Binomul toxic

Populistul deputat Daniel Zamfir (încă membru al PNL!?), reclamă victoria asupra băncilor prin plafonarea dobânzilor pe care acestea le pot impune clienților. Zamfir nu lucrează de capul lui, are în spate pe avocatul Gheorghe Piperea care și-a făcut un titlu de glorie și și-a dezvoltat o afacere pe societatea de avocatură proprie din atacul asupra băncilor și a economiei de piață. Populist la sânge.

Nu este prima inițiativă a lui Daniel Zamfir anti-liberală! Anti-economie de piață. Anti-constituțională!

Hai să vedem ce spune Constituția.

La Titlul IV, „Economia și finanțele publice”, art. 135 - Economia -, alin.(1) se stabilește că „Economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență”.

La alin.(2), se prevede că „Statul trebuie să asigure”:
a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;
b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară;
...

În Statutul PNL există prevederea clară că PNL sprijină și acționează pentru economia de piață în România.

Un interviu luat de HotNews prof. Cristian Păun este lămuritor asupra „strălucitei” idei a binomului toxic Daniel Zamfir&Gheorghe Piperea.

Cristian Paun: Plafonarea dobanzilor este complet in afara mecanismelor de piata

Rep: Cum anume putem cuantifica efectele unei astfel de masuri, avand in vedere ca facem comparatie la nivelul unui singur indicator (DAE) cu alte tari aflate in realitati economice diferite (salariu mediu sau minim, inflatie, crestere economica, moneda de creditare)

Cristian Paun: Masura este complet in afara mecanismelor de piata.

Dobanda este pretul capitalului. Dobanda, ca orice pret, include in ea multe componente importante pentru ceea ce inseamna mecansimul creditarii: riscul de dobanda, lichiditatea, inflatia, riscul sistemic, riscul valutar. Dobanda tine cont de modalitatea de rambursare, de (in)existenta unei perioade de gratie, de calitatea garantiilor reale, de existenta colateralului, de moneda in care se face creditarea sau de durata finantarii. Toate aceste componente explica de ce dobanda este diferita de la banca la banca, de la debitor la debitor, de la proiect la proiect sau de la tara la tara.

Impunerea unui pret maxim in cazul dobanzii are acelasi efect ca si impunerea unui pret maxim la orice bun sau serviciu: alterarea semnificativa a ofertei, diminuarea ofertei, restrangerea pietei financiare etc. Dau un exemplu de alterarea pietei bancare cu consecinte negative pentru potentialul consumator de credite ipotecare: un credit ipotecar pe 20 de ani trebuie sa aiba o dobanda mai mica decat un credit ipotecar pe 30 de ani, explicatia diferentei de dobanda intre cele doua credite nefiind "ticalosia" bancii ci riscul diferit asumat de banca (termenul lung e mai riscant decat termenul scurt); existenta unui pret maximal in materie de dobanda va elimina instantaneu din piata creditul ipotecar pe 30 de ani; rata platita bancii insa este mai mica in cazul unui credit ipotecar pe 30 de ani prin comparatie cu cel pe 20 de ani. Acest lucru inseamna ca cei cu venituri mai mici nu vor mai avea acces la astfel de produse bancare vitale nu doar pentru potentialii proprietari ci si pentru sectorul constructiilor, pentre dezvoltarea economica in general. E genul de masura ￢pilula otravita￢: pretinde ca este in favoarea ta dar de fapt loveste in tine cu varf si indesat.

Rep: Care este impactul calculate asupra pietei de creditare in conditiile aplicarii acestei plafonari?

Cristian Paun: Masura va avea trei tipuri de consecinte:

(i) alterarea ireversibila a pietei financiar-bancare romanesti (piata cu cel mai mic grad de sofisticare din Uniunea Europeana),

(ii) restrangerea ofertei si a pietei prin eliminarea din piata a bancilor care nu pot sa ofere astfel de conditii de creditare plafonate (in conditiile unei inflatii de 4-5% vorbim de eliminarea din piata a multor banci pentru ca dobanda de referinta nu include in timp real inflatia si oricum include un anumit tip de inflatie - core inflation - cea care scoate din calcul preturile reglementate);

(iii) restrangerea ofertei inseamna pierdere de locuri de munca (in sectorul bancar, in sectorul constructiilor, in sectorul materialelor de constructii, in sectorul electrocasnicelor etc.) sau costuri mai mari (pentru ca vor fi banci mai putine) ce vor ascunse nu in dobanda ci in alte costuri aditionale (comisioane noi introduse sau comisioane existente marite semnificativ).

In plus, inchiderea bancilor vor deteriora acumularea de capital si economisirea, element vital pentru dezvoltarea economica.

Rep: Ce se intampla cu creditorii nebancari care ofera produse mai scumpe dar catre un spectru de clienti nebancabili, cu venituri fluctuante si sub limita celor pe care bancile le iau in considerare?

