Președintele Klaus Iohannis despre politica externă a României. Ferm !

Inițial, am avut intenția să extrag din conținutul discursului elemente de interes, să punctez anumite exprimări și poziții. Să fac ce au făcut jurnaliștii la agențiile de presă sau din presa on-line. După ce am citit discursul pe site-ul Președinției, m-am răzgândit. Am observat să am rămas cu altă impresie după ce am citit discursul în original decât atunci când am citit ce au selectat jurnaliștii. Există, poate fără intenție, o distorsionare a mesajelor transmise.

Este evident că se disting liniile directoare pentru reprezentanții noștri din ambasade și consulate dar și pentru administrația publică centrală din România - apărarea și promovarea intereselor naționale ale României. Inclusiv în relația cu statele vecine dar și cu alte state. Indiferent care ar fi acestea. Pe de altă parte, diplomația română trebuie să participe intens la asigurarea securității naționale și a organizațiilor esențiale din care România face parte - NATO și UE. Vorba mea lungă ar duce la sărăcia de timp și de înțelegere a discursului lui Klaus Iohannis. Așa că, mai jos este discursul.

11:30 | 31 august 2016

Palatul Cotroceni, 

„Domnule Ministru,
Doamnă Ministru-delegat,
Domnule Preşedinte al Institutului Cultural Român,
Doamnelor şi domnilor ambasadori şi însărcinaţi cu afaceri,
Doamnelor şi domnilor consuli generali,
Doamnelor şi domnilor directori ai institutelor culturale române,
Doamnelor și domnilor,

Este a doua noastră întâlnire în acest format, al Reuniunii Anuale a Diplomaţiei Române. Este un moment important de reflecţie, evaluare strategică şi, mai ales, proiecţie spre viitor.

În anul diplomatic care a trecut, România a continuat pe drumul corect – acela al respectării angajamentelor sale, al unei politici externe care răspunde intereselor și așteptărilor cetățenilor.

Faptul că România este astăzi o țară sigură și predictibilă, într-o regiune nesigură și imprevizibilă, este o realitate tot mai evidentă.

Ne revedem după un an complicat în relaţiile internaţionale, care a adus o dinamică fără precedent a schimbărilor în regiunea noastră, în Europa și pretutindeni.

Astfel, centura de instabilitate din vecinătatea României – adică vecinătatea estică şi sudică a Uniunii Europene şi a NATO – continuă să afecteze securitatea regională şi europeană.

În Est, se menţine, chiar cu tendinţe de amplificare, dezechilibrul de securitate în zona Mării Negre, ca urmare a «îngheţării» implementării Acordurilor de la Minsk, a intensificării periodice a ostilităţilor în estul Ucrainei, a menţinerii ocupării ilegale a Crimeii, cu continuarea militarizării acesteia, a provocărilor legate de peninsulă.

La acestea se adaugă consolidarea forțelor armate ale Rusiei la frontiera sa vestică, încercările de impunere a unor zone de excludere a accesului în Marea Neagră şi utilizarea Mării Negre ca platformă de proiectare a forţei militare în estul Mediteranei.

În Transnistria se intensifică, fără justificare, exerciţiile militare cu participarea forţelor ruse, fără să vedem progrese pe fondul reglementării dosarului transnistrean. Aceasta, în contextul în care Republica Moldova se îndreaptă în această toamnă spre primele alegeri directe, după mult timp, pentru funcţia de Preşedinte.

Lovitura de stat eşuată din Turcia, partenerul nostru strategic, pe care am condamnat-o cu fermitate, adaugă, prin proiecţiile sale, complexitate întregului peisaj securitar din regiunea Mării Negre, şi nu numai.

Din Sud, continuă să vină riscuri şi ameninţări.

Fenomenul migraţionist rămâne o problemă complexă, încă nerezolvată, pentru Uniunea Europeană, chiar dacă Acordul Uniunea Europeană - Turcia a calmat, până acum, fluxul spre vestul Europei.

«Ruta balcanică», cum este numită, produce în continuare migranţi, deşi la scară mult redusă, iar ruta peste Mediterană spre Italia cunoaşte o intensificare.

Fenomenul terorist creşte în amplitudine şi frecvenţă, afectând grav spaţiul european.

În acelaşi timp, crizele Orientului Mijlociu, aflate în mare parte la originea acestor două fenomene, nu reuşesc să facă paşi decisivi spre rezolvare – fie că vorbim despre Siria, stabilizarea Libiei, criza din Yemen, situaţia de securitate din Irak. Procesul de Pace din Orientul Mijlociu are nevoie, şi el, de un impuls pentru ieşirea din actualul blocaj, complicat şi de o acutizare a violenţelor.

În interiorul Uniunii Europene, continuă provocarea găsirii de soluţii pentru efectele încă persistente ale crizei economice.

Atracţia exercitată de forţele politice cu discurs xenofob şi antieuropean este o realitate care nu mai poate fi ignorată. Provocările la adresa statului de drept, a democraţiei liberale, nu mai pot fi lăsate fără răspuns. La rândul său, Brexit-ul generează un moment critic pentru Europa, cu efecte multiple, fiind încă un test de rezistență pentru Uniune.

Proiectul european însuşi este în cumpănă şi are nevoie de soluţii reale, vizionare.

Toate aceste riscuri, ameninţări şi provocări trebuie să primească un răspuns eficient.

România trebuie să contribuie activ şi efectiv la efortul de acţiune al comunităţii internaţionale, al Uniunii Europene şi al NATO, adică al comunităţii de valori căreia îi aparținem.

Interesele României, ca stat aflat la frontiera externă a acestei comunităţi, ne obligă să acţionăm pentru asigurarea securității naţionale şi a organizaţiilor esenţiale, UE și NATO, din care facem parte.

În acelaşi timp, stabilitatea şi creşterea economică a României, dependenţa energetică redusă, predictibilitatea noastră democratică şi în susţinerea statului de drept, dar şi în derularea acţiunii de politică externă şi securitate, sunt atuuri foarte importante, mai ales în această regiune.

Ele trebuie folosite cu înţelepciune şi viziune, astfel încât România să fie mai puternică şi mai eficientă.

Trebuie să proiectăm stabilitate, democraţie şi prosperitate în vecinătate, pentru ca România şi românii să fie mai bine protejaţi, să fie în siguranţă.

Prin urmare, doresc ca reuniunea noastră din acest an să fie pusă sub semnul unei «diplomații mai viguroase şi mai eficiente» în apărarea și promovarea intereselor naționale ale României.

Dumneavoastră, ca reprezentanţi oficiali ai României în străinătate, aveţi obligația şi responsabilitatea să duceţi la bun sfârșit acest efort.

În aceşti aproape doi ani de mandat, ca Preşedinte al ţării, am realizat o înnoire substanţială a conducerii misiunilor diplomatice ale României. Am numit, până acum, 58 de ambasadori şi reprezentanţi pe lângă organizaţii internaţionale. Mulți dintre dumneavoastră ați depus azi jurământul. Adică mai mult de jumătate din şefii misiunilor diplomatice ale României.

Mulţi dintre dumneavoastră, numiţi în această perioadă, se află pentru prima dată la conducerea unei ambasade.

Faţă de complexitatea a ceea ce aveți de făcut, considerați că sunteţi, cu toţii, în faţa unui test personal – de profesionalism, rezistenţă intelectuală, de integritate. Voi măsura efortul dumneavoastră în funcţie de rezultate.

În acelaşi timp, vreau să subliniez că, în calitate de Președinte, am asumat să imprim o direcție onestă și corectă politicii noastre externe, din care să rezulte încredere, predictibilitate și, deci, legături mai solide cu partenerii noștri.

Unii cred că, în a fi onest și transparent în politica externă, există riscuri de imagine sau percepția slăbiciunii. Eu nu cred asta. Dimpotrivă, e un semn de seriozitate și o sursă de credibilitate și de putere pe termen lung.

Din această perspectivă, vă pot spune clar ce nu se va întâmpla în mandatul meu.

România nu va face niciodată jocuri netransparente, nu va folosi dublul limbaj sub pretextul diplomației, nu va face compromisuri de la valori și nu va considera acceptabilă încălcarea dreptului internațional.

O diplomație viguroasă presupune şi buna coordonare a instituțiilor statului cu responsabilități de politică externă. Presupune strategie corelată, circulația eficientă a informațiilor, reacție rapidă și bine articulată în crize sau în momente care afectează imaginea şi interesele României în lume.

În același timp, o diplomaţie viguroasă înseamnă o diplomație care îşi gestionează adecvat resursele umane și materiale.

Este nevoie de mai mult efort ca să treceţi, cel puţin pe anumite teme şi dimensiuni, de la o gestiune «mecanică», rutinieră a activității diplomatice, la una care dezvoltă viziune, stabileşte obiective, și prioritatea lor, şi le urmăreşte realizarea în mod consecvent.

Doamnelor şi domnilor,

Spuneam că riscurile, ameninţările şi provocările menţionate au nevoie de răspunsuri specifice şi eficiente.

Pentru România, o mare parte a acestor răspunsuri se regăseşte în aprofundarea Parteneriatului Strategic cu Statele Unite, pilon esenţial al politicii externe și de securitate a României, alături de consolidarea Uniunii Europene şi a NATO.

