Cutuma

Deputatul PNL Ovidiu Raețchi, membru în Comisia pentru apărare, a declarat joi, după ce preşedintele României l-a nominalizat pe Gabriel Vlase pentru funcţia de director SIE, că această propunere era previzibilă, atât timp cât coaliţia PSD-ALDE au majoritatea pentru a valida nominalizarea.

"Există cutuma unui echilibru între conducerile civile ale serviciilor. În plus, majoritatea PSD-ALDE nu ar fi votat o altă variantă. Deci era cumva de aşteptat această nominalizare din partea preşedintelui. Provocările în domeniul siguranţei internaţionale sunt tot mai presante. Dincolo de diferenţele politice uneori contondente între noi, Vlase are experienţă in comisiile pentru apărare şi SIE. Atâta timp cât doar PSD-ALDE au majoritatea pentru a valida nominalizarea, numirea lui Vlase era cumva previzibilă. Atâta timp cât propunerea nu putea viza decat un om susţinut de majoritatea parlamentară, nu existau decât două-trei persoane cu CV pe această zonă, iar preşedintele a avut acces la informaţii despre fiecare în parte.”

Mihai Răzvan Ungureanu a demisionat de la SIE !

Mihai Răzvan Ungureanu a demisionat din funcția de șef al SIE. Președintele Klaus Iohannis a acceptat demisia. Alte detalii ? Nu sunt, din punct de vedere oficial.

Scenariștii media vor găsi ei diferite semne în bobi sau în zațul de cafea care vor fi hotărâtoare pentru a scoate dedesubturile demisie la iveală. Bine, mai sunt și vrăjitoarele la dispoziția presei pentru a lămuri poporul Tv asupra consecințelor și a forțelor ascunse care au lucrat la această demisie.

Este totuși o demisie care naște întrebări. După doi ani de mandat, Ungureanu demisionează. Mandatul a fost discret, așa cum se cuvine la un asemenea serviciu. Discret a fost și Președintele. Ultima dată, Ungureanu a demisionat de la același serviciu pentru a satisface dorința lui Traian Băsescu de a avea un prim-ministru de rezervă la Emil Boc. Moțiunea de cenzură a USL a demis Guvernul Ungureanu.

Bănuiesc că demisia de acum nu este legată de o intrare a lui Ungureanu în campania electorală ! Pentru că aici chiar îmi pun o întrebare. Pentru cine ? Partidul lui, Forța Civică, a fuzionat cu PDL înainte ca PNL să fuzioneze cu PDL. Practic, „oamenii lui” sunt acum la PNL. O parte, desigur. Alții or fi pe la PMP sau USR. La PNL nu prea are loc. Opțiunea I-a ar fi Cioloș, a II-a ar fi Predoiu sau alt lider al PNL. O fi pentru PNL sau nu ? După cum se mișcă norii pe cer, nu prea. Atunci, pentru cine ? Că și MRU are o poftă mare de funcții și onoruri, la fel ca alții. O fi PMP, o fi USR, o fi cine o fi noi tot vom afla. Nu azi, normal, mâine sau poimâine.

Este ! PSD a pierdut iar. Tăriceanu ... ?!

Dimineață vorbeam cu „dacă”. Acum vorbesc cu „este”. Mihai Răzvan Ungureanu este noul director al Serviciului de Informații Externe.

O victorie politică în Parlament în urma unei bătălii murdare, tip PSD. Câștigătorii sunt mai mulți. Nu doar de la PNL. Sunt câștigători și cei de la UNPR, cei de la UDMR, cei de la minorități, independenții.

Tot o victorie politică este de notat și în dreptul Președintelui Klaus Iohannis.

Perdanții sunt cei din PSD și noua construcție mincinoasă numită ALDE, condusă de Tăriceanu și datornicul lui Voiculescu, Constantin.

Este a doua oară când se formează în Parlament o altă majoritate parlamentară. Tot pentru o propunere a Președintelui Klaus Iohannis. Prima a fost la Strategia națională de apărare. A doua este la alegerea directorului SIE.

Este o vorbă. Nu se poate 2 fără 3.

