Între pragmatism și fariseism. Bucureștiul poate redeveni o victimă a ocultei corupte roșii.

Este evident că lupta politică în București are mai multe paliere de interes. Pe de o parte este Bucureștiul, administrația Bucureștiului, puterea pe care Bucureștiul o dă partidului câștigător dar și, pe de altă parte, recunoașterea internă pe care Bucureștiul o dă partidelor care participă la competiție.

Am poza cu cei patru candidați. Nu o pun degeaba.

Gabriela Vrânceanu Firea Pandele este candidatul celui mai mare partid politic din România, Partidul Social Democrat, partid care are grave probleme interne, Justiția ajungând să aibă un rol major în reforma internă a acestuia, ceea ce nu este normal. Partidul ar fi trebuit să reacționeze și să oblige pe cei care au probleme cu justiția să se retragă. Vorba aia, dacă nu știi te învăț, dacă nu poți te ajut, dacă nu vrei te oblig. PSD știe, poate dar nu vrea să se reformeze. Nu vrea pentru că este capturat de grupurile mari de interese care din 1990 încoace au tot fost la putere prin intermediul partidului iar astăzi, când au loc aceste alegeri, decidenții în PSD sunt cei condamnați sau urmează a fi condamnați de Justiție. Restul membrilor sunt captivi. La aceste alegeri PSD va fi votat, în special, de oameni care nu au înțeles nici până acum și nici nu vor înțelege mai târziu de ce PSD a devenit un partid care însoțește reformele în România prin eliminarea propriilor lideri devenind depozitarii tuturor ilegalităților ce se combat prin reforme structurale dar și prin aplicarea legii. Reforma statului de drept în România este însoțită de eliminarea autorilor abuzurilor, crimelor de orice natură, fraudelor fiscale și ce este culmea, este că toți acești clienți ai pușcăriilor sunt lideri mai vechi și mai noi ai PSD. Statul se reformează eliminând cangrena corupției odată cu liderii și membrii PSD care au generat-o și au fost beneficiarii ei. Nu, nu uit de membrii altor partide care suportă rigorile legii, constat doar că în PSD „corupții” au rămas la putere, conduc partidul și vor să conducă în continuare statul. PSD deține, de departe, cei mai mulți politicieni condamnați sau în curs de judecare care încă mai dispun de decizie politică și administrativă în acest partid.

Din cauza situației din PSD, campania Gabrielei Vrânceanu Firea Pandele a ocolit dezbaterea publică privind forța politică pe care o are în spate. O astfel de dezbatere i-ar fi fost fatală. Au ales ca de mobilizarea electoratului PSD, din toată țara, să se ocupe Victor Viorel Ponta. Are un electorat al PSD fidel. Violent, grosolan, insultător, mincinos prin tot ce face și spune, Victor Viorel Ponta aduce electoratul PSD în starea de „prostie pură”. A reușit să formeze masa critică pentru a exclude din mintea alegătorilor PSD orice brumă de rațiune. Este ajutat grosolan de liderii sindicatelor, persoane legate de PSD prin multe fire. Unii spun că cele mai multe sunt financiare. Eu spun că și politice, mai ales prin faptul că statul este cumva strangulat de „voința sindicală”. Exact în ultima săptămână de campanie, sindicatele aflate sub controlul PSD au scos oamenii în stradă împotriva Guvernului Cioloș, au mers la Cotroceni și au cerut demisia Președintelui Klaus Iohannis, au răstălmăcit mesajele politice ale conducerii statului, atacând reformele începute în învățământ, sănătate, justiție, administrație etc. Campaniei PSD s-a alăturat preoțimea și BOR. Aproape că nu se putea altfel. Mesajele BOR și ale unor funcționari bisericești se lipesc ca marca de scrisoare de mesajele PSD, ale Gabrielei Vrânceanu Firea Pandele în special.

Firea se referă în mesajele ei la catedrală, la sfintele moaște pe care le aduce soțul Pandele și sunt onorate cu înalții prelați ai BOR, se referă la familie iar BOR dă comunicat despre familie, alături de campania pentru familia „creștină” care a strâns se pare în jur de 3 mil. de voturi, se referă la cultură, în special la teatre etc. Nimic despre capitala României ca centru de putere sud-est european, nimic despre economia capitalei, nimic despre administrație. Nu are nimic de spus pentru că Firea are sarcina să continue ce a lăsat Oprescu. Dacă ajunge la putere în capitală, PSD va veni cu toată clica de afaceriști din spatele lui Firea, unii conduși de Pandele-soțul, alții fiind cei care cumva au sponsorizat această campanie (se pare că oamenii din diferite firme au primit niște bani ca să voteze cu candidații PSD, așa se rostogolesc niște știri, provenite de la persoane care au primit acești bani, altora lise promite pensii mai mari - asta o știu eu pentru că eu am discutat cu persoana care m-a informat și care m-a întrebat dacă se poate așa ceva).

Nicușor Dan este din altă „galaxie”. Și el este exponentul unor grupuri de interese. Am mai scris despre el, am preluat cercetarea severă făcută de jurnaliști și ONG-iști din grupurile cu care Nicușor Dan și mai ales Alina Mungiu Pippidi se află în conflict. Omul la beție spune adevărul. Adversitatea este ca o beție. Dacă urmărești și citești ce ți se oferă afli multe. Dacă ți se aduc și probe, atunci poți face analize cât de cât corecte. Iar la Nicușor Dan ies în evidență foarte multe lucruri ciudate.

Devine o evidență faptul că Nicușor Dan nu are chef de primărie. Nu are cum ajunge la primărie. Cu toate sondajele false aruncate de el pe piață, construite de o firmă care și-a schimbat și proprietarul - are proprietar bulgar -, și ideologia - nu mai este democratic europeană, a devenit „democratic-rusă”. Nicușor Dan vrea să profite de notorietatea pe care o va obține în București cu aceste alegeri pentru a ajunge mai ușor în Parlament cu partidul lui, Uniunea Salvați Bucureștiul, partid ce va avea imediat un congres în urma căruia din partid local va deveni unul național. Internetul mă ajută să spun că aceasta este calea pe care va merge Nicușor Dan (asta este sarcina lui de serviciu !), foarte mulți internauți de prin țară adoptând sigla „salvați Bucureștiul” deși nu au treabă cu capitala. Probabil că nucleele viitorului partid „Uniunea Salvați România” sunt deja formate, sunt persoane în localitățile mai mari care le-au format și așteaptă congresul „izbăvitor” pentru a ieși la iveală. Un scor bun în București a lui Nicușor Dan și a echipei lui de consilieri, inclusiv la sectoare, ar fi „mărgica” cu care Pippidi ar atrage viitorii membri ai partidului. Circul din această campanie făcut de Nicușor Dan va fi reluat imediat după data de 5 iunie. Sponsorii cu interese financiare și anti-statale din spatele lui Nicușor Dan nu iartă. Cer rezultate și obligă la muncă multă. Dacă este obligatoriu ca unii să mănânce căcat, trebuie să îl mănânce.

Robert Turcescu are un rol asemănător cu al lui Nicușor Dan. Trebuie să atragă electorat pentru PMP. Pentru Traian Băsescu. PMP are nevoie de vizibilitate. Stă într-un con de umbră care se agravează pe zi ce trece. Mereu și mereu este măsurat de la 4% în jos. Mai grav, timpul trece iar membrii PMP vor fi tentați să plece la partidele care au performanță.

Robert Turcescu și PMP luptă pentru același bazin electoral țintit de Nicușor Dan și USB în București și în țară. Nicușor Dan susținut de Alina Mungiu Pippidi și ONG-urile conduse de ea a luat fața PMP. Turcescu rămâne în urmă. Vom vedea și la vot cum se va poziționa.

PMP și USB, pentru motive diferite, sunt partidele care îi vor da, posibil, lui Firea siguranța locului nr. 1 la alegeri. Posibil.

Nu este exclus ca „votul util” să învingă și Bucureștiul să redevină un oraș anti-PSD cum a fost ani de zile. Bucureștiul are varianta bună la PNL, Cătălin Predoiu fiind soluția corectă, soluția cea mai bună, soluția cost/beneficiu cea mai atrăgătoare. La restul, costurile sunt foarte mari iar beneficiile sunt aproape inexistente. Mai ales la PMP, USB și alte variante. Alegând PSD, bucureștenii vor accepta să dea „taxă de protecție” grupurilor mafiote care însoțesc acest partid, la fel cum au dat și până acum. Taxe de protecție scoase în evidență de rapoartele Curții de conturi, multe milioane și milioane de euro care au burdușit buzunarele politicienilor PSD aflați la conducerea primăriilor dar și buzunarele sponsorilor lor. DNA, DIICOT și instanțele de judecată confirmă zi de zi fraudele la care s-au complăcut liderii PSD pe oriunde au activat ca aleși ai cetățenilor sau ca funcționari publici ori salariați bugetari. Catastrofele din sistemul de sănătate scoase la iveală în aceste zile de procurori cu ajutorul presei (uneori !) sunt urmare a politicilor duse de membrii sau simpatizanții PSD, sunt o urmare a corupției pe care PSD a acoperit-o sub toți miniștrii lor.

Cătălin Predoiu este, de departe, soluția cea mai bună. În interviul dat ziare.com se vede clar că PNL vrea să poarte o altfel de campanie, vrea să se prezinte altfel electoratului bucureștean. Se vede că PNL a eliminat dintre foștii consilieri pe majoritatea. PNL a învățat din experiențele nefericite pentru partid privind consilierii de la Consiliul General aflați în dosare de urmărire penală, cu cei de la Consiliul Sectorului 1, cu alții care au fost la celelalte consilii de sector. Peste 80% dintre consilierii propuși de PNL sunt tineri, sunt membri ai organizațiilor de femei, sunt noi în astfel de funcții fără a fi însă noi în politică. Este o informație de valoare. Este un rezultat al reformei.

Cătălin Predoiu mai atrage atenția asupra unei situații clare. Finanțarea campaniei se face doar cu contribuțiile candidaților. PNL nu a primit finanțare de la societăți comerciale, alte persoane interesate. PNL nu are obligații față de investitori străini de partid. Cazul lui Ludovic Orban a făcut ca PNL să sufle și în iaurt.

Cât privește cazul lui Ludovic Orban, cunoscând cine este denunțătorul, știind cine sunt unii dintre susținătorii (posibili membri) ai USB mă întreb, nu dau cu parul, nu cumva Tiberiu Urdăreanu, patronul UTI, este un jucător al clicii adunate de Alina Mungiu Pippidi pentru susținerea lui Nicușor Dan ? Întreb, ca omul.

Caracterizez campaniile PNL și PSD ca fiind pragmatice. Cele două partide vor cu adevărat puterea. Au cu cine să o facă. În această campanie, în aceste alegeri, caracterizez USB și PMP de fariseim. Fariseismul lor avantajează PSD și grupurile de interese din spatele Gabrielei Vrânceanu Firea.