Subliniez în mod special soliditatea şi rezultatele practice ale Parteneriatului Strategic.

Am făcut pași însemnați în dezvoltarea lui, mai ales la nivelul excelent al cooperării politice şi militare, cu precădere prin consolidarea prezenţei SUA în România și la Marea Neagră.

Aniversăm în curând, pe 13 septembrie, cinci ani de la adoptarea Declaraţiei Comune de Parteneriat Strategic pentru Secolul XXI. Este documentul esenţial care a relansat şi modernizat Parteneriatul nostru Strategic, care anul viitor va împlini 20 de ani de la lansare.

Este o oportunitate pentru a reflecta serios ce putem face, împreună cu partenerii americani, pentru aprofundarea şi extinderea sa.

Vă rog să elaboraţi un plan de lucru în acest sens, care să vizeze – în scopul pregătirii interacţiunii cu viitoarea administrație americană – intensificarea cooperării în domeniul securitar, inclusiv în aplicarea deciziilor Summitului NATO din iulie, creşterea cooperării economice şi a investiţiilor, respectiv privind cercetarea, inovarea, educaţia şi, nu în ultimul rând, progrese palpabile privind eliminarea vizelor.

În ceea ce priveşte consolidarea Uniunii Europene, acum, după Brexit, e nevoie, mai mult ca oricând, ca toate cele 27 de state membre să fie unite şi să reconstruiască împreună, solidar, încrederea în Uniune. Este o situaţie fără precedent, dar o vom depăşi dacă vom avea voinţa politică de a relansa, cu viziune, proiectul european.

Putem şi trebuie să lansăm împreună iniţiative cu reală valoare adăugată pentru cetăţenii noştri. Putem şi trebuie să construim o Uniune mai bună, mai eficientă, viabilă şi, mai ales, credibilă.

Construcţia europeană poate şi trebuie să avanseze în domenii de interes direct, concret, pentru cetăţeni: creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă, mai ales pentru tineri, coeziunea economică şi socială, securitatea internă şi externă, gestionarea migraţiei, combaterea terorismului.

Summitul UE27 de la Bratislava, din septembrie, va fi o primă etapă a dialogului politic la cel mai înalt nivel pe această temă. Voi avea discuţii pregătitoare, înainte de această reuniune, cu Cancelarul german şi Preşedintele francez, dar şi cu alţi lideri europeni.

România, ai cărei cetăţeni sunt cei mai pro-europeni, va contribui pe fond şi activ la reflecţia privind viitorul Europei. Aştept contribuţia dumneavoastră concretă, implicată, în acest proiect.

Faţă de ce se întâmplă în Vecinătatea noastră Estică, în regiunea Mării Negre, NATO a dat, la Varşovia, un răspuns concret și coerent.

Am reuşit să atingem obiectivele strategice pentru consolidarea securităţii României, pe care ni le-am propus pentru acest moment de parcurs, şi felicit componenta diplomatică a echipei interinstituţionale care a gestionat acest proces.

Dar reconfirmarea succesului nostru va fi dată de modul în care deciziile luate de Summit vor fi implementate. De aceea, sarcina pe care ambasadorii României în statele Aliate şi reprezentantul nostru la NATO o vor urmări prioritar, alături de celelalte instituţii implicate – aşa cum am decis în şedinţa CSAT din 26 iulie – este aceea a aplicării integrale a măsurilor hotărâte la Summit.

Mă refer mai ales la operaţionalizarea brigăzii multinaţionale, a prezenţei consolidate aeriene şi navale NATO în Marea Neagră - inclusiv cadrul de cooperare navală pentru exerciţii şi training, a Iniţiativei de Instruire Intensificată.

Vorbind despre rezultatele Summitului de la Varşovia, vreau să apreciez demersurile pe teme de securitate efectuate alături de Polonia.

Avem cu Polonia un dialog foarte bun, având în vedere preocupările şi interesele noastre comune în domeniul securității și privind evoluțiile din regiune.

De altfel, imediat după Summit, am avut o vizită oficială bilaterală la Varşovia, foarte binevenită, ocazie cu care am decis măsuri relevante. Una dintre ele se referă la o nouă întâlnire a șefilor de stat în Formatul București, anul viitor, în continuarea celei pe care am găzduit-o în noiembrie 2015 şi care a avut un rol esenţial în atingerea obiectivelor Summitului.

Vă adresez rugămintea să depuneţi toate eforturile pentru derularea cât mai bună a acestei reuniuni. Ea va evalua stadiul aplicării celor decise la Varşovia de către Alianţă şi va decide noi linii de acţiune, în pregătirea Summitului din 2017, care va fi organizat cu prilejul inaugurării noului sediu al NATO, respectiv al Summitului din 2018.

În acest context, reiterez importanţa Parteneriatului Strategic cu Polonia nu doar în domeniul asigurării securităţii şi la nivel regional, dar şi pe temele europene, unde avem obiective comune.

O apreciere similară o dau Parteneriatului Strategic cu Turcia, aliat indispensabil pentru stabilitatea în regiune, şi pe al cărui angajament continuu – pentru valorile, principiile şi obligaţiile asumate în NATO şi în relaţia cu Uniunea Europeană – contăm. În egală măsură, Trilaterala informală pe teme de securitate România – Polonia - Turcia este un format valoros, pe care dorim să îl continuăm şi să îl dezvoltăm.

Vorbind despre Vecinătatea Estică, dar din perspectiva Uniunii Europene, cred că Parteneriatul Estic trebuie învestit cu viziune proaspătă, care să-i recâştige statutul de instrument relevant pentru aducerea statelor partenere mai aproape de standardele europene şi pentru a evita riscul de dezangajare a acestora.

Parteneriatul Estic trebuie să depăşească stadiul la care a ajuns la Summitul de la Riga.

Trebuie dotat cu noi mecanisme, care să sprijine eficient şi proactiv reforma din statele partenere, şi să contureze, la nivel concret, perspectiva europeană pentru partenerii care o doresc.

Veţi acţiona în acest scop, la nivel conceptual şi prin demers diplomatic, împreună cu statele membre care au aceeaşi viziune, în continuarea iniţiativei lansate anul trecut de MAE, pentru a pregăti Summitul din 2017, dar şi având în vedere oportunitatea organizării, în 2019, a Summitului Parteneriatului Estic în timpul Preşedinţiei române a Uniunii.

În acelaşi context, vă reamintesc că în noiembrie 2015 revizuirea Politicii Europene de Vecinătate a inclus un concept pe care diplomaţia română l-a promovat cu succes – aşa numitele «Cadre Tematice», altfel spus conceptul «Security Trusts».

Este o realizare importantă, dar este momentul ca diplomaţia română să iniţieze, alături de statele membre interesate, punerea în aplicare a acestui concept. Aştept acțiunea dumneavoastră concretă în acest scop.

Tot în Vecinătatea Estică, România trebuie să acţioneze în continuare, cu prioritate, pentru a sprijini stabilitatea Republicii Moldova şi parcursul ei european. Prin abordarea noastră pragmatică din acest an, inclusiv prin măsurile ataşate primei tranşe a creditului de 150 de milioane de euro, am stimulat constructiv repornirea motorului reformelor în

Republica Moldova.

Refacerea credibilităţii față de partenerii externi, mai ales faţă de Uniunea Europeană, este un obiectiv care trebuie urmărit cu prioritate și convingere la Chișinău, fie că vorbim de autorităţile locale, Guvern sau Preşedintele Republicii Moldova, inclusiv după alegerile prezidențiale din toamnă.

Veţi acţiona mai departe în susținerea acestor eforturi, ce presupun continuarea consecventă a reformei în sens european. Pe această bază, reasigur forțele politice pro-europene din Republica Moldova de tot sprijinul nostru.

Este important şi ca Guvernul României să continue activ şi substanţial programul de proiecte bilaterale. Acestea au rolul de a conduce la modernizarea şi conectarea fizică şi la nivelul standardelor a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, inclusiv prin asistenţa pentru dezvoltare gestionată de Ministerul Afacerilor Externe, al nostru. Mă refer, mai ales, la finalizarea gazoductului Iaşi-Ungheni-Chişinău, la interconexiunile electrice şi de transport, la proiectele de construcţie instituţională a autorităţilor din Republica Moldova şi cele cu impact economico-social, la asistenţa pentru sistemul judiciar şi educaţional.

În relaţia de tip strategic cu Ucraina, am realizat o mult aşteptată relansare, marcată de vizita Preşedintelui Poroșenko la București în aprilie 2016. Va trebui să acţionaţi consecvent pentru punerea în aplicare a deciziilor luate cu acest prilej.

Mă refer inclusiv la operaţionalizarea noii structuri a Comisiei Mixte Prezidențiale, al cărei Protocol de relansare l-am semnat cu acel prilej, la progrese în dosarul Bâstroe, la reluarea neîntârziată a funcţionării Comisiei Mixte privind minorităţile naţionale, instrument esenţial pentru protecţia drepturilor românilor din Ucraina, la continuarea asistenţei pentru reformă în sens european.