Urmează vacanța parlamentară. Va fi ? Întrebarea trebuie pusă chiar dacă ar părea că nu. Trebuie pusă din cauza lui Victor Viorel Ponta care este operat și stă la turci cu ochii beliți către țară. Cu inima în ghimpi. Ce va fi ? Ei bine, a fost prost. Pentru el și PSD-ul lui. După ziua de azi este posibil să fie și mai prost. Atitudinea agresivă a liderilor PSD în tandem cu Tăriceanu și lingăii lui, insultele la adresa lui Iohannis dar și a liderilor PNL care, vor sau nu, trebuie să primească în clubul înjuraților și pe Gabriel Oprea, va avea consecințe. Pe de o parte, PNL nu va rata ocaziile ce vor apare pentru a da în Ponta și ai lui cu tot ce pot. Pe de altă parte, PSD este, încă, la guvernare cu UNPR. Iar UNPR a adăugat pe lista „interesului național” rezolvarea problemelor cu cei din PSD. Probleme grave. Nici nu știu dacă cei din UNPR vor accepta 1-2 ministere ca să mai stea împreună cu PSD-ul aflat în degringoladă.

Mă gândesc și la majoritatea necesară PSD pentru a trece modificările la codurile penale. Alea care îi scapă pe infractori de pușcărie. O soluție pentru introducerea lor ar fi ordonanțele de urgență. Asta doar după ce vine Ponta și ia locul lui Oprea în fruntea Guvernului. Altfel, nu se poate. Ar mai fi un obstacol. Avocatul Poporului, demnitate ocupată de Ciorbea. Normal, Ciorbea ar trebui să sesizeze CCR pentru neconstituționalitate. Cum știm că Ciorbea este vândut lui Ponta și PSD, nu prea sunt speranțe. În Parlament, după ce începe sesiunea din toamnă, Tăriceanu și Zgonea pot fenta intrarea legilor organice (!) pe ordinea de zi și lăsarea ordonanțelor în funcțiune cât mai mult timp posibil. Abia după ce se aprobă legile de aprobare a ordonanțelor acestea pot fi atacate la CCR pentru controlul de constituționalitate de către partidele parlamentare. Dacă se manifestă majoritatea de acum la respectivele legi, PSD poate avea surpriza să constate că legile resping ordonanțele și, mai mult, majoritatea ce se va forma să fie de cord cu măsurile de revenire la starea inițială.

În fine, victoria lui MRU este o victorie comună, a tuturor forțelor din Parlament care au strâns rândurile în jurul Președintelui Iohannis. El este liantul viitoarei majorități parlamentare. El este, că se vrea sau nu, motivul pentru care PSD va deveni un partid oarecare. UNPR îi va lua locul !

Culmea, era să uit de dosarul lui Ponta ! Procurorul de caz abia îl așteaptă. De guvernare scapă, își dă demisia, de procuror, ba.

Va fi sau nu va fi ?

Va fi sau nu va fi MRU director la SIE ? Aceasta este întrebarea. Existențială. Azi. Pentru unii. Pentru alții, nu.

Dacă va fi să fie, MRU își poate continua acțiunea de „modernizare” a Serviciului (se lăuda cu ani în urmă că a inițiat și a desfășurat, pe timpul mandatului, acțiuni de modernizare a SIE !). Între timp, ca orice persoană cu o instruire peste medie, a mai meditat. Se poate spune că va fi în mediul lui.

Dacă nu va fi să fie, MRU va rămâne parlamentar. Cu regretul că nu a fost să fie și cu niște resentimente față de unii oameni politici. Cu consecințele de rigoare.

Iohannis va desemna altă persoană. Cu sau fără consultări. Are, undeva la sertar, varianta pregătită. Și el va avea ceva resentimente. Chiar dacă a declarat, în mai multe rânduri, că politica nu se face cu sentimente, va avea „un cui” pentru unii. Îl va folosi. Fără a face valuri în media. Sunt suficiente zone în care media nu ajunge, nici să vrea.

Nominalizarea lui MRU are însă meritul ei. Politic, arată poziția forțelor. Tendințele. Până acum, tendința semnificativă este aceea de concentrare a susținerilor pentru Președintele Iohannis. Interesul politic este major. Majoritatea politicienilor se poziționează cât mai aproape de putere. Dacă nu la putere, măcar pe aproape. În jurul ei. Alături de ea.

Tot politic, această nominalizare „scoate măștile” forțelor politice, forțează alianțe sau viitoare alianțe, evidențiază „aliații” și „adversarii”. Forțează alegerea partenerilor politici, membri ai actorilor politici aliați.

Cumva, are rolul de a defini forțele ce se vor înfrunta la alegerile viitoare.