Cristian Paun: Va fi foarte dificil sa rezisti unei astfel de plafonari care nu tine cont de specificul IFN-urilor. IFN-urile dau credite de valori mici, fara garantii sau fara documente solicitate. IFN-urile creaza istoric bancar unor debitori care nu au acces intr-o prima faza la banci. Sursa de finantare a IFN-urilor difera semnificativ de cea a bancilor comerciale (depozitele bancare). Activitatea de creditare a IFN-urilor este complet diferita de cea a bancilor si trebuie inteleasa ca atare. Alternativele pe care le vor avea romanii pentru acoperirea nevoilor de finantare pe termen foarte scurt se vor restrange foarte mult si se vor limita la case de amanet sau la finantarea informala. Legea favorizeaza creditarea informala si favorizeaza genul de finantari practicate prin casele de amanet (daca nu cumva vor fi plafonate dobanzile si la acestea foarte curand). Solutia de supravietuire ar putea fi includerea costurilor in alte costuri aditionale nedenumite dobanda. Dar e doar o solutie de moment care nu merge pe termen lung.

Rep: Ce se intampla cu romanii care au nevoie de sume mici, pe termen scurt? Mutam solutia de creditare in curtea creditorilor nesupravegheati? Sau chiar la camatari?

Cristian Paun: E unul din efecte. Acum mult din activitatea de creditare de acest tip este ￢la vedere￢. Este fiscalizata, produce salarii si locuri de munca legale. E genul de masura care construieste o iluzie. Acestei iluzii ii vor cadea prada toti cei lipsiti de cea mai elementara educatie economica si financiara. Care se vede inclusiv la cei care au propus si au votat asa ceva.

Rep: Desi exista nevoie de reglementare, cum poate exista o singura unitate de masura indiferent de modelul de business, moneda in care este acordat creditul, sumele acordate etc. ?

Cristian Paun: Este punctul slab al legii. Probabil aici se va insista in contestarea ei si in declararea ei ca neconstitutionala.

Legarea dobanzii de o valoare care nu are nicio legatura cu piata capitalurilor este complet anti-piata.

Dobanda de referinta fata de care se stabileste plafonul maxim de dobanda este o valoare stabilita de un grup de specialisti din Banca Centrala si are legatura cu finantarea pe termen foarte scurt a bancilor comerciale ca acestea sa isi refaca lichiditatea (riscul de lichiditate este specific activitatii de creditare bancara). Aceasta dobanda de referinta nu tine cont de cererea si oferta de capital, nu are legatura directa cu volumul si calitatea creditarii, nu priveste termenul lung. Plafonarea dobanzii pe baza unui pret reglementat, care este dobanda de referinta, este periculoasa nu doar pentru ca incalca principii de baza ale unei economii de piata dar si pentru ca extinde o facilitate de creditare (a bancilor comerciale) la nivelul tuturor debitorilor, indiferent de diferentele intre acestea (in materie de riscuri, bonitate, solvabilitate etc.).

Rep: Care ar putea fi impactul unei astfel de masuri in cee ace priveste oferta bancilor? Ar putea aluneca spre limita maxima pentru a recupera pierderile provocate de implementarea unui astfel de plafon?

Cristian Paun: Oferta se va restrange si se va modifica substantial. Creditele pe termene mai mari vor fi inlocuite cu credite pe termene mai scurte. Creditele rambursate mai tarziu vor fi inlocuite de credite rambursate mai accelerat. Perioada de gratie va disparea. Garantiile vor creste. Avansul solicitat va creste. Consecinta va fi clara: accesibilitatea romanilor la credite se va restrange semnificativ la un grup foarte restrans de "privilegiati" - cei cu venituri mari si foarte mari (intre care includem si politicienii care au initiat si promovat asa ceva). Nu stiu cum explica acesti politicieni faptul ca, prin aceasta masura, vor restrange (prin cost mai mare, oferta restransa) accesul romanilor la credite ipotecare si ii vor obliga sa ramana captivi (chiriasi) unui grup restrans de proprietari care vor mai avea acces la astfel de credite intr-un viitor nu foarte indepartat. Sigur ca ￢elitele￢ politice asta isi doresc, sa isi consolideze pozitia privilegiata pe care o au in raport cu romanul de rand.

Dar nu trebuie lasati sa faca asa ceva. Iar romanilor trebuie sa li se deschida ochii. Doar prin explicarea acestor lucruri pot intelege iluzia din spatele acestei masuri complet populista.

Propunerile deputatului Daniel Zamfir sunt în nume propriu. PNL a tot comunicat că nu îi sprijină propunerile dar, alianța toxică PSD-ALDE îl ajută. Când este să distrugă România, mișeii să strâng unul lângă altul.

Cioloș dă niște lămuriri privind acțiunea la CCR a Guvernului față de legea conversiei.