În ceea ce priveşte situaţia din Crimeea şi Donbas, reiterez ferm poziţia României, că suveranitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei nu sunt negociabile şi că Europa nu are nevoie de încă un conflict prelungit.

De aceea, e necesară acţiunea hotărâtă a comunităţii internaţionale pentru proiectarea secvenţialităţii optime a aplicării Acordurilor de la Minsk.

Reafirm poziţia noastră că sancţiunile decise de Uniunea Europeană nu trebuie ridicate – nici măcar parţial – cât timp înţelegerile de la Minsk nu sunt complet implementate. În acest scop, rămâne esențială menținerea nivelului ridicat de coordonare trans-atlantică.

Cu Rusia, dorim o relaţie bazată pe predictibilitate şi pragmatism, cu respectarea intereselor legitime ale României.

Suntem deschiși pentru menţinerea canalelor de dialog, deoarece este nevoie de interacţiune pentru conştientizarea de către Rusia a imperativului predictibilităţii și, mai ales, al respectului pentru dreptul internațional.

Dorim contacte acolo unde este posibil, inclusiv în domeniul cultural, al schimburilor comerciale pe categorii care nu intră sub incidența regimului de sancțiuni.

Respectarea angajamentelor internaţionale și restabilirea balanţei strategice în regiunea Mării Negre sunt însă premise esenţiale pentru intensificarea dialogului.

Tot pe dimensiunea estică a acţiunii diplomatice, este necesară acordarea de către diplomaţia română a unei atenţii mai consistente relaţiei cu statele Asiei Centrale, o zonă de interes strategic pentru România, mai ales în plan economic şi energetic.

De asemenea în plan regional, vă cer o implicare mai activă în Balcanii de Vest, prin intensificarea contactelor şi promovarea de proiecte de asistenţă din partea României, în scopul sprijinirii reformei pentru aderarea statelor regiunii la Uniunea Europeană şi NATO, pentru a asigura stabilitate şi prosperitate durabile acestei regiuni de importanţă strategică pentru noi.

În afacerile europene, alături de implicarea în consolidarea proiectului european, prioritatea «zero» a MAE trebuie să fie pregătirea Preşedinţiei rotative din 2019.

Nu avem timp de pierdut, mai ales că perioada derulării Preşedinţiei române a fost devansată, din cauza Brexit-ului, pentru primul semestru din 2019.

Vă rog să pregătiţi, în cel mai scurt timp, un plan de acţiune coerent şi consistent, cu un calendar şi responsabilităţi clare, atât pe palier logistic, cât şi pe nivel politic, astfel încât să putem să avem un mandat de succes.

Vă adresez, totodată, rugămintea să finalizaţi cât mai curând detaliile mandatului cu care România va aborda negocierile pe Brexit.

Veţi avea în vedere interesul nostru pentru un parteneriat cât mai strâns cu Marea Britanie, consolidarea cooperării strategice cu Londra fiind importantă pentru România şi pentru securitatea europeană.

În acelaşi timp, rezultatul negocierii trebuie să reflecte pe deplin prezervarea drepturilor şi libertăţilor lucrătorilor români.

Astfel, este necesar ca accesul la piața internă să se bazeze pe respectarea deopotrivă a celor patru libertăţi, inclusiv a liberei circulaţii a lucrătorilor.

În ceea ce priveşte migraţia ilegală, vom continua să fim un contributor serios şi consistent la combaterea sa. Această contribuţie nu trebuie să se limiteze la aportul, deja substanţial, la apărarea frontierelor externe ale Uniunii – pe care îl cunoaşteţi şi care trebuie promovat corespunzător.

El este, de altfel, un argument relevant în efortul, pe care trebuie să îl continuăm, de aderare la Spaţiul Schengen.

Dar e nevoie, în egală măsură, să sprijinim activ soluţionarea cauzelor profunde ale fenomenului – printre care se află şi rezolvarea crizelor din Orientul Mijlociu, deja menţionate, consolidarea capacităţilor economice, sociale, educaţionale, a politicilor de dezvoltare din statele de origine şi de tranzit.

Acest raţionament este la fel de valabil şi în privinţa combaterii terorismului. Vă veţi implica activ în dezbaterea la nivel european şi internaţional pentru găsirea celor mai bune instrumente de eficientizare a acestui demers.

Aşadar, va trebui să intensificaţi demersurile diplomatice de promovare a iniţiativei româno-spaniole a Curţii Internaţionale împotriva Terorismului.

Doamnelor şi domnilor,

În perioada următoare veţi acorda o atenţie specială şi dezvoltării parteneriatelor şi relaţiilor bilaterale europene cu caracter strategic ale României.

Calendarul din ultimul an al vizitelor pe care le-am efectuat şi al întâlnirilor bilaterale de la Bucureşti a reflectat, de altfel, obiectivul de a da mai multă substanţă dialogului politic cu aceşti parteneri.

Mă refer aici la amplificarea dialogului bilateral, la nivelul meu, cu Germania, Marea Britanie, Polonia, Turcia, Italia, dar şi cu Slovacia, Lituania şi Luxemburg – parteneri importanţi în plan regional, european și internațional. Aştept cu mare interes vizita pe care o va face în curând Preşedintele Franţei la Bucureşti şi care, sunt convins, va fi una de succes.

Acest efort trebuie continuat, diplomaţia română având responsabilitatea unui follow-up consistent pentru implementarea măsurilor decise, dar şi să facă noi propuneri de dezvoltare a acestor parteneriate.

Doamnelor şi domnilor,

Mă îndrept acum spre altă zonă de interes pentru România – Orientul Mijlociu.

Am atins deja multe teme conexe acestui spaţiu – migraţie, terorism, crize diverse, ceea ce arată cât de importantă este această regiune pentru securitatea României şi a cetăţenilor români – o parte dintre ei locuind în număr consistent acolo.

Dar este şi o zonă cu mare potenţial, unde România trebuie să devină mai activă prin demers diplomatic substanțial în relaţiile politice şi mai ales economice bilaterale.

De aceea, am solicitat la reuniunea CSAT din luna iulie ca MAE să elaboreze o strategie adaptată cu privire la Orientul Mijlociu şi propuneri de acţiuni şi măsuri privind relaţiile României cu țările din această regiune.

Veţi acţiona pentru consolidarea raporturilor de tip strategic cu Israelul, relansate în urma vizitei excelente pe care am făcut-o în martie, şi veţi intensifica relaţiile cu statele arabe din regiune, inclusiv din Golf.

De asemenea, România poate contribui relevant la crearea contextului favorabil reluării negocierilor directe pentru Procesul de Pace.

Totodată, vă solicit să acţionaţi mai hotărât pentru a fructifica oportunităţile pe care soluţionarea dosarului nuclear iranian le-a deschis în plan economic cu această ţară.

În egală măsură, veţi urmări dinamizarea relațiilor cu statele din Asia-Pacific, din America Latină şi Africa, mai ales în plan economic, pentru a valorifica potenţialul uriaș reprezentat de acestea pentru comerţ și pentru investiţii.

După cum vedeţi, o constantă importantă a eforturilor dumneavoastră, ca şefi de misiuni, se referă la diplomaţia economică.

O repet: România este un pol de stabilitate şi predictibilitate într-un context de vecinătate dificil.

Aveţi, deci, plecând de la această realitate, obligaţia permanentă să prezentaţi oportunităţile oferite de economia românească, aflată în creştere substanțială, să atrageţi investiţii şi să semnalaţi oportunităţile de afaceri pentru sprijinirea companiilor româneşti pe pieţele statelor unde activaţi.

Totodată, veţi continua demersurile diplomatice de aderare la OCDE şi de susţinere a realizării coridoarelor şi interconectărilor energetice şi de transport de interes pentru România.

În ceea ce priveşte ONU, vă reamintesc obiectivul nostru privind obţinerea locului de membru nepermanent al Consiliului de Securitate în perioada 2020–2021.

Trebuie mobilizate toate resursele şi demersurile necesare pentru atingerea acestui obiectiv.

Tot în context multilateral, amintesc şi Președinția românească în curs a Alianței Internaționale pentru Memoria Holocaustului, care reflectă concret angajamentul nostru pentru asumarea trecutului, promovarea educației și cercetării privind Holocaustul și voința de a combate antisemitismul.

Felicit echipa MAE care gestionează acest proiect pentru reuşita recentă de la plenara de la Bucureşti – adoptarea definiţiei de lucru a antisemitismului.

Vă rog să menţineţi aceeaşi implicare până la sfârșitul mandatului şi vă asigur de tot sprijinul meu.

Doamnelor şi domnilor,

Protecţia intereselor şi drepturilor românilor de pretutindeni rămâne o obligaţie permanentă a dumneavoastră, fie că e vorba despre comunităţile tradiţionale din vecinătate sau despre diaspora.

Astfel, este necesar ca MAE – inclusiv prin Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni – să susțină un nivel înalt de protecţie a identităţii persoanelor aparţinând comunităţilor românești din afara frontierelor. Mai ales că România a reuşit, pentru minorităţile naţionale de la noi, să creeze un veritabil model de interculturalism eficient, ce depăşeşte – prin nivelul de protecţie acordat – standardul european.

