excepția oficiului de la Moscova.

Trump a decis să închidă consulatele rusești și oficiile comerciale aparținând de ambasadele Rusiei. A dat termen 48 de ore. Serviciile americane de securitate au anunțat intenția de a percheziționa clădirile consulatelor și oficiilor comerciale ruse dezafectate precum și locuințele folosite de personalul respectivelor reprezentanțe rusești.

Rusia protestează vehement. Vor să întârzie intrarea serviciilor de securitate americane în clădiri. Acuză SUA că vrea „să planteze” materiale compromițătoare pe timpul perchezițiilor ! Fumul negru de la Consulatul rus din SF este proba „grabei” de a scăpa de „belele”. Nu de toate, doar de cele mai grave.

Este evident una dintre cele mai grave crize diplomatice între SUA și Federația Rusă. Mai ales că SUA au devenit foarte atente la comportamentul „partenerilor” ruși pe teritoriul american. Și au văzut, în plus față de hakeri și spioni, tabere de antrenament pentru tinerii ruși aflați pe teritoriul SUA - lupte de auto-apărare, folosirea diferitelor arme albe, constituirea unor „trupe închegate” și cultivarea unei culturi radicale a apartenenței la etnia și limba rusă etc. Treabă serioasă !

Colaborarea ruso- americană s-a dus dracului. Trump a acceptat ideile consilierilor care nu văd în Rusia un partener pentru SUA. Epoca Obama a apus de tot.

SUA vor merge mai departe. Este logic. Vor încerca să scoată Rusia din spațiul NATO al Europei. Sunt state europene care vor să refuze hidrocarburile din Rusia și acceptă hidrocarburi din SUA. Sunt state europene care doresc să meargă mai departe cu Rusia. La un moment dat, în Uniunea Europeană se va pune problema: cu Rusia sau fără Rusia ?! Astăzi, Rusia are „o carte în plus”. Și încă jumătate. Nu spun de la cine. Nu este exclus să le piardă dacă majoritatea statelor europene vor refuza colaborările cu Rusia.

Surse: articolele de la Agerpres.

Gândire de colhoznic. Victima va fi statul român

Am dat peste Ionuț Mișa la emisiunea lui Prelipceanu, pe Digi24. Am rămas un timp. Eram interesat din două motive. Ministrul de finanțe trata un subiect delicat astăzi: pensiile „speciale”. Printre ele, la loc „de cinste”, pensiile militarilor, ale polițiștilor la un loc cu pensiile parlamentarilor, ale funcționarilor din Parlament, ale aviatorilor etc. La grămadă, toți fiind beneficiarii unor „pomeni financiare” care, după mintea finanțistului șef al PSD în Guvernul României, trebuie stopate pentru că se duce naibii „fondul de pensii”. Prelipceanu făcea niște mutre de parcă atunci afla, cu surprindere, că Pământul este rotund.

Gândire de colhoznic am văzut și la Ionuț Mișa și la Prelipceanu. O gândire la nivelul egalității tuturor membrilor colhozului numit România. Pentru că nu am reușit să evoluăm după ce am adoptat democrația. Ajunși în funcții de demnitate publică, unii membri ai partidelor politice (nu exclud nici un partid politic de aici !), nu pricep că gândirea lor trebuie să plece de la stat, organizarea lui și necesitățile acestuia. Nu poți pune la grămadă totul.

Sinistra „știe tot” Lia Olguța Vasilescu a băgat în aceeași oală instituția Armatei, poliția, magistratura, parlamentarii, funcționarii parlamentari, piloții civili etc. Ei bine, nu este admisibilă o astfel de abordare. Pentru că instituțiile nu sunt „egale”. Rolul, locul și funcțiile fiecărei instituții este altul. Statutul persoanelor care încadrează aceste instituții diferă, uneori radical. În timp ce unele persoane beneficiază de toate drepturile și libertățile civile prevăzute în Constituție, altele sunt private de aceste drepturi. Cele private de o parte din drepturile și libertățile civile nu au posibilitatea ca pe timpul activității în cadrul instituției să poată obține venituri din alte surse, chiar dacă ar fi calificați pentru o altă activitate. Constituția și legea le interzice aceste beneficii.

Nu poți băga în aceeași oală militarul, polițistul și magistratul cu parlamentarul, funcționarul parlamentar, funcționarul care deservește structurile Justiției, piloții civili. Unii au o pensie de serviciu, care compensează limitările impuse de lege personalului care încadrează aceste instituții, altele au o pensie ca „recompensă” - pensiile parlamentarilor -, o recompensă pentru că un partid politic i-a pus pe o listă și care a fost votată de alegători. Persoanele care asigură administrația celor două Camere ale Parlamentului precum și persoanele care lucrează pentru parlamentari în interiorul Parlamentului nu pot fi asimilate militarilor, polițiștilor sau magistraților.