Agerpres. Cioloș: Guvernul a atacat la CCR legea privind conversia creditelor pentru clarificări, nu pentru că e împotriva ei

Bine, să fie cum spune el. Eu îmi doream să o atace pentru că este populistă, este abuzivă, este o lege împotriva proprietății și a comerțului liber, a contractelor. El spune că parlamentarii nu au ținut cont de amendamentele Guvernului astfel că există posibilitatea ca beneficiarii legii să nu fie doar cei aflați în pericol ci și speculatorii de valută. Aici îi dau dreptate. Dar, oare, câți sunt cei aflați „în pericol” ? Cei care prin măsura luată de guvernul Elvețian de a stabili un nou curs pentru moneda proprie sunt în pericol de a pierde și bruma de avere pe care au încercat să o mărească prin speculații financiar-valutare. Păi mai toți cei care s-au „jucat” cu schimbul valutar favorabil la un moment dat oferit de francul elvețian. Adică „băieții deștepți”.

Vreau să precizez din start că Guvernul a dat un punct de vedere pozitiv cu anumite amendamente. De ce amendamente? Pentru că, din punctul nostru de vedere, este important ca această lege să-i vizeze pe cei cărora le e pus în pericol venitul lunar din cauza ratelor la bancă în urma modului cum au evoluat aceste credite. Faptul că am trimis la CCR această lege nu este pentru că suntem împotriva ei. Sunt acolo câteva elemente, așa cum a fost ea votată în Parlament — pentru că, din păcate, Parlamentul nu a luat în considerare amendamentele pe care le-am propus — care, din punctul nostru de vedere, ar fi făcut-o aplicabilă, și dacă nu clarificăm constituționalitatea, acum, înainte de a intra ea în vigoare, există riscul ca ea să producă efecte și peste câteva luni altcineva să o atace, o bancă sau...Oricine altcineva poate să o atace și va crea mai multe probleme celor care așteaptă să li se rezolve problemele

Sunt două legi pe care nu le agreez. De loc. Legea dării în plată și această lege a conversiei. Sunt grețoase. Sunt cu adresă pentru „băieții deștepți”. Am sentimentul că în spatele lor sunt doar oamenii cu bani, oamenii care fac parte din anturajul unor politicieni, în marea lor majoritate, oameni care fac afaceri, unele mai curate, altele mai puțin curate și am eu impresia (poate este doar impresia mea) că ideile pentru aceste legi au plecat de la cei cu afaceri necurate. Nu neg că pot și oameni de bună credință printre beneficiari, dar tot la speculație s-au gândit când au luat credit în franci elvețieni. Pentru că de fiecare dată, la ambele legi, au fost scoase niște plafoane de îndatorare.

Mai am impresia că cei care sunt de fapt beneficiarii acestor legi sunt și clienții avocaților care sunt în Parlament dar și a prietenilor lor. Alături de care au lucrat cu spor Ana Birchal de la PSD și Daniel Cătălin Zamfir de la PNL. Iar în spatele lui Zamfir stă la pândă av. Gheorghe Piperea, marele beneficiar al contractelor de asistență avocațială pentru procesele împotriva băncilor. Iar cine nu mă crede, au posibilitatea să citească o afirmație a lui Piperea aici:

Sursele mele sunt credibile intrucat clientii mei nu sunt doar dascali, medici, pompieri, militari, aviatori, actori, cantareti, fosti campioni mondiali, fosti antrenori de nationala, ci si politisti, ziaristi, grefieri, bancheri si ofiteri SRI sau SIE.

Ia uite ce listă de ocupații profesionale avem aici ! Toată floarea cea vestită a noilor afaceri românești.

Ieri, un ziarist era luat de turbare când acuza pe Cioloș că a sesizat la CCR legea conversiei. Rareș Bogdan mai avea puțin și îl acuza pe Cioloș de înaltă trădare. Păi cum să nu cred că Rareș Bogdan ar fi unul dintre beneficiarii legii conversiei ? S-a zbătut el și pentru legea dării în plată. Tot la fel de mult. Mi-am spus să mă uit la un amănunt.

Legea dării în plată privește pe cei care nu mai pot să achite creditul luat la cumpărarea locuinței. Fac o convenție cu banca și predă cheia. La conversia creditelor suntem în fața tot a celor care au contractat credite pentru cumpărarea de locuințe. Ia stai puțin ! Păi, legea dării în plată nu pe ei îi ajuta ? Legea asta nouă tot pentru ei este ? De ce nu pot cei care au făcut creditul în franci elvețieni nu se folosesc de legea dării în plată, dacă nu își mai pot plăti creditul ? A, păi, se pare că unii clienți ai lui Piperea nu vor să predea locuințele ci vor să aibă mai puțin de plătit la rata creditului. Nici o problemă, avocatul de performanță își sună prietenul Zamfir, îi pune în față un draft de lege, Zamfir caută susținători la PSD și pe aiurea, legea devine „de interes național”, apare hopa o nouă lege care plânge pe umerii românilor care, ce să vezi, sunt exploatați nemilos de bănci. Iar avocatul Piperea este tocmai la timp alături de ei să le usuce lacrimile și să le deschidă lumina de la capătul tunelului.

