Ca să vezi poznă ... BEC a invalidat Alianța 2020 ca alianță pentru alegerile europarlamentare

Ei bine, ocupați cu treburile mărunte, nu am fost atenți la cele două partide. Iar USR și +plus, în actuala formulă de conducere nu prea sunt în limitele legii! Actualele formule de conducere a acestor partide nu au fost validate/recunoscute de instanța de judecată competentă potrivit legii. Ca atare, erga omnes, Dan Barna și Dacian Cioloș pot vorbi, cel mult, în nume propriu și nu în numele organizațiilor politice pe care, de facto, le conduc. Dacă stau să mă gândesc bine, de au semnat cei doi documente în numele și pe seama partidelor pe care le conduc, înainte ca Tribunalul București să admită rezultatul congreselor lor, cu intenția de a produce efecte juridice în relațiile acestor partide cu instituții ale statului sau private, ar cam trebui să se aplice prevederile art. 26 din Legea partidelor politice nr. 14/2003 actualizată în 2015:

Art. 26. -
(1) În cazul în care modificările nu sunt comunicate conform art. 25 alin. (2) sau dacă instanța a respins cererea de încuviințare a modificării statutului, iar partidul politic în cauză acționează în baza statutului modificat, Ministerul Public va solicita Tribunalului București încetarea activității partidului politic și radierea acestuia din Registrul partidelor politice.

Suntem în fața primei ipoteze: în cazul în care modificările nu au fost comunicate conform art. 25 alin. (2). Pentru asta să mergem, pas cu pas, acolo unde norma legii ne trimite.

Art. 25. -
(2) Orice modificare se comunică Tribunalului București, în termen de 30 de zile de la data adoptării, cu îndeplinirea prevederilor art. 18 alin. (2) și (3). Tribunalul București o examinează potrivit procedurii prevăzute la art. 20 și 21.

Art. 18. -
...
(2) Cererea de înregistrare se afișează la sediul Tribunalului București timp de 15 zile.
(3) În termen de 3 zile de la data depunerii cererii de înregistrare, anunțul cu privire la aceasta se publică de către solicitant într-un ziar central de mare tiraj.

Art. 20. -
(1) Tribunalul București examinează cererea de înregistrare a partidului politic în ședință publică, cu participarea reprezentantului Ministerului Public.
(2) Persoanele fizice sau juridice interesate pot interveni în proces, dacă depun o cerere de intervenție în interes propriu, potrivit Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Cererea de intervenție se comunică din oficiu persoanelor care au semnat cererea de înregistrare.

 Art. 21. -
(1) Tribunalul București se pronunță asupra cererii de înregistrare a partidului politic în cel mult 15 zile de la expirarea termenului prevăzut la art. 18 alin. (2).
(2) Împotriva deciziei Tribunalului București pot face apel la Curtea de Apel București, în termen de 5 zile de la comunicare, persoanele prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a), Ministerul Public sau persoanele prevăzute la art. 20 alin. (2).
(3) Curtea de Apel București va examina apelul în ședință publică, în termen de cel mult 15 zile de la înregistrarea acestuia.
(4) Decizia Curții de Apel București este definitivă.

Din moment ce de la data depunerii actelor privind modificările statutare și organizatorice de către USR și +plus la Tribunalul București și nu avem o decizie definitivă care să fie înscrisă în Registrul partidelor politice pentru ca astfel cele două partide să fie în limitele legii cu privire la competențele noilor organe de conducere, înseamnă că procedura de comunicare a modificărilor statutare și alegerea noilor conduceri nu a fost finalizată. Ca atare, actele și faptele noilor lideri în afara partidelor - cum este constituirea unor alianțe politice sau voința de a participa la alegerile europarlamentare - sunt nule de drept.

Am văzut că +plus a dat un comunicat în care acuză PSD că îl oprește pe Cioloș să candideze. Mă deranjează faptul că prin acest comunicat Cioloș, și cei care i-au dat soluția „protestului” acuzator, nu recunoaște că, de fapt, el a încălcat legea! Nu văd cu nimic o diferență față de actualii guvernanți ai PSD sau ALDE care încalcă legea dar îi acuză pe alții pentru ce au făcut ei. Îmi sună ciudat să citesc o astfel de justificare, foarte asemănătoare cu cele pe care Viorica Dăncilă le lansează în spațiul public! Cică „oameni noi în politică”. La naiba!

Poate că între timp vom vedea finalizarea condiției „comunicării” către Tribunalul București a modificărilor operate de congresele celor două partide astfel că și Alianța 2020 intră în legalitate pentru a putea participa la alegerile europarlamentare, după ce va depune o altă cerere la BEC. Nu pot însă să nu observ că Cioloș prevede și varianta ca cele două partide să candideze separat la europarlamentare. Ei bine, legea prevede că semnăturile prin care se comunică BEC intenția de participare trebuie să fie ale conducerilor executive! Iar asta înseamnă că semnăturile trebuie să fie ale persoanelor recunoscute de Tribunalul București ca fiind conducătorii partidelor. Dacă nu se obține o decizie definitivă a Tribunalului București sau a Curții de apel pentru finalizarea procedurii comunicării, cele două partide vor fi incapabile să participe la competiția electorală.

Luat cu alte treburi nu am fost suficient de atent la aceste probleme deși sunt de maximă importanță! USR și +plus au conducători doar în interiorul partidelor, în exteriorul lor, acești conducători nu există ca reprezentanți legali! Nu poți semna cu ei, ca reprezentanți ai respectivelor partide, nici măcar o înțelegere! Cât de mică o fi ea!

Am considerat că efectele negative ample și în cascadă ale acestei inițiative legislative trebuie explicate publicului

14:00 | 03 Ianuarie 2019

Doamna Ligia Deca, Consilier de Stat - Departamentul Educație și Cercetare, a susținut joi, 3 ianuarie a.c., la Palatul Cotroceni, o declarație de presă.

Ligia Deca, Consilier de Stat - Departamentul Educație și Cercetare

Bună ziua și La mulți ani! Vă mulțumesc pentru participare! Președintele României va trimite pentru reexaminare Parlamentului Legea pentru modificarea și completarea Legii Educației Naționale nr. 1/2011, înregistrată la Senat cu numărul 652/2018.

Motivul reexaminării îl reprezintă măsurile introduse la articolul I, punctul 4, prin care se realizează reducerea din pix a numărului de ore din ciclul primar, gimnazial și liceal începând cu următorul an școlar. Astfel, potrivit acestor noi reglementări, numărul de ore alocat disciplinelor din planurile-cadru de învățământ este în medie de 20 de ore pe săptămână la învățământul primar, 25 la învățământul gimnazial și 30 de ore pe săptămână la învățământul liceal.

Această nouă modificare abruptă a Legii Educației Naționale, fără nicio analiză de impact, riscă să producă efecte negative în cascadă pentru comunitatea școlară, fapt semnalat inclusiv de organizații reprezentative la nivel național ale elevilor, dascălilor și părinților. Demersul denotă lipsa unei strategii și a unei viziuni pe termen mediu și lung în acest sector esențial pentru viitorul României.

Voi detalia câteva dintre efectele nedorite aduse Legii Educației Naționale, în varianta sosită la promulgare.

Orice modificare a numărului de ore alocat disciplinelor afectează automat și profilul de formare, conținuturile educaționale, modalitățile de predare, învățare și evaluare. Nu există o analiză a modului în care formarea elevilor va fi afectată de aceste schimbări.

Reducerea numărului de ore la o asemenea dimensiune va însemna, cel mai probabil, un val de concedieri în sistemul de învățământ. Mai exact, proiectul de lege modifică articolul 66 din Legea Educației Naționale, fără să evalueze impactul asupra încadrării cu personal.

Legea, de asemenea, nu include dispoziții finale care să clarifice momentul din care începe aplicarea modificărilor aduse articolului 66 din Legea Educației Naționale. În absența acestora, planuri cadru se vor modifica din anul școlar următor printr-un proces făcut în grabă, pe genunchi. Reamintim faptul că dezvoltarea și aplicarea noilor planuri cadru este un demers care durează de peste cinci ani. El a fost demarat în 2013 și este încă în derulare. Iată că nici nu a apucat să se finalizeze implementarea lui și o luăm de la capăt cu schimbările.

Legea nu cuprinde nici dispoziții tranzitorii care să clarifice modul în care aceste modificări vor fi implementate. Se poate ajunge în situația absurdă în care, de exemplu, elevii de gimnaziu, de exemplu, vor fi școlarizați după trei planuri-cadru: cel inițial - cel vechi, cel curent, aflat în implementare până la clasa a VI-a, și cel viitor, care ar trebui dezvoltat până la începutul anului școlar 2019-2020 conform legii trimise la promulgare.

În lipsa acestor prevederi tranzitorii și finale, cel mai probabil vom avea o nouă o modificare a manualelor, care ar trebui adaptate viitoarelor planuri-cadru. Dat fiind timpul scurt până la care acestea ar trebui refăcute, există riscul evident ca ele să nu fie finalizate la timp.

În același timp, modificările aduse legii presupun o pregătire a cadrelor didactice pentru implementarea viitoarelor planuri cadru. Aceasta deși nu s-a finalizat încă formarea lor privind planurile cadru actuale. Lipsa unei evaluări a impactului asupra resursei umane arată fără echivoc lipsa viziunii în educație pe care cei care propun legea se pare că o au.

În concluzie, modificările aduse articolului 66 din Legea nr. 1/2011, riscă, în forma lor actuală, să afecteze calitatea și coerența procesului educațional. În mod firesc, ar fi fost de dorit să existe o dezbatere privind reducerea încărcării orare a programelor școlare și o dimensionare a timpului petrecut la școală de către elevi în acord cu capacitatea lor, etapele de dezvoltare psiho-emoțională ale acestora, precum și cu profilul absolventului. O modificare bruscă, nefundamentată, riscă să producă efecte dezastruoase pentru întreaga comunitate școlară.