Alianța la guvernare este cea mai încercată de această nominalizare. UNPR profită de situație și se întărește. În dauna PSD și a ALDE tăricenist. Încet-încet ocupă rolul de „balama” politică, rol pe care Tăriceanu și Constantin îl țintesc în urma fuziunii. ALDE tăricenist se postează, agresiv, împotriva Președintelui Iohannis. Poziția lui Tăriceanu slăbește încercările PSD de a se menține pe o linie moderată în raport cu Președintele Iohannis. Contaminați de Tăriceanu, Ponta și ai lui au adoptat un un discurs conflictual. În plus, au început să impună, cu forța, modificări legislative care slăbesc capacitatea instituțiilor statului de a lupta contra actelor de corupție. Se va reflecta în aprecierea populației față de PSD. Klaus Iohannis va putea, atunci când va considera necesar, să îi arate pe cei din PSD ca fiind „dușmanii” progresului României. Îi va arăta ca fiind cei care se opun modernizării statului. PSD va simți efectul declarațiilor. Va fi nominalizat. UNPR va fi deoparte. Va primi ce va pierde PSD. Tăriceanu și ALDE al lui va pierde fără a fi nominalizat. De fapt, la ALDE tăricenist nici nu ai ce nominaliza.

Cât privește PNL, acesta va suferi unele convulsii. Nu mari, mai mici, însă cu o oarecare importanță. PNL este în perioada evaluărilor. Cu cine va merge mai departe în prima linie ? Cine vor fi cei din linia a doua, a treia, cine sunt cei care formează partidul ? Cum arată „oastea” liberală ? Fără doar și poate că se va ajunge la eliminări. Fără a opri atragerea unor noi membri în oastea de rând, a unor personalități pentru fruntea oastei. Nu este bine să ai alături pe unii care îți bagă cuțitul în coaste când tu ești convins că aceia îți apără viața. O oaste la război nu agrează sentimentalismele, îndoielile, vorbele de panică, harababura, lipsa susținerii logistice etc.

Nominalizarea aceasta are meritul, pot spune așa, de a arăta cine sunt cei cu care poți merge la luptă ca partid. După unele reacții, trag concluzia că unii liberali ar trebui să își caute alt partid în care să evolueze. Îl au pe Tăriceanu la dispoziție. Le-a făcut chip cioplit din ALDE. Au și icoană de închinat. Experiențele anterioare ne ajută să vedem că organizațiile PNL nu au dispărut odată cu plecarea liderilor locali chiar dacă aceștia au ocupat la un moment dat funcții de demnitate publică sau au îndeplinit funcții înalte în partid. Vor fi plecări sau retrageri. Asta este. Intrarea și ieșirea din partid este un act de voință individuală. Când nu mai accepți linia partidului, cauți o altă linie politică de care să beneficiezi.

Cu sau fără finalitatea dorită, nominalizarea lui MRU la funcția de director SIE aduce multe clarificări. De nu va primi votul, MRU va primi, într-un viitor mai apropiat sau mai depărtat, o funcție de demnitate publică, alta decât cea de parlamentar. În PNL are acest drept. Acum, câștigat pe drept.

Pentru că nu am de gând să las sentimentele să mă copleșească, voi sprijini, în continuare, PNL în deciziile sale politice. Cum pot eu.

Alo ! Constituționalistul Gheorghe Iancu ! Mai ușor cu pianul pe scări !

La Digi24 (aici), s-a „produs” expertul, constituționalistul, profesorul Gheorghe Iancu cu afirmația ciudată că o lege bate constituția !

Afirmația este de râs. Din cauza faptului că a fost preluată și rostogolită în media pentru mai buna aburire a oamenilor, a devenit de plâns.

Auzi ce spune ciudatul constituționalist:

„Există o lege pentru SIE care prevede acest lucru și ea primează în fața oricărui alt text juridic, pentru că este o lege specială, a explicat la Digi24 profesorul de drept constituțional Gheorghe Iancu”.

Am mai spus, pe facebook, că trebuie să ne uităm cu atenție la datele problemei.

Legea în cauză a fost adoptată în 1998. Constituția actuală este din 2003.

În Constituție este un articol (art. 154) care poartă denumirea „Conflictul temporal de legi”, articol care abrogă, in extenso, toate normele cuprinse în legile în vigoare care nu sunt în concordanță cu prevederile Constituției.

„(1) Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții”.

La alin. (2) este dată în sarcina Consiliului Legislativ obligația de a examina conformitatea legislației cu actuala Constituție și a face propunerile necesare Parlamentului sau Guvernului.