Legea dării în plată are o „mare” realizare. În iunie, la o lună de la intrarea în vigoare a legii erau 4800-5000 de notificări ! Cum ? Doar atât ? Unde sunt cei 700.000 de beneficiari ? Mai are logică o astfel de lege ? Mai răspunde ea unei necesități a întregii populații ? Nu. Este o lege cu dedicație. O porcărie.

Să vedem ce propagandă nerușinată fac cei care susțin această lege a conversiei. Rareș Bogdan urla aseară că sunt 200.000 de familii care suferă din cauza băncilor și care au credite în franci elvețieni. Datele oficiale spun însă altceva. Iau datele de la România Liberă.

În prezent, rata de credite neperformante la creditele în franci este de 33%, însă pentru 80% din credite, nu există întârzieri la plată mai mari de 60 de zile, arată datele BNR. Totuşi, numărul acestor credite şi valoare lor a scăzut puternic în ultimii opt ani.

Astfel, datele prezentate în documentul BNR arată că la finalul anului 2008 existau 119.748 credite în franci elveţieni acordate unor persoane fizice, în timp ce la finalul lunii iulie 2016, numărul scăzuse la doar 53.794, din care 12.510 credite ipotecare şi 13.523 credite de consum garantate cu ipoteci, deţinute de 51.334 debitori.

"Până la finalul lunii august, s-au soluţionat 78% din cererile de conversie ale creditelor denominate în CHF, ceea ce relevă eforturile băncilor în sensul negocierilor individuale", arată BNR.

Ca să nu mai vorbim vorbe.

Nu îmi plac aceste legi. Sunt cu dedicație. Iar autorii și susținătorii lor nu îmi plac. Nici de frică. Sunt niște escroci la fel de mari ca cei care le-au făcut comanda pentru aceste legi. Legi cu dedicație. Cu beneficiari ca Rareș Bogdan. Tot am convingerea că Rareș Bogdan este unul dintre beneficiarii acestei legi. Nu are sens turbarea care l-a cuprins când a aflat de acțiunea Guvernului.

Să spunem lucrurilor pe nume. DNA în analiza lui Gheorghe Piperea.

Pe juridice.ro am găsit un material scris de av. Gheorghe Piperea în care își continuă susținerile pentru clarificările instituționale. Ținta este DNA. Pe bună dreptate. DNA este o structură care s-a înființat și funcționează în afara prevederilor Constituționale, este un stat în stat, încalcă și doctrina CEDO, iar toate acestea la un loc fac din el o instituție aservită politic. Nu degeaba Traian Băsescu se cramponează să aibă controlul DNA. Procurorii DNA nu se supun prevederilor legale referitoare la statutul procurorilor. Ei sunt pe lângă, cu propriul statut, cu puteri mai mari decât ceilalți procurori.

În plus, Gheorghe Piperea ne pune la dispoziție și o pertinentă explicație privind „statutul de magistrat” al procurorilor, în opoziție cu susținerile procurorilor atât din CSM cât și, mai ales, în organizația lor profesională. Asociația magistraților procurori susține că procurorii trebuie să devină egali cu judecătorii pentru a avea o Justiție corectă. Ei bine, practic, susținerea are ca finalitate statul polițienesc. Egalitatea ar duce la subminarea actului de justiție.

Pentru că nu am siguranța legăturilor pe internet cu platforma juridice.ro, pun întregul material aici, folosind un elegant copy-paste.

„Drept penal
Coordonator: dr. Petrut Ciobanu
Colaboratori: Sorin-Ioan Dumitrascu, Daniela Ghicajanu, Raluca Onufreiciuc

(Ne)constituționalitatea DNA
9 ianuarie 2013 | Gheorghe PIPEREA
518 citiri
Cuvinte cheie: CEDO, Directia Nationala Anticoruptie, Gheorghe PIPEREA, magistrat, procurori   

Intr-un interviu in Romania libera, din decembrie 2012[1] am declarat, printre altele, ca DNA ar trebui desfiintata. Argumentele mele tineau, in general, de coliziunea cu Constitutia a legislatiei referitoare la DNA, dar si de dublarea inutila si costisitoare a parchetelor de pe linga instante cu acest parchet anti-coruptie. Pe platforma de dezbateri contributors.ro, dl Cristian Ghinea (pe care nu il cunosc personal, dar care parea acum ceva ani sa aiba o conceptie sanatoasa despre politicile publice) a criticat opinia vehement, fara argumente, electoral. Nedorind sa las impresia ca mi-e teama de dezbatere (sau ca prefer contra-argumentului acceptul tacit al criticilor neintemeiate si al ironiilor nereusite), am raspuns atunci, printr-un simplu coment la acel material, ca afirmatia mea din interviul din Rl – una marginala, de altfel, dar care a “beneficiat” de un sub-titlu interesant – “Piperea : DNA ar trebui desfiintata”, ceea ce a facut ca interviul sa devina un adevarat “viral” pe internet – este argumentata cu texte legale si doctrinare, dar si cu jurisprudenta si calcule economice si ca eu nu obisnuiesc sa spun ceea ce auditoriul si-ar dori sa auda. Acestui raspuns i-au urmat o sumedenie de alte comentarii, inclusiv ale dlui Ghinea, vadit rau-voitoare si gresite, unele chiar injurioase. Ceea ce m-a surprins neplacut a fost vehementa acestor critici, toate bazate pe argumentul fals al dlui Ghinea cum ca DNA este parte a Parchetului General. DNA nu este o sectie specializata a Parchetului General, nu e o parte integranta a acestuia, ci un sistem de parchete paralele cu cel al parchetelor clasice. Ca specialist in drept si, uneori, comentator al politicilor, nu sunt dispus sa spun numai ceea ce ar vrea sa auda sau sa citeasca “andrisantii”. Daca politicianul populist se teme sa spuna ca DNA este o institutie care nu ar trebui sa existe, caci toata lumea se asteapta ca politicienii sa spuna cit de virtos vor lupta ei contra coruptiei, eu nu ma tem sa o spun pe sleau. Mai ales acum, cind discutiile, la adapost de “focul” alegerilor, pot fi calme si argumentate.

