Ciuma „roșie”, noua generație ! Crima-organizată !

Pe măsură ce trece timpul, auzim și ne crucim de ce aflăm că a putut naște PSD. Cu noua generație de politicieni ! Pentru că vechea generație s-a cam dus pe copcă. Iliescu este retras din cauză de bătrânețe, Năstase este încă sub interdicție judecătorească, Hrebenciuc este condamnat și mai urmează să primească niște condamnări ... mai toți foștii lideri ai PSD sunt sub „papucul” Justiției sau urmează să ajungă chiar dacă între timp și-au căutat alte ascunzișuri, cum este cazul lui Ilie Sârbu care a fugit la Curtea de Conturi.

Noua generație a PSD i-a avut în frunte pe Victor Ponta care îi avea ca „locotenenți” pe Dan Șova și pe Sebastian Ghiță iar alături pe „baronul roșu” de Teleorman care a devenit ulterior infractorul Liviu Dragnea.

Dosarul Turceni-Rovinari ne ajută mult să înțelegem mașinațiunile practicate de PSD pentru a „jumuli” o țară. Să înțelegem de ce „găurile negre” din economia românească erau ținute în viață de guvernările PSD. Să înțelegem cum PSD își trăgea „dreptul” din întreprinderile cu capital de stat pe care le „confisca” pur și simplu. Să înțelegem cum PSD și sindicatele au ajuns la înțelegerile obscure care au dus la jaful major al bugetului de stat.

La Rovinari și Turceni colcăie de infractori. Unii mai lacomi, alții mai ponderați. Dar tot infractori, până la urmă.

PSD deține controlul absolut al industriei din zonă. Este fieful lor electoral. Ei au numit sau au determinat numirea conducerii firmelor cu capital de stat sau majoritar de stat. Firma de avocați a lui Șova a fost o altă formă de spoliere a bugetului societăților prin „asistența juridică” acordată acestora, asistență însă lipsă, după cum au constatat procurorii care cercetează dosarul. Deși la începutul urmăririi penale s-au dat multe declarații de respingere a acuzațiilor procurorilor, astăzi apar declarații care îi confirmă pe procurori. Mai mult, jaful din banul public a avut ca beneficiar partidul politic numit PSD.

Iau de la HotNews niște declarații ale avocaților din societatea lui Șova.

Alin Brincus, martor protejat în dosar, a dat presei o declarație lămuritoare. De reținut faptul că procurorilor a dat mult mai mult pentru că își simte „pilea pusă pe băț” în interesul altuia și nu îi convine. Nu vrea să ia totul asupra lui așa că are tot interesul să răspundă doar pentru ce a comis el și se pare că a comis destule pentru a primi o condamnare însă nu vrea mai mult.

Daca e despre adevar, sa mergem pana la capat cu adevarul. Relatia mea cu domnul Dan Sova a trecut de la relatia de angajat la o relatie de prietenie. Acest lucru nu m-a impiedicat sa spun adevarul si, in consecinta, pot sa spun in acest moment ca domnul Dan Sova este o victima politica, dar este o victima politica a propriilor colegi, nu a adversarilor politici. Toate contractele avute de firma 'Sova si asociatii' au fost venite pe linie politica si toate incasarile care au fost realizate s-au dus inapoi la partid

Se stia in interiorul firmei de unde vin clientii, unde se duc banii. Toata lumea cunostea. Ne-am complacut cu totii in aceasta situatie. Acum il aratam cu degetul pe Sova. A facut Sova aia! Nu! Toata lumea din firma 'Sova si Asociatii' a lucrat pentru Partidul Social Democrat. Inclusiv departamentul administrativ, inclusiv avocatii, absolut toata lumea mergea, aveau birouri amenajate la partid, aveau directive pentru dosare din partea Partidului Social Democrat, la sediul din Kiseleff si sediul din Ion Ionescu de la Brad

 Ei bine, această declarație confirmă caracterul criminal-organizat al activității politice a PSD dar și a unei societăți de avocați înființată potrivit legii și protejată astfel de lege. Dan Șova a organizat o societate de avocați care primea „directive de la PSD pentru anumite dosare” ?! Ce justiție ? Ce rol al avocatului pentru actul de justiție ? La dracu cu „rolul avocatului pentru apărarea Justiției, pentru aflarea adevărului” ! Mai sunt avocații din societatea lui Șova membri ai UNBR ? Dacă mai sunt, atunci pot trage concluzia că celorlalți avocați din UNBR le place așa ceva.