Menționăm că celelalte prevederi ale legii sosite la promulgare sunt de natură să creeze un impact pozitiv. Astfel, ea include măsuri privind combaterea bullying-ului, precum și o serie de prevederi menite să crească accesul la educație a unor copii care nu aveau acest acces până acum, de exemplu, cei fără Cod Numeric Personal.

Cu toate acestea, modificarea articolului 66 din Legea Educației Naționale face necesară reexaminarea textului de lege.

Ca observație generală, ar trebui ca orice inițiativă legislativă care are efecte atât de ample asupra sistemului educațional să ia în considerare și alte procese aflate în derulare – de exemplu, reforma curriculară și viziunea proiectului „România Educată”, lansată în dezbatere publică de Președintele României la începutul lunii decembrie a anului trecut.

Dacă aveți întrebări privind acest subiect sau privind proiectul „România Educată”, vă stau la dispoziție, mulțumesc!

Sesiune de întrebări și răspunsuri:

Jurnalist: Aș vrea să vă întreb în legătură cu ultimele declarații pe care le-a făcut doamna ministru Ecaterina Andronescu, acelea că plagiatul este cea mai mică problemă a învățământului românesc. Cum priviți dumneavoastră această declarație făcută de doamna ministru? Și, dacă îmi permiteți, știu că se lucrează la o nouă Lege a Educației, spunea doamna ministru că va fi gata până în martie, ați fost consultați în vreun fel, Palatul Cotroceni a fost consultat pentru această nouă lege?

Consilier de Stat Ligia Deca: În legătură cu noua Lege a Educației, doamna ministru Andronescu a afirmat că, atunci când va exista o structură a noii legi, vom avea o discuție pe baza acesteia. În plus, a rămas că ne vom vedea la începutul acestui an pentru a avea o discuție mai amplă. Cealaltă întrebare, referitoare la declarațiile doamnei Andronescu vizavi de fenomenul plagiatului, nu este chiar în linia întrebărilor pe care am afirmat că le voi prelua, însă personal cred că nicio problemă nu poate fi remediată fără să acceptăm efectele ei negative pe de-a-ntregul.

Jurnalist: Anul trecut vorbeați despre o consultare a partidelor politice pe proiectul „România Educată”. Voiam să știu dacă au fost invitate partidele la o asemenea discuție până acum, și când ar putea să aibă loc, dacă nu.

Consilier de Stat Ligia Deca: Domnul Președinte a afirmat, într-adevăr, că partidele politice vor fi consultate. În momentul în care vom stabili o dată în acest sens, o vom face publică.

Jurnalist: De ce aceste modificări aduse la Legea Educației au avut nevoie de o conferință de presă, pe când altele, pentru că nu e prima modificare la legea învățământului pe care Președintele o trimite la reexaminare, nu au avut nevoie?

Consilier de Stat Ligia Deca: Am considerat că efectele negative ample și în cascadă ale acestei inițiative legislative trebuie explicate publicului, pentru că, altfel, se poate interpreta greșit că reducerea numărului de ore pentru ciclul primar, gimnazial și liceal ar fi un lucru bun. Așa cum am spus, este de dorit să dimensionăm timpul petrecut la școală în funcție de profilul absolventului sau de capacitatea copiilor, însă în niciun caz nu este de dorit să bulversăm întregul sistem făcând această schimbare fără niciun un studiu de impact.

Jurnalist: Aduceați în discuție inițiativa Administrației Prezidențiale, proiectul „România Educată”. La celelalte modificări ați cerut Parlamentului să țină cont de această inițiativă? Au mai fost în decembrie trei sau patru modificări la legea învățământului.

Consilier de Stat Ligia Deca: Reforma curriculară este un proces care afectează toate palierele sistemului educațional. Proiectul „România Educată” tocmai asta și-a propus, ca astfel de schimbări să fie făcute în conformitate cu o viziune pe care toți actorii din educație să o susțină. De aceea, atunci când o astfel de inițiativă legislativă atentează la baza filozofiei educaționale, am considerat necesar să comunicăm pe acest subiect.

Jurnalist: Ce propuneri în plus ați primit pentru proiectul „România Educată”, în urma lansării în dezbatere publică?

Consilier de Stat Ligia Deca: Am primit deja peste 200 de e-mailuri pe adresa de e-mail pe care am anunțat-o pentru dezbaterea publică, o serie întreagă de mesaje prin intermediul paginii de Facebook și urmează să anunțăm calendarul evenimentelor de consultare. Deci, deja avem o reacție îmbucurătoare. Au existat și în presă o serie întreagă de analize. Le colectăm pe toate și promitem să facem publică o analiză a acestora și, evident, documente finale vor lua în considerare toate aceste contribuții.

Jurnalist: Președintele Klaus Iohannis declara că prin acest proiect „România Educată” se dorește desființarea, sau cel puțin se propune desființarea, inspectoratelor școlare. Voiam să vă întreb dacă aveți un punct de vedere de la Ministerul Educației până acum cu privire la această propunere?

Consilier de Stat Ligia Deca: Nu am avut încă un dialog pe acest subiect, însă întreg subiectul guvernanței în educație, care include modul în care organizăm structurile de coordonare, va avea loc în acest an. Practic, discuția privind ce se întâmplă cu structurile de tip inspectorat sau care va fi rolul lor pe viitor urmează să aibă loc.

Jurnalist: Spuneți că prin reducerea numărului de ore mai mulți profesori pot rămâne fără locuri de munca. Aveți vreun impact, vreun calcul făcut referitor la acest lucru?

Consilier de Stat Ligia Deca: Am primit semnale de la federațiile sindicale care au afirmat că fiecare oră în minus la oricare dintre cele 3 niveluri de educație înseamnă o reducere masivă a numărului de norme, deci și a numărului de dascăli care lucrează în învățământ. Chiar dacă scăderea numărului de elevi poate genera o astfel de nevoie, este clar că nu avem o analiză de impact prin care legea să ne spună exact ce înseamnă asta, câte ore se reduc, câți profesori ar trebui fie să fie reprofilați, fie să iasă din sisteme, iar o asemenea măsură fără o consultare reală și fără acea analiză despre care vorbeam cred că nu este în niciun caz oportună.

Jurnalist: Liderii de sindicat v-au transmis, au făcut ei ceva calcule?

Consilier de Stat Ligia Deca: Nu au făcut calcule numerice, însă ne-au transmis că probabil vor exista mii de posturi disponibilizate.

Vă mulțumesc! Dacă nu există și alte întrebări, eu vă urez o zi bună!

Autostrada Unirii, Iași - Tg. Mureș

Aseară, urmărind emisiunea de la Digi24 cu Crin Antonescu am reținut, cu plăcere, o afirmație a lui: „se spune că Uniunea Europeană se termină unde se termină autostrăzile”. Mi-a plăcut. Mi-a plăcut pentru că îmi confirmă o nemulțumire, veche, chiar foarte veche. Mai toate guvernele post-decembriste au făcut câte ceva doar pentru anumite regiuni ale țării, Moldova fiind aspru pedepsită prin excluderea ei de la programele de dezvoltare. Nu trebuie să ne mai mire de ce unele regiuni ale țării, mai ales unele municipalități, au o dezvoltare excelentă! Este meritul lor, a oamenilor de acolo care au știut să profite, inteligent, de șansele oferite de ... interesele private ale unor politicieni care au deținut puterea la cel mai înalt nivel. Și Adrian Năstase s-a folosit de putere pentru profitul personal, dar a dovedit că este incapabil să vadă o țară din vârful piramidei administrației. Șoseaua rapidă pe patru benzi s-a oprit la Tărtășești. Nu a mers mai departe. De acolo mai departe drumul a rămas tot la două benzi.

Deși este ciudată adoptarea unei legi pentru a construi un drum, accept ideea că măsura extremă a fost necesară. Existența legii obligă Guvernul să îi aloce fonduri la construcția bugetului. Dacă altfel nu s-a putut! Mai ales că cei care au fost cu ochii pe declarațiile politicienilor puterii PSD-ALDE-UDMR au sesizat declarația infractorului Liviu Dragnea potrivit căreia acest drum i se pare inutil!

Pun mai jos declarația președintelui Klaus Iohannis după semnarea decretului de promulgare a legii (o minune totuși că au luptat pentru ea și PSD-iștii!).

În ajunul aniversării Centenarului, am promulgat Legea „Autostrăzii Unirii”. Mesajul este cât se poate de clar: la 100 de ani de la înfăptuirea idealului național, guvernanții au obligația de a face unirea reală. Din acest moment, Guvernul este obligat legal să acționeze pentru a se construi un drum de mare viteză între două provincii istorice, Moldova și Transilvania. Politicienii trebuie să livreze ce au promis și să fie responsabili față de cetățeni, dar și față de viitorul țării noastre. O Românie fără autostrăzi este o Românie condamnată la subdezvoltare.

Da, politicienii trebuie să ... Dar noi nu avem politicieni la guvernare, deocamdată, care să facă ceva care să îi diferențieze de ceilalți cetățeni. Clica PSD-ALDE are doar interese meschine, personale, fiecare încercând să obțină cât mai mult pentru sine nu pentru a servi cetățenii în numele și pe seama cărora guvernează.

PNL și-a stabilit ca obiectiv major realizarea acestei autostrăzi sau drum rapid. Pentru asta are deja un program. Pun mai jos o comunicatul de presă al PNL după promulgarea legii.

COMUNICAT DE PRESĂ: PARTIDUL NAȚIONAL LIBERAL A DEMARAT CAMPANIA PENTRU CONSTRUIREA `AUTOSTRĂZII UNIRII`

Partidul Național Liberal a demarat campania pentru Autostrada Iași-Târgu Neamț-Târgu Mureș, obiectivul principal fiind acela de a determina guvernarea actuală să inițieze demersurile necesare pentru construirea autostrăzii, absolut necesară pentru dezvoltarea Moldovei.