Nu știm dacă a reușit Consiliul Legislativ să facă asta, nu știm dacă Parlamentul a primit propunerea de modificare a legii SIE, nu știm dacă există sau nu vinovați. Ce știm cu siguranță, este că prevederile din legea SIE care contravin Constituției au devenit nule. Nule de drept.

Îi spun constituționalistului cu idei ciudate că „specialitatea” unei legi se ia în considerare la același nivel al legislației. Specialitatea unei legi nu își depășește nivelul de putere. O lege organică este specială pentru una ordinară iar Constituția este specială pentru toate legile adoptate. De aceea există art. 1 alin. (5) care prevede că „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”.

Nașparliul constituționalist compară situația actuală cu cea a lui Șova și a Regulamentului Senatului. Pardon ! Legea privind Statutul senatorilor și deputaților (care a stat la baza construirii Regulamentului !) este din 2006, ulterioară intrării în vigoare a Constituției revizuite. Nu a suportat abrogarea expresă a prevederilor neconstituționale, cum este cazul legii SIE.

Constituționalistul lui pește !

SRI în sus, SRI în jos, SRI ... Hai să fim și serioși

Văd că sunt multe discuții legate de „informările” SRI către populație. Se cer de către unii și alții. Numai că „unii și alții” nu au acces la informările SRI. Așa spune Legea 51/1991 privind siguranța națională a României.

Să lămurim niște lucruri. Siguranța națională are trei (3) pași pentru a fi realizată în baza legii. Cunoașterea - asigurată de serviciile specializate în culegerea de informații -, prevenirea - realizată de instituțiile publice de ordine publică - și înlăturarea amenințărilor interne și externe care pot aduce atingere valorilor conținute în sintagma „siguranță națională” - aici sunt competente instituțiile publice de ordine publică, pentru cele interne, forțele armate și ministerul afacerilor externe pentru amenințările externe.

Serviciul Român de Informații are obligația de a asigura „cunoașterea” despre amenințările interne. Serviciul de informații externe are obligația de a asigura „cunoașterea” despre amenințările externe. Celelalte instituții publice ale statului pot avea informații despre amenințări interne și externe însă nu sunt competente să le dea valoarea necesară interpretării în sensul „cunoașterii” amenințării și, de aceea, legea le obligă să pună la dispoziția serviciilor specializate informațiile pe care le dețin pentru a asigura cunoașterea corectă a amenințării.

Noi, pălmașii, beneficiarii serviciilor de stat, trebuie să ne adresăm pentru eventuale nemulțumiri instituțiilor statului care au atribuții clare pentru prevenirea și înlăturarea amenințărilor. Aici vorbim despre Președintele României, Guvern și Justiție. Avem instituții specializate din cadul Ministerului de Interne, Ministerul Public, tot felul de agenții guvernamentale de nișă etc. care au obligația și competența de a lua măsuri pentru prevenirea amenințărilor.

Sunt sigur că serviciile de informații își fac treaba. Zilnic dau informații. Pentru că au caracter de secret de stat nu ajung la noi. Abia în etapele 2 și 3, de prevenire și înlăturare a amenințărilor putem face interpretări cu privire la acțiunile amenințătoare.

Hai să lăsăm SRI și SIE, precum și celelalte structuri cu competențe în culegerea informațiilor în pace. Să ne luăm de cei care trebuie să dea valoare informației prin acțiunea politică sau administrativă de prevenire și înlăturare a amenințării despre care informația face vorbire.

Pun aici și domeniile în care se culeg informațiile pentru că văd că există unele neclarități:

„Art. 3.
Constituie amenintari la adresa sigurantei nationale a Romaniei urmatoarele:
a) planurile si actiunile care vizeaza suprimarea sau stirbirea suveranitatii, unitatii, independentei sau indivizibilitatii statului roman;
b) actiunile care au ca scop, direct sau indirect, provocarea de razboi contra tarii sau de razboi civil, inlesnirea ocupatiei militare straine, aservirea fata de o putere straina ori ajutarea unei puteri sau organizatii straine de a savirsi oricare din aceste fapte;
c) tradarea prin ajutarea inamicului;
d) actiunile armate sau orice alte actiuni violente care urmaresc slabirea puterii de stat;
e) spionajul, transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizatii straine ori agentilor acestora, procurarea ori detinerea ilegala de documente sau date secrete de stat, in vederea transmiterii lor unei puteri sau organizatii straine ori agentilor acestora sau in orice alt scop neautorizat de lege, precum si divulgarea secretelor de stat sau neglijenta in pastrarea acestora;
f) subminarea, sabotajul sau orice alte actiuni care au ca scop inlaturarea prin forta a institutiilor democratice ale statului ori care aduc atingere grava drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor romani sau pot aduce atingere capacitatii de aparare ori altor asemenea interese ale tarii, precum si actele de distrugere, degradare ori aducere in stare de neintrebuintare a structurilor necesare bunei desfasurari a vietii social-economice sau apararii nationale;
g) actiunile prin care se atenteaza la viata, integritatea fizica sau sanatatea persoanelor care indeplinesc functii importante in stat ori a reprezentantilor altor state sau ai organizatiilor internationale, a caror protectie trebuie sa fie asigurata pe timpul sederii in Romania, potrivit legii, tratatelor si conventiilor incheiate, precum si practicii internationale;
h) initierea, organizarea, savirsirea sau sprijinirea in orice mod a actiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunista, fascista, legionara sau de orice alta natura, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune in pericol sub orice forma unitatea si integritatea teritoriala a Romaniei, precum si incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept;
i) actele teroriste, precum si initierea sau sprijinirea in orice mod a oricaror activitati al caror scop il constituie savirsirea de asemenea fapte;
j) atentatele contra unei colectivitati, savirsite prin orice mijloace;
k) sustragerea de armament, munitie, materii explozive sau radioactive, toxice sau biologice din unitatile autorizate sa le detina, contrabanda cu acestea, producerea, detinerea, instrainarea, transportul sau folosirea lor in alte conditii decit cele prevazute de lege, precum si portul de armament sau munitie, fara drept, daca prin acestea se pune in pericol siguranta nationala;
l) initierea sau constituirea de organizatii sau grupari ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a acestora, in scopul desfasurarii vreuneia din activitatile enumerate la lit. a) - k), precum si desfasurarea in secret de asemenea activitati de catre organizatii sau grupari constituite potrivit legii”.

Este nevoie să pun și art. 4 din lege pentru a înțelege de ce uneori nu se adoptă o poziție sau alta, de ce atunci când este vorba despre siguranța națională se cântărește, foarte atent, fiecare acțiune a forțelor de ordine publică. Declarațiile politice însă nu au limitări.

„Art. 4.
Prevederile art. 3 nu pot fi interpretate sau folosite in scopul restringerii sau interzicerii dreptului de aparare a unei cauze legitime, de manifestare a unui protest sau dezacord ideologic, politic, religios ori de alta natura, garantate prin Constitutie sau legi. Nici o persoana nu poate fi urmarita pentru exprimarea libera a opiniilor sale politice si nu poate face obiectul unei imixtiuni in viata sa particulara, in familia sa, in domeniul sau proprietatile sale ori in corespondenta sau comunicatii, nici al unor atingeri ale onoarei sau reputatiei sale, daca nu savirseste vreuna din faptele ce constituie, potrivit prezentei legi, o amenintare la adresa sigurantei nationale”.

Referitor la manifestațiile anti-RMGC sau împotriva exploatării gazelor de șist, nu există nici o încadrare la prevederile art. 3 din lege. Sunt însă persoane, grupuri mici, infiltrate între manifestanți care este posibil să aibă ca obiectiv încălcarea unor interdicții de la art. 3. Fiind puține și având o evoluție firavă, sunt în supraveghere și nu fac obiectul unor acțiuni ale forțelor de ordine publică în timpul manifestațiilor. Asupra lor se va acționa nu când se manifestă politic ci atunci când acțiunea lor nu lasă loc de îndoială cu privire la încălcarea legii.

Manifestația pro-autonomie a etnicilor maghiari nu se încadrează la art. 3, ci la art. 4. Este o exprimare liberă a opiniilor politice. Chiar dacă respectivele opinii sunt contrare prevederilor Constituționale ele sunt doar opinii. Când vorbim despre organizațiile maghiare, sucursale ale organizațiilor extremiste din Ungaria - cum este Jobik -, este altceva. Aici putem întreba MAI și Ministerul Public cum acționează, pentru prevenirea ameninănțărilor. Fiind, în același timp vorba și despre o amenințare externă, ne putem adresa MAE și Președintelui României.

Hai să lăsăm SRI să își facă treaba iar noi să ne adresăm celor care trebuie, potrivit legii, să ne răspundă la întrebări. Îi plătim și pentru asta.

Serviciile. Eterna problemă.