Sinistra Lia Olguța Vasilescu a pus în aceeași oală apărarea țării, apărarea și păstrarea ordinii publice, apărarea securității naționale, Justiția, corpul diplomatic cu parlamentarii care sunt temporari (alegerea lor este sub condiție aleatorie !), a celor care le asigură confortul și consilierea, cu piloții sau cu alte profesii care nu sunt prevăzute expres în Constituție ca profesii sau servicii obligatorii pentru funcționarea statului român.

În emisiune am văzut un „contabil cu mânecuțe” care a primit sarcina să facă socotelile și le-a făcut. A fost poruncă de la stăpânul politic să amestece mere cu pere, a amestecat mere cu pere.

Se cuvine a pune problema și altfel.

Are nevoie statul român de o Armată ? Are nevoie statul român de o anume calitate a celor care formează Armata ? Are nevoie statul român de o anume înzestrare a Armatei ? Poate fi pus semnul de egalitate între profesionistul militar și alte profesiuni ?

La fel trebuie pusă problema și cu privire la militarii sau funcționarii publici care încadrează structurile de informații, structurile de poliție sau structurile Justiției, structurile MAE cu referire expresă la profesioniștii sistemului. Pentru că în aceste structuri sunt încadrate și persoane care nu fac parte din sistemul profesional care asigură existența și funcționarea sistemului.

Profesiile care asigură existența și funcționarea Armatei, a structurilor de poliție, Justiția și diplomația sunt profesii de nișă, sunt speciale atât ca nivel de pregătire a personalului cât și ca mod de funcționare. Toate au interdicții și stări de incompatibilitate cu caracter permanent. Spre deosebire de miniștri și secretarii de stat, parlamentari sau alte funcții publice alese care au interdicții și incompatibilități doar pe timpul exercitării mandatului ! Nu pot fi asimilate aceste profesii și nu pot fi băgate în aceeași oală drepturile și îndatoririle lor !

Și încă ceva. Serviciile oferite țării de Armată, poliție, instanțele de judecată și unitățile de parchet organizate pe lângă acestea, corpul diplomatic nu produc valoare în mod direct, ele asigură producerea de valoare prin apărarea valorilor fundamentale ale statului prevăzute în Constituție: stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil. Aceasta este menirea și misiunea acestor profesii speciale. Indiferent dacă Parlamentul își face sau nu datoria, indiferent dacă Guvernul își face sau nu datoria, indiferent dacă primăriile  își fac sau nu datoria. Un Parlament incompetent poate fi înlocuit, un Guvern incompetent poate fi înlocuit, un primar incompetent poate fi înlocuit, structurile acestea pot fi împrospătate, pe când în acele structuri speciale, profesioniștii nu se fac peste noapte.

PSD și ALDE dar și alte formațiuni politice sunt încă tributare gândirii colhoznice. Comuniste.

Președintele Klaus Iohannis despre politica externă a României. Ferm !

Inițial, am avut intenția să extrag din conținutul discursului elemente de interes, să punctez anumite exprimări și poziții. Să fac ce au făcut jurnaliștii la agențiile de presă sau din presa on-line. După ce am citit discursul pe site-ul Președinției, m-am răzgândit. Am observat să am rămas cu altă impresie după ce am citit discursul în original decât atunci când am citit ce au selectat jurnaliștii. Există, poate fără intenție, o distorsionare a mesajelor transmise.

Este evident că se disting liniile directoare pentru reprezentanții noștri din ambasade și consulate dar și pentru administrația publică centrală din România - apărarea și promovarea intereselor naționale ale României. Inclusiv în relația cu statele vecine dar și cu alte state. Indiferent care ar fi acestea. Pe de altă parte, diplomația română trebuie să participe intens la asigurarea securității naționale și a organizațiilor esențiale din care România face parte - NATO și UE. Vorba mea lungă ar duce la sărăcia de timp și de înțelegere a discursului lui Klaus Iohannis. Așa că, mai jos este discursul.

11:30 | 31 august 2016

Palatul Cotroceni, 

„Domnule Ministru,
Doamnă Ministru-delegat,
Domnule Preşedinte al Institutului Cultural Român,
Doamnelor şi domnilor ambasadori şi însărcinaţi cu afaceri,
Doamnelor şi domnilor consuli generali,
Doamnelor şi domnilor directori ai institutelor culturale române,
Doamnelor și domnilor,

Este a doua noastră întâlnire în acest format, al Reuniunii Anuale a Diplomaţiei Române. Este un moment important de reflecţie, evaluare strategică şi, mai ales, proiecţie spre viitor.

În anul diplomatic care a trecut, România a continuat pe drumul corect – acela al respectării angajamentelor sale, al unei politici externe care răspunde intereselor și așteptărilor cetățenilor.

Faptul că România este astăzi o țară sigură și predictibilă, într-o regiune nesigură și imprevizibilă, este o realitate tot mai evidentă.