În cadrul campaniei PNL pentru Autostrada Unirii se va desfășura și o campanie de strângere de semnături și distribuire pliante de informare, în condițiile în care mobilizarea opiniei publice pentru susținerea construirii Autostrăzii Iași-Târgu Neamț-Târgu Mureș este esențială. În acest sens, PNL a inițiat petiția publică „Autostrada Unirii cu bani europeni” pentru a determina guvernul României să asigure finanțarea autostrăzii din bani europeni, gratis, fără alte costuri ascunse prin formule de tip parteneriat public-privat. Petiția poate fi semnată la www.pnl.ro/petitieA8.

Construirea autostrăzii Iași-Târgu Neamț-Târgu Mureș este un obiectiv asumat de Partidul Național Liberal, care va asigura legătura dintre Moldova și Ardeal și Vestul Europei și va crea premisele pentru a genera locuri de muncă mai bine plătite și va impulsiona dezvoltarea economică, creșterea investițiilor, exporturilor și turismului. Până în acest moment, pentru zona Moldovei, lipsa infrastructurii corespunzătoare a condus la creșterea discrepanțelor și a decalajelor interregionale, la accentuarea migrației și la o rată și mai redusă a investițiilor străine comparativ cu restul țării, bunăstarea județelor din Moldova fiind în mod clar afectată.

Potrivit legii promulgate ieri de președintele Klaus Iohannis pentru construirea Autostrăzii Unirii, ministerul Transporturilor trebuie să demareze, în 30 de zile, procedurile necesare pentru realizarea autostrăzii.

În acest sens, PNL somează guvernarea PSD-ALDE să transmită la Comisia Europeană cererea de finanțare din bani europeni a autostrăzii Iași – Tg. Mureș.

Moldova, la fel ca restul țării, are urgentă nevoie de autostrăzi care să meargă spre vest și sud. Către Ungaria și Bulgaria. La Moldova leg și Tulcea dar și Brăila, Buzăul. Chiar dacă nu fac parte din zona Moldovei. Și ele sunt la fel de vitregite. Sigur, nu avem cum să ne punem speranțele în actuala guvernare catastrofală a PSD-ALDE-UDMR. Să sperăm că lumea va înțelege, după coșmarul acestor guvernări, că așa zisele „sancțiuni ale partidelor politice la vot” sunt tâmpenii lansate în media de iresponsabili, de idioți, indiferent de numărul diplomelor și titlurilor academice cu care se împăunează. Ei, cei care au lansat această idee precum și jurnaliștii care li s-au alăturat sunt responsabilii direcți ai acestor guvernări catastrofale. Dacă nu ieși la vot, accepți să te conducă proștii! Zicala s-a confirmat, cu prisosință!

Pentru o economie dezvoltată avem nevoie de legi

Am găsit la Agerpres acest articol: AOAR: România are nevoie de o lege care să permită repunerea în funcţiune sau construirea de unităţi de producere a energiei

România are, în primul rând, nevoie de o lege care să permită repunerea în funcţiune sau construirea de noi unităţi de producere a energiei electrice (grup de circa 800 Mw, similar celui construit de OMV Petrom), înlocuirea progresivă a alimentării termocentralelor alimentate cu păcură şi/sau cărbune, susţine Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), într-un document de poziţie asupra dezbaterii referitoare la regimul fiscal aplicabil resurselor de petrol şi gaze naturale.

"AOAR urmăreşte cu un interes major dezbaterile, atât din Parlamentul României, cât şi cele publice, ocazionate de adoptarea unei legislaţii privind impozitarea exploatării gazelor naturale provenind din Marea Neagră. Dezbaterile, limitate şi ca timp, şi ca nivel de consultare, se concentrează excesiv asupra stabilirii unui nivel acceptabil al redevenţelor ce ar urma să fie încasate de statul român, ca sursă suplimentară pentru bugetul de stat", se spune într-un comunicat al AOAR.

Oamenii de afaceri subliniază în document că au susţinut constant în ultimii ani importanţa prelucrării la un nivel cât mai avansat a materiilor prime oferite de solul şi de subsolul ţării noastre, fie că este vorba de cereale, minerale, apă minerală, resurse geotermale şi, evident, de resursele de gaze naturale şi petrol.

"În acest sens, considerăm esenţial ca deciziile vizând regimul fiscal aplicabil resurselor de petrol şi gaze, rezultate în urma exploatărilor offshore, să fie precedate de adoptarea unui proiect de lege mult mai relevant, ce urmează a fi dezbătut şi aprobat în Parlamentul României. România are, în primul rând, nevoie de o lege care să permită repunerea în funcţiune sau construirea de noi unităţi de producere a energiei electrice (grup de circa 800 Mw, similar celui construit de OMV Petrom), înlocuirea progresivă a alimentării termocentralelor alimentate cu păcură şi/sau cărbune", afirmă AOAR.

În opinia Asociaţiei, este necesară asumarea prin lege a temelor de real interes public, precum refacerea potenţialului de valorificare a gazelor naturale (a petrolului) prin repornirea capacităţilor petrochimice, modernizarea sau construirea de noi capacităţi de producţie (exemplul companiei MOL în Ungaria).

"România, cu resurse importante de petrol şi gaze, înregistrează constant deficit de balanţă comercială în domeniul produselor chimice şi petrochimice. Aceste produse ar asigura realizarea unei valori adăugate brute mult mai semnificative decât sumele încasate din impunerea unor redevenţe 'stimulative'. Reluarea producţiei de îngrăşăminte destinate agriculturii româneşti, prin repunerea în funcţiune/modernizarea capacităţilor de producţie, încă în conservare sau chiar faliment, ar trebui să constituie un alt argument ce trebuie evaluat, atât ca sursă de reducere a deficitului comercial (România importă îngrăşăminte!), cât şi ca efect de multiplicare, prin creşterea volumului şi a valorii producţiei agricole. AOAR a solicitat public, în ultimii ani, numeroaselor guverne ce au condus România să discute şi să propună o politică pe termen lung cu privire la exploatarea resurselor naturale ale României", atrag atenţia oamenii de afaceri.

AOAR apreciază că a venit timpul ca Executivul, Parlamentul şi toate partidele politice să contribuie la fundamentarea şi realizarea unor politici economice favorabile mediului de afaceri.

"Dacă România ar beneficia de o strategie energetică adecvată politicii sale industriale, prin asumarea clară, fermă şi transparentă a interesului economic al ţării, controversele actuale, partizane, nu ar fi avut loc! AOAR apreciază că a venit timpul ca, după circa 30 de ani de restructurare haotică a economiei României, Guvernul, Parlamentul şi toate partidele politice să contribuie la fundamentarea şi realizarea unor politici economice favorabile mediului de afaceri, ca sursă constantă şi unică de venituri la bugetul statului, astfel încât să fie asigurată funcţionarea coerentă şi din ce în ce mai performantă a administraţiilor centrale/locale şi sustenabilitatea sistemelor publice de pensii, sănătate, educaţie, apărare", mai spune Asociaţia. AGERPRES/(AS - editor: Oana Tilică, editor online: Simona Aruştei)

***

Ce poți să spui? Ei nu fac politică, în sensul administrației de stat, ei fac politică economică, în sensul promovării și protejării activității oamenilor de afaceri. După câte se pare, programele de guvernare nu au prea avut de a face cu politica economică așa cum cere ea să fie făcută, de fapt cum trebuie făcută. Folosirea resurselor oferite de țară în interes politic nu înseamnă economie! Iar ce „pățim” din 2016 încoace numai politică economică nu este. Asistăm, de fapt, la un jar organizat de o grupare de indivizi care vor să își salveze pielea (politic) folosind resursele pentru mita electorală și nu pentru progres. Chiar mă întreb uneori: ce sunt cei din PSD și ALDE care asigură această guvernare? Că oameni politici sau oameni care fac politică nu par a fi.

CCR recunoaște existența și drepturile familiei homosexuale

Un foarte interesant articol este pe site-ul „juridice”, scris de judecătorul Cristi Danileț. Foarte bun!

Nu pot trece mai departe fără a prelua un comentariu deosebit.

„Cu toții știm că două persoane de sex opus care sunt căsătorite și care au un copil formează o familie. Dar o familie se poate naște nu doar din căsătorie, ci ea poate rezulta și din relații de rudenie, adopție și chiar din simpla conviețuire (concubinaj, coabitare). De aceea, un părinte singur cu un copil formează o familie; la fel, bunicii care cresc un nepot ai cărui părinți sunt decedați; la fel, un frate major care își crește sora mai mică, fiind abandonați de părinți; la fel, o persoană care adoptă un copil; la fel, un asistent maternal care îngrijește un copil primit de la stat. La fel, doi homosexuali care trăiesc împreună au o viață de familie.”

După cum se vede, o familie are în mijloc „un copil”, cel puțin. Un cuplu, indiferent de care, poate avea o viață de familie, chiar dacă nu formează o familie!

Dimineață mi-am pus iar întrebări. De, în criza societății românești provocată de niște habotnici, apar și gânduri la care nu te aștepți.

Un părinte singur formează o familie cu copiii pe care îi are în grijă. Fie el bărbat sau femeie. Dacă bărbatul sau femeia în cauză, nu se mai recăsătorește, din diferite motive, poate să aleagă un parteneriat civil. Bărbatul cu alt bărbat iar femeia cu altă femeie. Împreună vor duce „o viață de familie” iar partenerul care este și părinte al copiilor din relația heterosexuală anterioară rămâne „în familia” naturală pe care a creat-o. Care este problema?

„Art. 48 din Constituția consacră și protejează dreptul la căsătorie, și relațiile de familie rezultând din căsătorie, distinct de dreptul la viață familială/respectarea și ocrotirea vieții familiale, cu un conținut juridic mult mai larg, consacrat și ocrotit de art. 26 din Constituție. Noțiunea de viaţă de familie este complexă, cuprinzând inclusiv raporturile de familie de fapt, distinct de relațiile de familie rezultând din căsătorie”. (CCR, Decizia nr. 580 din 20 iulie 2016, para. 40).