Sa reamintim ca, pina in 2005, DNA – Directia Nationala Anticoruptie – s-a numit PNA (“Parchetul National Anticoruptie), o creatie artificiala a lui Adrian Nastase, unanim criticata pentru ineficienta si neconstitutionalitate. PNA urma modelul Parchetului National Anti-Mafia din Italia anilor 90 (aceea Italie care acum nu mai are un astfel de parchet si care, in anii 2000, a fost o “campioana” la condamnari CEDO tocmai pe “motive” de parchet anti-mafie…).

Cu exceptia denumirii si a implicarii/neimplicarii/reimplicarii presedintelului, CSM-ului si a ministrului justitiei in numirea sefului acestei institutii, nimic nu s-a schimbat in cazul DNA fata de situatia initiala a PNA. Totul in cazul acestei institutii este (prea) politic, neconstitutional, ineficient si costisitor.

Institutia DNA, in intregul sau, incalca atit Constitutia, cit si CEDO.

I. De ce institutia DNA vine in colizune cu Constitutia?

Activitatea procurorilor se desfasoara in cadrul Ministerului Public, sub autoritatea ministrului justitiei. Aceasta activitate este supusa principiului subordonarii ierarhice (art. 131-132 din Constitutie).

Conducerea Ministerului Public apartine Procurorului General, care este desemnat, la propunerea Ministrului Justitiei, de Presedintele tarii. Conform art. 72 din Legea de organizare judiciara, Procurorul General exercită controlul asupra tuturor parchetelor. Cu o exceptie: DNA. Acesta institutie este o structura autonoma in cadrul Ministerului Public, fiind in coordonarea Procurorului general (si nu in subordinea sa). DNA este chiar, conform art. 81 alin. 2 din Legea de organizare judiciara, o institutie independenta de instantele judecatoresti si de celelalte parchete. DNA are personalitate juridica.

Asadar, DNA este o institutie autonoma si chiar independenta de celelalte autoritati, ceea ce poate insemna, la extrema, ca se elimina si “autoritatea ministrului justitiei” (sub care Constitutia spune ca si-ar exercita activitatea toti procurorii). Relatia institutionala intre Procurorul General si seful DNA (si, implicit, si procurorii DNA) este si mai problematica, din moment ce subordonarea ierarhica este inlocuita cu autonomia si coodonarea; oricit ne-am stradui, “coordonare” nu inseamna “subordonare”.

DNA are si personalitate juridica, ceea ce inseamna ca are sediu si buget propriu. DNA nu este, deci, o simpla directie specializata in cadrul Parchetului General. Spre comparatie, a se observa ca DIICOT este o astfel de structura specializata, dar ea este in continuare in subordinea Procurorului General (art. 75 alin. 2), Procurorul General putind cere revocarea din functie a procurorilor care fac parte din aceasta structura (art. 75 alin. 10), iar prin Procurorul General, aceasta directie specializata (DIICOT) este sub autoritatea ministrului justitiei, asa cum pretinde Constitutia.

Atributiile sefului DNA referitoare la procurorii din subordine sunt identice cu cele ale Procurorului General: incadrarea procurorilor la DNA se efectueaza pe baza de ordin al sefului DNA (aviz amatorilor de coment-uri – numai numirea in functia de procuror este de competenta presedintelui, cu avizul CSM, conform art. 134 alin.  1 din Constitutie, nu si incadrarea unui procuror, care are deja aceasta functie, in structura DNA); evaluarea si controlul procurorilor din subordine si, la nevoie, revocarea acestora, se efectueaza, de asemenea, prin ordin al sefului DNA; toate acestea rezulta din art. 87, Legea de organizare judiciara. Seful DNA este, deci, un fel de patron al procurorilor din cadrul DNA, nefiind impiedicat sau temperat in atributiile sale manageriale referitoare la personal decit de un simplu aviz referitor la revocare obtinut de la CSM. Paradoxul este ca, desi procurorii din DNA sunt subordonati ierarhic sefului DNA, institutia in sine este independenta, autonoma si are personalitate juridica. In sistemul instantelor judecatoresti, situatia este exact inversa: judecatorii, ca persoane, sunt independenti si inamovibili, iar instantele, desi sunt persoane juridice de drept public, sunt subordonate din punct de vedere institutional si bugetar ICCJ, ministerului sau CSM-ului.