Ne revedem după un an complicat în relaţiile internaţionale, care a adus o dinamică fără precedent a schimbărilor în regiunea noastră, în Europa și pretutindeni.

Astfel, centura de instabilitate din vecinătatea României – adică vecinătatea estică şi sudică a Uniunii Europene şi a NATO – continuă să afecteze securitatea regională şi europeană.

În Est, se menţine, chiar cu tendinţe de amplificare, dezechilibrul de securitate în zona Mării Negre, ca urmare a «îngheţării» implementării Acordurilor de la Minsk, a intensificării periodice a ostilităţilor în estul Ucrainei, a menţinerii ocupării ilegale a Crimeii, cu continuarea militarizării acesteia, a provocărilor legate de peninsulă.

La acestea se adaugă consolidarea forțelor armate ale Rusiei la frontiera sa vestică, încercările de impunere a unor zone de excludere a accesului în Marea Neagră şi utilizarea Mării Negre ca platformă de proiectare a forţei militare în estul Mediteranei.

În Transnistria se intensifică, fără justificare, exerciţiile militare cu participarea forţelor ruse, fără să vedem progrese pe fondul reglementării dosarului transnistrean. Aceasta, în contextul în care Republica Moldova se îndreaptă în această toamnă spre primele alegeri directe, după mult timp, pentru funcţia de Preşedinte.

Lovitura de stat eşuată din Turcia, partenerul nostru strategic, pe care am condamnat-o cu fermitate, adaugă, prin proiecţiile sale, complexitate întregului peisaj securitar din regiunea Mării Negre, şi nu numai.

Din Sud, continuă să vină riscuri şi ameninţări.

Fenomenul migraţionist rămâne o problemă complexă, încă nerezolvată, pentru Uniunea Europeană, chiar dacă Acordul Uniunea Europeană - Turcia a calmat, până acum, fluxul spre vestul Europei.

«Ruta balcanică», cum este numită, produce în continuare migranţi, deşi la scară mult redusă, iar ruta peste Mediterană spre Italia cunoaşte o intensificare.

Fenomenul terorist creşte în amplitudine şi frecvenţă, afectând grav spaţiul european.

În acelaşi timp, crizele Orientului Mijlociu, aflate în mare parte la originea acestor două fenomene, nu reuşesc să facă paşi decisivi spre rezolvare – fie că vorbim despre Siria, stabilizarea Libiei, criza din Yemen, situaţia de securitate din Irak. Procesul de Pace din Orientul Mijlociu are nevoie, şi el, de un impuls pentru ieşirea din actualul blocaj, complicat şi de o acutizare a violenţelor.

În interiorul Uniunii Europene, continuă provocarea găsirii de soluţii pentru efectele încă persistente ale crizei economice.

Atracţia exercitată de forţele politice cu discurs xenofob şi antieuropean este o realitate care nu mai poate fi ignorată. Provocările la adresa statului de drept, a democraţiei liberale, nu mai pot fi lăsate fără răspuns. La rândul său, Brexit-ul generează un moment critic pentru Europa, cu efecte multiple, fiind încă un test de rezistență pentru Uniune.

Proiectul european însuşi este în cumpănă şi are nevoie de soluţii reale, vizionare.

Toate aceste riscuri, ameninţări şi provocări trebuie să primească un răspuns eficient.

România trebuie să contribuie activ şi efectiv la efortul de acţiune al comunităţii internaţionale, al Uniunii Europene şi al NATO, adică al comunităţii de valori căreia îi aparținem.

Interesele României, ca stat aflat la frontiera externă a acestei comunităţi, ne obligă să acţionăm pentru asigurarea securității naţionale şi a organizaţiilor esenţiale, UE și NATO, din care facem parte.

În acelaşi timp, stabilitatea şi creşterea economică a României, dependenţa energetică redusă, predictibilitatea noastră democratică şi în susţinerea statului de drept, dar şi în derularea acţiunii de politică externă şi securitate, sunt atuuri foarte importante, mai ales în această regiune.

Ele trebuie folosite cu înţelepciune şi viziune, astfel încât România să fie mai puternică şi mai eficientă.

Trebuie să proiectăm stabilitate, democraţie şi prosperitate în vecinătate, pentru ca România şi românii să fie mai bine protejaţi, să fie în siguranţă.

Prin urmare, doresc ca reuniunea noastră din acest an să fie pusă sub semnul unei «diplomații mai viguroase şi mai eficiente» în apărarea și promovarea intereselor naționale ale României.

Dumneavoastră, ca reprezentanţi oficiali ai României în străinătate, aveţi obligația şi responsabilitatea să duceţi la bun sfârșit acest efort.

În aceşti aproape doi ani de mandat, ca Preşedinte al ţării, am realizat o înnoire substanţială a conducerii misiunilor diplomatice ale României. Am numit, până acum, 58 de ambasadori şi reprezentanţi pe lângă organizaţii internaţionale. Mulți dintre dumneavoastră ați depus azi jurământul. Adică mai mult de jumătate din şefii misiunilor diplomatice ale României.