„Din punct de vedere moral, afectiv și al dreptului la întemeierea familiei, nu există nicio diferență relevantă între partenerii de viață căsătoriți legal și cei implicați într-o uniune consensuală. Există „viață de familie” și în cazul unei relații de fapt echivalente căsătoriei, numită concubinaj” (CCR, Decizia nr. 562 din 19 septembrie 2017, para. 21 și 35).

 „Relația pe care o are un cuplu format din persoane de același sex intră în sfera noțiunii de „viață privată”, precum și a noțiunii de „viață de familie”, asemenea relației stabilite într-un cuplu heterosexual, fapt ce determină incidența protecției dreptului fundamental la viață privată și de familie, garantat de art. 7 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, de art. 8 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de art. 26 din Constituția României. Bucurându-se de dreptul la viaţă privată și de familie, persoanele de același sex, care formează cupluri stabile, au dreptul de a-și exprima personalitatea în interiorul acestor relații și de a beneficia, în timp și prin mijloacele prevăzute de lege, de o recunoaștere legală și judiciară a drepturilor și îndatoririlor corespunzătoare” (CCR, Decizia nr.534 din 18 iulie 2018, para. 41).

 Of! De ce s-a mai aprobat un astfel de referendum? Ca să avem pe ce arunca banii. Chiar dacă instituția „căsătoriei” nu va fi implicată în formarea cuplurilor homosexuale, parteneriatul civil le va conferi exact aceleași drepturi pe care căsătoria le conferă soților (bărbat și femeie).

Excesul de norme reflectă slaba educație, slaba cunoaștere, slaba evoluție. Cu cât normele sunt mai multe și mai detaliate, cu atât societatea este mai plină de constrângeri! Pentru că normele din legi înseamnă constrângeri ale libertății individului! Dacă unele constrângeri sunt acceptate de societate pentru că acționează în interesul ei, altele însă constrâng persoana și societatea în ansamblul ei suporte dominația unor grupuri de persoane care pur și simplu profită de existența societății și a resurselor pe care aceasta le realizează.

Propunerea legii antiromânismului este o formă de rasism

Oribil! Este oribilă ideea unei astfel de legi!

Propunerea legislativă „privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea antiromânismului ” este oribilă în esența ei. Este evident o formă de rasism stimulată  de un populism grețos.

Semnatarii expunerii de motive

Emil Marius Pașcan - PMP - ales deputat în circumscriptia electorala nr.28 MUREŞ/
Eugen Tomac - PMP - ales deputat în circumscriptia electorala nr.42 BUCUREŞTI/
Andrei Daniel Gheorghe - PNL - ales deputat în circumscriptia electorala nr.25 ILFOV/

Dacă pentru membrii PMP formele de extremism politic devin ceva „obișnuit”, Traian Băsescu fiindu-le „baci”, apariția în grupul parlamentarilor care susțin această propunere legislativă a 8 membri ai PNL și 2 membri ai USR este de neacceptat.

Cei 3 din imagine sunt cei care au semnat expunerea de motive la această propunere legislativă. Cumva, prezența deputatului liberal Daniel Gheorghe nu mă surprinde. A mai avut excese. Mă surprinde însă numărul mare de membri ai PNL care au semnat această inițiativă parlamentară. Oribil. O astfel de inițiativă este contrară doctrinei liberale. Este o formă de izolaționism, o limitare a drepturilor și libertăților civile a cetățenilor români de alte etnii precum și a persoanele de altă etnie rezidente în România! Etnia dominantă, după această propunere legislativă, poate trimite la închisoare orice persoană care critică „românismul”, românism care se manifestă în formele organizate ale puterii! Pentru că Parlamentul, Guvernul, ministerele, autoritățile publice, consiliile locale sunt promotoarele intereselor generale ale societății române astfel că orice critică la adresa lor devine, automat, o formă de antiromânism!

Este absolut absurd! Ce caută liberalii (nu vreau să mă refer la ceilalți mai mult) să sprijine ideile infractorului Liviu Dragnea și ale aliaților acestuia din PSD?! Eu consider că această propunere legislativă imbecilă este un apendic la ideile vehiculate de infractorul Liviu Dragnea privind reducerea dreptului la liberă exprimare a cetățenilor României când este vorba despre PSD și de puterea politică condusă de PSD. Idei care ar urma să fie codificate în norme legale. Iar acum, niște parlamentari PMP și PNL, plus PSD (mi se pare normal) dar și USR sar în sprijinul infractorului Dragnea cu această nemernicie!

Inițiatori de la PNL

1. Dumitrescu Iulian - senator PNL - ales senator în circumscriptia electorala nr.31 PRAHOVA
2. Bumb Sorin-Ioan - deputat PNL - ales deputat în circumscriptia electorala nr.1 ALBA
3. Gheorghe Andrei Daniel - deputat PNL - ales deputat în circumscriptia electorala nr.25 ILFOV/
4. Gheorghiu Bogdan - deputat PNL - ales deputat în circumscriptia electorala nr.35 SUCEAVA
5. Giugea Nicolae - deputat PNL - ales deputat în circumscriptia electorala nr.17 DOLJ
6. Mihalescul Dumitru - deputat PNL - ales deputat în circumscriptia electorala nr.35 SUCEAVA
7. Olar Corneliu - deputat PNL - ales deputat în circumscriptia electorala nr.1 ALBA
8. Ştirbu Gigel-Sorinel - deputat PNL - ales deputat în circumscriptia electorala nr.30 OLT

Pe site-ul Senatului României sunt datele necesare pentru cunoașterea acestei propuneri legislative.

O prezentare corectă este aici la HotNews.

USR a anunțat că membrii lor își retrag semnăturile. Foarte bine. Dar asta nu înseamnă că nu au participat la această imensă mizerie politico-socială! Retragerea semnăturilor este determinată de reacțiile societății civile, nu și le retrag din propria convingere! De aceea, eu rețin ca potențiali adversari ai libertăților civile pe cei doi semnatari de la USR alături de toți ceilalți semnatari ai acestei imense mizerii parlamentare. Fără a uita că PMP este cap de afiș prin însăși noul președinte al partidului, Eugen Tomac!

De la PMP, își retrage semnătura și Robert Turcescu. Foarte bine. Asta nu înseamnă că nu rămâne în conștiința publică ca unul care promovează separatismul etnic. Și el își retrage semnătura după ce i-au fost sesizate pericolele pe care o astfel de lege le naște pentru cetățenii României.

Pentru cei care își retrag semnăturile, am o apreciere: nu sunt oameni de valoare!

Cum semnezi ceva fără să vezi despre ce este vorba? Semnătura pe o propunere legislativă este o asumare a conceptului acelei propuneri. Este o asumare a caracterului penal al faptelor pe care cetățenii români de altă etnie le pot săvârși și ești de acord cu lipsirea acestora de libertate! Retragerea semnăturii este ca o frecție la un picior de lemn. Atât semnarea unei astfel de mizerii cât și retragerea semnăturii sunt dovezi ale iresponsabilității.

DEX

RASÍSM s. n. Teorie social-politică care susține inegalitatea biologică și intelectuală a raselor umane.

Wikipedia

Rasism constitue orice acțiune, practică sau convingere care reflectă o viziune despre lume bazată pe conceptul rasial, care la rândul lui definește convingerea că oamenii sunt împărțiți în entități biologice separate și exclusive numite „rase”, și că există o legătură cauzală între caracteristicile fizice cu care se definește acest concept și personalitatea, capacitatea intelectuală, aptitudinile morale sau alte caracteristici comportamentale umane, și că anumite rase sunt prin naștere superioare altora.

Cei care vor lectura proiectul legii, după linkurile puse de mine mai sus, vor observa fără nici o îndoială caracterul rasist al acesteia. O lege se adoptă pentru a proteja valori socio-umane. Românismul, concept definit de autori, devine o valoare socio-umană în pericol, iar autorii sunt doar cei care se supun legii române suverane pe teritoriul României. Ca atare, legea este îndreptată împotriva cetățenilor români sau persoanelor de altă etnie cu rezidența în România! Cine este deținătorul „românismului”? Doar cel care are puterea politică și poate cere impunerea legii, cel care are capacitatea de a cere organelor de ordine să impună, cu forța, respectarea legii. Aberant!

Nu este o problemă de discutat la marginea șanțului. Este o foarte gravă problemă a raporturilor sociale. Niște indivizi cu grave probleme psihice vor să ne impună o lume rasistă. Incalificabil!

Pentru mine este absolut odios când mă uit la „liberalii” care au semnat această mizerie. Iulian Dumitrescu, este liderul grupului parlamentar al PNL din Senatul României! Incalificabil!

Restul sunt membri ai Camerei Deputaților. Oribil este faptul că printre autorii acestei propuneri legislative este deputatul PNL Daniel Gheorghe! Nu au scuze nici ceilalți deputați PNL care au semnat mizeria, dar printre ei îl văd și pe Gigel Știrbu, deputat de Olt, o persoană cunoscută.

Probabil că această propunere legislativă va fi retrasă. Probabil. Normal ar fi ca acei parlamentari care au semnat această mizerie să fie „retrași” din structurile partidelor din care fac parte. Retragerea semnăturilor lor de pe actul incalificabil nu este suficientă.

Mă chinuie gândul acțiunii liberalilor. Cum naiba au semnat ei așa ceva? Cât liberalism au în cap? Ce caută ei în PNL cu astfel de convingeri? Nu cumva ei sunt și printre cei care încearcă să distrugă PNL din interior? Semnăturile depuse de ei pe acest act sunt de fapt o formă de susținere a ideilor promovate intens de infractorul Liviu Dragnea! Retragerea semnăturilor lor nu înseamnă că își retrag susținerea pentru infractorul Liviu Dragnea și PSD sau ALDE. Mizerabilii!

Abuzul în serviciu. Între declarațiile halucinante ale infractorului Dragnea și mincinosului Tăriceanu și realitate

Să începem cu începutul.