Sefii celor doua institutii paralele trebuie sa emita anual, doua rapoarte: DNA raporteaza la CSM si la ministrul justitiei, intr-un mod independent de Procurorul General, care face acelasi lucru (a se analiza comparativ art. 79 cu art. 88 din Legea 304/2004). Cei doi sefi de parchete nu raporteaza direct Parlamentului. Concluziile celor doua rapoarte anuale sunt prezentate Parlamentului de ministrul justitiei.

Ambele institutii – atit Parchetul General, cit si DNA – functioneaza pe linga ICCJ.

In fine, procedura de numire a celor doi sefi de parchete este identica: art. 54 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecatorilor si al procurorilor dispune ca si Procurorul General, si seful DNA sunt numiti, la propunerea ministrului justitiei, de presedintele tarii. Asadar, legitimitatea celor doi sefi de institutie este egala. In aceste conditii, coordonarea pe care ar trebui sa o exercite Procurorul General asupra sefului DNA se transforma, practic, in competitie intre cei doi. Este cam acelasi joc ce se deruleaza in relatia institutionala dintre Presedintia Romaniei si seful Guvernului.

In concluzie, DNA este o dublare – neconstutionala – a Ministerului Public. Se impune urgenta sa transformare in sectie specializata pentru lupta contra coruptiei, pe modelul DIICOT. Pina nu se intimpla ca, intr-o instanta sau la Curtea Constitutionala, institutia, cu totul, sa fie desfiintata pentru ne-conventionalitate sau neconstitutionalitate.

Dincolo de oameni si de personaje, ramin institutiile. Trebuie sa recunoastem intr-un final ca aceasta institutie, DNA, a fost o greseala. A gresi e omeneste (mai ales cind Uniunea Europeana si ambasada SUA lauda aceasta greseala). Dar a persevera in greseala este diabolic.

II. De ce este DNA in contradictie cu CEDO?

Legea nr. 303/2004 privind statutul procurorilor si judecatorilor face din procuror un magistrat, prin chiar art. 1 din lege[2]. Conform acestui text, este “activitate de magistratura” si ceea ce face judecatorul, si ceea ce face procurorul. Prima facie si pe intelesul tuturor, este evident ca procurorul este cel care – ca si avocatul – pretinde sau apara ceva in fata judecatorul si ca este ilogic ca jucatorul si arbitrul sa fie imbracati in acelasi echipament. Justitia se realizeaza prin instantele judecatoresti, prin judecatori (art. 126 alin. 1 din Constitutie). Justitia nu se realizeaza prin procurori.

In orice caz, Constitutia nu il numeste pe procuror “magistrat”. Procurorul isi exercita functia in cadrul Ministerului Public (care este reglementat in Constitutie sub sectiunea a II-a a capitolului “Autoritatea judiciara”). El este supus principiului subordonarii ierarhice si este sub autoritatea Ministrului Justitiei. Chiar daca procurorii sunt reprezentati in Consiliul Superior al Magistraturii, prin 5 membri alesi de si dintre procurori si prin Procurorul General, nu inseamna ca procurorul este un magistrat, intrucit el: (i) nu este independent: procurorul este supus controlului ierarhic si, prin “autoritatea” pe care o exercita asupra sa Ministrul Justitiei, el este parte a puterii executive; si (ii) nu este impartial: in litigiile penale, procurorul isi sustine propria cauza in fata judecatorului; el urmareste sanctionarea incupatului, sustinindu-si acuzarea cu rechizitoriul si cu probele.

Mult mai important, procurorul nu este “magistrat” in sensul pe care CEDO il da acestei notiuni (pentru detalii, a se vedea cauza Pantea contra Romaniei). Or, asa cum rezulta din art. 20 alin. 2 din Constitutie, o lege interna care este in contradictie cu CEDO sau cu jurisprudenta CEDO, este inaplicabila. Asa ca, in orice litigiu in care s-ar pune problema daca procurorul este sau nu este magistrat, art. 1 din Legea 303/2004 este in-aplicabil; acest text, practic, nu exista, in raport de solutia din cauza Pantea contra Romaniei.

Pozitia convenabila si dezirabila a procurorului in sistemul judiciar roman este aceea de avocat al acuzarii. Numai in aceasta postura procurorul ar putea avea necesara independenta profesionala si numai in aceasta calitate procurorul ar putea sa evite sau sa se opuna cu succes ilegalelor conturnari ale deciziilor sale profesionale (sup, nup, trimitere in judecata…) de catre seful sau ierarhic.