Mulţi dintre dumneavoastră, numiţi în această perioadă, se află pentru prima dată la conducerea unei ambasade.

Faţă de complexitatea a ceea ce aveți de făcut, considerați că sunteţi, cu toţii, în faţa unui test personal – de profesionalism, rezistenţă intelectuală, de integritate. Voi măsura efortul dumneavoastră în funcţie de rezultate.

În acelaşi timp, vreau să subliniez că, în calitate de Președinte, am asumat să imprim o direcție onestă și corectă politicii noastre externe, din care să rezulte încredere, predictibilitate și, deci, legături mai solide cu partenerii noștri.

Unii cred că, în a fi onest și transparent în politica externă, există riscuri de imagine sau percepția slăbiciunii. Eu nu cred asta. Dimpotrivă, e un semn de seriozitate și o sursă de credibilitate și de putere pe termen lung.

Din această perspectivă, vă pot spune clar ce nu se va întâmpla în mandatul meu.

România nu va face niciodată jocuri netransparente, nu va folosi dublul limbaj sub pretextul diplomației, nu va face compromisuri de la valori și nu va considera acceptabilă încălcarea dreptului internațional.

O diplomație viguroasă presupune şi buna coordonare a instituțiilor statului cu responsabilități de politică externă. Presupune strategie corelată, circulația eficientă a informațiilor, reacție rapidă și bine articulată în crize sau în momente care afectează imaginea şi interesele României în lume.

În același timp, o diplomaţie viguroasă înseamnă o diplomație care îşi gestionează adecvat resursele umane și materiale.

Este nevoie de mai mult efort ca să treceţi, cel puţin pe anumite teme şi dimensiuni, de la o gestiune «mecanică», rutinieră a activității diplomatice, la una care dezvoltă viziune, stabileşte obiective, și prioritatea lor, şi le urmăreşte realizarea în mod consecvent.

Doamnelor şi domnilor,

Spuneam că riscurile, ameninţările şi provocările menţionate au nevoie de răspunsuri specifice şi eficiente.

Pentru România, o mare parte a acestor răspunsuri se regăseşte în aprofundarea Parteneriatului Strategic cu Statele Unite, pilon esenţial al politicii externe și de securitate a României, alături de consolidarea Uniunii Europene şi a NATO.

Subliniez în mod special soliditatea şi rezultatele practice ale Parteneriatului Strategic.

Am făcut pași însemnați în dezvoltarea lui, mai ales la nivelul excelent al cooperării politice şi militare, cu precădere prin consolidarea prezenţei SUA în România și la Marea Neagră.

Aniversăm în curând, pe 13 septembrie, cinci ani de la adoptarea Declaraţiei Comune de Parteneriat Strategic pentru Secolul XXI. Este documentul esenţial care a relansat şi modernizat Parteneriatul nostru Strategic, care anul viitor va împlini 20 de ani de la lansare.

Este o oportunitate pentru a reflecta serios ce putem face, împreună cu partenerii americani, pentru aprofundarea şi extinderea sa.

Vă rog să elaboraţi un plan de lucru în acest sens, care să vizeze – în scopul pregătirii interacţiunii cu viitoarea administrație americană – intensificarea cooperării în domeniul securitar, inclusiv în aplicarea deciziilor Summitului NATO din iulie, creşterea cooperării economice şi a investiţiilor, respectiv privind cercetarea, inovarea, educaţia şi, nu în ultimul rând, progrese palpabile privind eliminarea vizelor.

În ceea ce priveşte consolidarea Uniunii Europene, acum, după Brexit, e nevoie, mai mult ca oricând, ca toate cele 27 de state membre să fie unite şi să reconstruiască împreună, solidar, încrederea în Uniune. Este o situaţie fără precedent, dar o vom depăşi dacă vom avea voinţa politică de a relansa, cu viziune, proiectul european.

Putem şi trebuie să lansăm împreună iniţiative cu reală valoare adăugată pentru cetăţenii noştri. Putem şi trebuie să construim o Uniune mai bună, mai eficientă, viabilă şi, mai ales, credibilă.

Construcţia europeană poate şi trebuie să avanseze în domenii de interes direct, concret, pentru cetăţeni: creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă, mai ales pentru tineri, coeziunea economică şi socială, securitatea internă şi externă, gestionarea migraţiei, combaterea terorismului.

Summitul UE27 de la Bratislava, din septembrie, va fi o primă etapă a dialogului politic la cel mai înalt nivel pe această temă. Voi avea discuţii pregătitoare, înainte de această reuniune, cu Cancelarul german şi Preşedintele francez, dar şi cu alţi lideri europeni.

România, ai cărei cetăţeni sunt cei mai pro-europeni, va contribui pe fond şi activ la reflecţia privind viitorul Europei. Aştept contribuţia dumneavoastră concretă, implicată, în acest proiect.