Constituția României spune, la art. 11, că România se angajează să respecte tratatele la care este parte:

Art. 11 – Dreptul internaţional şi dreptul intern
(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
(3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituţiei.

Avem un angajament ... constituțional, superior voinței Parlamentului atunci când o majoritate politică vrea să schimbe legile interne astfel încât să nu mai fie respectate angajamentele asumate prin tratate!

Avem și o clarificare: tratatele ratificate fac parte din dreptul intern. Ca atare, după cum se poate deduce cu ușurință, ce au făcut cei din PSD și ALDE, cu sprijinul altor parlamentari, prin maltratarea legilor penale și mai ales ce vor să facă în viitor, se va ajunge la un conflict de legi. Una va spune legea de ratificare a tratatului în cauză, alta va spune legea internă.

Legea nr. 365/2004 pentru ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003 preia Convenția fără obiecții astfel că la art. 19 din Convenție avem definirea abuzului în serviciu, sub forma „abuzului de funcții” (http://www.pna.ro/legislatie.xhtml?id=2&sectiune=1):

ARTICOLUL 19
Abuzul de funcţii
Fiecare stat parte are în vedere să adopte măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infracţiune, în cazul în care actele au fost săvârşite cu intenţie, faptei unui agent public de a abuza de funcţiile sau de postul său, adică de a îndeplini ori de a se abţine să îndeplinească, în exerciţiul funcţiilor sale, un act cu încălcarea legii, cu scopul de a obţine un folos necuvenit pentru sine sau pentru altă persoană sau entitate.

Avem o obligație de „a face”, de a adopta în legea penală prevederi care să sancționeze „abuzul de funcții”, în terminologia proprie României. În Noul Cod penal este infracțiunea de abuz în serviciu:

CAPITOLUL II
Infracţiuni de serviciu
Art. 297
Abuzul în serviciu
(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.

În Codul penal avem doar infracțiunea de „abuz în serviciu”. Bine, o pot modifica ca să fie o modificare, în infracțiunea de „abuz în funcție”. Legătura cu „actul de corupție” este realizată prin Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, care la art. 13 indice 2 prevede: „In cazul infractiunilor de abuz in serviciu sau de uzurpare a functiei, daca functionarul public a obtinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu o treime”.

Se face mare caz de o Decizie a CCR. Decizia CCR nr. 405/2016 - excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 246 din Codul penal din 1969, ale art. 297 alin. 1 din Codul penal şi ale art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

Analizele CCR din această decizie duc la concluzia că infracțiunea de „abuz în serviciu” este discutabilă, deoarece există în Codul civil, în legea privind contenciosul administrativ dar și în alte legi speciale reglementări care au rolul de a repara paguba produsă, de a repune în drept pe cel vătămat fără însă a mai fi nevoie de o sancțiune penală pentru funcționarul public care a acționat cu intenție sau din culpă contra acestor interese.

Totuși, decizia CCR este aplicabilă așa cum este ea dată. Iar cum este ea dată, nu ajută grupul infracțional din jurul infractorului Dragnea.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

... constată că dispoziţiile art. 246 din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii”.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare şi constată că dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.

Clar. Dispozițiile art. 246 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Noul Cod penal privind abuzul în serviciu sunt constituționale dacă, faptele incriminate sunt de încălcare a legii!

Iar condamnarea infractorului Dragnea și a echipei de la Teleorman de ieri s-a bazat pe încălcarea unor prevederi legale și nu a oricăror prevederi (hotărâri de guvern, ordine de ministru, fișa postului etc.).

Practic, suntem în fața unei infracțiuni de abuz în serviciu ca act de corupție!

Aici aduc observația celor de la penitenciare. Din cei 73 de condamnați existenți în penitenciare pentru abuz în serviciu, nici unul nu are o condamnare pentru delapidarea banilor copiilor defavorizați! Infractorul Dragnea a instigat la o asemenea mizerabilă faptă!

Binomul toxic

Populistul deputat Daniel Zamfir (încă membru al PNL!?), reclamă victoria asupra băncilor prin plafonarea dobânzilor pe care acestea le pot impune clienților. Zamfir nu lucrează de capul lui, are în spate pe avocatul Gheorghe Piperea care și-a făcut un titlu de glorie și și-a dezvoltat o afacere pe societatea de avocatură proprie din atacul asupra băncilor și a economiei de piață. Populist la sânge.

Nu este prima inițiativă a lui Daniel Zamfir anti-liberală! Anti-economie de piață. Anti-constituțională!

Hai să vedem ce spune Constituția.

La Titlul IV, „Economia și finanțele publice”, art. 135 - Economia -, alin.(1) se stabilește că „Economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență”.

La alin.(2), se prevede că „Statul trebuie să asigure”:
a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;
b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară;
...

În Statutul PNL există prevederea clară că PNL sprijină și acționează pentru economia de piață în România.

Un interviu luat de HotNews prof. Cristian Păun este lămuritor asupra „strălucitei” idei a binomului toxic Daniel Zamfir&Gheorghe Piperea.

Cristian Paun: Plafonarea dobanzilor este complet in afara mecanismelor de piata

Rep: Cum anume putem cuantifica efectele unei astfel de masuri, avand in vedere ca facem comparatie la nivelul unui singur indicator (DAE) cu alte tari aflate in realitati economice diferite (salariu mediu sau minim, inflatie, crestere economica, moneda de creditare)

Cristian Paun: Masura este complet in afara mecanismelor de piata.

Dobanda este pretul capitalului. Dobanda, ca orice pret, include in ea multe componente importante pentru ceea ce inseamna mecansimul creditarii: riscul de dobanda, lichiditatea, inflatia, riscul sistemic, riscul valutar. Dobanda tine cont de modalitatea de rambursare, de (in)existenta unei perioade de gratie, de calitatea garantiilor reale, de existenta colateralului, de moneda in care se face creditarea sau de durata finantarii. Toate aceste componente explica de ce dobanda este diferita de la banca la banca, de la debitor la debitor, de la proiect la proiect sau de la tara la tara.

Impunerea unui pret maxim in cazul dobanzii are acelasi efect ca si impunerea unui pret maxim la orice bun sau serviciu: alterarea semnificativa a ofertei, diminuarea ofertei, restrangerea pietei financiare etc. Dau un exemplu de alterarea pietei bancare cu consecinte negative pentru potentialul consumator de credite ipotecare: un credit ipotecar pe 20 de ani trebuie sa aiba o dobanda mai mica decat un credit ipotecar pe 30 de ani, explicatia diferentei de dobanda intre cele doua credite nefiind "ticalosia" bancii ci riscul diferit asumat de banca (termenul lung e mai riscant decat termenul scurt); existenta unui pret maximal in materie de dobanda va elimina instantaneu din piata creditul ipotecar pe 30 de ani; rata platita bancii insa este mai mica in cazul unui credit ipotecar pe 30 de ani prin comparatie cu cel pe 20 de ani. Acest lucru inseamna ca cei cu venituri mai mici nu vor mai avea acces la astfel de produse bancare vitale nu doar pentru potentialii proprietari ci si pentru sectorul constructiilor, pentre dezvoltarea economica in general. E genul de masura ￢pilula otravita￢: pretinde ca este in favoarea ta dar de fapt loveste in tine cu varf si indesat.

Rep: Care este impactul calculate asupra pietei de creditare in conditiile aplicarii acestei plafonari?

Cristian Paun: Masura va avea trei tipuri de consecinte:

(i) alterarea ireversibila a pietei financiar-bancare romanesti (piata cu cel mai mic grad de sofisticare din Uniunea Europeana),

(ii) restrangerea ofertei si a pietei prin eliminarea din piata a bancilor care nu pot sa ofere astfel de conditii de creditare plafonate (in conditiile unei inflatii de 4-5% vorbim de eliminarea din piata a multor banci pentru ca dobanda de referinta nu include in timp real inflatia si oricum include un anumit tip de inflatie - core inflation - cea care scoate din calcul preturile reglementate);

(iii) restrangerea ofertei inseamna pierdere de locuri de munca (in sectorul bancar, in sectorul constructiilor, in sectorul materialelor de constructii, in sectorul electrocasnicelor etc.) sau costuri mai mari (pentru ca vor fi banci mai putine) ce vor ascunse nu in dobanda ci in alte costuri aditionale (comisioane noi introduse sau comisioane existente marite semnificativ).

In plus, inchiderea bancilor vor deteriora acumularea de capital si economisirea, element vital pentru dezvoltarea economica.

Rep: Ce se intampla cu creditorii nebancari care ofera produse mai scumpe dar catre un spectru de clienti nebancabili, cu venituri fluctuante si sub limita celor pe care bancile le iau in considerare?

Cristian Paun: Va fi foarte dificil sa rezisti unei astfel de plafonari care nu tine cont de specificul IFN-urilor. IFN-urile dau credite de valori mici, fara garantii sau fara documente solicitate. IFN-urile creaza istoric bancar unor debitori care nu au acces intr-o prima faza la banci. Sursa de finantare a IFN-urilor difera semnificativ de cea a bancilor comerciale (depozitele bancare). Activitatea de creditare a IFN-urilor este complet diferita de cea a bancilor si trebuie inteleasa ca atare. Alternativele pe care le vor avea romanii pentru acoperirea nevoilor de finantare pe termen foarte scurt se vor restrange foarte mult si se vor limita la case de amanet sau la finantarea informala. Legea favorizeaza creditarea informala si favorizeaza genul de finantari practicate prin casele de amanet (daca nu cumva vor fi plafonate dobanzile si la acestea foarte curand). Solutia de supravietuire ar putea fi includerea costurilor in alte costuri aditionale nedenumite dobanda. Dar e doar o solutie de moment care nu merge pe termen lung.

Rep: Ce se intampla cu romanii care au nevoie de sume mici, pe termen scurt? Mutam solutia de creditare in curtea creditorilor nesupravegheati? Sau chiar la camatari?