Este, mai mult decât evident, intenția unui grup româno-ruso-etc. de a cuceri, treptat, putere politică în România pentru alte interese decât ale statului român. Sunt grăbiți. Politica de astăzi a României, o politică care duce la stabilitate și un control al mișcărilor strategice în spațiul sud-est european împreună cu NATO și UE nu este bine văzută de cei care sprijină, prin diferite mijloace (inclusiv financiare), grupul sau grupurile adunate în spatele lui Nicușor Dan și USB. Marea diferență între USB și restul celor care se angajează în bătălia electorală este lipsa patriotismului. Nicușor  Dan și „ai lui” nu reprezintă interese românești, nu au intenția de a da ceva românilor, au doar intenția de a se scoate pe sine în evidență și a pune soarta unei țări în mâinile unor ONG-uri susținute financiar din fonduri dubioase ale unor entități străine. Ce vedem astăzi în spatele lui Nicușor Dan este doar vârful aisbergului. Marea masă a monstrului se află bine ascunsă. Este ascunsă în negura afacerilor negre ale unor „strategi” economici mondiali care au un sigur dușman: statele stabile politic, economic, militar și din punctul de vedere al securității. Sunt cei care promovează lipsa ideologiilor politice, lipsa identității naționale și culturale în substanța popoarelor, sunt mondialiștii, sunt libertarienii. Sunt cei care nu au nevoie de state. Le împiedică în afacerile necurate pe care le fac. Aceștia subvenționează, cu predilecție, ONG-urile anti-statale, cum sunt cele conduse de Alina Mungiu Pippidi.

Azi vor obține puțin, prin Nicușor Dan, mâine vor obține mai mult dacă Nicușor Dan și ai lui „năpârlesc” și se transformă în partid național și ajung în Parlament iar poimâine pot destructura statul Român pentru a permite schimbarea de forțe în sud-estul Europei în favoarea Rusiei care le permite dezmățul financiar.

Bucureștiul poate avea o conducere liberală, în sensul adevărat al cuvântului, o conducere pliată pe democrația europeană a cărei parte suntem sau poate reveni în mâna ciumei roșii, condusă de PSD.

Un fel de evaluare a candidaților a celor de la Inițiativa România

Am văzut articolul de la HotNews și am fost curios. Am făcut bine. Cei de la Inițiativa România au făcut o treabă bună. Au adunat date despre candidați și permit, prin intermediul comparatorului platformei on-line compararea candidaților. Le apreciez efortul, le apreciez inițiativa, este singulară.

Am ales să compar pe Cătălin Predoiu, Gabrieala Vrânceanu Firea Pandele, Nicușor Dan, Robert Turcescu. La restul nu m-am băgat. După confruntarea de aseară de la TVR, nici atât.

Se poate spune, la un moment dat, că am comparat pe Robert Turcescu cu ceilalți degeaba. Este un sâmbure de adevăr aici. Normal ar fi trebuit să compar doar pe Cătălin Predoiu și pe Gabriela Vrânceanu Firea Pandele. Singurii candidați care au în spate un bazin electoral semnificativ. Alegerea mea are un sens. Firea este candidatul care adună voturile stângii, aici bag și ALDE, UNPR pe lângă PSD. Adrian Severin este un candidat degeaba.  La fel ca partidul înființat de Vanghelie. Un partid degeaba, un partid născut din dorința de răzbunare a lui Vanghelie pe actuala conducere a PSD. Dreapta este divizată. De o parte este PNL, de altă parte sunt cetățenii cu drept de vot anti-PSD pe care și-i dorește Nicușor Dan iar ceva mai încolo sunt votanții lui Băsescu și Udrea care sunt reprezentați de Robert Turcescu. Votanții ALDE nu sunt de dreapta deși în rândurile lor sunt și excepții, alegerea ALDE sau a candidatului propus de ALDE este o sancțiune pe care ei, votanții, vor să o dea PNL pentru că ... sunt mai multe aici. De la acuzația că a renunțat la Crin Antonescu, la cea că  îl susține pe Klaus Iohannis și, cel mai grav în mintea lor, că a fuzionat cu PDL formând un nou partid care a preluat activul și pasivul ambelor partide (potrivit legii !) etc. Prin atitudinea lor, votanții ALDE devin susținători ai socialiștilor, chiar dacă au lucrat, au activat ani de zile împotriva FSN, PD, PDSR, PSD. La fel sunt tot felul de „răzvrătiți” din PNL care au ales să atace PNL exact în momentele în care PNL are nevoie de unitate. Dar asta este viața.

Cât privește alegerea lui Nicușor Dan pentru comparare, este determinată de mesajele date de acesta, foarte activ în mediul on-line și foarte „apreciat” de o anumită parte a electoratului mai înclinată către aventuri politice - ceea ce fac ei este de natură politică chiar dacă ei susțin că nu -, aventuri de genul curentului hippy din anii '60. Stimulați de o propagandă anti-sistem a așa numitei intelectualități formate în jurul unor „înțelepți ai neamului”, mișcarea vine să nege ordinea de drept așa cum este ea prevăzută în Constituție. Mișcarea vine să nege dreptul cetățenilor de a se asocia în formațiuni politice pentru a-și apăra interesele de natură democratică. Unii vor socialism, alții vor liberalism, alții vor creștin-democrație, alții vor comunism etc. Ei bine, activiștii anti-sistem nu vor așa ceva. Nu este de neglijat ceea ce portalul ne spune la „controverse”. Nicușor Dan a făcut o declarație în anul 2000, într-un articol în Dilema Veche, în care critica „valorile liberale ale occidentului”, declarându-se, printre altele, împotriva manifestărilor publice ale minorităților sexuale. Eu ași adăuga aici și afirmațiile lui la întâlnirea de la Grupul de Dialog Social unde a fost ferm în negarea oricărui scop politic a acțiunilor lui. Afirmații care neagă pur și simplu o știință, știința politicii, o practică de guvernare în oricare stat din lume, practica politică care este modul de a guverna destinele unei societăți. Pentru mine este fantastică o astfel de abordare și o astfel de ofertă. Trebuie însă să recunosc faptul că în democrație trebuie să accept dreptul fiecărui om de a avea o viziune, o părere, o orientare. Îmi doresc însă ca cetățenii Bucureștiului să nu aleagă anarhia, pentru că Nicușor Dan este, de fapt, exponentul anarhiei, cel mai bine poziționat în rândul anarhiștilor care vor să fie băgați în seamă.

Parcurgând textele oferite de candidați, pe domenii, există o imagine generală care are tendința să se formeze. Robert Turcescu nu a avut timp să își formeze o viziune privind guvernarea Bucureștiului, are câteva teme pe care le anunță fără a intra în detalii. Fiind exponentul PMP, al partidului lui Băsescu, ar fi trebuit să aibă, doar este vorba despre un partid politic care își dorește să guverneze. Ei bine, nici PMP se pare că nu are o idee cum să guverneze. Nici în București și nici în alte localități. Nu are cu cine. Nu are cine să dea o viziune, o orientare politică. Memoria îmi spune să mă duc la niște afirmații ale lui Băsescu, afirmații care ne spun că PMP nu are o doctrină politică, Băsescu considerând că doctrinele politice nu mai sunt de actualitate, că sunt de domeniul trecutului și că PMP, sub conducerea lui, va activa ca un partid al oportunităților economice, sociale, financiare etc. Pe undeva, Băsescu promovează anarhia. De aici ajung la concluzia că influența Alinei Mungiu Pippidi, marea anarhistă sponsorizată de globaliștii mondiali, a rămas, de sămânță, în mintea lui Băsescu (Pippidi se lăuda în România Curată că la începutul mandatelor lui Băsescu ea a fost cea care i-a făcut programul de guvernare prezidențial). Robert Turcescu nu are ce oferi la aceste alegeri. Faptul că visează la ceva, faptul că fabulează cu niște concepte, nu este suficient. Turcescu nu are idei privind „tehnologizarea instituțiilor”. Va face reforme. Mulțumesc. Voi construi case pe lună, este bine așa ?!

La Nicușor Dan avem o imagine diferită. Are niște oferte. Le pot spune, fără a greși, că sunt strict personalizate. Propune, nici mai mult și nici mai puțin o administrație informatizată. El vede în fața lui doar pe „homo informaticus”, nu îi vede și pe cei care se descurcă mai greu cu mijloacele tehnice moderne. Practic, nu vede populația Bucureștiului. Nu o cunoaște. Se adresează, exclusiv, celor care folosesc tehnologia informatică. Este adevărat că bucureștenii au telefoane mobile, de al cel cu țâța'n gură până la cel cu barba sură. Este adevărat că în casele bucureștenilor sunt multe calculatoare. Este însă și mai adevărat că aceste mijloace sunt folosite pentru cu totul altceva decât pentru contactul cu viața administrației publice locale. Adăugând la această viziune de domeniul SF și informațiile destul de ciudate privind domeniile de interes public care au în centru lor viața lui Nicușor Dan și diferitele lui poziții față de problemele comunității am ajuns la concluzia, cel puțin eu, că Nicușor Dan vrea să înființeze o nouă religie, o nouă biserică. Biserica nu este chemată să facă politică, ea sprijină însă puterea politică. La fel ca o biserică, Nicușor Dan oferă „mântuirea” administrativă. Este caraghios, după părerea mea. Cât privește „tehnologizarea instituțiilor”, Nicușor Dan promite elemente de sistem care deja funcționează, nu doar la primăria capitalei ci și la primăriile de sector. Singura lui contribuție posibilă, de va ajunge primar general este că va „impune” primăriilor de sector (deci o centralizare) „ghișeul unic”. Acesta există, se modernizează în funcționare însă vine de la nivel guvernamental.

Gabriela Vrânceanu Firea are cea mai amplă scriere cu privire la administrație. Sincer, foarte sincer, este o adevărată „operă” copy-paste. Cine citește, va avea „plăcuta” surprindere să constate că este programul „general” al PSD de guvernare din care au fost extrase și cumva, completate, elementele care țin de București ca centrul administrativ al țării. Nu este ceva pentru București, în mod special. Este ceva mai mare unde Bucureștiul are un rol. Nu ar fi rău, dacă nu ar fi pe lângă obiectivul de administrare al Bucureștiului. Nu ar fi rău dacă nu ar urmări glorificarea PSD. Nu ar fi rău dacă ar avea ceva libertate pentru administrarea Bucureștiului, ceva care să permită Bucureștiului un anume grad de independență administrativă. Sunt expresii în programul lui Firea care leagă Bucureștiul de voia ministrului de finanțe, de voia prim-ministrului, de voia altor miniștri. Bucureștiul nu este văzut ca o entitate socială majoră ci ca un bazin electoral. Din programul oferit de PSD dispare independența administrativă a Bucureștiului. Cumva, independența mimată a lui Sorin Oprescu este eliminată. Aventurile edilitare ale lui Oprescu sunt eliminate. Este eliminată și vorba bășcălioasă a lui Oprescu și ni se oferă vorba încrâncenată a lui Firea. Bășcălia, miștocăreala lui Oprescu avea rolul de a mai atenua controversele. Cu Firea, ni se propune un război de uzură. Un război de hărțuire împotriva tuturor celor care au de gând să gândească cu propriul cap. Programul lui Firea și al PSD ne propune, nici mai mult și nici mai puțin recentralizarea socialistă a administrației publice. O întoarcere la socialismul biruitor la orașe și la sate. Semnificativ, în mod deosebit, Gabriela Vrânceanu Firea de la PSD nu are nici o vorbă despre „tehnologizarea instituțiilor” ! Absolut nici o vorbă ! Programul PSD pe care Firea îl girează nu ne spune nimic despre evoluția Bucureștiului în domeniul IT sau cu folosirea mijloacelor IT cele care au o contribuție majoră la PIB-ul României. Programul PSD girat de Firea nu vede societatea în evoluție, nu vede capitala în evoluție, nu vede viitorul Bucureștiului. Nu au capacitatea să îl vadă. Mai mult, nu este exclus ca electoratul PSD și al lui Firea să fie incapabil să înțeleagă ce înseamnă „tehnologizare”.