Trebuie, prin urmare, să promovaţi acest model ca exemplu de bună practică şi să faceţi demersuri ca statele unde sunt minorităţi româneşti să asigure un nivel de protecţie similar celui asigurat în România.

Mă refer, mai ales, la folosirea limbii materne, accesul la educaţie, mass-media şi serviciul religios în limba maternă română – elemente fundamentale ale păstrării identităţii.

În egală măsură, MAE trebuie să asigure un nivel adecvat de protecţie consulară cetăţenilor români aflaţi în străinătate.

Apreciez eforturile făcute în acest sens, de multe ori în situaţii complexe de crize consulare – cum am văzut şi recent, în Italia.

Cred că e util ca Guvernul să aloce mai multe resurse pentru creșterea capacităţii de acţiune consulară, inclusiv pentru finalizarea extinderii reţelei de oficii consulare, iniţiată anul trecut.

Nu în ultimul rând, insist asupra chestiunii votului în străinătate.

Au loc modificări legislative pentru îmbunătăţirea unor prevederi. Aveţi datoria şi responsabilitatea prioritare, ca şefi de misiuni – dar este o responsabilitate pentru ansamblul ministerului – de a pune corect în aplicare aceste prevederi, de a pregăti adecvat şi în detaliu alegerile parlamentare din străinătate, în conformitate cu competenţele MAE în domeniu, astfel încât să fie evitate restrângeri inadmisibile ale acestui drept constituţional fundamental.

Şi, pentru că ne apropiem de campania electorală, fac apel de pe acum la echilibru și rațiune.

Politica externă şi de securitate a României trebuie să fie una de consens naţional. Ea trebuie separată de competiția electorală şi privită doar prin prisma intereselor României ca stat și ale cetățenilor noștri.

Spun asta pentru că am văzut în ultima vreme o lipsă de maturitate în raportarea la politica externă din partea unor politicieni – ce-i drept, nu mulţi – dar care au exercitat, unii dintre ei, cele mai înalte funcții în stat.

A rupe consensul de politică externă și a diminua importanța demersurilor noastre externe din motive de campanie internă e o dovadă de iresponsabilitate, ce nu folosește nimănui. Nici măcar acestor politicieni.

Doamnelor şi domnilor,

Spuneam, la întâlnirea de anul trecut, că«performanța politicii externe se reflectă în mod direct asupra societății românești». E perfect valabil şi astăzi.

Dar, reciproca e la rândul ei valabilă: şi în plan intern avem nevoie de politici cu viziune, care să conducă la consolidarea profilului european şi internaţional al României și a capacității de a contribui la modelarea viitorului nostru, ca ţară şi societate.

În acest spirit, am considerat necesară, la 10 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, lansarea unui proces de creare a unui nou proiect de ţară, proiect de țară care să obţină consensul forţelor politice, și la care vă invit să contribuiți, prin evaluări și idei.

Prin acesta trebuie să spunem clar, precis, ce rol dorim să joace România în Uniune şi la nivel internaţional.

Revin, în încheiere, la ideea unei diplomații mai viguroase, mai eficiente.

Îmi doresc ca diplomația română, ca de altfel întregul sistem instituțional al României, să facă un efort mai vizibil, cu mai multă energie şi creativitate, pentru a-și spori eficiența, competitivitatea, pentru a duce performanţa la un nou nivel.

În răspunsul la provocările și oportunitățile care ne stau în față în noul context internațional foarte complicat, contez pe competența, profesionalismul, patriotismul și spiritul dumneavoastră de echipă.

Vă mulţumesc !”

Unificarea dreptei este un mit. Care dreaptă ?

Aseară, la B1Tv, la emisiunea lui Turcescu - „Sub semnul întrebării”, Crin Antonescu și Klaus Johannis au dărâmat mitul „unificării dreptei” atât de drag lui Turcescu și apropiaților lui Traian Băsescu.

Crin Antonescu a fost clar:

„Cred că experiențe de tip hai să construim o coaliție împotriva unui partid dominant a trecut. Problema e dacă societate politică și românească poate alege un alt președinte decât reprezentantul PSD-ului. Trebuie plecat de la candidați în jurul cărora se strâng oameni, fără coaliții. E nevoie de cooperea de forțe anti-PSD. Se conturează o astfel de colaborare cu PMP, PPDD și PDL. Ne putem aduna în jurul unui om, în jurul unui proiect, unui gest politic, unui moment politic”. Cotidianul - aici. B1Tv - aici.

„Problema care se pune în toamnă este dacă societatea politică și civilă românească poate alege un alt președinte decât reprezentantul PSD-ului, că e el Victor Ponta sau nu, dar va fi Victor Ponta, am spus-o demult. Eu cred că de data asta va trebui proiectat totul de la oameni, candidați în jurul cărora se strâng sau nu forțe politice, grupuri politice, fără a mai instituționaliza tot felul de alianțe, cu noi negocieri, cu noi protocoale. (...) A doua variantă este cu totul diferită și presupune o cooperare între forțe de dreapta sau de opoziție sau anti-PSD, în anumite împrejurări și în anumite momente din viața parlamentară, din viața publică. Iată, deja că se conturează pe inițiativa noastră de moțiune de cenzură o astfel de colaborare și cu PP-DD și cu PDL și cu PMP, care nu a necesitat niciun fel de coaliție, niciun fel de tratative. Deci, ne putem aduna în jurul unui om înt-o împrejurare și nu definitiv, ci în jurul unui moment, în jurul unui gest politic”. Agerpres - aici.

Să ne amintim faptul că alianțe politice împotriva unui partid dominant - cu apucături de partid stat -, au fost în 1996 și în 2004 împotriva PSD (sub diferitele lui denumiri) și în 2012 împotriva PDL. În 1996 a fost CDR, în 2004 a fost Alianța „DA” iar în 2012 a fost USL. Toate alianțele au ajuns la guvernare și s-au destrămat aproape imediat. În alianțele contra PSD, turbulentul a fost PD. După alianța CDR, PNȚCD a dispărut de pe scena politică. După alianța „DA”, Băsescu a vrut să scoată PNL de pe scena politică. În alianța USL turbulentul a fost PSD. Concluzia ? Ce naște din pisică, șoareci mănâncă. Urmașii FSN (PSD și PDL) au avut și au mereu și mereu dorința de a acapara mai multă putere cu nerespectarea contractelor politice asumate.

Pe timpul CDR nu doar PD a dorit mai multă putere. PNȚ-ul a jucat la fel de necinstit față de partenerii de alianță, încercând la rândul lui să cucerească întreaga putere. Rezultatul a fost trist. PNȚ-ul a ieșit de pe scena politică iar PD-ul a rămas un partid „minor”. Luptele interne din CDR au dus la câștigarea fermă a alegerilor de către PSD și ajungerea la guvernare a cabinetului condus de Adrian Năstase. Tot acele lupte interne au dat aripi PRM-ului lui Vadim Tudor care a ajuns la 25% ! Ba, mai mult, Vadim Tudor a ajuns în turul II la prezidențiale cu Ion Iliescu obligând ieșirea la vot în favoarea lui Iliescu chiar și a adversarilor săi politici. Ar fi fost de groază să fi avut ca Președinte al României pe Vadim Tudor.

Alianța „DA” a câștigat alegerile pentru că lumea nu a mai dorit PSD-ul și pe Adrian Năstase. În turul II, la prezidențiale a câștigat Traian Băsescu. Judecând la rece, am ales răul cel mai mic. Ar fi fost mult mai rău să fi câștigat Adrian Năstase. Acum nu am mai fi vorbit despre pluralism politic. Am fi avut un partid unic. Cu Năstase Președinte al României ne-am fi întors la perioada dictaturii comuniste. Și în alianța „DA” am avut conflicte dure pentru putere între PD-ul condus de facto de Traian Băsescu de la Cotroceni însă formal de Emil Boc și PNL-ul condus de Călin Popescu Tăriceanu. Tăriceanu și-a folosit marea lui calitate de a fi „încăpățânat” și a se comporta de parcă ar purta „ochelari de cal”. Dacă Tăriceanu ar fi renunțat la funcția de premier, Teodor Stolojan ar fi revenit în fruntea PNL, ar fi devenit premier și ar fi desființat PNL prin absorbția acestuia în PD-ul lui Traian Băsescu. Încăpățânarea lui Tăriceanu susținută de opoziția fermă a liberalilor împotriva dispariției partidului a salvat PNL-ul. Îmi amintesc că prin primăvara lui 2005 Emil Boc și PD-ul au dat un ultimatum PNL privind stabilirea unei date precise privind procesul absorbției. Se pare că a fost o înțelegere inițială a lui Stolojan și Stoica cu Băsescu privind absorbția PD în PNL, acum Băsescu și ai lui doreau ca procesul să fie invers, PD să absoarbă PNL. Tăriceanu a obținut sprijinul PSD în Parlament și a dat afară de la guvernare PD-ul. PSD nu a dorit să intre la guvernare însă a asigurat sprijinul politic contra unor măsuri de guvernare și a unor măsuri guvernamentale care să le satisfacă obiectivele politice. Pe undeva, guvernarea Tăriceanu a continuat guvernarea Năstase. Atunci s-a produs marea trădare în PNL. Doi foști președinți, Teodor Stolojan și Valeriu Stoica, au părăsit PNL cu un grup mare de liberali și susținători, au înființat un nou partid politic (PLD), au obținut un succes semnificativ la alegerile europarlamentare și au fuzionat apoi cu PD formând actualul PDL.