Cristian Paun: E unul din efecte. Acum mult din activitatea de creditare de acest tip este ￢la vedere￢. Este fiscalizata, produce salarii si locuri de munca legale. E genul de masura care construieste o iluzie. Acestei iluzii ii vor cadea prada toti cei lipsiti de cea mai elementara educatie economica si financiara. Care se vede inclusiv la cei care au propus si au votat asa ceva.

Rep: Desi exista nevoie de reglementare, cum poate exista o singura unitate de masura indiferent de modelul de business, moneda in care este acordat creditul, sumele acordate etc. ?

Cristian Paun: Este punctul slab al legii. Probabil aici se va insista in contestarea ei si in declararea ei ca neconstitutionala.

Legarea dobanzii de o valoare care nu are nicio legatura cu piata capitalurilor este complet anti-piata.

Dobanda de referinta fata de care se stabileste plafonul maxim de dobanda este o valoare stabilita de un grup de specialisti din Banca Centrala si are legatura cu finantarea pe termen foarte scurt a bancilor comerciale ca acestea sa isi refaca lichiditatea (riscul de lichiditate este specific activitatii de creditare bancara). Aceasta dobanda de referinta nu tine cont de cererea si oferta de capital, nu are legatura directa cu volumul si calitatea creditarii, nu priveste termenul lung. Plafonarea dobanzii pe baza unui pret reglementat, care este dobanda de referinta, este periculoasa nu doar pentru ca incalca principii de baza ale unei economii de piata dar si pentru ca extinde o facilitate de creditare (a bancilor comerciale) la nivelul tuturor debitorilor, indiferent de diferentele intre acestea (in materie de riscuri, bonitate, solvabilitate etc.).

Rep: Care ar putea fi impactul unei astfel de masuri in cee ace priveste oferta bancilor? Ar putea aluneca spre limita maxima pentru a recupera pierderile provocate de implementarea unui astfel de plafon?

Cristian Paun: Oferta se va restrange si se va modifica substantial. Creditele pe termene mai mari vor fi inlocuite cu credite pe termene mai scurte. Creditele rambursate mai tarziu vor fi inlocuite de credite rambursate mai accelerat. Perioada de gratie va disparea. Garantiile vor creste. Avansul solicitat va creste. Consecinta va fi clara: accesibilitatea romanilor la credite se va restrange semnificativ la un grup foarte restrans de "privilegiati" - cei cu venituri mari si foarte mari (intre care includem si politicienii care au initiat si promovat asa ceva). Nu stiu cum explica acesti politicieni faptul ca, prin aceasta masura, vor restrange (prin cost mai mare, oferta restransa) accesul romanilor la credite ipotecare si ii vor obliga sa ramana captivi (chiriasi) unui grup restrans de proprietari care vor mai avea acces la astfel de credite intr-un viitor nu foarte indepartat. Sigur ca ￢elitele￢ politice asta isi doresc, sa isi consolideze pozitia privilegiata pe care o au in raport cu romanul de rand.

Dar nu trebuie lasati sa faca asa ceva. Iar romanilor trebuie sa li se deschida ochii. Doar prin explicarea acestor lucruri pot intelege iluzia din spatele acestei masuri complet populista.

Propunerile deputatului Daniel Zamfir sunt în nume propriu. PNL a tot comunicat că nu îi sprijină propunerile dar, alianța toxică PSD-ALDE îl ajută. Când este să distrugă România, mișeii să strâng unul lângă altul.

Preşedintele Iohannis a contestat la CCR legea care permite miniştrilor, parlamentarilor, primarilor şi prefecţilor să fie comercianţi

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a trimis Curții Constituționale, joi, 18 ianuarie a.c., o sesizare de neconstituționalitate asupra Legii pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

București, 18 ianuarie 2018 

Domnului VALER DORNEANU

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE 

În temeiul dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție și ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, formulez următoarea

SESIZARE  DE  NECONSTITUŢIONALITATE

asupra

Legii pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției


La data de 30 decembrie 2017, Parlamentul României a transmis Președintelui României, în vederea promulgării, Legea pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Legea dedusă controlului Curții Constituționale are ca obiect de reglementare modificarea Legii nr. 161/2003 în sensul eliminării incompatibilității funcțiilor de deputat, senator, membru al Guvernului, prefect, subprefect, primar, viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean, cu calitatea de comerciant persoană fizică.

Prin modul în care a fost adoptată, dar și prin conținutul normativ Legea pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției este neconstituțională întrucât încalcă prevederile art. 1 alin. (3), ale art. 11 alin. (1), ale art. 65 alin. (2) lit. j),  ale art. 75 alin. (1) și alin. (5) raportat la art. 105 alin. (2) și ale art. 148 alin. (4) din Constituție pentru motivele arătate mai jos.

I. Motive de neconstituționalitate extrinsecă

 1. Prin art. unic pct. 1 din legea dedusă controlului de constituționalitate se abrogă dispozițiile art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003, ce instituie incompatibilitatea între calitatea de deputat și senator și calitatea de comerciant persoană fizică.

În ceea ce privește respectarea dispozițiilor privind adoptarea legii, având în vedere că se reglementează într-o materie ce ține de statutul deputaților și al senatorilor, art. unic pct. 1 din Legea pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției ar fi trebuit adoptat, în conformitate cu  dispozițiile art. 65 alin. (2) lit. j) din Constituție, în ședință comună a celor două Camere ale Parlamentului.

Or, legea dedusă controlului de constituționalitate a fost respinsă în integralitatea ei de Senat în ședința din data de 27.11.2017 și adoptată de Camera Deputaților în ședința din data de 20.12.2017, ceea ce încalcă atât prevederile art. 65 alin. (2) lit. j), cât și pe cele ale art. 75 din Constituție.

2. Prin art. unic pct. 2 din legea dedusă controlului de constituționalitate se abrogă dispozițiile art. 84 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, ce instituie incompatibilitatea dintre funcția de membru al Guvernului și calitatea de comerciant persoană fizică.

În ceea ce privește funcția de membru al Guvernului, art. 105 din Constituție reglementează incompatibilitățile, prevăzând la alin. (2) că alte incompatibilități se stabilesc prin lege organică. De aceea, pentru art. unic pct. 2 din Legea pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, potrivit art. 75 alin. (1) din Legea fundamentală Senatul ar fi trebuit să fie Cameră decizională.

Or, legea dedusă controlului de constituționalitate a fost dezbătută de Senat în calitate de primă Cameră sesizată - fiind respinsă - și adoptată de către Camera Deputaților în calitate de Cameră decizională. În conformitate cu prevederile art. 75 alin. (5) din Constituție, pentru prevederile art. unic pct. 2 din legea supusă controlului constituțional Camera Deputaților ar fi trebuit să retrimită legea  Senatului, care ar fi urmat să decidă definitiv.

II. Motive de neconstituționalitate intrinsecă

În ceea ce privește incompatibilitatea dintre calitatea de comerciant persoană fizică  și funcția de deputat, senator, membru al Guvernului, prefect, subprefect, primar, viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean, prin legea dedusă controlului se abrogă dispozițiile art. 82 alin. (1) lit. e), art. 84 alin. (1) lit. g), art. 85 alin. (1) lit. i) și art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

           1. Prin eliminarea incompatibilității unor funcții sau demnități publice cu calitatea de comerciant persoană fizică, legea dedusă controlului de constituționalitate – diminuează standardele de integritate, aducând atingere statului de drept consacrat de art. 1 alin. (3) din Constituție

În ceea ce privește incompatibilitățile stabilite prin Legea nr. 161/2003, Curtea Constituțională a statuat că acestea au rolul de a asigura îndeplinirea cu neutralitate a mandatului de către persoane care exercită o funcție publică de autoritate, în deplină concordanță cu principiile imparțialității, integrității și transparenței. Incompatibilitățile nu constituie o restrângere a exercițiului unor drepturi și libertăți, ci o garanție de natură să confere o autoritate morală de necontestat persoanelor care exercită anumite mandate (Decizia nr. 304/2013).

În privința incompatibilității dintre deputați/senatori și calitatea de comerciant persoană fizică, Curtea Constituțională a reținut că art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003 și art. 16 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 96/2006 sunt norme clare, previzibile, stabilind precis conduita senatorilor/deputaților, astfel încât starea de incompatibilitate să poată fi evitată, iar scopul legii de asigurare a imparțialității în exercitarea funcțiilor și demnităților publice și de protejare a interesului social să fie atins și că încadrarea unei persoane fizice ce desfășoară o activitate economică autorizată ca fiind „comerciant” constituie un aspect referitor la interpretarea și aplicarea legii de către autoritățile publice cu atribuții în acest domeniu, respectiv Agenția Națională de Integritate (A.N.I.) și instanța judecătorească învestită cu soluționarea contestației împotriva raportului de evaluare întocmit de A.N.I. (Decizia nr. 869/2015).

În ceea ce privește aleșii locali, regimul incompatibilităților a fost supus în mai multe rânduri controlului de constituționalitate. Astfel, Curtea Constituțională a statuat, cu valoare de principiu, că „reglementarea reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice și în mediul de afaceri, precum și pentru prevenirea și combaterea corupției, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice. Curtea a constatat că instituirea unei astfel de reglementări este impusă de necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate de către persoanele care exercită o demnitate publică sau o funcție publică de autoritate a atribuțiilor ce le revin potrivit Constituției, în deplină concordanță cu principiile imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public” (Decizia nr. 225/2011, Decizia nr. 1.484/2011, Decizia nr. 396/2013). Totodată, instanța constituțională a reținut că „nu se poate îndeplini o funcție publică ce obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice, dacă, în același timp, o persoană este angrenată și în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcții ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunității și a principiilor care stau la baza statului de drept”; iar prin această incompatibilitate „se instituie o garanție a exercitării funcției publice în condiții de imparțialitate și transparență decizională, obiectiv ce urmărește protejarea interesului public constând în apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor” (Decizia nr. 739/2014 și Decizia nr. 683/2015).  De asemenea, Curtea a mai subliniat că o cumulare a funcțiilor publice cu cele private „ar putea duce la atingerea interesului public și a încrederii cetățenilor în autoritățile administrației publice” (Decizia nr. 93/2015).

