Se afișează postările cu eticheta servicii de informații. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta servicii de informații. Afișați toate postările

luni, 17 octombrie 2016

Abuzul de putere duce la dispariție. DIPI moare. Se naște UPI !

Construită ca o structură a controlului puterii, DIPI a tot primit atribuții. Dintr-o structură a MAI care se ocupa de riscurile profesionale ale funcționarilor instituției a ajuns să dubleze atribuțiile tuturor structurilor de putere ale statului. A primit o lege proprie de organizare și funcționare. MAI a devenit doar un paravan administrativ după care se ascundea structura care trebuia să dea puternicilor zilei „dosarele” adversarilor politici. A ajuns „cireașa de pe tortul” puterii de fiecare dată când un politician a primit mai multe voturi. Dorința de a pune mâna pe DIPI a dus la ruptura din PSD care a „născut” UNPR-ul. Dorința de a pune mâna pe DIPI a dus la realizarea alianțelor politice dar și la ruperea lor. Cel care avea DIPI sub control avea o parte a puterii politice.

Pasul făcut acum, desființarea DIPI și reorganizarea serviciului de protecție internă al MAI, strict cu atribuții care să sprijine funcționarea legală a MAI este mare. Dispare acel serviciu secret care făcea jocurile politice. Nu mai este serviciu secret. Lucrează cu secrete însă nu mai are treabă cu politicul. Nu mai este dublura SRI ! Nu mai este dublura poliției judiciare. Nu mai face dosarele penale potrivit nevoilor puterii politice de la Palatul Victoria. Nu mai urmărește politicienii și nu le mai face dosare de urmărire informativă. Dosarele lor nu mai ajung în Kiseleff 10 !

Agerpres. Personalul Unității de Protecție Internă (UPI) nu va efectua acte de urmărire penală, se arată în proiectul de ordonanță de urgență privind înființarea, organizarea și funcționarea acestei noi structuri, care va înlocui Departamentul de Informații și Protecție Internă, proiect publicat, luni, pe site-ul Ministerului Afacerilor Interne (MAI).

Gabriel Oprea s-a folosit de DIPI pentru a comite abuzuri. Ministrul Tobă tot de la DIPI a căpătat „guturai”. Ba, DIPI a oferit cel mai mare lot de polițiști puși sub urmărire penală pentru fapte contrare legii. DIPI devenise un fel de „stat în stat”. Ce dacă procurorii au cerut niște documente ? DIPI i-a trimis la plimbare. Interesul național reprezentat de procurori era inferior interesului personal al conducătorilor DIPI și politicienilor pe care îi deservea.

Dacă stau să mă gândesc bine, o reevaluare a activității DIPI ar scoate în evidență și abuzurile împotriva polițiștilor care nu răspundeau cum trebuie „intereselor politice”. Mare lucru de nu este așa.

miercuri, 24 septembrie 2014

Turcescu „locotenent-colonel sub acoperire” ?! Iar circ de slabă calitate.

A făcut o mărturisire pe blog. Și spovedanie, spune el. A fost pusă o imagine cu livretul militar de ofițer în rezervă. Au fost puse niște bilețele care să confirme că a primit niște bani. A mers la B1 Tv unde a recunoscut, prin spovedanie, cu multă mistică exaltată, că a fost „locotenent-colonel sub acoperire”. Reacțiile sunt de tot râsul. În special a celor i-au fost colegi. Dar și a altora.

Delirium tremens total. Unii, cei de la B1Tv și Evenimentul Zilei vor să îl scoată „erou”, un „erou” modern, un erou al luptei împotriva confiscării presei de către mogulii opoziției din anii guvernărilor Băsescu-Boc. Alții, cum este colegul lui de post Tv Radu Banciu, îl fac de rahat: „Era un om lipsit de caracter din toate punctele de vedere. De ce să ne ascundem? Ar trebui să ne bucurăm. Când un om este prins, el însuși recunoscând? Sigur că o luase un pic razna, părea dus spre o hipnoză aseară (duminică seară - nr.), asta pentru că fusese pur și simplu buimăcit probabil de revelațiile care existau la adresa lui și care l-ar fi condamnat. Eu spun că astăzi, dacă el nu se supunea acestui deal cu care a fost șantajat, astăzi era la pușcărie”. În toată presa există reacții. Cele mai multe sunt de condamnare.