Alianța USL a fost un eșec. Vinovatul este PSD. Clar. Mișcările politice ale celor din PSD, mai pe față sau mai ascunse, au avut scopul de a sufoca PNL și a-l transforma într-o anexă a PSD. Mi-am amintit de o declarație din 2009 a lui Geoană, când a ales să participe la guvernare cu PDL-ul lui Băsescu, în care definea ca singura forță politică de dreapta PDL-ul lui Băsescu. După câteva luni, la alegerile prezidențiale, Geoană a primit ajutorul PNL. Crudă mai este istoria asta !

Este evident că perioada alianțelor împotriva unui partid politic cu apucături totalitare a trecut. PNL a fost în toate alianțele posibile. Mereu s-a găsit un partid care să își dorească mai multă putere în interiorul alianței și să o strice. Apoi, stările politice din trecut nu mai sunt azi. Singurele partide care sunt stăpâne pe propriul destin sunt doar PNL și PSD. Traian Băsescu și-a jucat rolul până la capăt și a reușit să își distrugă propriul partid, nemaiavând partide adverse de distrus (sau nereușind să le distrugă). În perioada CDR a distrus PNȚ, pe timpul guvernării Năstase a vrut să distrugă PSD (s-a opus vehement la afilierea PSD la internaționala socialistă), de pe timpul guvernării Tăriceanu a vrut să distrugă PNL (afirma în 2005 că nu se lasă până nu duce PNL sub pragul de 5%), acum distruge PDL-ul care l-a susținut să devină ceea ce este. O catastrofă politică.

Aseară, Turcescu a încercat în fel și chip să obțină de la Crin Antonescu și Klaus Johannis o recunoaștere a „a partidelor” de dreapta „marca Traian Băsescu” și o promisiune că acestea vor fi reunite sub patronajul lui Traian Băsescu. Cel puțin la alegerile prezidențiale, aceasta fiind „dorința alegătorilor de dreapta”. Ba a încercat și o acceptare a lui Crin Antonescu de a renunța la candidatură în favoarea unui candidat stabilit de Traian Băsescu. Eu așa am simțit. Nu a primit ce a dorit.

Răspunsurile date de Crin Antonescu și Klaus Johannis au întărit declarațiile anterioare ale liberalilor. PNL este independent, este partid de dreapta, are ca adversar politic PSD, Traian Băsescu nu mai este și nu mai poate fi un competitor politic pentru PNL, celelalte formațiuni politice sunt anti-PSD sau așa se declară, pot apare, conjunctural, asocieri între PNL și alte partide politice în acțiunile PNL contra PSD și a guvernării Ponta III - cazul moțiunii de cenzură -, PNL nu se va alia cu nici una dintre formațiunile care se declară de dreapta indiferent cum se numesc ele.

Eu cred că timpul le va rezolva pe toate. După alegerile europarlamentare din această lună, după alegerile prezidențiale din toamnă, după ce vor mai trece niște luni de zile bune vom vedea ce rămâne din PDL, din PMP, din PFC din alte structuri cu pretenții de partide. PNL nu are de ce să își bage capul în jug pentru vreuna dintre ele. Experiența traumatizantă cu Traian Băsescu și partidele moșite de el a fost suficientă. Sunt nefrecventabile. Acum, PDL se luptă cu PMP. Ce va rezulta va fi tot un fel de PD băsescian. Indiferent cum o dai.

USL primește mâine ultima „împărtășanie” de la PNL. PSD l-a îngropat deja.

Klaus Johannis a susținut o conferință de presă după ce PSD mascat în USD a hotărât în BPN-ul propriu să nu accepte reorganizarea guvernului potrivit propunerilor PNL. Nu era mare lucru însă a fost un moment propice pentru ca PSD să pună mâna pe toată puterea administrativă. Din punct de vedere politic, nu i se poate reproșa mișcarea. În fond, PSD este un partid politic care își dorește puterea. Ce i se poate reproșa este faptul că este un partid care nu își respectă cuvântul dat, nu își respectă angajamentele politice, nu respectă electoratul care l-a dus la putere. Iar aici nu vorbim de electoratul PSD, ci de electoratul care fără a avea preferințe politice a votat USL. Ca să fiu mai clar, PSD a înșelat electoratul care nu este al PSD, al PNL, al PC sau UNPR. A înșelat electoratul anti-Băsescu și anti-PDL. Electoratul PNL nu are dreptul să spună că a fost înșelat. A știut cu cine vom avea de a face iar parcursul riscant alături de PSD a fost un risc asumat.

În calitate de prim vice-președinte al PNL, în numele PNL, Klaus Johannis a constat că negocierile cu PSD și aliații acestuia din USD au eșuat. A anunțat că Delegația Permanentă a PNL de mâine seară, ora 19.00, va constata eșecul și va stabili acțiunile viitoare ale PNL în noua situație politică. În mod sigur, miniștrii PNL își vor prezenta demisiile. Tot la fel de sigur este și faptul că toți liberalii care ocupă funcții politice în guvern își vor da și ei demisiile dacă nu cumva vor fi demiși mâine sau chiar din această seară. Deja trei demnitari ai PNL, secretari de stat, au fost demiși. Odată cu ei vor pleca și cei care au completat birourile lor de demnitari. Sunt sigur că lista demiterilor liberalilor din aparatul central și din structurile deconcentratelor este gata de mult timp la PSD. Sunt sigur și că înlocuitorii au fost deja instruiți asupra atribuțiilor ce le revin. Sunt sigur că UNPR și PC au primit suficiente posturi pentru că susțin cu prea mare osârdie acțiunile PSD.

Mâine seară/noapte vom afla mai multe. După Delegația Permanentă a PNL.

Tulburare la putere, tulburare și la opoziție. Vasile Blaga scoate fum pe nări și scuipă foc. Trecerea PNL în opoziție accelerează degringolada PDL și împiedică creșterea PMP. Reacțiile acestora vor fi interesante. Observ că celelalte gângănii politice care se chinuie să fie băgate în seamă au reacții de nemulțumire. Mi se pare normal. Până acum se credeau hiene, de mâine vor fi ploșnițe.

Se cuvine a face precizarea că toate proiectele mari ale USL își încetează existența. Mă refer la proiectele care în Parlament ar fi avut nevoie de o majoritate de 2/3 la vot. De asemenea, la proiectele mai mici, care au avut nevoie de majorități simple, care au intrat în funcțiune prin votul USL se va umbla de către PSD pentru a le șterge amprenta liberală convenită anterior. Vom avea mai multe ordonanțe de urgență care vor modifica acte normative abia aprobate ca legi. Tot procesul legislativ care urmează va avea o foarte puternică tentă socialistă. Descentralizarea se oprește. Se va reveni la „centralismul democratic”.

Până la urmă, dacă stau să mă gândesc mai bine, PSD a urmărit doar ajungerea la guvernare. Nu i-a fost greu să mimeze reforma democratică a statului din moment ce a știut că având premierul și niște căpușe politice alături va putea distruge alianța cu PNL la momentul la care promisiunile electorale ar fi trebuit să prindă viață. Păstrarea USL ar fi obligat PSD să accepte regionalizarea convenită în consens, să accepte reforma constituției ca urmare a consensului, să accepte reforma economiei pe baza principiilor liberale - mai multă privatizare etc. Nu a putut accepta asta așa că a profitat de moment și a distrus alianța politică.

Nu le reproșez nimic pesediștilor. Până la urmă, este vorba despre politică. Poate că și mai târziu vor exista momente în care PNL să aibă proiecte comune cu PSD, așa cum PNL poate avea proiecte comune cu oricare alt partid parlamentar numai că aceste proiecte nu mai trebuie tratate cu sentimente. Trebuie tratate „negustorește”. Ăsta este prețul. Simplu.

Azi, PSD a îngropat USL. Mâine, PNL îi cântă prohodul iar poimâine îl îngropăm și noi. Între partidele mari din România nu pot exista alianțe de durată. Se pare că UDMR își va reconfirma calitatea de balama politică și în viitor.

Liviu Dragnea, nu se poate ! Nu poți face din PNL un partid subordonat PSD !

A ieșit Dragnea cu declarații. Bine-bine, așa cum îl știm. La limita faultului. La provocarea spaimei. Chiar la derută.

Iau de la Realitatea Tv, din declarațiile lui Dragnea:

"Sincer, nu mai sunt la fel de încrezător (că se poate ajunge la un consens - n.r.). În primul rând, sunt foarte surprins de această atitudine - am înţeles că până acum nu am făcut nimic în Guvern şi trebuie să vină nu-ştiu-cine ca să ne îmbunătăţească activitatea, am înţeles că să ne coordoneze, foarte bine", a spus Dragnea.