Faţă de ce se întâmplă în Vecinătatea noastră Estică, în regiunea Mării Negre, NATO a dat, la Varşovia, un răspuns concret și coerent.

Am reuşit să atingem obiectivele strategice pentru consolidarea securităţii României, pe care ni le-am propus pentru acest moment de parcurs, şi felicit componenta diplomatică a echipei interinstituţionale care a gestionat acest proces.

Dar reconfirmarea succesului nostru va fi dată de modul în care deciziile luate de Summit vor fi implementate. De aceea, sarcina pe care ambasadorii României în statele Aliate şi reprezentantul nostru la NATO o vor urmări prioritar, alături de celelalte instituţii implicate – aşa cum am decis în şedinţa CSAT din 26 iulie – este aceea a aplicării integrale a măsurilor hotărâte la Summit.

Mă refer mai ales la operaţionalizarea brigăzii multinaţionale, a prezenţei consolidate aeriene şi navale NATO în Marea Neagră - inclusiv cadrul de cooperare navală pentru exerciţii şi training, a Iniţiativei de Instruire Intensificată.

Vorbind despre rezultatele Summitului de la Varşovia, vreau să apreciez demersurile pe teme de securitate efectuate alături de Polonia.

Avem cu Polonia un dialog foarte bun, având în vedere preocupările şi interesele noastre comune în domeniul securității și privind evoluțiile din regiune.

De altfel, imediat după Summit, am avut o vizită oficială bilaterală la Varşovia, foarte binevenită, ocazie cu care am decis măsuri relevante. Una dintre ele se referă la o nouă întâlnire a șefilor de stat în Formatul București, anul viitor, în continuarea celei pe care am găzduit-o în noiembrie 2015 şi care a avut un rol esenţial în atingerea obiectivelor Summitului.

Vă adresez rugămintea să depuneţi toate eforturile pentru derularea cât mai bună a acestei reuniuni. Ea va evalua stadiul aplicării celor decise la Varşovia de către Alianţă şi va decide noi linii de acţiune, în pregătirea Summitului din 2017, care va fi organizat cu prilejul inaugurării noului sediu al NATO, respectiv al Summitului din 2018.

În acest context, reiterez importanţa Parteneriatului Strategic cu Polonia nu doar în domeniul asigurării securităţii şi la nivel regional, dar şi pe temele europene, unde avem obiective comune.

O apreciere similară o dau Parteneriatului Strategic cu Turcia, aliat indispensabil pentru stabilitatea în regiune, şi pe al cărui angajament continuu – pentru valorile, principiile şi obligaţiile asumate în NATO şi în relaţia cu Uniunea Europeană – contăm. În egală măsură, Trilaterala informală pe teme de securitate România – Polonia - Turcia este un format valoros, pe care dorim să îl continuăm şi să îl dezvoltăm.

Vorbind despre Vecinătatea Estică, dar din perspectiva Uniunii Europene, cred că Parteneriatul Estic trebuie învestit cu viziune proaspătă, care să-i recâştige statutul de instrument relevant pentru aducerea statelor partenere mai aproape de standardele europene şi pentru a evita riscul de dezangajare a acestora.

Parteneriatul Estic trebuie să depăşească stadiul la care a ajuns la Summitul de la Riga.

Trebuie dotat cu noi mecanisme, care să sprijine eficient şi proactiv reforma din statele partenere, şi să contureze, la nivel concret, perspectiva europeană pentru partenerii care o doresc.

Veţi acţiona în acest scop, la nivel conceptual şi prin demers diplomatic, împreună cu statele membre care au aceeaşi viziune, în continuarea iniţiativei lansate anul trecut de MAE, pentru a pregăti Summitul din 2017, dar şi având în vedere oportunitatea organizării, în 2019, a Summitului Parteneriatului Estic în timpul Preşedinţiei române a Uniunii.

În acelaşi context, vă reamintesc că în noiembrie 2015 revizuirea Politicii Europene de Vecinătate a inclus un concept pe care diplomaţia română l-a promovat cu succes – aşa numitele «Cadre Tematice», altfel spus conceptul «Security Trusts».

Este o realizare importantă, dar este momentul ca diplomaţia română să iniţieze, alături de statele membre interesate, punerea în aplicare a acestui concept. Aştept acțiunea dumneavoastră concretă în acest scop.

Tot în Vecinătatea Estică, România trebuie să acţioneze în continuare, cu prioritate, pentru a sprijini stabilitatea Republicii Moldova şi parcursul ei european. Prin abordarea noastră pragmatică din acest an, inclusiv prin măsurile ataşate primei tranşe a creditului de 150 de milioane de euro, am stimulat constructiv repornirea motorului reformelor în

Republica Moldova.