Programul propus de Cătălin Predoiu are o altă orientare politică. Bucureștiul este văzut ca o capitală descentralizată administrativ, este văzut ca partener al Guvernului. Bucureștiul capătă o identitate socială, politică, economică, financiară chiar, științifică, culturală. Predoiu propune un București lider administrativ, un București care să stimuleze alte orașe mari din țară să devină competitoare economice, culturale ale capitalei. Cătălin Predoiu vine cu viziunea concurenței administrative. Față de propunerile celorlalți, Predoiu vede un București care își dezvoltă identitatea culturală nu este doar un reprezentant cultural al țării în fața celor din afară. Programul lui Predoiu este o propunere a descentralizării administrative, în spiritul înaintașilor liberali însă fără a copia erorile lor în Legea Bucureștiul din anului 1926. Administrația trebuie să fie cât mai aproape de cetățean, administrația este de fapt „slujbașul” cetățeanului. Predoiu aplică și pentru informatizarea administrației publice însă nu elimină, cum face Nicușor Dan, componenta umană, componenta relației directe între funcționar și cetățean. Nu o elimină pentru că nici o măsură de organizare și practică administrativă nu trebuie luată cu eliminarea unei părți a cetățenilor comunității. Predoiu nu oferă „de pomană”, așa cum face Gabriela Vrânceanu Firea Pandele în programul său - este imposibil ca administrația să se ocupe de problemele celor care nu reușesc în demersurile lor sociale, profesionale sau de altă natură. Citind ce spune Firea (sau PSD) în programul prezentat, mă mir că nu a promis că primăria se va ocupa și de mariaje, ca instituie de intermediere matrimonială. Aceasta este impresia mea. Asta este. Cât privește „tehnologizarea instituțiilor”, Predoiu are viziune. Față de ceilalți are viziune și chiar vine cu ceva nou, posibil. Nu povești vânătorești ca la Nicușor Dan. Deși ambii vorbesc despre relația cu cetățenii, probleme cetățenești reale se găsesc doar în propunerea lui Predoiu. Propunere care are în vedere viața de zi cu zi nu „voaierism-ul administrativ” pe care îl promovează fixist Nicușor Dan (nu toată lumea știe să citească un contract, majoritatea bucureștenilor sunt puțin interesați să urmărească evoluția unui contract, majoritatea bucureștenilor nu au habar de procedurile specifice diferitelor contracte).

Platforma asta este interesantă. Mă voi uita și la sectoare. Voi avea și acolo ce vedea. Pentru mine este foarte, dar foarte important să văd ce este la Sectorul 3. Știu că platforma nu dă voturi. Puțină lume se uită la informațiile oferite de această platformă. Publicul ei este, de la început, limitat. Este o platformă pentru politicienii care vor să facă performanță, aceștia sunt, din nefericire, puțini.

Între util și inutil. Bucureștiul va alege între PNL și PSD. Nu altfel.

Mai sunt 17 zile până la votare. Fără a exagera, „bătălia” se duce între partidele mari: PNL și PSD. Atât la primăria capitalei cât și la primăriile de sector. Nu doar primarii sunt importanți, sunt importante și consiliile locale. Foarte importante. Deosebit de importante. Ele asigură primarilor posibilitatea de a pune în operă programele cu care se angajează.

Așa ajungem la titlul pe care l-am pus. Campania electorală este dusă între limitele a ceea ce poate fi util sau inutil. Liderii campaniei sunt candidații PNL și ai PSD. Place sau nu, așa este.

Dacă vor câștiga campania candidații PNL, Bucureștiul va avea o guvernare liberală la primăria generală și guvernări liberale la sectoare legate organic de programul de guvernare a Capitalei, program disponibil tuturor cetățenilor care au curiozitatea să îl citească (aici). Dacă vor câștiga candidații PSD, atunci vom avea, în continuare, o guvernare PSD. Dacă vom avea un talmeș-balmeș, adică vom avea „câștigători” de la mai toate partidele, Bucureștiul se va dezvolta aiurea. Cum este acum.

UTÍL, -Ă, utili, -e, adj. Care poate servi la ceva, care este folositor, necesar.

INUTÍL, -Ă, inutili, -e, adj. Care nu este folositor, care nu este util, care nu servește la nimic; nefolositor, neutil. ♦ (Adverbial) De prisos, zadarnic, fără folos, degeaba.

Indiferent cum este apreciat, ca persoană, un candidat, când ajungem la folosul comunității aprecierea se cuvine a fi „reevaluată”. Este frumos, deștept, inteligent, are ținută, are umor, are înțelepciune, are tot ce îți dorești să vezi la o persoană însă aici, în administrația publică locală nu este suficient. Se pot supăra unii pentru această lipsă de suficiență pe care o declar însă ea are în vedere interesul general. O primărie, un consiliu local nu este un loc pentru o paradă a modei sau un loc în care se desfășoară o competiție „cine știe câștigă”. Este un loc în care se hotărăsc destine sociale, un loc în care comunitatea locală își hotărăște viitorul, nivelul de viață, siguranța vieții, siguranța educației și a sănătății, siguranța proprietății etc.

Să fie clar, un candidat, fie el la primărie, fie el la consiliul local, nu se prezintă doar pe sine ci oferă o capacitate și o competență de a rezolva problemele comunității locale în organismele de conducere comunitară în numele și pe seama unei organizații politice. Are o susținere politică, este sprijinit de un partid politic.

Unii candidați se folosesc, ipocrit, de mesaje anti-politice. Candidând, culmea, în numele unor partide politice.

PARTÍD, partide, s. n. Grup de indivizi asociați în vederea apărării unor opinii sau interese comune. ◊ Partid politic = organizație al cărei scop este câștigarea controlului asupra aparatului de conducere.

Un partid este, până la urmă, o organizație a comunității locale. Comunitate care se poate organiza sub forma partidelor politice, a unor ONG-uri, a unor sindicate etc. Partidul politic însă, are ca scop să câștige conducerea administrației locale pentru a promova opiniile și interesele care au adunat sub același drapel politic pe membrii societății. Cu cât este mai mare, are mai mulți membri din rândul cetățenilor comunității, cu atât are mai mari șanse să câștige dreptul de a conduce societatea. Iar asta este democrația. Celelalte forme de organizare ale membrilor comunității au alte scopuri. Protecția unor categorii profesionale, protecția unor persoane defavorizate, promovarea unor idei noi - protecția mediului, dezvoltarea durabilă, prevenirea abuzurilor față de persoanele defavorizate etc. Interesele celor care adoptă alte forme de organizare socială pot face și, mai nou, fac parte din programele politice ale partidelor, programul politic fiind, de fapt, un program de management al administrației locale. În limitele impuse de lege, normal.

Accept faptul că la alegeri pot candida toate persoanele care doresc să guverneze localitatea, toate partidele care își propun să câștige controlul asupra aparatului de conducere local, orice persoană. Nu sunt de acord cu ideile ipocrite. Ilogice.

Alina Mungiu Pippidi care conduce niște ONG-uri are ideea, de mai mulți ani, de a înlătura partidele de la conducerea comunităților pentru a le înlocui cu „societatea civilă”. Este o idee „creață”, mai aproape de demență. Este anti-constituțională. Este împotriva unui principiu constituțional de organizare și funcționare a statului. La art. 8 alin. (2) din Constituție se prevede că „Partidele politice se constituie și își desfășoară activitatea în condițiile legii. Ele contribuie la definirea și la exprimarea voinței politice a cetățenilor, respectând suveranitatea națională, integritatea teritorială, ordinea de drept și principiile democrației”.

Nicușor Dan este port-drapelul opiniilor și intereselor persoanelor care s-au adunat în spatele Alinei Mungiu Pippidi. De fapt, Nicușor Dan este reprezentantul celor care neagă principiile statului de drept român, așa cum sunt ele înscrise în Constituție. Nicușor Dan neagă dreptul cetățenilor de a avea opinii și interese comune în interiorul unor partide politice. Culmea, Nicușor Dan neagă politica dar se angajează și cere votul cetățenilor pentru a face politică.

POLÍTIC, -Ă, politici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Știința și arta de a guverna un stat; formă de organizare și conducere a comunităților umane, prin care se menține ordinea internă și se garantează securitatea externă a comunităților respective. ◊ Expr. A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului. ♦ Suprastructură a sistemului social, incluzând conștiința politică, relațiile politice, instituțiile și organizațiile politice. 2. Tactica, strategia, metodele și mijloacele folosite de organele puterii în vederea realizării obiectivelor fixate; ideologia care reflectă această activitate. 3. Fig. Dibăcie, abilitate în atingerea unui scop. II. Adj. 1. Care aparține politicii (I), care se referă la politică, de politică; politicesc1 ◊ Drepturi politice = drepturile de participare a cetățenilor la conducerea treburilor statului. Nivel politic = grad de pregătire a cuiva în probleme de politică generală; orientare justă în astfel de probleme. Om politic (și, înv., substantivat, m.) = persoană care are un rol important în activitatea politică, care își desfășoară activitatea principală în domeniul politicii (I 1). ♦ (Substantivat, n.) Aspect, element politic (II 1), viață politică. 2. Care are sau care exprimă o comportare abilă; dibaci, șiret.

Cineva este ... să spunem, necinstit. Se poate aprecia că Nicușor Dan ne oferă ceva inutil. Ce oferă Nicușor Dan este în afara Constituție și a legilor. Dezbrăcat de învelișul propagandistic, avem în față doar un om orgolios, un om suferind de vanitate, un om care se vede doar pe sine negând altor oameni dreptul de a gândi, de a decide. Este nu doar un superficial (o catastrofă pentru politica unei administrații publice), este lipsit de empatie. Nu are el treabă cu problemele cetățenilor. El are treabă doar cu metode și proceduri legate de funcționarea unei administrații. El nu vede cetățeanul la capătul procedurii, el vede doar procedura și o așa-zisă eficiență a acesteia din punct de vedere statistic.

Candidații partidelor mai mici sunt mai aproape de Nicușor Dan decât cred ei. Ce oferă ei este la fel de inutil. Nu au capacitatea de a pune în aplicare ce oferă. Nu au sprijinul cetățenilor comunității pentru a pune în practică toate ideile interesante pe care le promovează. Nu au pentru că majoritatea ideilor există deja în programele celorlalți candidați la conducerea politică a comunității locale.

Foarte bine observa un prieten de-al meu că toți candidații au cam aceleași probleme în programele cu care concurează. Diferența este însă în modul în care acestea pot fi puse în aplicare. Iar aici se vede, deja, o diferență. Majoritatea s-au dus către efectele măsurilor aplicate până în prezent. Le critică. Critică guvernările anterioare. Timpul trece iar telespectatorul reține critica. Vorba lui Caragiale, „combate bine”. Și cu asta, ce-au făcut ? Ar spune Constantin Tănase pe scena de la „Cărăbuș”. Nimic. Absolut nimic.

Aseară, la Digi24, Gabriela Vrânceanu Firea, Nicușor Dan și Robert Turcescu „s-au înfruntat” electoral. Emisiune stearpă. Cei trei sunt de fapt aliați. Au mimat înfruntarea. Nu aveau ce înfrunta. Cineva, hâtru de felul lui, observa că cei doi „juni” au încercat să îi provoace lui Firea un orgasm. Bună glumă. Nu a mers. Firea nu era pregătită pentru ei. Aștepta, își dorea o „bălăcăreală” mediatizată la extrem cu Cătălin Predoiu. Junii Turcescu și Nicușor Dan erau acolo pentru a o sprijini în „lupta” cu Predoiu. Declinând invitația, Predoiu i-a forțat să mimeze „înfruntarea electorală”. Au mimat prost.