Dacă leg declarația lui Banciu cu cea a lui Ponta iese un „iepuraș” la iveală. A fost prins Turcescu cu ceva meschin, ceva legat de acte de corupție pe timpul cât a fost la conducerea unor posturi radio și Tv ?! Este cineva sau sunt mai multe persoane care au decis să îi fluture pe la nas probele și să îl amenințe cu trimiterea în judecată ? Nu de alta, dar în delirul „spovedaniei” de la B1Tv individul tot îi dădea cu judecata divină și judecata unei instanțe competente (pământene, de data asta) să îl judece. Pentru faptul că a „turnat” diferitelor organe de informații sau la Cotroceni pe colegii din redacțiile prin care a umblat sau că a creat emisiuni radio și Tv după scenarii și cu teme stabilite politic sau în alt mod nu îl judecă nici o instanță. Îl judecă colegii. Frecție la un picior de lemn. Judecata în fața unei instanțe judecătorești se face pentru altceva. Trebuie să fie o cauză penală cu probe indubitabile, recunoscute de el care să îl sperie în halul în care l-a speriat. Și da, există probabil și o condiție care a favorizat spaima lui Turcescu. Cei care l-au „speriat” îi sunt „adversari”. Fie din presă, fie politici. Aici cred că exagerez. De fapt, presa este mai mult politică, el este băsist, este membru sau fost membru al PDL și acum al PMP așa că putem vorbi despre adversari politici. Nu trebuie să uit faptul că de Turcescu se leagă, cum-necum, și o afirmație a lui Băsescu care acuza, cu ceva timp în urmă pe cei din Justiție (în special procurorii) că au luat decizii în dosare sub influența unui cunoscut om de presă. O fi vrut Băsescu să lovească în procurorii care i-au arestat fratele sau care au deschis anumite acțiuni penale fără ca el, Băsescu, să fie de acord însă a dat și în omul care i-a fost credincios și care a deformat realitatea în folosul lui după cum i s-a dictat de la Cotroceni. Cea mai oribilă făcătură de presă este celebra, de acum, campanie împotriva „loviturii de stat” din 2012. Că tot sunt la acest capitol, înclin să cred că în curând vom afla și cine sunt „jurnaliștii” care au instrumentat cazul Turcescu și au obținut probele incriminatoare. Nu exclud varianta unei investigații de presă a unor jurnaliști temeinic ancorați în zona puterii. Cum ar fi cei de la Antena 3, România Tv, Jurnalul Național etc.

Ca fost ofițer activ (acum în retragere) mă irită și mă amuză, deopotrivă, declarația sau spovedania lui Turcescu. A fost „locotenent-colonel sub acoperire”. Individul este idiot. Sadea. Gradele militare sunt grade profesionale. Ele reflectă o anume cunoaștere, experiență, vechime în muncă și permit alegerea unui militar pentru îndeplinirea unei funcții de comandă sau execuție în cadrul sistemului din care face parte. Funcțiile în sistemul militar și în toate sistemele publice sunt condiționate de un nivel, oarecare, al gradului profesional a celui care ocupă funcția sau urmează să o ocupe. Așa cum sunt gradele profesionale în sistemul de învățământ, în sistemul de sănătate, în cercetare științifică, în oricare altă profesie care se respectă, așa sunt și gradele profesionale în armată sau în sistemul funcționarilor publici cu statut special. Gradul profesional este protejat, prin lege, ca un drept de proprietate. Persoana care a obținut un grad profesional are dreptul să îl poarte chiar și după încetarea activității profesionale. Pe timpul activității într-o instituție sau o societate comercială, gradul profesional este însoțit de o anume valoare, materializată în venitul profesionistului precum și în alte avantaje oferite potrivit legii. După cum s-a exprimat idiotul de Turcescu, înseamnă că putem avea sub acoperire tot felul de grade profesionale. De ce nu ?! Cercetător științific gardul I sub acoperire, conferențiar sub acoperire, judecător de CA sub acoperire, procuror DNA sub acoperire, inginer tehnolog sub acoperire, secretar II la Ambasadă sub acoperire etc.