El a precizat că social-democraţii au rămas surprinşi de faptul că PNL nu e de acord cu varianta de restructurare propusă de Ponta, arătând că în PSD nu se înţeleg motivele pentru care PNL nu acceptă.

"Premierul a spus foarte clar că înainte de fiecare şedinţă de Guvern dumnealui şi cei patru viceprim-miniştri care reprezintă cele patru partide au o discuţie politică în ceea ce priveşte oportunitatea actelor normative care se adoptă în Guven şi nu înţelegem de ce nu se acceptă", a spus Dragnea.

El a precizat că Victor Ponta a propus o formulă corectă, cu o logică destul de sănătoasă, anume ca fiecare partid să aibă un viceprim-ministru.

"Dacă vor să iasă (de la guvernare, n.r.) e bine să o spună pentru că suntem în februarie, e un an întreg în faţă, sunt măsuri serioase care trebuie adoptate în următoarea perioadă", a spus LIVIU DRAGNEA.

"Noi nu vrem să iasă de la guvernare, Doamne fereşte!, dar totuşi avem o săptămână aproape de când sunt câteva ministere în care cred că nu mai funcţionează lucrurile, gândiţi-vă la Finanţe, unde oamenii ăia de acolo nu ştiu, azi la şedinţa de Guvern va fi domnul Chiţoiu, care e demisionar...", a spus LIVIU DRAGNEA

Este destul de „șmecheros” mister Dragnea. Îl deranjează venirea în guvern a lui Klaus Johannis, în mod evident. De aceea are reacția aceea de la început, cu formularea „... am înţeles că până acum nu am făcut nimic în Guvern şi trebuie să vină nu-ştiu-cine ca să ne îmbunătăţească activitatea, am înţeles că să ne coordoneze, foarte bine”, unde răzbate ranchiuna omului care constată că își pierde „puterea” în guvern. Venirea lui Johannis ar egala, cumva, chiar și mediatic, echilibrul puterii în guvernul Ponta. Nu mai spun de capacitatea lui Johannis de a promova interesele PNL. În plus, cu Johannis la Guvern, reprezentând altfel interesele politice ale PNL decât au fost reprezentate până acum, este foarte posibil să nu existe acceptul politic pentru ordonanțele de urgență, pentru inițiativele legislative făcute pe picior, pentru șmecheriile legislative la care s-au pretat unii și alții. Pentru că Johannis poate acoperi toate domeniile de interes ale PNL în guvern, primarul fiind un fel de premier pentru localitatea pe care o conduce.

Pe lângă faptul că nu îl dorește pe Johannis în guvern, Dragnea vede cum se destramă ceea ce PSD, posibil în totalitate, a încercat să construiască. O supremație a PSD pe scena politică prin subordonarea PNL. Ei bine, cu „neamțul” la decizia politică directă, adică în guvern, această supremație fie dispare fie se diminuează. La aceasta se adaugă, obligatoriu, comportamentul previzibil al lui Johannis ca ministru la MAI, ca o garanție pentru PNL că „unii” din PSD nu vor ajunge să impună manevre oculte în structurile acestui minister astfel încât să se beneficieze politic de puterea presupusă a acestei structuri în relațiile cu societățile comerciale sau cu anumite categorii ale populației. Cum s-ar spune, prin numirea lui Johannis la MAI se pune dopul la sticlă, consumul „licorii ascunse” fiind interzis pe timpul prezenței PNL în guvern. Adică, mai pe șleau, adio „servicul secret”, adio „mici abuzuri” față de anumite persoane sau grupuri de persoane, adio intervenții pe listele electorale, adio proaste organizări ale unor secții de votare, adio polițiști social-democrați etc. Nasol.

Lui Dragnea nu îi place. Nominalizarea lui Johannis aduce USL la starea inițială. Aceea a partidelor politice egale în contractul politic. PNL și PSD.

PNL nu vrea un guvern deformat, inflaționist, o mascarada în folosul lui Dan Voiculescu

Nu s-a ajuns ieri la consens în USL privind structura guvernului. Au confirmat și Victor Ponta și Crin Antonescu, cei care reprezintă puterile acestei alianțe și ale guvernului. Nu s-a ajuns la consens din cauza lui Dan Voiculescu și a PC-ului pe care îl conduce. Dan Voiculescu vrea să fie egalul PSD și PNL, ceea ce este absolut absurd. Din toate punctele de vedere.

Crin Antonescu a fost aseară la Realitatea Tv, la emisiunea lui Rareș Bogdan. A fost tranșant. A punctat fără a lăsa loc de speculații. Preiau de la HotNews citatele de mai jos:

"Domnul prim-ministru a motivat nevoia de a avea cate un vicepremier de la fiecare partid pentru ca sa discute cu dansii la Guvern decizii guvernamentale, adica sa stie pozitia fiecarui partid. Perfect de acord, acest lucru se poate face cu presedintele PC, Daniel Constantin, intr-un comitet de cinci in care avem prim-ministru, trei viceprim-ministri si presedintele celuilalt partid, nu calitatea de vicepremier iti confera dreptul de a participa la aceasta discutie si de a-ti expune pozitia partidului tau"

"Nu e un lucru de gluma, nu ne jucam cu nasturi, nu suntem fabrica de vicepremieri. Vicepremierii in structura unui Guvern au fie destinatia administrativa, in sensul de a facilita munca de coordonare generala a prim-ministrului, coordonand anumite ministere. Sigur, totul sub comanda prim-ministrului, dar ajutandu-l in munca sa. Fie sunt simbolice, reflectand componente politice semnificative din acel Guvern"

"Nu are nicio explicatie ca PC sa ofere si el un vicepremier asa cum ofera PNL si ofera PSD. Deschis o spun, asta ar inseamna un soi de inflatie, o devalorizare a functiei vicepremierului in acest Guvern, si nu se poate ca noul Guvern sa debuteze prin intrarea in functia de vicepremier de mana a lui Klaus Iohannis cu Daniel Constantin. Asa ceva nu se poate (...)"

"Nu ne cramponam in a-i face vreun necaz lui Daniel Constantin, pentru ca nu treaba lui Daniel Constantin in viata sa devina vicepremier, in Guvernul asta. In altul poate sa devina premier cand o fi, presedinte, secretar general al ONU. Dar in acest Guvern, noi nu ne batem joc de functia de vicepremier".

Lăsând aspectele de can-can specifice muncii jurnaliștilor, poziția PNL și a lui Crin Antonescu este corectă, sub toate aspectele.

Trebuie însă să nu neglijăm existența în guvern a lui Gabriel Oprea, ca vice-premier. Crin Antonescu a arătat că nu are nici o problemă cu această prezență, convenită mai înainte cu Victor Ponta. Gabriel Oprea a fost coordonator, pentru anumite aspecte comune ministerului apărării și ministerului de interne. Culmea, tocmai în domeniul lui de activitate de pe timpul când era ofițer de intendență. Au convenit chiar ca Gabriel Oprea să aibă în coordonare activități ale MAI care să nu afecteze poziția ministrului de interne, Klaus Johannis. Încerc să le identific însă acum nu mi le pot închipui. Dar dacă au ajuns la un consens, atunci ele există.

În exprimarea lui Crin Antonescu, vicepremierul fie are sarcini de coordonare a altor ministere în sprijinul premierului fie este simbolică, reflectând componente simbolice ale acelui guvern. Daniel Constantin nu poate fi nici una, nici alta. Pe de o parte, are funcția de ministru al agriculturii iar prin reorganizare, PC va mai avea un ministru al turismului și IMM. Din toate punctele de vedere, aceste două ministere sunt legate de activitatea economică a guvernului. În organizarea guvernului, PNL are și vicepremierul care se ocupă de coordonarea ministerelor economice. Numirea lui Daniel Constantin ca vicepremier ar duce la ruperea coordonării pe ministerele economice ceea ce PNL nu poate accepta. Pe de altă parte, unui eventual vicepremier Daniel Constantin nu i se pot delega alte atribuții de coordonare pentru că atunci ar însemna ca fie PSD, fie PNL să accepte o superioritate a PC asupra propriilor miniștri, situație absurdă.

Așa cum a bănuit multă lume, „criza” actuală are la origini PC. Îmi vine să spun că este o criză naturală, obișnuită în fiecare guvern care are PC în componență. Din amintirile mele, PC ar fi la a treia criză pe care o provoacă. Toate au fost pentru a stimula electoratul să își închipuie că PC este un partid indispensabil scenei politice. Iar partidele mari au acceptat. „Cuiul lui Pepelea” fiind, întotdeauna, posturile Tv ale familiei Voiculescu.

Chiar dacă nu a spus-o, Crin Antonescu are și un alt motiv pentru a refuza PC o reprezentare inflaționistă în Guvern. Antena 3 a PC duce o campanie furibundă împotriva PNL și a lui Crin Antonescu pentru a scade vizibilitatea PNL în rândul populației atât în vederea alegerilor europarlamentare cât și în ideea ruperii USL pentru a împiedica candidatura lui Crin Antonescu la alegerile prezidențiale. Amenințările din partea PC curg gârlă. Acum și prin vocea lui Daniel Constantin. În mod curent, amenințările au vocea jurnaliștilor de la Antena 3, unde Gâdea predică iar Badea și ceilalți bat clopotele.