Emisiunea de aseară de la Digi24 a confirmat faptul că Nicușor Dan și Robert Turcescu sunt niște candidaturi inutile. Cu toată superficialitatea de care a dat dovadă Firea în expunerea sa, s-a văzut clar că este „femela dominantă”. Are în spate coaliția PSD+ALDE+UNPR. Aseară, Firea s-a uitat de sus la „pigmeii” Turcescu și Nicușor Dan. Turcescu are „viziuni”, inclusiv centralizarea excesivă a administrației Bucureștiului. Idee mai veche a lui Băsescu, promovată agresiv de Elena Udrea când se credea cea mai cea și cea mai hăis din lumea politicii, promovată de tot felul de ONG-uri cu idei curioase. Nicușor Dan și-a păstrat stilul, „reclamagiu de serviciu”. Cum va face ce explică el acolo ? Naiba știe !

Candidații PNL au deja experiența „înfruntărilor” politice din această perioadă. La TVR a fost „înfruntarea” între candidații la Sectorul 3. Cristina Pocora nu a participat. Pe bună dreptate. Sulfina Barbu care a reprezentat-o a trebuit să facă față atacurilor tuturor celorlalți contra-candidați. Contra-candidați inutili ! Prezența lor în platoul televiziunii a avut o singură direcție: atacul la candidatul PNL. Nu i-a interesat ce a făcut Robert Negoiță, cum este Sectorul 3, care îi sunt problemele. Interesul lor major a fost PNL.

Democrația este scumpă. Este ciudat că prețul plătit acoperă și candidaturile inutile însă aceasta este democrația.

Gargara cu pioneze băsesciană împotriva „abuzului în serviciu”.

Agențiile de presă nu mă lasă în pace. Când vreau să citesc ceva serios, agențiile îmi pun în față pe Băsescu, Udrea, Turcescu sau alte figuri dubioase ale politichiei locale. Știrile vin, nu se putea altfel, de pe Facebook.

Mediafax (aici).

Băsescu este volubil. Face gargară cu pioneze la greu. Mediafax titrează „mesaj dur transmis de Băsescu”. Fascinant ! Dur ! Oau ! Hai să văd. Aiurea. Mediafax exagerează. Ar fi trebuit să titreze „mesaj plângăcios al lui Băsescu”. Erau mai aproape de adevăr. Dar, dacă ei au alte interese, titrează ce vor mușchii lor. În ton cu titrările celor de la Gândul sau de la alte oficine „pupincuriste”.

Nu mă interesează războiul lui Băsescu cu „divizia de lichele din presă”. Este o „luptă” veche, de când Băsescu era mare „comandant” al țării iar presa formată din „lichelele de azi” nu s-a „predat”. Așa spune presa care formează astăzi „divizia de lichele”. Realitatea nu prea confirmă așa ceva dar, așa se scrie o anume parte a istoriei. În fals.

M-a interesat însă modul în care se duce lupta împotriva Justiției, mai ales, dar mai ales după ce coana Udrea a ajuns la linia de start către un penitenciar. Pentru un număr de zile sau de ani după cum va hotărî instanța de judecată competentă. Udrea a acuzat „beciul domnesc” de la Poliția Capitalei pentru lipsa condițiilor decente de detenție, apoi a acuzat procurorii de întocmirea unui „dosar politic”, apoi a acuzat „plimbarea cu cătușe” în văzul presei, a acuzat jurnaliștii, s-a eschivat fără să reușească de răspunderea ca reprezentant al persoanei juridice instituție publică, și-a acuzat prietenele că au dat-o în gât, acum se alătură unei foste prietene care acuză neclaritatea din legea penală în definirea „abuzului în serviciu”. Nu de alta, dar abuzul ăsta în serviciu are prostul obicei de a apare de unde nu te aștepți. Uite, Gabriel Oprea o ia la greu în barbă pentru abuz în serviciu în urma reclamațiilor unor funcționari publici cu statut special din MAI care au dat detalii ce nu pot fi contrazise de Oprea și aliații lor (la rândul lor inculpați !). Udrea are niște probleme asemănătoare după „Gala Bute”, cercetările arătând că nu a fost singurul abuz în serviciu astfel că cine știe ce urmează.

Băsescu, a devenit deja un obicei, preia ce spune Udrea și Bica și dă el „explicații docte”. Ca de obicei, este pe lângă. Cunoașterea dreptului este dificilă pentru cel care are înclinații către încălcarea legii. Poți cunoaște articolele de lege care te interesează, le poți spune pe de rost, dacă însă nu le pricepi, geaba munca. Așa este Băsescu. Cineva îi spune ce și cum iar el reproduce ca un papagal.

Afirmă Băsescu următoarele:

„Dacă îndrăzneşti să spui că abuzul în serviciu este greşit şi arbitrar definit în noul cod penal în condiţiile în care România a ratificat Convenţia Naţiunilor Unite Împotriva Corupţiei prin L 365/2004 (vezi art. 19) şi care conform Constituţiei prevalează, divizia de lichele din presă trâmbiţează la ordin, către popor, că eşti împotriva luptei anticorupţie”.

Hai să facem treabă cu materialul clientului. Afirmația este a fostei procuroare Bica. Preluată și rostogolită de avocata (încă !) Udrea. Acum, marinarul Băsescu îi conferă sprijinul politic. Ia să vedem ce spune Convenția ONU, în art. 19 pomenit de Băsescu:

„ART. 19
Abuzul de funcţii
Fiecare stat parte are în vedere să adopte măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infracţiune, în cazul în care actele au fost săvârşite cu intenţie, faptei unui agent public de a abuza de funcţiile sau de postul său, adică de a îndeplini ori de a se abţine să îndeplinească, în exerciţiul funcţiilor sale, un act cu încălcarea legii, cu scopul de a obţine un folos necuvenit pentru sine sau pentru altă persoană sau entitate”.

Noul Cod penal are următorul text de lege:

„CAPITOLUL II
Infracţiuni de serviciu
Art. 297
Abuzul în serviciu
(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA”.

Unde este neclaritatea ? Mai ales, unde este „inexistența infracțiunii de abuz în serviciu” în alte state ?

Mie nu mi se pare a fi ceva neclar. Am purtat o discuție cu un susținător băsescian care îmi băga în față „oricare act” întocmit de un funcționar public însă i-am arătat, dacă o fi vrut să priceapă, că legea se referă doar la actele instituției publice care au caracter public, opozabil erga omnes, care recunosc sau nu un drept cerut de o persoană fizică sau nu, care confirmă existența unui raport juridic sau o neagă. Nu orice referat întocmit de un funcționar public are caracter public. Sau orice analiză internă. Să avem pardon !

Pentru Băsescu și Udrea nu este clară cerința Convenției ONU, cerință care impune „atribuirea caracterului de infracțiune” faptelor care se încadrează în abuzul de funcție. Un abuz de funcție în administrația publică se numește, la noi, abuz în serviciu. Din textul art. 297 se desprinde clar cine poate comite infracțiunea (autor calificat), cum se produce infracțiunea (cu intenție sau din culpă !), cum se sancționează. Ce este neclar ? Nimic. Totul este corect.

Acum, trebuie să recunosc ceva. Odată, demult, am arătat că fapta incorectă comisă de un funcționar public care a depus un jurământ este o încălcare a jurământului. Nu avem sancțiune pentru încălcarea jurământului depus de demnitarii și funcționarii publici și de aceea unii își fac de cap. Este o lipsă a legilor noastre penale, civile sau contravenționale. În fine.

Cum e turcu'i și pistolul. Normal, cume este Băsescu sunt și ceilalți de lângă el, din PMP. Inclusiv Turcescu, marele politician care vrea la capitală cu idei de recentralizare a administrației publice locale. Și Udrea clama ideile lui Turcescu. Acum Turcescu le prezintă ca fiind ale lui. Dacă stau să mă gândesc mai bine, aceste idei au fost ale lui Băsescu, inițial !

Turcescu „locotenent-colonel sub acoperire” ?! Iar circ de slabă calitate.

A făcut o mărturisire pe blog. Și spovedanie, spune el. A fost pusă o imagine cu livretul militar de ofițer în rezervă. Au fost puse niște bilețele care să confirme că a primit niște bani. A mers la B1 Tv unde a recunoscut, prin spovedanie, cu multă mistică exaltată, că a fost „locotenent-colonel sub acoperire”. Reacțiile sunt de tot râsul. În special a celor i-au fost colegi. Dar și a altora.

Delirium tremens total. Unii, cei de la B1Tv și Evenimentul Zilei vor să îl scoată „erou”, un „erou” modern, un erou al luptei împotriva confiscării presei de către mogulii opoziției din anii guvernărilor Băsescu-Boc. Alții, cum este colegul lui de post Tv Radu Banciu, îl fac de rahat: „Era un om lipsit de caracter din toate punctele de vedere. De ce să ne ascundem? Ar trebui să ne bucurăm. Când un om este prins, el însuși recunoscând? Sigur că o luase un pic razna, părea dus spre o hipnoză aseară (duminică seară - nr.), asta pentru că fusese pur și simplu buimăcit probabil de revelațiile care existau la adresa lui și care l-ar fi condamnat. Eu spun că astăzi, dacă el nu se supunea acestui deal cu care a fost șantajat, astăzi era la pușcărie”. În toată presa există reacții. Cele mai multe sunt de condamnare.

Dacă leg declarația lui Banciu cu cea a lui Ponta iese un „iepuraș” la iveală. A fost prins Turcescu cu ceva meschin, ceva legat de acte de corupție pe timpul cât a fost la conducerea unor posturi radio și Tv ?! Este cineva sau sunt mai multe persoane care au decis să îi fluture pe la nas probele și să îl amenințe cu trimiterea în judecată ? Nu de alta, dar în delirul „spovedaniei” de la B1Tv individul tot îi dădea cu judecata divină și judecata unei instanțe competente (pământene, de data asta) să îl judece. Pentru faptul că a „turnat” diferitelor organe de informații sau la Cotroceni pe colegii din redacțiile prin care a umblat sau că a creat emisiuni radio și Tv după scenarii și cu teme stabilite politic sau în alt mod nu îl judecă nici o instanță. Îl judecă colegii. Frecție la un picior de lemn. Judecata în fața unei instanțe judecătorești se face pentru altceva. Trebuie să fie o cauză penală cu probe indubitabile, recunoscute de el care să îl sperie în halul în care l-a speriat. Și da, există probabil și o condiție care a favorizat spaima lui Turcescu. Cei care l-au „speriat” îi sunt „adversari”. Fie din presă, fie politici. Aici cred că exagerez. De fapt, presa este mai mult politică, el este băsist, este membru sau fost membru al PDL și acum al PMP așa că putem vorbi despre adversari politici. Nu trebuie să uit faptul că de Turcescu se leagă, cum-necum, și o afirmație a lui Băsescu care acuza, cu ceva timp în urmă pe cei din Justiție (în special procurorii) că au luat decizii în dosare sub influența unui cunoscut om de presă. O fi vrut Băsescu să lovească în procurorii care i-au arestat fratele sau care au deschis anumite acțiuni penale fără ca el, Băsescu, să fie de acord însă a dat și în omul care i-a fost credincios și care a deformat realitatea în folosul lui după cum i s-a dictat de la Cotroceni. Cea mai oribilă făcătură de presă este celebra, de acum, campanie împotriva „loviturii de stat” din 2012. Că tot sunt la acest capitol, înclin să cred că în curând vom afla și cine sunt „jurnaliștii” care au instrumentat cazul Turcescu și au obținut probele incriminatoare. Nu exclud varianta unei investigații de presă a unor jurnaliști temeinic ancorați în zona puterii. Cum ar fi cei de la Antena 3, România Tv, Jurnalul Național etc.