O altă declarație făcută la presă de un alt martor în dosar, Simona Ciurcu, aduce și mai multă claritate activității casei de avocați a lui Șova. Hoție pe față. Manipulare a adevărului la greu. Minciună cât încape.

Nu s-au antedatat documentele. Ele s-au redactat mult mai tarziu. In document, cand spui ca l-ai facut in 2011 ca sa se refere la 2006, cum se numeste? Mi s-a cerut de catre Dan Sova. (...) Toata lumea a acceptat sa le faca! Stati sa ne intelegem! Toata lumea din firma aceea, inclusiv femeia de serviciu se ruga in fiecare zi, in momentul in care Dan a intrat in politica, toata lumea se ruga sa fie cat mai bine in politica pentru ca stiam cu totii ca daca lui ii va fi bine si noua ne va fi bine, evident

Bag seama că toate apărările lui Dan Șova au picat. Au picat și apărările lui Victor Viorel Ponta. Declarația de mai sus confirmă acuzația procurorilor că Ponta și-a falsificat actele care îi justificau activitatea cu firma lui Șova. Iar avocații din fosta societate confirmă faptul că ei nu au lucrat cu Ponta ! De aici vor ieși niște condamnări, Grele.

Dosarul Turceni-Rovinari vine și confirmă practica jafului politic comis de PSD asupra unei întregi țări prin orice mijloace. Dosarele lui Sebastian Ghiță „colcăie” de contracte contra-făcute, de contracte neonorate însă plătite, de bani scurși către PSD sau campaniile politice ale PSD. Se pare că Victor Ponta „sugea” de la multe oi. Prin Sebastian Ghiță mulgea banii din domeniul IT dar avea și controlul asupra administrației publice care plătea programele IT ale lui Ghiță ! Prin Șova și asociații manevra adevărul pentru ca infracțiunile lor să nu fie aflate de procurorii cei răi. Ba, din ce citesc, se pare că avea și printre procurori unii mai „apropiați”, ba chiar și printre judecători.

PSD se dovedește a fi o adevărată mafie. Activitatea politică este doar un mediu folosit pentru practicarea jafului. De fapt, PSD a ajuns o structură a crimei-organizate ! Ponta, Șova, Ghiță, Dragnea sunt doar noii șefi ai crimei organizate.

Ca să vezi necaz: CEDO admite ascultarea telefoanelor între avocat și client în situația în care avocatul este subiect al unui caz penal !

În zilele din urmă, tot citind dezbaterile pe marginea imunității „avocaților” în relația cu clienții pe temeiul „secretului profesional”, în fapt, pe marginea asigurării confidențialității convorbirilor telefonice între avocați și clienți, propunere care se pare că are și acceptul parlamentarilor, mă gândeam că vom avea încă o categorie care va avea privilegii în fața legii. Avocații au reușit să își securizeze „intrările” în acțiunile avocațiale din partea acuzatorilor publici. Ei bine, se pare că CEDO nu este de acord.

La câți avocați dovediți ca ticăloși sadea sunt condamnați, o reglementare care să împiedice statul să se apere, să își apere cetățenii contra unor acțiuni de crimă organizată fie concepute și conduse de avocați, fie sprijinite de aceștia ne-ar fi dus la o explozie a criminalității, în mod evident. Fiind „blindați” în fața procurorilor, fiind „apărați” de secretul corespondenței cu clienții, era suficient ca fiecare avocat pus pe rele să aibă drept clienți niște interlopi pentru a căpăta imunitatea absolută.

Am citit mai multe motivări ale asigurării „secretului profesional” în domeniul de activitate al avocaților, am citit și motivări ale dreptului avocatului de a nu comunica datele obținute de la clientul cercetat penal care ar putea să agraveze sancțiunea pe care clientul o poate primi în urma procesului penal - aici, chiar mi-am făcut cruce ! Este o întreagă ofensivă în domeniu. Avocații cer dreptul ca să obțină pentru clienții lor fie achitarea, fie o pedeapsă mai mică chiar dacă ei știu că acel client merită o pedeapsă mai mare, că fapta pentru care sunt trimiși în judecată este de o gravitate deosebită etc.

CEDO spune „pas”. Nu merge. Stop !

Agerpres: CEDO validează ascultarea unui avocat suspectat de o infracțiune. CEDO face o distincție. Nu clientul este ținta ascultării, ci avocatul și doar pentru infracțiunea pentru care este urmărit. De exemplu, avocatul este urmărit pentru organizarea unor acțiuni ilicite sub acoperirea calității de avocat. Dacă în convorbirea telefonică interceptată, avocatul confirmă justețea suspiciunii, convorbirea respectivă este folositoare în dosarul avocatului.