[1] interviul
[2] “magistratura este activitatea judiciara desfasurata de judecatori in scopul infaptuirii justitiei si de procurori in scopul apararii intereselor generale ale societatii, a ordinii de drept, precum si a drepturilor si libertatilor cetatenilor”.

Prof. univ. dr. Gheorghe PIPEREA
Managing Partner PIPEREA SI ASOCIATII”

Golăneala „golanilor”

Această postare se naște aproape singură. Contribuția mea va fi minimă. Doar aranjez. Cuvintele mari au fost spuse de alții, mai în măsură ca mine să aprecieze.

Bookfest 2010 are în prim plan pe scriitorul Ion Iliescu. Scriitorul. Are în spate ani mulți și grei de om politic. Pe partea politică are în mine un adversar. Mărunt el, dar cu ștampilă de vot în mână. Votul meu și votul altora l-au readus la putere în 1999 când „o glumă studențească” a dus pe Vadim în turul II la prezidențiale. Iar PRM în jur de 20% în Parlament ! Am votat cu disperarea în suflet. Doar ideea ca Vadim Tudor ar fi Președintele României îmi producea frisoane.

Oameni cu mai multă materie cenușie la purtător și cu instrucțiunile de folosire a acesteia nesigilate consideră pe Ion Iliescu un brand politic. Cam singurul în viața azi în România. Știu, vor veni unii și vor spune de Traian Băsescu. Aceștia sunt sinecuriștii. Traian Băsescu nu este un brand, este o maimuță politică. Încercând să imite ba pe unul ba pe altul dintre liderii politici români sau de pe aiurea a ajuns la performanța de a rămâne gol. Gol pușcă. Este doar un derbedeu, un bișnițar, un contrabandist care a reușit marea performanță de a dispune, după bunul plac de autoritățile care constituie forța coercitivă a statului. Nu mai dă el darul autorităților de control la frontieră ca în vremurile de glorie ale marinei comerciale românești din frumoșii ani ai contrabandei instituționalizate de comuniști - în jurul anilor 1980 -, el este azi acolo unde se duce „darul” !

Lăsând la o parte „păcatele” lui de om politic, dar neuitând care sunt acelea, Ion Iliescu este și are mari șanse să rămână cel mai mare om politic la început de veac în România. Traian Băsescu îl egalează și are șansa să îl depășească în ticăloșii. În ultimul an și jumătate acestea se adaugă, zi de zi, la CV-ul dezonorant al cotrocenistului șef. Eu unul am speranța că în societatea civilă, cea neinfectată de băsism, vom găsi la momentul potrivit acea personalitate care să ne facă mândri de conducătorul nostru. Dar până atunci, mai va ...

La eveniment au ieșit în evidență „noii golani”. Acțiunile lor au fost mediatizate suficient pentru a dezgusta pe cei decenți, a încânta pe băsescieni, a îngrozi pe cei care privesc mult mai departe decât ziua de mâine. Nu au întârziat reacțiile.

La temă mi-a plăcut foarte mult postarea epistolarului pentru zeus: aici. I-am și spus că sunt de acord cu el. La fel de mult mi-a plăcut postarea actorului Mihai Mălaimare.

Rămâne să clarificăm cine sunt „noii golani”. Când au apărut ei ? Pe site-ul lor își fac prezentarea. Cuvintele sunt mari însă comportamentul lor în spațiul public arată altceva, că sunt mici. Ei susțin că s-au săturat de cuvinte și că promovează acțiunea, inclusiv luarea puterii din mîinile politicienilor și aplicarea acesteia (nm. de către ei !) pe baza valorilor în care ei cred - libertate și democrație. Acesta este scopul final. Însă pentru aceasta trebuie să eliminăm Constituția și partidele politice. Trebuie să renunțăm la Parlament iar actul de guvernare se va săvârși în alte forme decât cele unanim acceptate. Acest grup promovează minciuna. Libertatea și democrația nu pot exista fără libertatea individului și reprezentarea acestuia în organele reprezentative ale statului. Iar formularea „luarea puterii” fără a folosi instrumentele democrației - alegeri libere și corecte, partidele politice ca organizații private ce reprezintă interesele cetățenilor etc. -, este un îndemn la anarhie. Iar aici este aplicabil art. 40 din Constituție alin. (2) care prevede că ”Partidele sau organizațiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranității, a integrității sau a independenței României sunt neconstituționale”. Iar prevederile acestui articol trebuie coroborate cu prevederile art. 57 din Constituție care stipulează că „Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să își exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți”. Așa că ne aflăm în prezența unei organizații care s-a înființat cu scopul de a destructura statul de drept așa cum este construit prin voința majorității cetățenilor țării - aprobarea, prin referendum a actualei Constituții -, și a impune o altă formă de organizare a statului, probabil „statul anarhist”. Nu m-ar mira ca Cotroceniul actual să nu fie străin de activitatea acestei organizații mai ales că unii dintre consilierii băsescieni au exprimat poziții comune cu ale „noilor golani”, mai ales în ultimii ani. Mă refer la Cătălin Avramescu sau Lăzăroiu. Dar mai sunt și alții. Dar avem și exemplul istoric al tolerării legionarilor de către Antonescu pentru ca mai apoi să instaureze dictatura. Mai știi ce i-a trecut prin cap matrozului cotrocenist ?