Ca fost ofițer activ (acum în retragere) mă irită și mă amuză, deopotrivă, declarația sau spovedania lui Turcescu. A fost „locotenent-colonel sub acoperire”. Individul este idiot. Sadea. Gradele militare sunt grade profesionale. Ele reflectă o anume cunoaștere, experiență, vechime în muncă și permit alegerea unui militar pentru îndeplinirea unei funcții de comandă sau execuție în cadrul sistemului din care face parte. Funcțiile în sistemul militar și în toate sistemele publice sunt condiționate de un nivel, oarecare, al gradului profesional a celui care ocupă funcția sau urmează să o ocupe. Așa cum sunt gradele profesionale în sistemul de învățământ, în sistemul de sănătate, în cercetare științifică, în oricare altă profesie care se respectă, așa sunt și gradele profesionale în armată sau în sistemul funcționarilor publici cu statut special. Gradul profesional este protejat, prin lege, ca un drept de proprietate. Persoana care a obținut un grad profesional are dreptul să îl poarte chiar și după încetarea activității profesionale. Pe timpul activității într-o instituție sau o societate comercială, gradul profesional este însoțit de o anume valoare, materializată în venitul profesionistului precum și în alte avantaje oferite potrivit legii. După cum s-a exprimat idiotul de Turcescu, înseamnă că putem avea sub acoperire tot felul de grade profesionale. De ce nu ?! Cercetător științific gardul I sub acoperire, conferențiar sub acoperire, judecător de CA sub acoperire, procuror DNA sub acoperire, inginer tehnolog sub acoperire, secretar II la Ambasadă sub acoperire etc.

Pe de altă parte, instituția „ofițerului sub acoperire” este altceva decât a arătat sau a lăsat Turcescu să se înțeleagă. Persoana care îndeplinește o astfel de misiune, pentru că este o misiune și nu un grad profesional, este în mod obligatoriu legată de o instituție publică, fie ca angajat fie în calitate de colaborator apropiat, o instituție din sfera puterii publice. O putere cu atribuții speciale de constatare și prevenire a actelor și faptelor cu caracter infracțional care pot afecta securitatea națională și ordinea publică. Sub acoperire mai sunt spionii, însă ei nu lucrează pe teritoriul statului care le-a dat misiunea decât în cazuri cu totul și cu totul excepționale și numai în legătură cu persoane care au altă cetățenie și care desfășoară activități ostile statului român. În fine, având în vedere aceste considerente, Turcescu nu putea fi „ofițer sub acoperire”. Putea fi doar un turnător. Activitatea lui nu s-a desfășurat în mod conspirat. A fost la vedere. A fost în cadrul profesiei sale, s-a referit la colegii săi, la angajații săi, la persoanele cu care, în calitate de jurnalist, a intrat în contact. Problema nu este acum turnătoria, reprobabilă dacă nu a avut rolul de a proteja statul român în sine, ci faptul că a fost un multiplicator de mesaje care nu aveau nici o legătură cu protecția statului. Mesaje care nu au fost rodul unei activități jurnalistice ci propagandă politică ordinară a unei formațiuni politice (care este de interes privat !). Mai mult, prin declarația lui a lăsat să se înțeleagă că acțiunile lui „jurnalistice”, inclusiv campaniile furibunde împotriva opozanților lui Traian Băsescu au fost, de fapt, acțiuni politice ale unui serviciu de informații ! Din acest motiv apar ca ciupercile după ploaie semne mari de întrebare. Cine este autorul campaniei politice „suspendarea lui Traian Băsescu în 2012 a fost o lovitură de stat” ?! A fost găselnița lui Băsescu și a slugilor lui de la Cotroceni, a fost găselnița PDL sau a fost punctajul unui serviciu de informații  din România ?! Dacă a fost punctajul unui serviciu de informații, atunci treaba nu este gravă, treaba este deosebit de gravă. Înseamnă că un serviciu de informații s-a apucat să facă politică, înseamnă că trăim într-un stat polițienesc. Înseamnă că acțiunile noastre politice în baza Constituției și a legilor în vigoare sunt o joacă de copii din moment ce decizia o ia un serviciu de informații.

Înclin să cred, pentru sănătatea democrației în România, că Turcescu a fost un turnător cretin, un multiplicator de mesaje politice cotroceniste și că nu are nici o legătură cu un serviciu de informații român. Nu este exclus ca un individ oarecare dintr-un serviciu de informații să fi lucrat cu Turcescu, prin depășirea atribuțiilor de serviciu, din exces de zel, dar asta nu înseamnă că serviciu de informații este ceea ce lasă Turcescu să se înțeleagă.

Dacă însă Banciu are dreptate, atunci mă aștept să văd o acțiune la o instanță de judecată unde Turcescu este învinuit pentru acele fapte de corupție ce se ițesc de după perdeaua zvonurilor.

Unificarea dreptei este un mit. Care dreaptă ?

Aseară, la B1Tv, la emisiunea lui Turcescu - „Sub semnul întrebării”, Crin Antonescu și Klaus Johannis au dărâmat mitul „unificării dreptei” atât de drag lui Turcescu și apropiaților lui Traian Băsescu.

Crin Antonescu a fost clar:

„Cred că experiențe de tip hai să construim o coaliție împotriva unui partid dominant a trecut. Problema e dacă societate politică și românească poate alege un alt președinte decât reprezentantul PSD-ului. Trebuie plecat de la candidați în jurul cărora se strâng oameni, fără coaliții. E nevoie de cooperea de forțe anti-PSD. Se conturează o astfel de colaborare cu PMP, PPDD și PDL. Ne putem aduna în jurul unui om, în jurul unui proiect, unui gest politic, unui moment politic”. Cotidianul - aici. B1Tv - aici.

„Problema care se pune în toamnă este dacă societatea politică și civilă românească poate alege un alt președinte decât reprezentantul PSD-ului, că e el Victor Ponta sau nu, dar va fi Victor Ponta, am spus-o demult. Eu cred că de data asta va trebui proiectat totul de la oameni, candidați în jurul cărora se strâng sau nu forțe politice, grupuri politice, fără a mai instituționaliza tot felul de alianțe, cu noi negocieri, cu noi protocoale. (...) A doua variantă este cu totul diferită și presupune o cooperare între forțe de dreapta sau de opoziție sau anti-PSD, în anumite împrejurări și în anumite momente din viața parlamentară, din viața publică. Iată, deja că se conturează pe inițiativa noastră de moțiune de cenzură o astfel de colaborare și cu PP-DD și cu PDL și cu PMP, care nu a necesitat niciun fel de coaliție, niciun fel de tratative. Deci, ne putem aduna în jurul unui om înt-o împrejurare și nu definitiv, ci în jurul unui moment, în jurul unui gest politic”. Agerpres - aici.

Să ne amintim faptul că alianțe politice împotriva unui partid dominant - cu apucături de partid stat -, au fost în 1996 și în 2004 împotriva PSD (sub diferitele lui denumiri) și în 2012 împotriva PDL. În 1996 a fost CDR, în 2004 a fost Alianța „DA” iar în 2012 a fost USL. Toate alianțele au ajuns la guvernare și s-au destrămat aproape imediat. În alianțele contra PSD, turbulentul a fost PD. După alianța CDR, PNȚCD a dispărut de pe scena politică. După alianța „DA”, Băsescu a vrut să scoată PNL de pe scena politică. În alianța USL turbulentul a fost PSD. Concluzia ? Ce naște din pisică, șoareci mănâncă. Urmașii FSN (PSD și PDL) au avut și au mereu și mereu dorința de a acapara mai multă putere cu nerespectarea contractelor politice asumate.

Pe timpul CDR nu doar PD a dorit mai multă putere. PNȚ-ul a jucat la fel de necinstit față de partenerii de alianță, încercând la rândul lui să cucerească întreaga putere. Rezultatul a fost trist. PNȚ-ul a ieșit de pe scena politică iar PD-ul a rămas un partid „minor”. Luptele interne din CDR au dus la câștigarea fermă a alegerilor de către PSD și ajungerea la guvernare a cabinetului condus de Adrian Năstase. Tot acele lupte interne au dat aripi PRM-ului lui Vadim Tudor care a ajuns la 25% ! Ba, mai mult, Vadim Tudor a ajuns în turul II la prezidențiale cu Ion Iliescu obligând ieșirea la vot în favoarea lui Iliescu chiar și a adversarilor săi politici. Ar fi fost de groază să fi avut ca Președinte al României pe Vadim Tudor.

Alianța „DA” a câștigat alegerile pentru că lumea nu a mai dorit PSD-ul și pe Adrian Năstase. În turul II, la prezidențiale a câștigat Traian Băsescu. Judecând la rece, am ales răul cel mai mic. Ar fi fost mult mai rău să fi câștigat Adrian Năstase. Acum nu am mai fi vorbit despre pluralism politic. Am fi avut un partid unic. Cu Năstase Președinte al României ne-am fi întors la perioada dictaturii comuniste. Și în alianța „DA” am avut conflicte dure pentru putere între PD-ul condus de facto de Traian Băsescu de la Cotroceni însă formal de Emil Boc și PNL-ul condus de Călin Popescu Tăriceanu. Tăriceanu și-a folosit marea lui calitate de a fi „încăpățânat” și a se comporta de parcă ar purta „ochelari de cal”. Dacă Tăriceanu ar fi renunțat la funcția de premier, Teodor Stolojan ar fi revenit în fruntea PNL, ar fi devenit premier și ar fi desființat PNL prin absorbția acestuia în PD-ul lui Traian Băsescu. Încăpățânarea lui Tăriceanu susținută de opoziția fermă a liberalilor împotriva dispariției partidului a salvat PNL-ul. Îmi amintesc că prin primăvara lui 2005 Emil Boc și PD-ul au dat un ultimatum PNL privind stabilirea unei date precise privind procesul absorbției. Se pare că a fost o înțelegere inițială a lui Stolojan și Stoica cu Băsescu privind absorbția PD în PNL, acum Băsescu și ai lui doreau ca procesul să fie invers, PD să absoarbă PNL. Tăriceanu a obținut sprijinul PSD în Parlament și a dat afară de la guvernare PD-ul. PSD nu a dorit să intre la guvernare însă a asigurat sprijinul politic contra unor măsuri de guvernare și a unor măsuri guvernamentale care să le satisfacă obiectivele politice. Pe undeva, guvernarea Tăriceanu a continuat guvernarea Năstase. Atunci s-a produs marea trădare în PNL. Doi foști președinți, Teodor Stolojan și Valeriu Stoica, au părăsit PNL cu un grup mare de liberali și susținători, au înființat un nou partid politic (PLD), au obținut un succes semnificativ la alegerile europarlamentare și au fuzionat apoi cu PD formând actualul PDL.

Alianța USL a fost un eșec. Vinovatul este PSD. Clar. Mișcările politice ale celor din PSD, mai pe față sau mai ascunse, au avut scopul de a sufoca PNL și a-l transforma într-o anexă a PSD. Mi-am amintit de o declarație din 2009 a lui Geoană, când a ales să participe la guvernare cu PDL-ul lui Băsescu, în care definea ca singura forță politică de dreapta PDL-ul lui Băsescu. După câteva luni, la alegerile prezidențiale, Geoană a primit ajutorul PNL. Crudă mai este istoria asta !