Schimbările liberale la Guvern au o logică. Nu sunt de mântuială.

În partidele politice și în media este mare vânzoleală. PNL a mutat, decisiv spun unii, „în lupta” cu PSD pentru imaginea publică. Eu spun că a mutat constrâns de obiectivele politice din acest an, de o anume „lentoare” în actul guvernamental în raport cu obiectivele politice ale PNL exprimate în actul de guvernare, de o anume imagine publică construită de media ostilă PNL și în special lui Crin Antonescu („capturarea” conducătorului duce la destabilizarea trupei și câștigarea războiului !), de necesitatea unei acțiuni mai hotărâte din partea partidului în lupta cu „păduchii” politici băsescieni și a aliaților lor de conjunctură (Trustul Intact al lui Voiculescu este unul dintre aceștia, nu mai spun de grupul ProTv). Eu nu văd PSD ca fiind adversarul PNL în această ecuație. Este o părere care se opune multor altor păreri exprimate în spațiul public. PNL nu are interesul slăbirii PSD acum, ar fi ilogic. PSD trebuie să fie ceea ce este și trebuie să aibă, alături de PNL, succes în actul de guvernare. Alegerile din acest an trebuie să aibă competitorii din USL în postura de câștigători, de partide puternice în imaginea colectivă. Cumva, trebuie menținută imaginea PNL și a PSD ca partide care, împreună, au câștigat alegerile locale și generale. Chiar dacă cele două partide merg separat la europarlamentare, alegătorii trebuie să știe că ele pot conlucra spre binele națiunii chiar dacă au doctrine și politici publice opuse. Cetățenilor români trebuie să li se spună mereu și mereu că partidele politice cu doctrine diferite au o bază comună de la care pleacă, statul de drept, că particularitățile în practica politică și de guvernare sunt opțiuni care pot fi opozabile însă care se pot negocia funcție se situația țării la un moment dat, situație care poate impune, de exemplu, fie măsuri liberale, în special în programele economice, fie măsuri social-democrate, în special în programele sociale. Pentru că indiferent de opțiune, și un partid de dreapta, cum este PNL, acceptă să înțeleagă că există în urma unei competiții stări sociale care pot genera inechități evidente, mai ales dacă inechitățile sunt încurajate prin acte normative. PNL a înțeles că unii oameni sunt în dificultate nu doar din cauza lipsei lor de competitivitate ci și ca urmare a politicilor practicate de cei care au guvernat și de aceea statul este obligat să îi sprijine astfel încât ei, oamenii, să recapete încrederea în propriile forțe și competențe.

În fața presei, Crin Antonescu și liberalii nominalizați a ocupa funcțiile de demnitate publică din Guvern au exprimat destul de clar scopurile. Klaus Johannis este prim-vicepreședintele PNL, cooptarea lui în Guvernul condus de Victor Ponta poate aduce nu doar un plus de imagine Guvernului și partidelor componente ci și un plus de coerență în actul administrativ. Klaus Johannis este cunoscut pentru „cumpătarea” cu care tratează fiecare problemă pe care o are de rezolvat. Prezența lui în Guvern va aduce un plus de rigoare în actul guvernamental în ansamblul său, un plus de profunzime în analiza oportunităților normative și acțiunii guvernamentale cel puțin la nivelul ministerelor conduse de liberali iar vorba sa în media va invita la calm și abținere cu privire la „analizele” bazate pe speculații „combative”. Desemnarea lui Klaus Johannis ca vice-prim-ministru este și un semnal pentru colegii din PSD că în acest an se cuvine a fi mai severi în respectarea angajamentelor față de cetățeni, în atingerea obiectivelor comune și evitarea inițiativelor „pe picior” de care am tot avut parte în 2013. În plus, prezența lui Klaus Johannis în guvern va fi și o garanție pentru Victor Ponta că are cu cine conveni, la un moment dat, acțiuni guvernamentale temeinice.

Pe de altă parte, de data asta politică, desemnarea lui Klaus Johannis ca vice-prim-ministru este un mesaj către mediul liberal din Transilvania. Toată componenta liberală a Guvernului Ponta se va comporta cu atenție și demnitate față de interesele cetățeanului, influența aceasta putând fi vizibilă și asupra social-democraților care admiră și acceptă „treaba făcută nemțește”. Nu este exclus ca acest pas să aducă un plus Guvernului Ponta care ar fi văzut ca un guvern de „meseriași”, un guvern de oameni așezați care lucrează atent și eficient în favoarea cetățeanului.

Nu mă miră reacțiile unora din PSD. Sunt construite pe calapodul relațiilor de adversitate. Și Șova și Ivan au avut, mai mereu, atitudini reactive față de PNL. Ei nu au gândit să aibă un comportament corespunzător alianței convenite. Ei se vor mereu în competiție cu liberalii, ceea ce îmi spune că nu au maturitatea politică necesară unor oameni politici de vârf. Aceste personaje și cei care îi acompaniază nu diferă cu nimic de gargaragii MRU, Neamțu, Tomac, Tinel etc. Este stilul de politică „litigioasă” stimulat de Băsescu și admirat de tot felul de „forțoși” politici cărora nici nu li s-au dus tuleiele.

Este evident că propunerile PNL vor implica proceduri juridice pentru a fi adoptate. Vorba lui Crin Antonescu: avem peste 70% în Parlament, avem Guvern, avem tot ce ne trebuie.

Klaus Johannis în PNL. Se schimbă generația de la conducere.

De astăzi, 20 februarie 2013, Klaus Johannis este membru al PNL fără a ieși din Forumul Democrat al Germanilor din România. Pentru că Forumul este o organizație civică, nu se află în incompatibilitate.

O veste bună. Foarte bună. O veste care acoperă, fără doar și poate, can-can-ul de la Sectorul 1 unde Andrei Chiliman alături de Călin Popescu Tăriceanu încearcă să inducă opiniei publice ideea că PNL este un partid în derivă condus autoritar, „complet nedemocratic”, de către Crin Antonescu și „acoliții” săi.

Agerpres : "Această invitaţie m-a onorat, mi-a dat ceva de gândit şi rezultatul este cel de astăzi", a spus Iohannis. 

Declarația lui Johannis îmi spune că a cântărit „nemțește” propunerea PNL de a-i deveni membru, că a văzut și părțile bune și părțile mai puțin bune și că a fost mulțumit de rezultat. Pozitiv. Nu doar în trecutul de ieri sau de alaltăieri ci și în acțiunile PNL de azi. Înseamnă că a acceptat să fie parte a PNL-ului de mâine. Pentru că va candida la o funcție de conducere în PNL la Congresul din această săptămână.

Aveam intenția să scriu despre schimbarea care se produce la vârful PNL. O schimbare a generației care va conduce partidul. Liberalii de peste 60 de ani lasă locul, de voie sau de nevoie, liberalilor cu vârste de peste 40 de ani. Venirea lui Johannis în PNL îmi confirmă  observația. Nu este exclus ca acest proces, de atragere a unor lideri locali ai unor organizații civile să continue. PNL va avea, în cel mai scurt timp, o altă garnitură la conducerea partidului. Nu mă refer la cea care se va instala prin alegerile la actualul Congres. Aceasta va fi una intermediară. În 2014, cel târziu în iarna lui 2015 vom avea un alt Congres care va desemna conducerea PNL pentru perioada 2015-2016 - cond ne vom pregăti pentru noi alegeri locale și parlamentare. Atunci se va pune, acut, problema parteneriatului cu PSD și PC. Atunci vom ști mai bine dacă bazinul electoral al PNL va fi mai mare sau mai mic. Atunci va trebui să ne propunem să ajungem la un electorat stabil de peste 30% pentru a avea garanția unei posibile guvernări viitoare pur liberale. Probabil că atunci, de va fi bine, se va pune mai mult problema revederii formei de stat și, dacă va fi posibil, se va putea face un referendum pentru a vedea dacă poporul vrea să revină la monarhie sau nu.

Sunt multe de spus. Inclusiv faptul că printre relele la care Johannis s-a gândit, cel puțin pe termen scurt, este și acela de a intra în malaxorul propagandei băsiste prin intermediul ziarelor (cineva spunea de gazete politice) și televiziunilor băsiste. Nu mai spun de dosarul de la DNA care este fie complet fie în curs de a fi completat cu cine știe ce minunății din domeniul SF.

Venirea lui Johannis în PNL are importanță și prin semnalul dat în Transilvania. „Unda de șoc” va avea consecințe pe care se cuvine a le urmări și comenta.

Transant. Foarte transant.

Ieri au mai cazut niste obiceiuri pamantesti. Crin Antonescu nu a vrut "sa o dea cotita" dupa ce a anuntat ca va sustine pe Geoana in turul II. La "Realitatea Zilei", cu Razvan Dumitrescu, pe langa diferitele explicatii date, provocat de Dumitrescu care i-a pus un colaj cu declaratiile lui despre Mircea Geoana, le-a reconfirmat. Geoana ramane un mincinos, ramane un demagog insa, cu toate aceste pacate, este de preferat lui Traian Basescu !