Refacerea credibilităţii față de partenerii externi, mai ales faţă de Uniunea Europeană, este un obiectiv care trebuie urmărit cu prioritate și convingere la Chișinău, fie că vorbim de autorităţile locale, Guvern sau Preşedintele Republicii Moldova, inclusiv după alegerile prezidențiale din toamnă.

Veţi acţiona mai departe în susținerea acestor eforturi, ce presupun continuarea consecventă a reformei în sens european. Pe această bază, reasigur forțele politice pro-europene din Republica Moldova de tot sprijinul nostru.

Este important şi ca Guvernul României să continue activ şi substanţial programul de proiecte bilaterale. Acestea au rolul de a conduce la modernizarea şi conectarea fizică şi la nivelul standardelor a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, inclusiv prin asistenţa pentru dezvoltare gestionată de Ministerul Afacerilor Externe, al nostru. Mă refer, mai ales, la finalizarea gazoductului Iaşi-Ungheni-Chişinău, la interconexiunile electrice şi de transport, la proiectele de construcţie instituţională a autorităţilor din Republica Moldova şi cele cu impact economico-social, la asistenţa pentru sistemul judiciar şi educaţional.

În relaţia de tip strategic cu Ucraina, am realizat o mult aşteptată relansare, marcată de vizita Preşedintelui Poroșenko la București în aprilie 2016. Va trebui să acţionaţi consecvent pentru punerea în aplicare a deciziilor luate cu acest prilej.

Mă refer inclusiv la operaţionalizarea noii structuri a Comisiei Mixte Prezidențiale, al cărei Protocol de relansare l-am semnat cu acel prilej, la progrese în dosarul Bâstroe, la reluarea neîntârziată a funcţionării Comisiei Mixte privind minorităţile naţionale, instrument esenţial pentru protecţia drepturilor românilor din Ucraina, la continuarea asistenţei pentru reformă în sens european.

În ceea ce priveşte situaţia din Crimeea şi Donbas, reiterez ferm poziţia României, că suveranitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei nu sunt negociabile şi că Europa nu are nevoie de încă un conflict prelungit.

De aceea, e necesară acţiunea hotărâtă a comunităţii internaţionale pentru proiectarea secvenţialităţii optime a aplicării Acordurilor de la Minsk.

Reafirm poziţia noastră că sancţiunile decise de Uniunea Europeană nu trebuie ridicate – nici măcar parţial – cât timp înţelegerile de la Minsk nu sunt complet implementate. În acest scop, rămâne esențială menținerea nivelului ridicat de coordonare trans-atlantică.

Cu Rusia, dorim o relaţie bazată pe predictibilitate şi pragmatism, cu respectarea intereselor legitime ale României.

Suntem deschiși pentru menţinerea canalelor de dialog, deoarece este nevoie de interacţiune pentru conştientizarea de către Rusia a imperativului predictibilităţii și, mai ales, al respectului pentru dreptul internațional.

Dorim contacte acolo unde este posibil, inclusiv în domeniul cultural, al schimburilor comerciale pe categorii care nu intră sub incidența regimului de sancțiuni.

Respectarea angajamentelor internaţionale și restabilirea balanţei strategice în regiunea Mării Negre sunt însă premise esenţiale pentru intensificarea dialogului.

Tot pe dimensiunea estică a acţiunii diplomatice, este necesară acordarea de către diplomaţia română a unei atenţii mai consistente relaţiei cu statele Asiei Centrale, o zonă de interes strategic pentru România, mai ales în plan economic şi energetic.

De asemenea în plan regional, vă cer o implicare mai activă în Balcanii de Vest, prin intensificarea contactelor şi promovarea de proiecte de asistenţă din partea României, în scopul sprijinirii reformei pentru aderarea statelor regiunii la Uniunea Europeană şi NATO, pentru a asigura stabilitate şi prosperitate durabile acestei regiuni de importanţă strategică pentru noi.

În afacerile europene, alături de implicarea în consolidarea proiectului european, prioritatea «zero» a MAE trebuie să fie pregătirea Preşedinţiei rotative din 2019.

Nu avem timp de pierdut, mai ales că perioada derulării Preşedinţiei române a fost devansată, din cauza Brexit-ului, pentru primul semestru din 2019.

Vă rog să pregătiţi, în cel mai scurt timp, un plan de acţiune coerent şi consistent, cu un calendar şi responsabilităţi clare, atât pe palier logistic, cât şi pe nivel politic, astfel încât să putem să avem un mandat de succes.

Vă adresez, totodată, rugămintea să finalizaţi cât mai curând detaliile mandatului cu care România va aborda negocierile pe Brexit.

Veţi avea în vedere interesul nostru pentru un parteneriat cât mai strâns cu Marea Britanie, consolidarea cooperării strategice cu Londra fiind importantă pentru România şi pentru securitatea europeană.

În acelaşi timp, rezultatul negocierii trebuie să reflecte pe deplin prezervarea drepturilor şi libertăţilor lucrătorilor români.