Este evident că perioada alianțelor împotriva unui partid politic cu apucături totalitare a trecut. PNL a fost în toate alianțele posibile. Mereu s-a găsit un partid care să își dorească mai multă putere în interiorul alianței și să o strice. Apoi, stările politice din trecut nu mai sunt azi. Singurele partide care sunt stăpâne pe propriul destin sunt doar PNL și PSD. Traian Băsescu și-a jucat rolul până la capăt și a reușit să își distrugă propriul partid, nemaiavând partide adverse de distrus (sau nereușind să le distrugă). În perioada CDR a distrus PNȚ, pe timpul guvernării Năstase a vrut să distrugă PSD (s-a opus vehement la afilierea PSD la internaționala socialistă), de pe timpul guvernării Tăriceanu a vrut să distrugă PNL (afirma în 2005 că nu se lasă până nu duce PNL sub pragul de 5%), acum distruge PDL-ul care l-a susținut să devină ceea ce este. O catastrofă politică.

Aseară, Turcescu a încercat în fel și chip să obțină de la Crin Antonescu și Klaus Johannis o recunoaștere a „a partidelor” de dreapta „marca Traian Băsescu” și o promisiune că acestea vor fi reunite sub patronajul lui Traian Băsescu. Cel puțin la alegerile prezidențiale, aceasta fiind „dorința alegătorilor de dreapta”. Ba a încercat și o acceptare a lui Crin Antonescu de a renunța la candidatură în favoarea unui candidat stabilit de Traian Băsescu. Eu așa am simțit. Nu a primit ce a dorit.

Răspunsurile date de Crin Antonescu și Klaus Johannis au întărit declarațiile anterioare ale liberalilor. PNL este independent, este partid de dreapta, are ca adversar politic PSD, Traian Băsescu nu mai este și nu mai poate fi un competitor politic pentru PNL, celelalte formațiuni politice sunt anti-PSD sau așa se declară, pot apare, conjunctural, asocieri între PNL și alte partide politice în acțiunile PNL contra PSD și a guvernării Ponta III - cazul moțiunii de cenzură -, PNL nu se va alia cu nici una dintre formațiunile care se declară de dreapta indiferent cum se numesc ele.

Eu cred că timpul le va rezolva pe toate. După alegerile europarlamentare din această lună, după alegerile prezidențiale din toamnă, după ce vor mai trece niște luni de zile bune vom vedea ce rămâne din PDL, din PMP, din PFC din alte structuri cu pretenții de partide. PNL nu are de ce să își bage capul în jug pentru vreuna dintre ele. Experiența traumatizantă cu Traian Băsescu și partidele moșite de el a fost suficientă. Sunt nefrecventabile. Acum, PDL se luptă cu PMP. Ce va rezulta va fi tot un fel de PD băsescian. Indiferent cum o dai.

Competiția dezinformărilor. Jurnaliștii fac ce pot ... mai rău.

Aseară, la B1Tv, la Turcescu, Crin Antonescu a fost descusut ca la interogatoriu. De multe ori am avut impresia că Turcescu își dorea tare mult ca Antonescu „să recunoască că a scris Scrisoarea a III-a”.

Televiziunile și ziarele, în print sau doar on-line excelează în „informarea” pe bucăți, pe bucățele, cu deformare ...

Pe Hotnews este un text care se cuvine a fi luat în calcul pentru că este singurul coerent însă are și el prescurtările „necesare”. Iar prescurtările sunt evidențiate de alte publicații băsesciene. B1Tv are textele lui, similare cu ale Hotnews dar și cu „adăugiri” (nu dau link pentru că site vrea să mă captureze ca susținător pe fb). Evenimentul zilei și Gândul excelează în modificarea cu orice preț a sensului declarațiilor lui Crin Antonescu. Revista 22 face exact același lucru. Antena 3 la fel.

Mai toată „lumea de dreapta” din presă și „iubitorii” de liberali pun accent pe afirmația lui Crin Antonescu privind „natura sovietică a PSD”. B1Tv a fost primul care a pus gogomănia, în timpul emisiunii lui Turcescu, schimbând sensul afirmațiilor. Le iau de la Revista 22, așa, să îi bag în seamă, chiar dacă ei au ca sursă Evenimentul zilei:

„Crin Antonescu, președintele PNL,a ţinut să le amintească social-democraţilor că la ora actuală PNL este cel care ţine PSD la guvernare, dar şi că partidul condus de Victor Ponta are o natură sovietică. Antonescu a spus ca spera ca Ponta sa nu se schimbe asa cum s-a schimbat Nastase in 2004. Declaratiile au fost facute in emisiunea "Sub semnul intrebarii", moderata de Robert Turcescu”.

"Eu glumesc și unii se supără, alții, cu mai mult simț al umorului, nu, și vorbesc despre natura sovietică a acestui partid. URSS avea teriotorii imense și totuși a vurt să ia Insulele Kurile. Natura asta sovietică, cu ghilimelele de rigoare, este în natura fiecărui mare partid, inclusiv a PSD, inclusiv a PNL”.

Scopul transformării informației este unul clar. Cei mai puțin dotați de la natură vor lua informația dată de presa băsistă și se vor supăra. Cei dotați de la natură însă cu gânduri dușmănoase față de PNL și Crin Antonescu vor profita și vor băga bățul prin gard încercând să obțină starea de furie și rezultatul ei. Dușmănia față de PNL și Crin Antonescu. Cei ca mine vor încerca să atragă atenția că este doar o imagine plastică care vrea să arate o stare normală a partidelor mari, de fapt a tuturor partidelor. Natura „sovietică” este proprie tuturor partidelor. Este naturală. Este chiar necesară pentru partidele care doresc să fie forțe politice semnificative. În cursul discuției Tv este și momentul creat care justifică aprecierea. Cum vede Crin Antonescu ideea promovată cu atâta asiduitate de băsescieni și unii dintre liderii PSD ca acest partid să dea un candidat la Președinție. Iar Antonescu a spus, plastic, că unii din PSD vor mai mult decât guvernarea, pe care o au prin Victor Ponta, vor și Președinția. Simplu. Nu este jignitor, mai ales că a avut grijă să pună alături de PSD și PNL și, mai mult, a pus toate partidele care au capacitatea de a guverna. Aici intră PDL. Restul, sunt resturi. Nu au valoare.

O altă „găselniță” a presei de toate felurile se referă la o afirmație a lui Crin Antonescu referitoare la același subiect. Posibila candidatură a lui Victor Ponta la Președinție. Iar găselnița este schimbarea conținutului informației. Se înlocuiește „în” cu „din”, astfel că se speră să se transmită ideea că Antonescu bănuiește serviciile de informații că au interes în promovarea lui Ponta ca un candidat la Președinție.

„Oameni influenţi din servicii fac presiuni ca premierul Ponta să candideze la prezidenţiale, susţine Crin Antonescu. Liderul PNL a declarat, luni seară, că pe lângă presiunile din interiorul partidului pentru ca premierul Ponta să candideze la alegerile prezidenţiale, există şi un alt tip de presiuni, venite din partea oamenilor influenţi din servicii”.

„„Eu, să nu-mi cereţi detalii că eu chiar nu le am, eu cred că există presiuni şi din afara partidului, nu numai din interiorul partidului. Eu cred că există presiuni poate şi din zona unor oameni influenţi în servicii, cred. Nu acuz pe nimeni, până la urmă nu-i decât normal (...) Să candideze domnul Ponta, că aici nu se fac experimente (cu un alt candidat din partea PSD, n. r.). Domnul Ponta e un om care, fiind şi prim-ministru, arătând destule calităţi în această perioadă, e un candidat. Nu poţi lua aşa, pe oricine pe motiv că e partidul mare, partidul mare, că am văzut în 2009, un candidat destul de celebru”, a declarat Antonescu la B1 TV.

Există o oarecare diferență între mesajul jurnalistului de la Evenimentul zilei, preluat în aceeași formă și de alți jurnaliști, și realitate. Culmea tupeului. Face o afirmație care este contrazisă imediat de afirmația lui Crin din textul imediat următor.

„Oameni influenți din servicii” se referă la oamenii care sunt angajați ai acestor instituții, sunt conducătorii acestor servicii. ”Oameni influenți în servicii” sunt alții, sunt externi serviciilor însă au competențe legale de a interacționa cu aceste servicii în interesul național. Iar printre oamenii „influenți în servicii” sunt Traian Băsescu în calitate de Președinte al României, consilierul lui Fota, care participă și la ședințele CSAT în calitate de „șef al siguranței naționale”, sunt parlamentari care au atribuții de control al activității serviciilor, posibil și alții.

Afirmația lui Crin Antonescu, însoțită de acest „cred”, arată că o interpretare în sens larg a unor acțiuni ale adversarilor politici și ale unor parteneri politici duce la o astfel de „credință”. Oamenii influenți au căutat, poate au găsit, poate nu, să se folosească de informațiile deținute de aceste servicii în lupta politică cu PNL și liderul acestuia. Pentru că această informația nu poate sta singură în picioare, se cuvine a ne aminti de „coincidențele” cu procurorii care au deschis dosare penale unor liberali imediat ce aceștia erau nominalizați să candideze la un post de ministru. Și nu doar la aceștia. Așa că acest „cred” are niște „rădăcini” în comportamentul polițienesc al procurorilor.

Fugitiv am văzut, aseară, reacții la Antena 3. M-am lămurit. Au trecut de partea lui Băsescu. În parte. Sunt în aceeași oală cu B1Tv și Evenimentul zilei. Instituții media pe care mogulul Voiculescu le dorește închise ! Marele democrat Voiculescu. Antena 3 devine, pe zi ce trece, necredibilă.

Tăriceanu disidentul. La B1 Tv cu Turcescu.

După lansarea Inițiativei România Liberală pitrocită de peste un an de zile de teologul politic Bogdan Duca, adept, cel puțin din vorbe, al unui soi de conservatorism la care vrea să adauge ceva liberalism, un fel de struțo-cămilă politică, lansare la care Tăriceanu nu a fost din teamă (unii ar spune calcul politic), ieri l-am văzut pe Tăriceanu la B1 Tv. Cu Turcescu. L-am văzut în fugă. Pac-pac și am trecut la alt canal urmărind ceva mai serios, mai aproape de satisfacerea curiozităților mele.

Am găsit în „Evenimentul Zilei” o sinteză a emisiunii. Câteva vorbe au fost suficiente. Simbolistic, poporul pro-Băsescu și pro-MRU a aflat că Tăriceanu poate fi un disident al lui Antonescu în interiorul PNL. Și cu asta, ce-am făcut ?! Păi mare lucru, nu. Ce a spus ieri Tăriceanu spune de când a pierdut șefia PNL. Semn că a dorit să se păstreze pe o linie de disidență lipsită de durități pentru persoana lui. Nu a fost în ton cu Chiliman, la lansarea IRL. Nu. Dacă a urmărit să confirme disidența lui față de Antonescu, o disidență cuminte, acceptată în PNL pentru toți disidenții, a reușit. Dacă Turcescu și stăpânii lui au urmărit altceva, au eșuat.

„În PNL constat un deficit de democracție și dezbatere. Deficit de democratie pentru că în opinia mea, un partid democratic trebuie să conțină mai multe puncte de vedere, trebuie să fie un partid al incluziunii și nu al excluderii. Nu trebuie să ne mirăm că încet încet o să apară inițiative care o să încerce să facă dezbateri în afara partidului”, spune Tăriceanu.