 În ceea ce privește, incompatibilitatea funcției de primar, viceprimar, primar general, viceprimar al municipiului București, președinte sau vicepreședinte al consiliului județean cu anumite funcții private, în jurisprudența constituțională s-a stabilit că aceasta nu este o condiție de eligibilitate, iar înlăturarea ei depinde de voința celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calități incompatibile. Astfel, nu se poate îndeplini o funcție publică care obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice, dacă în același timp o persoană este angrenată și în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcții ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunității și a principiilor care stau la baza statului de drept (Decizia nr. 739/2014 și Decizia nr. 640/2016).

Așadar, scopul Legii nr. 161/2003, ce instituie anumite incompatibilități pentru funcții și demnități publice, este acela de a asigura imparțialitatea, protejarea interesului social și evitarea conflictului de interese în exercitarea acestora. Iar pentru atingerea acestui deziderat, a fost instituită și sancțiunea pentru persoana aflată în stare de incompatibilitate, respectiv cea a decăderii din dreptul de a mai ocupa orice altă funcție eligibilă pentru o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului - art. 1 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative (Decizia nr. 418/2014).

Or, prin abrogarea de către legea dedusă controlului de constituționalitate a unora dintre cazurile de incompatibilitate este, practic, eliminată o garanție de exercitare a funcției publice cu imparțialitate și ferită de orice interese care ar putea să împiedice exercitarea sa în interes public.

Față de toate aceste argumente, considerăm că prin diminuarea standardelor de integritate și ignorarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie, Legea pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției contravine art. 1 alin. (3) din Constituție.

Dintr-o altă perspectivă, considerăm că pretinsa neclaritate a noțiunii de „comerciant” – ca rațiune a intervenției legislative – nu poate fi primită și vine în contradicție chiar cu cele statuate  de Curtea Constituțională. Astfel, Curtea a reținut că pretinsa neconstituționalitate a art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 este susținută prin aceea că noțiunea de „comerciant persoană fizică” nu este definită de un text de lege clar și că dispozițiile de lege criticate fac trimitere la o serie de alte norme legale determinând, în acest fel, o lipsă de claritate și previzibilitate, contrar prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5). Din acest punct de vedere, Curtea observă că aspectele invocate de autorul excepției vizează, în realitate, interpretarea și aplicarea legii, operațiuni care constituie atributul instanței judecătorești învestite cu soluționarea cauzei.  În acest sens, prin Decizia nr. 869/2015, Curtea a reținut că definirea unei persoane fizice ce desfășoară o activitate economică autorizată ca fiind „comerciant” presupune o analiză de la caz la caz, în funcție de particularitățile fiecărei spețe, de către instituțiile/autoritățile publice competente, în raport cu coordonatele cuprinse în legislația în materie, spre exemplu, art. 6 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului și cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale.

 Prin urmare, a determina în concret dacă o persoană fizică desfășurând o anumită activitate cu caracter lucrativ se încadrează sau nu în categoria „comercianților”, în vederea stabilirii existenței stării de incompatibilitate dintre această calitate și funcția de viceprimar, constituie aspecte referitoare la interpretarea și aplicarea legii de către autoritățile publice cu atribuții în acest domeniu, respectiv Agenția Națională de Integritate și instanța judecătorească învestită cu soluționarea contestației împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenție (Decizia nr. 173/2017).

           2. Prin eliminarea incompatibilității unor funcții sau demnități publice cu calitatea de comerciant persoană fizică, legea dedusă controlului de constituționalitate aduce atingere angajamentelor internaționale în materie de integritate asumate de România, încălcându-se astfel dispozițiile art. 11 alin. (1) și ale art. 148 alin. (4) din Constituție

Astfel, conform art. 148 alin. (4) din Constituție, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării la Uniunea Europeană și din celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu. Prin Decizia 2006/928/CE a Comisiei Europene din 13 decembrie 2006, de stabilire a unui mecanism de cooperare și verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referință specifice în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției, România „are obligația de a aplica acest mecanism și a da curs recomandărilor stabilite în acest cadru, în conformitate cu dispozițiile art. 148 alin. (4) din Constituție” (Decizia Curții Constituționale nr. 2/2012).

Dintre cele patru obiective stabilite, cel de-al doilea obiectiv vizează instituirea unei agenții de integritate cu competențe de verificare a averii, a incompatibilităților și a potențialelor conflicte de interese, care să emită hotărâri cu caracter obligatoriu pe baza cărora să se poată aplica sancțiuni disuasive. Restrângerea sferei de aplicare a incompatibilităților dintre demnitățile și funcțiile publice de deputat, senator, membru al Guvernului, perfect, subprefect, primar, viceprimar, primar general, viceprimar al Municipiului București, președinte sau vicepreședinte al consiliului județean și calitatea de comerciant persoană fizică este de natură să afecteze activitatea de verificare a incompatibilităților de către A.N.I., precum și să relativizeze cadrul legislativ de integritate, respectiv să vină în contradicție cu standardele Curții Constituționale în materie de integritate.

Printre recomandările făcute de Comisia Europeană în cadrul rapoartelor de verificare a progresului realizat de România în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare, au fost amintite următoarele: „ (...) să se asigure că nu există excepții de la aplicabilitatea actelor legislative privind incompatibilitatea, conflictele de interese și averile nejustificate” (Raportul din luna ianuarie 2014), „ (...) să exploreze modalități de îmbunătățire a acceptării publice și a punerii eficace în aplicare a normelor în materie de incompatibilitate și a măsurilor de prevenire a situațiilor de incompatibilitate” (Raportul din luna ianuarie 2015), „ (...) integritatea ar trebui să fie principiul călăuzitor în viața publică, iar cadrul juridic și instituțiile din domeniul integrității să fie concepute pentru a promova acest obiectiv. Este important să se îmbunătățească acceptarea publică și punerea în aplicare eficace a normelor în materie de incompatibilitate și să se pună accentul pe prevenirea în amonte a incompatibilității și a conflictului de interese.” (Raportul din luna ianuarie 2016), sau faptul că „ (...) Parlamentul ar trebui să dea dovadă de transparență în procesul său decizional cu privire la acțiunile întreprinse în urma hotărârilor definitive și irevocabile având ca obiect incompatibilități, conflicte de interese și averi ilicite pronunțate împotriva membrilor săi” (Raportul din luna ianuarie 2017).

Or, eliminând incompatibilitatea dintre o serie de demnități și funcții publice şi calitatea de comerciant persoană fizică, legea criticată contravine tuturor acestor recomandări, întrucât permite persoanelor aflate în funcții de autoritate să desfășoare activități comerciale aducătoare de profit care pun sub semnul întrebării principiul neutralității, al imparțialității și al protejării interesului public în exercitarea demnității sau funcției publice.

Mai mult, în vederea combaterii fenomenului corupției, România a ratificat, prin Legea nr. 365/2004 Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției, adoptată la New York la 31 octombrie 2003, care prevede că fiecare stat parte elaborează și aplică sau are în vedere, conform principiilor fundamentale ale sistemului său juridic, politici de prevenire a corupției eficiente și coordonate care favorizează participarea societății și care reflectă principiile de stat de drept, buna gestiune a problemelor politice și bunurile publice, de integritate, transparență și responsabilitate (art. 5 paragraful 1). Astfel, „fiecare stat parte trebuie să încurajeze în mod special integritatea, cinstea și răspunderea agenților publici, conform principiilor fundamentale ale sistemului său juridic, sens în care va aplica, în cadrul propriilor sisteme instituționale și juridice, coduri sau norme de conduită pentru exercitarea corectă, onorabilă și corespunzătoare a funcțiilor publice” (art. 8 paragrafele 1 și 2). Dând eficiență dispozițiilor Convenției, în jurisprudența Curții Constituționale s-a reținut că exceptarea anumitor categorii de persoane care dețin o funcție publică de la anumite standarde de integritate poate reprezenta o încălcare a unor obligații asumate prin tratate internaționale care constituie garanții pentru protecția drepturilor și libertăților cetățenilor, ca element al statului de drept (Decizia nr. 536/2016).

În consecință, față de cele arătate, legea dedusă controlului aduce atingere obligațiilor ce revin statului român potrivit art. 11 alin. (1) din Constituție, precum și celor ce îi revin în calitate de membru al Uniunii Europene, ceea ce contravine și dispozițiilor  art. 148 alin. (4) din Constituție.

În considerarea argumentelor expuse, vă solicit să admiteți sesizarea de neconstituționalitate și să constatați că Legea pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției este neconstituțională întrucât încalcă prevederile art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (1), art. 65 alin. (2) lit. j), art. 75 alin. (1) și alin. (5) raportat la art. 105 alin. (2), art. 147 alin. (4) și art. 148   alin. (4) din Constituție.

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS - WERNER IOHANNIS

Despre fiscalitate în slujba cetățeanului

Comunicat de presă al deputatului PNL, Bogdan Huțucă, referitor la legea 29/2018

Îmi permit să îi sugerez fostului președinte al ANAF, Gelu Diaconu, să nu transforme războiul personal cu iz de vendetă dintre el și ministrul Finanțelor, Ionuț Mișa, într-o suită de acuze calomnioase atât la adresa mea, cât și la adresa tuturor celor care au susținut o lege care degrevează foarte mulți români de bună credință de impunerile fiscale nedrepte ale ANAF. Ca o dovadă concludentă că cele spuse de Gelu Diaconu se înscriu în sfera fabulațiilor stă Punctul de Vedere negativ emis de Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, la proiectul de lege pe care l-am inițiat.

În realitate, în „războiul de 100 de ani” dintre fostul președinte al ANAF și actualul ministru al Finanțelor, au fost prinși, ca victime colaterale, atât subsemnatul, în calitate de inițiator al acestei propuneri legislative, cât și 99% din Parlamentul României care și-a permis să voteze o inițiativă pozitivă.