Pe de altă parte, instituția „ofițerului sub acoperire” este altceva decât a arătat sau a lăsat Turcescu să se înțeleagă. Persoana care îndeplinește o astfel de misiune, pentru că este o misiune și nu un grad profesional, este în mod obligatoriu legată de o instituție publică, fie ca angajat fie în calitate de colaborator apropiat, o instituție din sfera puterii publice. O putere cu atribuții speciale de constatare și prevenire a actelor și faptelor cu caracter infracțional care pot afecta securitatea națională și ordinea publică. Sub acoperire mai sunt spionii, însă ei nu lucrează pe teritoriul statului care le-a dat misiunea decât în cazuri cu totul și cu totul excepționale și numai în legătură cu persoane care au altă cetățenie și care desfășoară activități ostile statului român. În fine, având în vedere aceste considerente, Turcescu nu putea fi „ofițer sub acoperire”. Putea fi doar un turnător. Activitatea lui nu s-a desfășurat în mod conspirat. A fost la vedere. A fost în cadrul profesiei sale, s-a referit la colegii săi, la angajații săi, la persoanele cu care, în calitate de jurnalist, a intrat în contact. Problema nu este acum turnătoria, reprobabilă dacă nu a avut rolul de a proteja statul român în sine, ci faptul că a fost un multiplicator de mesaje care nu aveau nici o legătură cu protecția statului. Mesaje care nu au fost rodul unei activități jurnalistice ci propagandă politică ordinară a unei formațiuni politice (care este de interes privat !). Mai mult, prin declarația lui a lăsat să se înțeleagă că acțiunile lui „jurnalistice”, inclusiv campaniile furibunde împotriva opozanților lui Traian Băsescu au fost, de fapt, acțiuni politice ale unui serviciu de informații ! Din acest motiv apar ca ciupercile după ploaie semne mari de întrebare. Cine este autorul campaniei politice „suspendarea lui Traian Băsescu în 2012 a fost o lovitură de stat” ?! A fost găselnița lui Băsescu și a slugilor lui de la Cotroceni, a fost găselnița PDL sau a fost punctajul unui serviciu de informații  din România ?! Dacă a fost punctajul unui serviciu de informații, atunci treaba nu este gravă, treaba este deosebit de gravă. Înseamnă că un serviciu de informații s-a apucat să facă politică, înseamnă că trăim într-un stat polițienesc. Înseamnă că acțiunile noastre politice în baza Constituției și a legilor în vigoare sunt o joacă de copii din moment ce decizia o ia un serviciu de informații.

Înclin să cred, pentru sănătatea democrației în România, că Turcescu a fost un turnător cretin, un multiplicator de mesaje politice cotroceniste și că nu are nici o legătură cu un serviciu de informații român. Nu este exclus ca un individ oarecare dintr-un serviciu de informații să fi lucrat cu Turcescu, prin depășirea atribuțiilor de serviciu, din exces de zel, dar asta nu înseamnă că serviciu de informații este ceea ce lasă Turcescu să se înțeleagă.