Pe de o parte, tradițional, în PNL se exprimă mai multe puncte de vedere. Ca să ne referim la partea politică a abordării. Problema este că după ce sunt exprimate, acele puncte de vedere sunt supuse votului pentru luarea deciziei care să impună unul dintre ele. În situația în care punctul tău de vedere nu a fost votat, iar tu ieși supărat în presă să îți pârăști colegii care nu te-au susținut nu înseamnă că în PNL este deficit de democrație. Democrație, puterea poporului, se exprimă prin deciziile luate prin vot. Din moment ce o poziție politică a picat testul votului, la un moment dat, ea poate fi promovată în altă perioadă când condițiile care o pot impune îi sunt favorabile. Nu are rost dle Tăriceanu să ții active puncte de vedere care nu sunt utile. Pot duce la confuzie, pot face rău. Găselnița cu respectul față de opiniile contrare atât de clamate de unii „disidenți” care se doresc băgați în seamă are o limită. Votul pentru sau contra. Democrație înseamnă puterea majorității. Dacă apar inițiative care duc în afara partidului dezbateri politice înseamnă că respectivii nu au treabă cu partidul. Înseamnă că își doresc un partid al lor. Fie urmăresc cu totul și cu totul altceva.

„Un partid cu cât reuseste să stimuleze debazterile interne devine mai puternic și mai unit, în mod paradoxal, pentru că oamenii aia se simt părtași la luarea unei decizii. Un partid modern nu poate să meargă pe o linie dictată de o majoritate care neglijează minoritatea” a mai afirmat Tăriceanu.

Ideea asta am auzit-o mai mereu de la Duca și Chiliman. Este absolut ciudată. După această logică, dacă o majoritate alege o linie de conduită politică și administrativă organizația va trebui să o părăsească și să meargă pe linia care a pierdut la vot. Păi, să avem iertare, de ce se mai votează ? De ce mai este nevoie de toate organismele interne de conducere unde hotărârile se iau prin votul majorității ? Poate că Tăriceanu își dorește o altfel de conducere, nedemocratică. O conducere autoritaristă unde deciziile se iau de către cel care ajunge Președinte al partidului prin lupta fizică cu ceilalți candidați, într-un ring cum este cel de box. Cel care îi bate pe toți devine Președinte și ia decizii de unul singur chiar dacă ceilalți membri nu sunt de acord cu ele. Organele de conducere colective actuale vor fi alese tot în urma unor lupte fizice și vor avea rolul de a ține de urât șefului suprem în momentele de plictis ale acestuia. Din când în când pot face propuneri urmând ca șeful suprem să le valideze sau nu.

„Ce se întâmplă în PNL acum este marca prezenței la guvernare, există o anumită dedicație, preocupare pe aspectele guvernării. Foarte mulți colegi din PNL sunt convinși că cel mai important scop este câștigarea alegerilor prezidențiale. Care este avantajul dacă din 2014 dă președintele României. Este un avantaj în sensul percepției publice. Și după aceea? Ce urmează? Cel mai important este postul de prim-ministru pentru proiectele noastre”, a gândit, iar, profund ca să nu spun cu fundul, Tăriceanu.

Dacă punem cap la cap declarațiile lui Tăriceanu la Turcescu show, iese următoarea idee:

„Din cauza prezenței la guvernare, a dedicației pentru guvernare, a preocupărilor pentru aspectele guvernării, în PNL există un deficit de democrație și dezbatere care neglijează liniile politice secundare față de linia principală. Din această cauză, a guvernării, apar „minoritari” (eu le spun veleitari) care merg în altă parte, chiar la adversarii politici, pentru a discuta problemele interne ale partidului”.

Cred că am acoperit cam tot ce a vrut să spună Tăriceanu. Și cu asta ce a făcut ? Nimic. A vorbit ca să se afle în treabă și să acopere timpul de emisiune al lui Turcescu la care a fost invitat.

Logic, un partid aflat la guvernare se află în fața examenului principal pentru obținerea recunoașterii publice. Trebuie să confirme votul democratic dat de cetățeni la alegerile parlamentare. Trebuie să își îndeplinească angajamentele asumate. Așa cum au fost ele asumate la momentul votului. Nu încap alte „linii de conduită”, nu se permit schimbări în conduită care să modifice, schimbe angajamentele asumate. Ce face Tăriceanu prin astfel de exprimări duce în derizoriu însăși vocația de a accede la putere a unui partid politic. Prin aceste vorbe, Tăriceanu se pliază pe comportamentul lui Băsescu de până acum. Una promit și alta fac.

Cu timp în urmă am fost unul dintre cei care au considerat pe Tăriceanu o valoare politică și administrativă. A rămas un simbol. Cei care nu sunt atenți la ceea ce spune vor fi în continuare păcăliți de imaginea unui Tăriceanu bun guvernant, serios politic, liberal și adversar al lui Băsescu. Dacă îl iei de craci și îl scuturi bine, prin buzunare îi rămân doar niște firimituri din ce a fost dar mai ales din ce se consideră că ar fi. Este un epuizat politic. Să se ia de mână cu Patriciu care a luat-o rău razna. Averea nu ține loc de inteligență.

Băsescu își valorifică mandatele de Președinte prin Mișcarea Populară

Evenimentele se succed cu repeziciune. Pe 23 martie, convenția PDL impune președinția lui Blaga. Pe 6 aprilie, spune Blaga, vor fi aleși ceilalți conducători ai PDL. Elena Udrea, nemulțumită și rănită în orgoliul de „primă doamnă a PDL”, a contestat constant decizia convenției. La un moment dat a renunțat la contestații, nu înainte de a primi „indicația” prețioasă a lui Blaga: cine nu respectă deciziile partidului, pleacă. Așa că, Udrea a decis că nu mai pleacă și rămâne un simplu membru al partidului pentru a lupta contra USL. Hodoronc-tronc fleoșc. Numai că, decizia lui Udrea este puțin ciudată. De ce a luat această decizie ? Păi, simplu. Băsescu însuși ne-a spus aseară, la B1 (emisiunea lui Turcescu), care ar fi cauza: dacă Udrea ar fi câștigat, imaginea lui publică ar fi avut de suferit. Ca să vezi minune. Dar nu este. Este o concluzie trasă de pupincuriștii lui Băsescu de la Cotroceni, preluată de Băsescu și lansată la Turcescu. Iar concluzia a venit după ce Udrea a început să piardă, sever, din sprijinul celor care au susținut-o la convenție. Toți primarii „majori” ai PDL au afirmat că nu părăsesc partidul (normal, pentru că ar pierde primăriile iar alegerile locale anticipate ar fi dus la instalarea pe tronurile de primari a unor candidați ai USL !). Parlamentarii PDL sunt dependenți de primarii PDL și baronii locali. Udrea ... nu este printre ei. Au zis baronii locali că nu pleacă din partid, hop și Udrea nu a mai avut susținători. Simplu.

Am crezut, la fel ca mulți alții, că Udrea este „vârful de lance” al unei acțiuni băsesciene de înființare a unui nou partid, cu orientare declarată de dreapta (?!), pe care Băsescu să îl conducă din umbră, în vederea obținerii supremației pe partea dreaptă a scenei politice în lupta cu PNL. Nu este așa. Din ce se vede în media, se pare că vom ajunge la concluzia că Udrea a candidat pentru satisfacerea orgoliului propriu, susținerea ei de către Băsescu fiind o încercare disperată de a împiedica ascensiunea lui Blaga și revenirea, prin acesta, la conducerea PDL a „dinozaurilor PD”. Înclin să cred că Udrea, ca urmare a luptei din convenția PDL, a intrat în categoria „perdanților”. Iar lui Băsescu nu îi plac perdanții. Lui Băsescu îi plac doar câștigătorii. Mai puțin Blaga. Dacă însă Blaga va obține mai mult pentru PDL decât a lăsat Boc și Băsescu (acel sub 20% de la parlamentare este „creația” lor exclusivă, Blaga urmând să amplifice în public imaginea dezastrului în partid cauzat de Băsescu și Boc alături de Udrea și alții), nu este exclus ca, în viitor, Băsescu să îl curteze pe Blaga și să îl accepte ca partener. Părerea mea.

Băsescu a contraatacat pierderea PDL (alegerea lui Blaga a fost o despărțire de Băsescu, fără nici o discuție, fără însă ca lui Băsescu să îi fie închisă ușa partidului, semnalul pedeleprelor fiind acela că poate coabita cu ei dar nu din postura de șef, ci de partener egal, ceea ce lui Băsescu nu îi place) prin înființarea Fundației Mișcarea Populară. O recunoaște, nonșalant, la Turcescu în emisiune:

„Da, a fost ideea mea să lansăm o astfel de fundație. Dar nu voi avea nicio contribuție la conducerea ei, nu voi fi nici măcar în bord, deși legea îmi permite, dar voi veghea și o voi încuraja să existe. La conducerea ei se va afla un om de prestigiu, probabil din lume culturală sau chiar jurnalistică. Eu nu mai am nevoie de niciun beneficiu politic, vreau doar ca cei 56% de oameni care n-au votat să aibă un loc de manifestare”, a spus Traian Băsescu.

Nu exclude posibilitatea ca peste un an, doi sau trei ani această fundație să se transforme în partid politic.

„Nu exclud acest lucru, dar nu vreau ca fundația să fie un buffer pentru partidele politice. Dacă se va transforma în partid eu voi pleca. Această fundație n-are decât peste un an, peste doi, peste trei să se transforme în partid, dacă va fi ceea ce vor românii. În acel moment misiunea mea va fi încheiată și voi pleca”.

Ce înțeleg eu de aici. În primul rând, Băsescu vrea să atragă pe cei care nu vor să aibă a face cu partidele politice. Indiferent de opțiunile lor (ținta o constituie cei 56% din cei care nu au venit la vot). Practic, vrea să atragă în politică pe cei care nu o fac. Având în vedere că la conducerea Fundației vrea o personalitate a societății civile, probabil din lumea culturală (Pleșu, Patapievici, Tismăneanu, Liiceanu, Mihăieși etc. ?) sau jurnalistică (Pora, Lupea, Turcescu, Marian, Cartianu etc. ?), Băsescu a pus ochii pe ONG-urile care l-au susținut și pe sateliții acestora. Având în vedere că Fundația se va transforma în partid politic, se pare că imediat după alegerile prezidențiale din 2014, evident că va încerca să preia dintre parlamentarii și aleșii locali de la toate formațiunile politice care au „orientări de dreapta”: PDL, Forța Civică, PNȚ-CD Pavelescu, Noua Republică, PNL ... Băsescu își pune pielea la bătaie. De fapt, după convenția PDL, nu mai are altă alternativă. Pentru că nu acceptă compromisul.