Promovarea Legii 29/2018 privind anularea unor obligații fiscale reprezintă o îndreptare a neaplicării principiului accesibilității și previzibilității legii, elemente fundamentale ale securității juridice într-un stat de drept și care permit contribuabilului să-și formeze conduita fiscală corespunzătoare, în caz contrar fiind obligat să suporte consecințele (previzibile) neconformării obligațiilor fiscale. O serie de contribuabili din România au fost supuși unor consecințe grave, respectiv stabilirea unui cuantum ridicat al dobânzilor și penalităților, la care contribuabilul nu ar fi fost obligat dacă organul fiscal și-ar fi îndeplinit obligația prevăzută în Codul de procedură fiscală, aceea de a-l înștiința cu privire la sarcinile fiscale.

Descrierea situației care a generat promovarea acestui act normativ

Impozitarea veniturilor obținute de către persoanele fizice atunci când acestea acționează ca și un dezvoltator imobiliar, respectiv transferă proprietăți imobiliare, altele decât locuințele utilizate în scop personal, este abordată diferit de organele fiscale competente. Astfel, aceste venituri sunt încadrate fie în categoria veniturilor din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, fie în categoria veniturilor din activități independente.

În general, practica impozitării acestora a fost aceea de a aplica impozit pe venitul din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, impozit calculat, reținut și declarat de către notarii publici, cu toate că în cadrul normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal impozitul se calculează asupra venitului net anual, determinat pe baza datelor din contabilitate.

În acest context legal, se naște riscul ca veniturile obținute de către dezvoltatorii imobiliari, persoane fizice, care au fost supuse impozitului pe venitul din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, impozit calculat, reținut la sursă, declarat și plătit de notarii publici, să fie reconsiderate drept venituri din activități independente urmând să fie supuse impozitării în mod corespunzător (cu impozit pe venit în cotă de 16% și contribuții sociale).

O astfel de situație nu ar fi însă corectă, având în vedere inconsecvența în modul de abordare al autorităților fiscale, atât în timp cât și din punct de vedere teritorial. Mai precis, o astfel de reconsiderare nu ar fi corectă, având în vedere următoarele aspecte:

1. În urma solicitărilor înaintate de contribuabili către diferite organele fiscale ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală privind încadrarea veniturilor obținute de contribuabili din livrarea bunurilor imobile în categoria veniturilor din activități independente, acestea au emis opinii conform cărora astfel de venituri nu sunt obținute din desfășurarea unei activități independente, iar impozitul pe venit se calculează și se reține la sursă de către notarul public. Acest răspuns a fost oferit de organele fiscale, deși din perspectiva TVA acestea au opinat că persoana fizică care desfășoară o astfel de activitate este persoană impozabilă din punct de vedere al TVA, deoarece activitatea economică desfășurată se referă la exploatarea bunurilor corporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.

2. O mare parte din persoanele fizice care au realizat operațiuni imobiliare constând în construirea de clădiri și vânzarea acestora, cumpărarea și vânzarea de construcții și terenuri, au fost controlate de organele fiscale competente pentru stabilirea taxei pe valoarea adăugată datorate de aceste persoane. Cu toate acestea, organele fiscale nu au considerat că veniturile sunt obținute din activități independente și nu le-au impozitat corespunzător, considerând corect impozitul reținut de notari asupra transferului proprietății imobiliare din patrimoniul personal. De regulă persoanele fizice care au dezvoltat afaceri imobiliare nu au înființat SRL, SA sau alte forme de entități juridice, nu s-au autorizat nici ca persoane fizice, înregistrându-se doar ca plătitori de TVA. Astfel, organele fiscale nu numai că nu și-au îndeplinit rolul de îndrumare și asistență a contribuabililor, obligații stabilite prin art. 7 din Codul de procedură fiscală și Ordinul nr. 1338/2008 pentru aprobarea Procedurii privind îndrumarea și asistența contribuabililor de către organele fiscale, dar au omis în mod eronat să verifice și alte impozite datorate de persoana fizică, limitându-se doar la TVA.

Precizăm că art. 7 alin. (1) din Codul de procedură fiscală stabilește rolul activ al organului fiscal care constă în înștiințarea contribuabilului asupra drepturilor și obligațiilor prevăzute de lege ce îi revin acestuia.

Totuși, autoritățile fiscale nu au sancționat și nu au făcut demersuri pentru întreruperea derulării acestei practici, deși de la bun început aceasta era contradictorie cu prevederile legale din Normele metodologice date în aplicarea Codului fiscal, potrivit cărora nu intră sub incidența impozitului pe venitul din transferul bunurilor imobile din patrimoniul personal, veniturile obținute din transferul bunurilor imobile din patrimoniul afacerii, caz în care discutăm de desfășurarea unor activități independente.

Organele fiscale au luat la cunoștință de această practică din informațiile furnizate în baza formularului 208 „Declarație informativă privind impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal”. Prin intermediul acestui formular notarii publici comunică organului fiscal o serie de informații privind transferurile de proprietăți imobiliare efectuate prin procedura notarială, inclusiv date referitoare la venitul realizat și impozitul reținut pe fiecare beneficiar de venit. Prin urmare, organul fiscal, în alte situații decât cele în care au efectuat control fiscal, ar fi trebuit să sesizeze numărul mare de tranzacții efectuate de fiecare persoană fizică cu imobile din patrimoniul personal și să ia măsuri pentru a stopa impozitarea veniturilor obținute de acestea prin reținerea impozitului pe venit reținut de notarul public. Astfel, autoritățile fiscale au manifestat un comportament pasiv vizavi de modul de impozitare a veniturilor obținute de către dezvoltatorii imobiliari persoane fizice.

3. La data aprobării actului normativ nu era reglementată o procedură care să fie aplicată în cazul în care organele fiscale reconsideră modalitatea de impozitare a veniturilor obținute de către dezvoltatorii imobiliari persoane fizice din activitatea desfășurată de aceștia, în sensul că aceștia nu datorau impozit pe venitul din transferul bunurilor imobile din patrimoniul personal, ci impozit pe venitul din activități independente.

Nu există o procedură de compensare a obligațiilor fiscale datorate (stabilite în urma reconsiderării ca activitate independentă) cu sumele deja achitate la sediul notarului public. Astfel, în cazul dezvoltatorilor imobiliari persoane fizice care au plătit impozit pe venitul din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal prin reținerea la sursă de către notarii publici și care, în urma reconsiderării activității ca activitate independentă, vor avea obligația de a plăti impozit de 16% din venitul impozabil, exista posibilitatea ajungerii în situația unei duble impuneri a aceleiași materii impozabile din cauza imposibilității efectuării unei compensări.

4. Începând cu anul 2008, această situație incertă s-a perpetuat, Agenția Națională de Administrare Fiscală făcând demersuri pentru clarificarea ei pe parcursul trimestrului II al anului 2016.

În opinia noastră, abordarea Legii nr. 29/2018 ar trebui generalizată pentru toți contribuabilii care suportă consecințe ale neîndeplinirii sau ale îndeplinirii defectuoase ale rolului activ al ANAF întrucât este în spiritul principiului certitudinii juridice, un principiu fundamental potrivit căruia aplicarea legii la o situație specifică trebuie să fie previzibilă.

Deputat PNL

Bogdan Huțucă

Politizarea serviciului public de presă. După SRR și SRTV, a venit rândul Agerpres

Agerpres. MediaSind: Modificarea Legii organizării AGERPRES deschide calea subordonării politice a conducerii agenției

Suntem „în grafic”. Un grafic al puterii politice PSD-ALDE de a subordona politic tot ce mișcă'n țara asta, râul, ramul ... Presa de stat este mai ușor de subordonat decât Justiția.

Până acum avem un blocaj la presa privată pentru partidele din opoziție. PNL este primul pe listă. Normal. Este singurul care are vocația guvernării și singurul care are capacitatea de a răsturna actuala putere PSD-ALDE. Presa privată are, potrivit „foii de parcurs” dată de infractorul Liviu Dragnea, sarcina de a scoate în evidență partidele mai mici doar atunci când acestea vor să vorbească de rău PNL. Cu preferință spre PMP și USR. Un fel de „viețuitoare politice” care au ca unică șansă de existență „canibalizarea” PNL.

MediaSind trage semnalul de alarmă cu privire la proiectul de lege aflat la Parlament privind agenția Agerpres și care urmează să intre în discuții pe 11 octombrie.

„Asemenea prevederi ar avea același impact ca în cazul conducerii Societății Române de Radiodifuziune (SRR) și al Societăți Naționale de Televiziune (SRTV): după fiecare scrutin, Consiliile de Administrație ale SRR și SRTV pot fi demise înaintea terminării mandatului, pentru a reflecta noile forțe politice. Multe organizații internaționale, printre care și Federația Europeană a Jurnaliștilor (EFJ), au denunțat această prevedere ca un instrument de politizare a serviciului public de presă”

Clar, nu?

"Considerăm că prin modificarea propusă se deschide calea subordonării politice a conducerii AGERPRES. (...) Oricare majoritate politică ar putea considera că directorul general nu este suficient de 'loial' majorității și ar putea decide respingerea raportului, fără legătură cu calitatea managementului, doar pe criterii politice. Vă solicităm să renunțați la acest proiect de lege", afirmă directorul general AGERPRES și Federația Română a Jurnaliștilor, într-o scrisoare adresată Parlamentului.

Păi, ca să mă refer la o altă idee pe care am pus-o pe Facebook, nu cumva noi ne-am îndepărtat de statul de drept? Oricum suntem sub un mare semn de întrebare din moment ce conducerea României are în frunte persoane condamnate penal sau cu probleme penale, din moment ce Parlamentul împiedică Justiția să facă dreptate, împiedică Ministerul Public să apere interesele generale ale societății, acum împiedică informarea corectă a cetățenilor.

Putin, Erdogan, Viktor Orban au devenit exemple pentru persoanele cu probleme penale care conduc România astăzi.