Aseară, la Antena 3, Crin Antonescu a fost solicitat să se exprime cu privire la serviciile de informații și cele speciale din România. O problemă veche însă devenită acută de când Parlamentul a devenit băsescian și nu și-a mai îndeplinit atribuțiile funcționale date de Constituție și legile în vigoare. A devenit acută și pentru că Băsescu a găsit oameni care să accepte ocuparea funcțiilor din fruntea serviciilor și să acționeze cu încălcarea Constituției și a legilor proprii. Iar aici nu trebuie neglijat aspectul legat de CSAT care a devenit, de fapt, decidentul major în toate deciziile de guvernare în România. Ca la balamuc. Avem Guvern degeaba, avem Parlament degeaba, avem Președinte degeaba. Degeaba. Toate degeaba, din moment ce nici una dintre aceste instituții nu își respectă locul și atributele constituționale.

Culmea, Constituția spune la art. 65 alin. (2) lit. h) că Parlamentul, în ședința comună a camerelor, numește, la propunerea Președintelui României, directorii serviciilor de informații și exercită controlul asupra activității acestora. În legile lor de organizare și funcționare care sunt făcute șmecherește, adică se reglementează problema de securitate națională - lege organică - și se arată cine, în ce organizare și cum își va face treaba serviciul desemnat. Dacă legea securității naționale nu ar cuprinde decât cine face treaba iar fiecare serviciu ar avea ori legea proprie ori o hotărâre de guvern privind organizarea și funcționarea (așa cum au multe ministere, dar să spunem lege că este mai aproape de modelul MAN și MAI care au legi), controlul parlamentar asupra acestor organisme ar fi poate mai eficient. Și, normal, din competențele CSAT trebuie scoase toate avizele și aprobările pe care acesta le dă azi în te miri ce situație.

Victor Ponta s-a declarat mulțumit de activitatea serviciilor și a directorilor acestora. Crin Antonescu nu. Iau din Cotidianul:

"(...) E foarte clar cã în România, de 20 de ani, nu a existat suficientã voinţã din partea politicienilor, din partea celor care au condus, de a şti mereu şi de a controla mereu democratic ce fac serviciile acestea şi, pe de altã parte, în aceste condiţii ele au jucat şi joacã un rol din ce în ce mai puternic, hipertrofiat, politic şi economic. Am rezerve faţã de servicii, cu şefi cu tot".

Și așa este. Ultimele detalii privind interceptările telefoanelor la cererea procurorilor politicianiști conduși de cuplul de comici ai Justiției Kovesi și Morar ne arată o cârdășie sinistră între servicii și Ministerul Public împotriva cetățenilor României. Cred că sunt sute de mii de dosare și procese începute având ca „probe” doar interceptările telefonice săvârșite de SRI și SIE. Nu mai spun de STS care are probabil tehnica necesară pentru înregistrarea tuturor convorbirilor care folosesc tehnologia STS, pe când SRI are tehnica necesară pentru înregistrarea tuturor convorbirilor pe celelalte rețele de telefonie dacă nu cumva au oameni puși în funcții în companiile private care oferă servicii de telefonie și internet iar înregistrările se fac acolo și sunt transferate SRI care, apoi, stabilește, potrivit comenzii băsesciene, cui se face dosar și cine stă în așteptare.

Unul din comentariile lui Crin Antonescu cuprinde esența lucrurilor:

"Nu uitãm cã şi acum, din punct de vedere formal şi legal, serviciile speciale, de informaţii, sunt sub control parlamentar, sunt nişte comisii speciale, existã nişte rapoarte anuale pe care trebuie sã le dea în faţa plenului Parlamentului aceste servicii. Cât este realitate şi cât este formã fãrã fond, aici cred cã ştim cu toţii, s-a ajuns chiar la formula anecdoticã cã serviciile supravegheazã Parlamentul, şi nu acele comisii, serviciile. Pânã la urmã, indiferent cui ar fi subordonate serviciile, esenţa stã tot în rolul pe care Parlamentul îl joacã sau nu-l joacã. Adicã noi vom avea cu adevãrat democraţie în România, nu în funcţie de cine va fi mai puternic, preşedintele sau premierul, ci dacã Parlamentul va fi sediul ultim al puterii", a spus liderul PNL.

Așa este. Dacă vrem să avem democrație în România, trebuie să facem din Parlament „ultimul sediu al puterii”. Altfel, ajungem ca acum când oricare derbedeu poate accede la funții de demnitate publică și face ce vrea el în dauna unui întreg popor. Iar Traian Băsescu este exemplul perfect pentru a ilustra această situație.