Este evident că primii înscriși în fundație vor fi consilierii lui care, după prezidențialele din 2014, vor părăsi Administrația Prezidențială. Diaconescu, Lăzăroiu, Chifu ... vor forma nucleul dur al fundației și al viitorului partid Mișcarea Populară. Băsescu spune că se retrage. Se retrage pe dracu. Nu se retrage pentru că va fi „momeala” pentru atragerea în fundație (și apoi în partid) a celor care l-au susținut fără a putea face politică: procurori, judecători, avocați, funcționari publici, polițiști, jandarmi, securiști etc. Normal, unii dintre aceștia vor părăsi magistratura acuzând politizarea Justiției sau vor ieși la pensie. Este evident că există o proiecție de personal care justifică nașterea și evoluția fundației. Fostul procuror Cristian Diaconescu are încă legături strânse cu foștii colegi din procuraturi, cu cei din Ministerul Afacerilor Externe, cu cei de la interne. Ca să dau doar un exemplu. Nu mai spun de media băsistă plină de doritori să se înscrie pe listele fundației. Experiența lui Dan Diaconescu (în direct) a dat ideea „salvatoare”. Prin cooptarea jurnaliștilor, Băsescu se bazează pe o mediatizare agresivă a Fundației și obiectivelor politice a acesteia. Pentru că oricine analizează obiectivele Fundației distinge cu ușurință faptul că obiectivele sunt pur politice. Ele se găsesc pe site-ul lui Cristian Diaconescu:


„- modernizarea României
- păstrarea orientării proeuropene și proatlantice ca unica soluție pentru România
- reforma constituțională
- stimularea clasei de mijloc
- locuri de muncă pentru tineret
- criterii de integritate pentru o clasă politică adaptată la valorile Uniunii Europene
- reformarea sistemului de educație orientat spre performanță
- stat de drept eficient bazat pe principii constituționale solide
- promovarea culturii românești precum și stimularea afirmării tinerelor talente
- stimularea elaborării unor strategii pentru dezvoltarea agriculturii, industriei IT și a turismului prin consultarea categoriilor profesionale specializate
- dialog continu cu românii care trăiesc în afara granițelor precum și identificarea oportunităților pentru încurajarea acestora de a reveni acasă
- strategii vizând încurajarea tinerilor care au studiat în străinătate pentru a-și pune competențele în slujba României
În actele constitutive ale fundatiei vor fi enuntate o serie de programe si strategii care vizeaza dezvoltarea societatii romanesti, in ansamblu, cu accent pe oferirea de oportunitati pentru clasa mijlocie si tineret, ca principale forte motrice pentru progresul tarii noastre”.


Eu cred că toate aceste obiective vor avea la bază analizele și proiecțiile la care au lucrat consilierii lui Băsescu pe timpul cât au fost la Cotroceni. Practic, majoritatea documentelor Fundației sunt deja făcute, au girul lui Băsescu, au fost mediatizate constant în media, au fost dezbătute și susținute mediatic de presa pupin-băsistă, au fost analizate și aprobate de ONG-urile compuse din pupin-băsiști etc.

Va avea succes Băsescu ? Ei bine, înclin să cred că da. Nu mare sau foarte mare, însă de va reuși să atragă niște „civili” cu notorietate alături de el, atragerea unor politicieni oportuniști va fi floare la ureche. Cât de mare va fi partidul Mișcarea Populară ? El speră că mai mare decât PP-DD la parlamentarele de anul trecut. Numai că va trebui să reușească să formeze un nucleu suficient de mare din „civilii” care sunt țința principală. De nu va reuși, Mișcarea Populară nu se va transforma în partid. Cred că va urmări, prin sondaje, să vadă unde se va situa la popularitate mișcarea. De va ajunge la 10% (ceea ce este mult), se va transforma în partid și va încerca să încurajeze migrația de la celelalte formațiuni politice. Oricare ar fi ele. Parlamentari să iasă. Așa cum a „guvernat” cu un PDL format din peste 50% din FSN-iști, se poate guverna și în continuare cu politicieni socialiști convertiți la creștin-democrație. Ce naiba, Cristian Diaconescu este un exemplu concludent. Dacă Mișcarea Populară va avea succes, nu este exclus ca „infamul” PDL să aibă opțiunea, în viitor, de a se unifica cu respectiva mișcare. Ar putea și partidulețele lui MRU și Pavelescu să adere. Cu voie sau fără. Voința lor va fi nerelevantă.

După ce am clocit cele de mai sus, înclin să cred că Udrea și susținătorii ei pot primi sarcina de a menține vie, în interiorul PDL, dragostea față de Băsescu. Când va fi să fie, Udrea și susținătorii (care se pot înmulți între timp), plus primarii pedelepre la final de mandat, înaintea alegerilor locale, vor trece la Mișcarea Populară băsesciană forțând PDL să se rupă sau să adere (prin absorbție) la respectiva mișcare.

Băsescu lucrează tare. Cozi de topor la dispoziție are în PDL, urmează să aflăm dacă are și în celelalte partide. Cel mai probabil putem presupune azi că are și în PNL. Dintre pedeleprele care au aderat la PNL în timpul din urmă, dintre cei care nu agrează actuala conducere a PNL (de ce nu Chiliman și Moisescu plus suținătorii ?!), plus alții de prin țară pe care noi nu îi știm încă. Așa că, treaba se complică. Nu doar PDL va trebui să fie una din țintele politice, acum trebuie tratat cu mare atenție și această fundație băsesciană. Mai ales dacă la ea vor adera cei pe care Băsescu i-a indicat la B1 al lui Turcescu. Este de luptat. Hidra băsesciană are niște capete tăiate însă se pare că îi cresc altele. Nu este timpul să băgăm săbiile în teacă.

Crin Antonescu la Robert Turcescu

Am avut unele ... hai sa le spun "incercari" la aceasta emisiune. M-am linistit cand am vazut cum raspunde Crin. Si a raspuns mai mult decat multumitor.

Ipocrizia PD-L. Pozitia fata de Justitie.

Basescu a dat tonul incrimnarii Justitiei de cand a ajuns la putere. Avand ca suport aberatiile unei panarame ca Monica Macovei care a declarat public ca in Justitie doar procurorii muncesc, restul sunt niste profitori, Basescu a dat tonul decimarii publice a Justitiei in ansamblul sau. Dezbina si stapaneste.

De cand s-a declansat conflictul intre magistrati si Executiv, procurorii au trecut alaturi de judecatori, aproape in totalitate. Adevarul este ca au ramas de partea cealalta o parte a judecatorilor si a procurorilor care au capatat un ten portocaliu, acestia nefiind de acord cu forma in care se manifesta, nu cu fondul problemei.

Presarii care au sprijinit pe Basescu in damnarea Justitie au servit si acum interesele "iubitului conducator". Evenimentul Zilei a devenit port-stidardul luptei impotriva magistratilor, nu mai spun de unii dintre avocatii portocalii care au guitat pe sticla, in interviuri la ziare tot felul de aberatii cu pretentia de interpretare a legii.

Ce m-a determinat sa scriu acest post ? Pai doua iesiri in public. Una a lui Macovei si a doua a vicepresedintelui Comisiei Juridice a Senatului, Iulian Urban (senatorul spam).

Prima, Macovei, este scoasa la inaintare de PD-L iar Robert Turcescu preia sarcina "de partid si de stat" si isi manifesta obiedienta intr-un mod care a devenit o a doua natura la el. Ziaristul Robert Turcescu "a murit". Traiasca "pupinul" Robert Turcescu !


REALITATEA.NET - M. Macovei: Prin şantaj, magistraţii au câştigat bani, dar au pierdut respectul pentru că au arătat că nu spun adevărul

In esenta, sinistra Monica Macovei si-a dovedit incapacitatea de a intelege Justitia. A ramas cu sufletul plin de ura impotriva judecatorilor care, probabil, in cariera de procuror stalinist i-au respins dosarele matrasite pentru a obtine imagine si glorie. Esenta conflictului Justitie - Executiv exte in mintea incetosata a Monicai Macovei lupta pentru bani: "Numai pentru bani au făcut-o. Cred că, pe termen lung, nu au învins". Cu o asemenea expertiza la dispozitie, ziaristi precum Pora, Marian si altii au guitat furibund in Ev.Z in perioada din urma. Normal, portocalii au avut "esenta" dispretului lor fata de magistrati, politicienii portocalii alaturi de sinistrul Predoiu (var cu Elena Udrea, spun unele voci), au insistat pe acest aspect peste tot unde au aparut.

Iesirea lui Macovei la Turcescu a provocat reactii. Una din ele este aici. Roxana Iordache o califica ca fiind "isterica lasa si tare periculoasa".

Ei bine, o alta reactie a aparut pe juridice.ro, a lui Iulian Urban (senatorul spam). Acesta face afirmatii incredibile !

Vreau sa profit de ocazie sa clarific tuturor magistratilor pozitia PDL.

Vreau sa nuantez: Ceea ce s-a reusit prin acest protest al magistratilor a fost recastigarea credibilitatii.

Niciodata, nu trebuie sa confundam pozitia unei puteri, cu parerea unuia din cei care o reprezinta la un moment dat. Sigur, magistratii au fost deranjati de atitudinea unor membri ai Guvernului, insa nu trebuie sa puna la zid intreaga entitate. La fel, nu am voie, dreptul si nesabuinta sa pun la zid toata puterea judecatoreasca, doar pentru ca un judecator, nemultumit de o opinie politica a mea, ma ameninta pe internet ca va bloca proiectul metroului catre Otopeni si Aeroport. Prefer ca alaturi de colegii din magistratura (?!) sa pastrez echilibru, luciditate si respectul fara de care nu poate exista dialog, dezbatere si rezultat.

Recastigarea credibilitatii, asta au facut magistratii si eu zic ca au reusit. Nici nu va imaginati ce impuls ati dat puterii legislative care, desi nu pare, va spun eu ca este mult sub nivelul de autoritate al tuturor celorlalte puteri in stat.

Recastigarea credibilitatii puterii legislative, se face acum, in momentul de cumpana in care, asanarea va fi realizata prin consultarea natiunii, urmand sa fie eradicata specia de smecher de parlament asa cum scriam aici.

Stiu ca multe din aspecte legate de o abtinere a PDL legata de consultarile avute in prezenta societatii civile, v-au fost comunicate intr-o lumina deformata.

Stimati magistrati, PDL este paradoxal, partidul parlamentar care, dincolo de aparente, sustine cel mai intens redarea respectului pentru magistrati. Faptul ca, alte partide s-au inghesuit sa semneze , nu demonstreaza decat usurinta cu care, se fac promisiuni neverificate si nesustinute. Noi am sustinut faptul ca, este important si vital, ca in bugetul pe 2010 si de acum inainte, statul roman sa isi asume obligativitatea de a nu mai permite subfinantarea Justitiei. Pentru aceasta, am cerut in calitate de vicepresedinte al Comisiei Speciale pentru Pactul pe Justitie, sa primim rapoartele financiare ale anilor 2007-2009 de la MJLC, de la MFP si sa implicam Comisiile de Buget-Finante in procesul de identificare a nevoilor reale financiare ale Justitiei. Adica am preferat sa abordam matur si responsabil aceasta problema, nu sa ne aruncam in promisiuni care sa fie uitate a doua zi. In egala masura, aspecte legate de interdictia pentru parlamentari de a initia legi in domeniul Justitiei, daca nu ar detine avizul preliminar ar CSM, s-a demonstrat pana la urma , din discutiile purtate, ca fiind o propunere neconstitutionala, care limiteaza initiativa legislativa a parlamentarilor, lucru nefiresc. Este normal si legal ca puterile din stat sa nu interfereze intre ele.

Ei bine. Suntem spectatorii unui "film" grotesc, in care criminalul este persoana pozitiva si, conform scenariului de la Cotroceni, criminalul salveaza natiunea. Afirmatiile acestui portocaliu cu pretentii de "coleg al magistratilor" sunt stupefiante. PD-L este "singurul partid care sustie cel mai intens redarea respectului pentru magistrati". Pai, sa nu'ti vina sa dai cu caciula dupa caini ?

Actualizare:

O fascinanta postare are Mihai Malaimare pe blogul sau, "Gretosii". Cu har, Mihai constata ca sinistra Macovei, la Turcescu in emisiune, incerca sa convinga audienta ca a "descoperit secretul transformarii rahatului in serbet de trandafiri".