Având în vedere cele de mai sus nu văd reacția Ministerului Public ! Oare onorabilii procurori băsescieni nu mai citesc Constituția României ? Sau după ei ceea ce au făcut acești așa-ziși „noi golani” împotriva unei persoane fizice - Ion Iliescu nemaiavând o funcție publică care să „justifice” un protest public - face parte din comportamentul social normal, moral și sunt acoperiți de lege ?

Ieri, sub protecția „statului de drepți băsescian” s-a săvârșit un atac nedrept și injust asupra actului de cultură, o persoană fizică a fost agresată de un grup organizat pentru destabilizarea statului de drept iar media română a tratat subiectul de parcă ar fi transmis, în direct, o bătaie între nuntași. Tratarea unor astfel de evenimente cu superficialitate justifică aprecierea potrivit căreia ”România este un stat eșuat” (Gheorghe Piperea).

Avocați în sprijinul cetățenilor

Am citit la Lilick informația.

„Gheorghe Piperea, membru al Comisiei pentru o nouă Constituție, înființată de Fundația Horia Rusu, inițiază constituirea unei rețele de avocați care să apere, pro-bono, drepturile cetățeneşti, încălcate sub pretextul crizei economice”.


Informația este excelentă. Am căutat și găsit blogul tânărului avocat unde am găsit și apelul acestuia.

Apel public: Luati atitudine: 100 de avocati pro-bono pentru Romania!

Inițiativa este excelentă. Costurile unui proces și garanția câștigării lui sunt unele dintre handicapurile care pot face ca un cetățean oprimat de haita guvernamentală să acționeze la o instanță competentă pentru a-și cere dreptatea. Acum există posibilitatea ca asistența pro-bono propusă de Gheorghe Piperea să dea mai mult curaj celor care doresc să acționeze dar nu știau cum.

Se misca tara.

Se misca tara. Citesc, cu placere, pe HotNews ca procurorii de la TB s-au alaturat judecatorilor. Autorul, Marius Mihaiescu prezinta stirea curat, fara sa practice metoda site-ului de a balacari si acuza Justitia pentru toate cele.

Fara informatii detaliate si analize pertinente asupra fenomenului revoltei magistratilor in Romania se poate ajunge la situatia stupida de a da crezare propagandei portocalii basesciene ce promoveaza devalizarea statului in favoarea persoanei "sacrosancte" existenta, temporar, in fotoliul de Presedinte al Romaniei.

Cateva opinii interesante am luat de pe ici-colo.

Prof.univ.dr. Gheorghe Piperea isi expune punctul de vedere in articolul "Criza din Justitie. Cauze si explicatii". Dupa ce il citesti cu atentie, ii dai ceva dreptate. Poate nu in totalitate, avand in vedere ca autorul vorbeste de pe pozitia avocatului interesat ca instantele de judecata sa functioneze potrivit legii. Dar este de citit pentru ca, din cate am inteles eu, Gheorghe Piperea a fost, la randul lui, judecator. Deci stie ce spune.

Nu trec mai departe pana nu aduc in prim plan si o tanara judecatoare, despre care am mai scris, Ana-Maria Puiu ce are o pozitie exprimata cu multa claritate in articolul "Pulsul Justitiei Romane".

Si pentru a fi tacamul complet, in Gardianul este un articol care il "divinizeza" pe renumitul farseur Pogea : "Pogea a dat, Pogea a luat ... Guvernul finanteaza campania electorala cu banii justitiei".

Nu pot trece mai departe fara a observa ca problemele justitiei nu sunt mediatizate. Sunt mediatizate doar salariile magistratilor, cu accent pe unele dintre ele si mai ales pe unele pensii insa problemele reale ale justitiei nu fac obiectul atentiei. Pacat. Au alte interese ?

Era sa uit. Boc-poloboc care face poc are o interventie stupida. El, chiar El, garanteaza ca magistratii isi vor avea locul la nivelul cel mai inalt, inclusiv in salarizare. Parerea mea este ca isi depaseste atributiile. Rolul si locul magistratilor este stabilit prin Constitutie iar singurul loc in care se poate discuta cu privire la magistrati, sub aspectul salarial, al practicii la instanta etc. este in Parlament. Prin angajarea raspunderii Guvernului pe un act normativ care priveste soarta magistratilor inseamna ca Guvernul subordoneaza Justitia. Dar pe Boc nu il duce mintea sa priceapa asa ceva. ce naiba, doar este profesor universitar de drept constitutional ! Cine dracu i-a conferit aceasta calitate ? Ori a primit-o politic ? Ori a cumparat-o cu "porc-bagajul" ?