Astfel, este necesar ca accesul la piața internă să se bazeze pe respectarea deopotrivă a celor patru libertăţi, inclusiv a liberei circulaţii a lucrătorilor.

În ceea ce priveşte migraţia ilegală, vom continua să fim un contributor serios şi consistent la combaterea sa. Această contribuţie nu trebuie să se limiteze la aportul, deja substanţial, la apărarea frontierelor externe ale Uniunii – pe care îl cunoaşteţi şi care trebuie promovat corespunzător.

El este, de altfel, un argument relevant în efortul, pe care trebuie să îl continuăm, de aderare la Spaţiul Schengen.

Dar e nevoie, în egală măsură, să sprijinim activ soluţionarea cauzelor profunde ale fenomenului – printre care se află şi rezolvarea crizelor din Orientul Mijlociu, deja menţionate, consolidarea capacităţilor economice, sociale, educaţionale, a politicilor de dezvoltare din statele de origine şi de tranzit.

Acest raţionament este la fel de valabil şi în privinţa combaterii terorismului. Vă veţi implica activ în dezbaterea la nivel european şi internaţional pentru găsirea celor mai bune instrumente de eficientizare a acestui demers.

Aşadar, va trebui să intensificaţi demersurile diplomatice de promovare a iniţiativei româno-spaniole a Curţii Internaţionale împotriva Terorismului.

Doamnelor şi domnilor,

În perioada următoare veţi acorda o atenţie specială şi dezvoltării parteneriatelor şi relaţiilor bilaterale europene cu caracter strategic ale României.

Calendarul din ultimul an al vizitelor pe care le-am efectuat şi al întâlnirilor bilaterale de la Bucureşti a reflectat, de altfel, obiectivul de a da mai multă substanţă dialogului politic cu aceşti parteneri.

Mă refer aici la amplificarea dialogului bilateral, la nivelul meu, cu Germania, Marea Britanie, Polonia, Turcia, Italia, dar şi cu Slovacia, Lituania şi Luxemburg – parteneri importanţi în plan regional, european și internațional. Aştept cu mare interes vizita pe care o va face în curând Preşedintele Franţei la Bucureşti şi care, sunt convins, va fi una de succes.

Acest efort trebuie continuat, diplomaţia română având responsabilitatea unui follow-up consistent pentru implementarea măsurilor decise, dar şi să facă noi propuneri de dezvoltare a acestor parteneriate.

Doamnelor şi domnilor,

Mă îndrept acum spre altă zonă de interes pentru România – Orientul Mijlociu.

Am atins deja multe teme conexe acestui spaţiu – migraţie, terorism, crize diverse, ceea ce arată cât de importantă este această regiune pentru securitatea României şi a cetăţenilor români – o parte dintre ei locuind în număr consistent acolo.

Dar este şi o zonă cu mare potenţial, unde România trebuie să devină mai activă prin demers diplomatic substanțial în relaţiile politice şi mai ales economice bilaterale.

De aceea, am solicitat la reuniunea CSAT din luna iulie ca MAE să elaboreze o strategie adaptată cu privire la Orientul Mijlociu şi propuneri de acţiuni şi măsuri privind relaţiile României cu țările din această regiune.

Veţi acţiona pentru consolidarea raporturilor de tip strategic cu Israelul, relansate în urma vizitei excelente pe care am făcut-o în martie, şi veţi intensifica relaţiile cu statele arabe din regiune, inclusiv din Golf.

De asemenea, România poate contribui relevant la crearea contextului favorabil reluării negocierilor directe pentru Procesul de Pace.

Totodată, vă solicit să acţionaţi mai hotărât pentru a fructifica oportunităţile pe care soluţionarea dosarului nuclear iranian le-a deschis în plan economic cu această ţară.

În egală măsură, veţi urmări dinamizarea relațiilor cu statele din Asia-Pacific, din America Latină şi Africa, mai ales în plan economic, pentru a valorifica potenţialul uriaș reprezentat de acestea pentru comerţ și pentru investiţii.

După cum vedeţi, o constantă importantă a eforturilor dumneavoastră, ca şefi de misiuni, se referă la diplomaţia economică.

O repet: România este un pol de stabilitate şi predictibilitate într-un context de vecinătate dificil.

Aveţi, deci, plecând de la această realitate, obligaţia permanentă să prezentaţi oportunităţile oferite de economia românească, aflată în creştere substanțială, să atrageţi investiţii şi să semnalaţi oportunităţile de afaceri pentru sprijinirea companiilor româneşti pe pieţele statelor unde activaţi.

Totodată, veţi continua demersurile diplomatice de aderare la OCDE şi de susţinere a realizării coridoarelor şi interconectărilor energetice şi de transport de interes pentru România.

În ceea ce priveşte ONU, vă reamintesc obiectivul nostru privind obţinerea locului de membru nepermanent al Consiliului de Securitate în perioada 2020–2021.