Dacă însă Banciu are dreptate, atunci mă aștept să văd o acțiune la o instanță de judecată unde Turcescu este învinuit pentru acele fapte de corupție ce se ițesc de după perdeaua zvonurilor.

joi, 31 octombrie 2013

SRI în sus, SRI în jos, SRI ... Hai să fim și serioși

Văd că sunt multe discuții legate de „informările” SRI către populație. Se cer de către unii și alții. Numai că „unii și alții” nu au acces la informările SRI. Așa spune Legea 51/1991 privind siguranța națională a României.

Să lămurim niște lucruri. Siguranța națională are trei (3) pași pentru a fi realizată în baza legii. Cunoașterea - asigurată de serviciile specializate în culegerea de informații -, prevenirea - realizată de instituțiile publice de ordine publică - și înlăturarea amenințărilor interne și externe care pot aduce atingere valorilor conținute în sintagma „siguranță națională” - aici sunt competente instituțiile publice de ordine publică, pentru cele interne, forțele armate și ministerul afacerilor externe pentru amenințările externe.

Serviciul Român de Informații are obligația de a asigura „cunoașterea” despre amenințările interne. Serviciul de informații externe are obligația de a asigura „cunoașterea” despre amenințările externe. Celelalte instituții publice ale statului pot avea informații despre amenințări interne și externe însă nu sunt competente să le dea valoarea necesară interpretării în sensul „cunoașterii” amenințării și, de aceea, legea le obligă să pună la dispoziția serviciilor specializate informațiile pe care le dețin pentru a asigura cunoașterea corectă a amenințării.

Noi, pălmașii, beneficiarii serviciilor de stat, trebuie să ne adresăm pentru eventuale nemulțumiri instituțiilor statului care au atribuții clare pentru prevenirea și înlăturarea amenințărilor. Aici vorbim despre Președintele României, Guvern și Justiție. Avem instituții specializate din cadul Ministerului de Interne, Ministerul Public, tot felul de agenții guvernamentale de nișă etc. care au obligația și competența de a lua măsuri pentru prevenirea amenințărilor.

Sunt sigur că serviciile de informații își fac treaba. Zilnic dau informații. Pentru că au caracter de secret de stat nu ajung la noi. Abia în etapele 2 și 3, de prevenire și înlăturare a amenințărilor putem face interpretări cu privire la acțiunile amenințătoare.

Hai să lăsăm SRI și SIE, precum și celelalte structuri cu competențe în culegerea informațiilor în pace. Să ne luăm de cei care trebuie să dea valoare informației prin acțiunea politică sau administrativă de prevenire și înlăturare a amenințării despre care informația face vorbire.

Pun aici și domeniile în care se culeg informațiile pentru că văd că există unele neclarități:

„Art. 3.
Constituie amenintari la adresa sigurantei nationale a Romaniei urmatoarele:
a) planurile si actiunile care vizeaza suprimarea sau stirbirea suveranitatii, unitatii, independentei sau indivizibilitatii statului roman;
b) actiunile care au ca scop, direct sau indirect, provocarea de razboi contra tarii sau de razboi civil, inlesnirea ocupatiei militare straine, aservirea fata de o putere straina ori ajutarea unei puteri sau organizatii straine de a savirsi oricare din aceste fapte;
c) tradarea prin ajutarea inamicului;
d) actiunile armate sau orice alte actiuni violente care urmaresc slabirea puterii de stat;
e) spionajul, transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizatii straine ori agentilor acestora, procurarea ori detinerea ilegala de documente sau date secrete de stat, in vederea transmiterii lor unei puteri sau organizatii straine ori agentilor acestora sau in orice alt scop neautorizat de lege, precum si divulgarea secretelor de stat sau neglijenta in pastrarea acestora;
f) subminarea, sabotajul sau orice alte actiuni care au ca scop inlaturarea prin forta a institutiilor democratice ale statului ori care aduc atingere grava drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor romani sau pot aduce atingere capacitatii de aparare ori altor asemenea interese ale tarii, precum si actele de distrugere, degradare ori aducere in stare de neintrebuintare a structurilor necesare bunei desfasurari a vietii social-economice sau apararii nationale;
g) actiunile prin care se atenteaza la viata, integritatea fizica sau sanatatea persoanelor care indeplinesc functii importante in stat ori a reprezentantilor altor state sau ai organizatiilor internationale, a caror protectie trebuie sa fie asigurata pe timpul sederii in Romania, potrivit legii, tratatelor si conventiilor incheiate, precum si practicii internationale;
h) initierea, organizarea, savirsirea sau sprijinirea in orice mod a actiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunista, fascista, legionara sau de orice alta natura, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune in pericol sub orice forma unitatea si integritatea teritoriala a Romaniei, precum si incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept;
i) actele teroriste, precum si initierea sau sprijinirea in orice mod a oricaror activitati al caror scop il constituie savirsirea de asemenea fapte;
j) atentatele contra unei colectivitati, savirsite prin orice mijloace;
k) sustragerea de armament, munitie, materii explozive sau radioactive, toxice sau biologice din unitatile autorizate sa le detina, contrabanda cu acestea, producerea, detinerea, instrainarea, transportul sau folosirea lor in alte conditii decit cele prevazute de lege, precum si portul de armament sau munitie, fara drept, daca prin acestea se pune in pericol siguranta nationala;
l) initierea sau constituirea de organizatii sau grupari ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a acestora, in scopul desfasurarii vreuneia din activitatile enumerate la lit. a) - k), precum si desfasurarea in secret de asemenea activitati de catre organizatii sau grupari constituite potrivit legii
”.

Este nevoie să pun și art. 4 din lege pentru a înțelege de ce uneori nu se adoptă o poziție sau alta, de ce atunci când este vorba despre siguranța națională se cântărește, foarte atent, fiecare acțiune a forțelor de ordine publică. Declarațiile politice însă nu au limitări.

„Art. 4.
Prevederile art. 3 nu pot fi interpretate sau folosite in scopul restringerii sau interzicerii dreptului de aparare a unei cauze legitime, de manifestare a unui protest sau dezacord ideologic, politic, religios ori de alta natura, garantate prin Constitutie sau legi. Nici o persoana nu poate fi urmarita pentru exprimarea libera a opiniilor sale politice si nu poate face obiectul unei imixtiuni in viata sa particulara, in familia sa, in domeniul sau proprietatile sale ori in corespondenta sau comunicatii, nici al unor atingeri ale onoarei sau reputatiei sale, daca nu savirseste vreuna din faptele ce constituie, potrivit prezentei legi, o amenintare la adresa sigurantei nationale
”.

Referitor la manifestațiile anti-RMGC sau împotriva exploatării gazelor de șist, nu există nici o încadrare la prevederile art. 3 din lege. Sunt însă persoane, grupuri mici, infiltrate între manifestanți care este posibil să aibă ca obiectiv încălcarea unor interdicții de la art. 3. Fiind puține și având o evoluție firavă, sunt în supraveghere și nu fac obiectul unor acțiuni ale forțelor de ordine publică în timpul manifestațiilor. Asupra lor se va acționa nu când se manifestă politic ci atunci când acțiunea lor nu lasă loc de îndoială cu privire la încălcarea legii.

Manifestația pro-autonomie a etnicilor maghiari nu se încadrează la art. 3, ci la art. 4. Este o exprimare liberă a opiniilor politice. Chiar dacă respectivele opinii sunt contrare prevederilor Constituționale ele sunt doar opinii. Când vorbim despre organizațiile maghiare, sucursale ale organizațiilor extremiste din Ungaria - cum este Jobik -, este altceva. Aici putem întreba MAI și Ministerul Public cum acționează, pentru prevenirea ameninănțărilor. Fiind, în același timp vorba și despre o amenințare externă, ne putem adresa MAE și Președintelui României.

Hai să lăsăm SRI să își facă treaba iar noi să ne adresăm celor care trebuie, potrivit legii, să ne răspundă la întrebări. Îi plătim și pentru asta.