Semnarea acordului intre PNL si PSD va favoriza pe Mircea Geoana in cursa prezidentiala. Pentru ca PNL si UDMR au semnat ieri un acord pentru sustinerea proiectului Klaus Johannis si a candidatului la prezidentiale care accepta proiectul, pentru ca minoritatile au hotarat sa mearga alaturi de PNL si UDMR in aceeasi directie avem acum in Parlament 3 forte: PSD, PD-L si PNL+UDMR+minoritati.

Ieri s-a organizat, daca pot spune asa, inmormantarea politica a lui Traian Basescu insa s-a aratat si o portita pentru cei din PD-L pe unde sa iasa din "cimitirul politic". Crin Antonescu a facut bine aratand cu degetul doar spre Traian Basescu si gasca care a capusat viata publica romaneasca in ultimul timp.

Sunt atat de multe de spus.

Realitati si manipulari ordinare.

Dupa ce a violat Constitutia in public, Traian Basescu a mai anuntat un viol. Daca nu va trece Croitoru, va desemna un premier de la PD-L. Asa cum am banuit, punandu-ma in situatia lui. Ameninta cu anticipatele insa are cateva probleme de rezolvat. In primul rand nu vor fi anticipate. In ultimele 6 luni ale mandatului Presedintelui nu pot fi organizate anticipate chiar daca sunt picate doua propuneri de Guvern. O situatie total aparte care urmeaza a fi solutionata, daca se ajunge pana acolo, de Curtea Constitutionala. Dar nici timp nu mai este. Asa ca Geoana trebuie sa introduca de urgenta la CCR contestia la nominalizarea lui Croitoru in detrimentul vointei Parlamentului. Sa nu mai apuce capcaunul de la Cotroceni sa mai comita un afront la adresa Constitutiei.

Basescu scade. Are in jur de 30% in sondaje iar trendul negativ a depasit faza in care "plana" ajungand in faza "picaj". Partiduletul lui de suflet alearga vioi catre baremul de 20%, scaderile in sondaje fiind mai severe decat in cazul matelotului betiv. Timpul pana la alegeri, primul tur pe 22 noiembrie, este prea lung. Dupa mai toate calculele, in turul II Basescu va preda stafeta. Oricarui contracandidat. Crin Antonescu si Mircea Geoana sunt cei mai apropiati de obiectiv insa nu trebuie neglijat Sorin Oprescu. Suntem in 16 octombrie, azi Crin si-a inregistrat candidatura la BEC, si pana in 22 noiembrie mai este cale lunga.

Alesul marioneta al lui Basescu, un tehnocrat specializat in teorie macroeconomica, cuvantator cu vorbele altora despre macroeconomie insa paralel cu managementul si raspunderea manageriala a castigat prima sustinere. PD-L il sustine pana'n panzele albe. De ce nu ma mir ? UDMR a fost si el la intalnire, au fost civilizati si l-au anuntat pe Croitorasul cel viteaz care "omora" cate sapte muste dintr-o lovitura in biroul lui de la BNR ca au candidatul lor: Klaus Johannis. Clar. UDMR ramane alaturi de celelalte partide democratice: PNL, PSD, PC si minoritati.

Klaus Johannis nu a plecat acasa. Asteapta nominalizarea. Atitudine inteligenta, capteaza atentia opiniei publice care vede in el o solutie viabila de premier (vezi postarea mea "Sondajul crizei").

Basescu se crede pe cai mari insa, se "..." in mijlocul casei. Sa nu uite ! Va trebui sa curete. Si va curata si el si panaramele care il sustin. Si vor fi curatati de electorat care ii va scoate in istorie. Singurul partid promotor al dictaturii dupa partidul comunist. Singurul partid dupa '89 care a promovat si aplicat aceleasi politici ca Partidul Comunist Roman: egalizarea cetatenilor, uniformizarea veniturilor, indatorarea populatiei pentru gloria "iubitului conducator", politizarea procurorilor, politistilor si securistilor, instrumentarea de dosare penale adversarilor politici. Nu au avut timp, doar 9 luni, ca mare lucru de nu reinfiintau inchisorile politice si tribunalele poporului.

Intre timp, vioi nevoie mare, pupincuristii basescieni duc o campanie dura pentru dezinformarea oamenilor. Sa vedem, totusi, instrumentele folosite si marimea tintei.

Netul este accesat de zeci de mii daca nu sute de mii de "invadatori". Cei care folosesc net-ul sunt si ei impartiti pe culori politice sau fac parte din indiferenti. Media se prezinta si in format electronic si este accesata. Insa ramane limitata la cei care citesc pe net. Putini. Propaganda pro-Basescu si pro-PD-L a HotNews, Evenimentul Zilei, Basescu 1Tv (R1Tv) si care or mai fi
au un public limitat. Il cunoastem, sunt mai multi talibani din Modrogan decat persoane noi, interesate de ofertele portocalii. Blogurile portocalii sunt vii, dar au si ele limite. Cam aceleasi persoane. Liberalii sunt aproape in aceeasi situatie insa au o mica crestere. Este mai bine pentru ca este un semnal pozitiv. Nu m-am uitat la PSD. Imi fac mea-culpa. Dar nici nu ma uit.

Presa. Se stie ca Trustul Realitatea-Catavencu este impartita in doua. De o parte sunt anti-basescienii si anti-portocalii, de cealalta sunt sustinatorii acerbi ai acestora: IT Morar, Patrasconiu, Buscu, Turcescu etc. De la motiunea de cenzura incoace, Patrasconiu a slabit si a capatat o paloare de om bolnav iar Turcescu si-a mai adaugat o nuanta de albastru-vinetiu. Trustul lui Voiculescu este anti-Basescu si adunatura declarat. Le creste audienta. Campania pornita cu ani in urma da roade. Baietii si fetele de acolo s-au colorat in obraji. Incepe sa le mearga bine. Morar de la Basescu 1 Tv (B1Tv) trebuie sa isi lase barba mai mare. O masura de mascare absolut necesara. Va fi scuipat de oameni pe strada daca face imprudenta sa mearga pe jos.

Adevarul este insipid. Pe ici pe colo cate un articol care merita a fi citit insa insuficient. Si la Adevarul sunt pro si contra Basescu si PD-L dar nu prea se manifesta.

Ziarul prezidential, Evenimentul Zilei, duce o campanie furibunda: Rodica Culcer este "campioana". Dar, surpriza, Mircea Cartarescu are un comentariu pozitiv la adresa lui Klaus Johannis, Ioana Lupea are un articol decent despre aceeasi nominalizare.

Nu ma opresc pana nu pun si o observatie a lui Gigi Becali, tot din Ev.Z.: "Ce să le spun? Le-am zis că au dreptate. Şi le-am mai zis să aibă răbdare că terminăm cu dementul şi gata, vor veni vremuri mai bune".

Nu trebuie uitat "viperinul" Dan Tapalaga, cu ale sale articole aiuritoare. La asta albul este negru iar daca este totusi alb, de vina sunt cei din PNL !

Gata. Ma opresc aici. Mai sunt si alte subiecte de comentat.

De azi incepe o noua mare confruntare.

Azi se confrunta, deschis, Parlamentul cu Traian Basescu. Parlamentul democratic, cu exceptia PD-L, au semnat un acord pentru sustinerea lui Klaus Johannis. Independent. Basescu se pare ca va anunta pe Lucian Croitoru, consilier al Guvernatorului BNR, care sa formeze un Guvern cu politicieni de la mai multe partide.

Este evident ca Basescu vrea sa bage zazania intre partidele parlamentare. Va reusi ?

Faptul ca Lucian Croitoru a aceptat oferta lui Basescu inseamna ca este omul lui. A acceptat sa fie de partea unei confruntari a lui Basescu cu Parlamentul in speranta ca partidele, pentru interese politice diferite, vor rupe acordul abia incheiat si vor ramane pe mai departe dezbinate pentru a asigura "stapanirea" lui Basescu.

Parlamentul va trebui sa faca fata acestei provocari. Va trebui ca partidele politice sa nu dea vot de incredere unui guvern evident basescian asa cum se prefigureaza cel pe care Lucian Croitoru il va forma. Va merge mai departe Basescu ? Asa cum am presupus aseara, intr-o postare, Basescu va merge pana la a ameninta cu anticipatele care sa inspaimante parlamentarii care au depus eforturi pentru a fi alesi ca nu vor mai prinde un mandat. Cu riscul evident ca PD-L sa ia in jur de 20%, avand in vedere ca a devenit un partid candidat la moarte clinica.

In interventiile lui Lucian Croitoru de pana acum s-a vazut ca este de partea PD-L. Fara dubiu. Tipul este un independent de fatada.

Daca partidele semnatare a acordului pentru Johannis fac jocul lui Basescu, realizarea de ieri poate fi trecuta in istorie ca un "svac" parlamentar, o ultima "razvratire". Urmeaza desfiintarea Parlamentului. Nu este exclus ca unii sa fie dispusi la compromis.

Sunt curios cum vor evolua lucrurile.


REALITATEA.NET - Klaus Johannis: Sunt candidatul pentru postul de premier din partea PNL, PSD, UDMR, PC şi minorităţi