Trebuie mobilizate toate resursele şi demersurile necesare pentru atingerea acestui obiectiv.

Tot în context multilateral, amintesc şi Președinția românească în curs a Alianței Internaționale pentru Memoria Holocaustului, care reflectă concret angajamentul nostru pentru asumarea trecutului, promovarea educației și cercetării privind Holocaustul și voința de a combate antisemitismul.

Felicit echipa MAE care gestionează acest proiect pentru reuşita recentă de la plenara de la Bucureşti – adoptarea definiţiei de lucru a antisemitismului.

Vă rog să menţineţi aceeaşi implicare până la sfârșitul mandatului şi vă asigur de tot sprijinul meu.

Doamnelor şi domnilor,

Protecţia intereselor şi drepturilor românilor de pretutindeni rămâne o obligaţie permanentă a dumneavoastră, fie că e vorba despre comunităţile tradiţionale din vecinătate sau despre diaspora.

Astfel, este necesar ca MAE – inclusiv prin Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni – să susțină un nivel înalt de protecţie a identităţii persoanelor aparţinând comunităţilor românești din afara frontierelor. Mai ales că România a reuşit, pentru minorităţile naţionale de la noi, să creeze un veritabil model de interculturalism eficient, ce depăşeşte – prin nivelul de protecţie acordat – standardul european.

Trebuie, prin urmare, să promovaţi acest model ca exemplu de bună practică şi să faceţi demersuri ca statele unde sunt minorităţi româneşti să asigure un nivel de protecţie similar celui asigurat în România.

Mă refer, mai ales, la folosirea limbii materne, accesul la educaţie, mass-media şi serviciul religios în limba maternă română – elemente fundamentale ale păstrării identităţii.

În egală măsură, MAE trebuie să asigure un nivel adecvat de protecţie consulară cetăţenilor români aflaţi în străinătate.

Apreciez eforturile făcute în acest sens, de multe ori în situaţii complexe de crize consulare – cum am văzut şi recent, în Italia.

Cred că e util ca Guvernul să aloce mai multe resurse pentru creșterea capacităţii de acţiune consulară, inclusiv pentru finalizarea extinderii reţelei de oficii consulare, iniţiată anul trecut.

Nu în ultimul rând, insist asupra chestiunii votului în străinătate.

Au loc modificări legislative pentru îmbunătăţirea unor prevederi. Aveţi datoria şi responsabilitatea prioritare, ca şefi de misiuni – dar este o responsabilitate pentru ansamblul ministerului – de a pune corect în aplicare aceste prevederi, de a pregăti adecvat şi în detaliu alegerile parlamentare din străinătate, în conformitate cu competenţele MAE în domeniu, astfel încât să fie evitate restrângeri inadmisibile ale acestui drept constituţional fundamental.

Şi, pentru că ne apropiem de campania electorală, fac apel de pe acum la echilibru și rațiune.

Politica externă şi de securitate a României trebuie să fie una de consens naţional. Ea trebuie separată de competiția electorală şi privită doar prin prisma intereselor României ca stat și ale cetățenilor noștri.

Spun asta pentru că am văzut în ultima vreme o lipsă de maturitate în raportarea la politica externă din partea unor politicieni – ce-i drept, nu mulţi – dar care au exercitat, unii dintre ei, cele mai înalte funcții în stat.

A rupe consensul de politică externă și a diminua importanța demersurilor noastre externe din motive de campanie internă e o dovadă de iresponsabilitate, ce nu folosește nimănui. Nici măcar acestor politicieni.

Doamnelor şi domnilor,

Spuneam, la întâlnirea de anul trecut, că«performanța politicii externe se reflectă în mod direct asupra societății românești». E perfect valabil şi astăzi.

Dar, reciproca e la rândul ei valabilă: şi în plan intern avem nevoie de politici cu viziune, care să conducă la consolidarea profilului european şi internaţional al României și a capacității de a contribui la modelarea viitorului nostru, ca ţară şi societate.

În acest spirit, am considerat necesară, la 10 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, lansarea unui proces de creare a unui nou proiect de ţară, proiect de țară care să obţină consensul forţelor politice, și la care vă invit să contribuiți, prin evaluări și idei.

Prin acesta trebuie să spunem clar, precis, ce rol dorim să joace România în Uniune şi la nivel internaţional.

Revin, în încheiere, la ideea unei diplomații mai viguroase, mai eficiente.

Îmi doresc ca diplomația română, ca de altfel întregul sistem instituțional al României, să facă un efort mai vizibil, cu mai multă energie şi creativitate, pentru a-și spori eficiența, competitivitatea, pentru a duce performanţa la un nou nivel.

În răspunsul la provocările și oportunitățile care ne stau în față în noul context internațional foarte complicat, contez pe competența, profesionalismul, patriotismul și spiritul dumneavoastră de echipă.

Vă mulţumesc !”