Se dau exemple din practica franceză, unde avocații deveniți infractori sadea asistau pe alții dispuși la săvârșirea unor infracțiuni. Exemplul Nicolas Sarkozy - client -, Thierry Herzog - avocat -, puși sub acuzare împreună pentru tentativa de corupere a unui magistrat devine emblematic. Un astfel de caz răstoarnă, pur și simplu, toate expunerile „temeinic argumentate” ale liderilor barourilor din România pentru „securizarea profesiei de avocat”.

Ia să vedem ce va rezulta la noi din această decizie a CEDO. Este evident că un avocat dovedit infractor nu se va putea adresa CEDO pentru că procurorii l-au urmărit inclusiv prin ascultarea convorbirilor telefonice.

Pe de altă parte, va trebui să se lucreze foarte atent de către procurori cu aceste înregistrări, pentru că unii clienți ai avocaților nu au nici o vină, sunt clienți noi sau sunt clienți care nu au treabă cu acel tip de infracțiune comis de avocat. Cumva, după procesul penal, probatoriul în care apare clientul fără vină ar trebui curățat de datele care ar putea identifica clientul. Procedura există însă ar trebui urmărită cu severitate îndeplinirea ei.

Ponta a devenit „stindardul” rezistenței la schimbare.

Sintetizând acțiunile PSD de când a revenit la guvernare, pot spune că au implementat, cu succes până acum, tot ce a inventat tranziția post-decembristă în materie de infracțiune statală.

Să spunem ca alții - inclusiv prin lege -, să facem după cum vrem noi. Legea este ceva acolo, ceva formal. Există pentru a ne lăuda în fața străinilor că avem „standarde” democratice. Străinii, obișnuiți ca la ei în țară, vor crede că ce scrie în lege se petrece în viața publică. Ei bine, noi le vom spune că este cum cred ei, pentru că noi suntem cei care le dăm informațiile oficiale. Ce spun unii și alții nu are relevanță. Putem spune că sunt adversari politici, că este luptă politică, că sunt acțiuni de tipul „loviturilor de stat” etc. De pe timpul guvernării lui Adrian Năstase și până azi nu am ieșit din „sistem”.

De când a devenit Președinte al României Klaus Iohannis s-a produs un fel de resetare a sistemului. Din ce în ce mai mult se ajunge la norma de lege, indiferent de „client”, se fac interpretări mai aproape de realitatea cotidiană, se „descoperă” relații care până mai ieri erau neglijate, procurorii și judecătorii sunt într-o continuă stare de excitație. În rândurile lor sunt oameni care nu agrează trecerea la aplicarea legii așa cum a fost ea dată, se opun. Unii prin inactivitate, alții prin alterarea propriei activități, alții chiar prin acțiuni ostile. Protestatarii din rândurile magistraților au ajuns să se plângă la televiziuni, în special la acele televiziuni pornite să nege statul de drept.

Pe de altă parte, Justiția, ca instituție, se întărește și devine din ce în ce mai conștientă că are instrumentele necesare pentru a-și apăra independența și a-și împlini rolul dat de societate. Justiția știe că este independentă și se comportă ca atare. Vom asista la o curățenie în Justiție. Unii magistrați își vor căuta alte locuri de muncă dacă nu cumva li se va stabili domiciliul forțat în cazul în care sunt dovediți că au lucrat împotriva legii. Nu pot evita să îl evidențiez aici pe Băsescu care a sintetizat, în felul lui, fenomenul: schimbarea azi a lui Stanciu și Kovesi nu rezolvă problemele „clienților”. Vor apare alți lideri „Stanciu” și „Kovesi” pentru că magistrații se simt liberi.

Cazul Ponta este discutat și forfecat cu pasiune. Eu am văzut simplu problema. Un procuror a analizat niște evenimente, a constatat că există temeiuri pentru a încadra unele fapte în prevederile legii ca infracțiuni, a deschis o urmărire penală împotriva autorului Victor Viorel Ponta. Procurorul și șefii lui cunosc cauza mai bine decât este ea prezentată în media. Din moment ce pașii procedurali au fost aprobați de șeful ierarhic superior înseamnă că acela își asumă, profesional, corectitudinea datelor și informațiilor strânse și probele pe care urmează să le administreze procurorul de caz. Simplu.

Constat însă o tratare cu multă pasiune a problemei. Nu mai este atât de atractivă persoana incriminată - primul-ministru Victor Viorel Ponta -, devine foarte atractivă ideea de lucru a procurorului. Încadrările lui se pare că „înspăimântă”. Ar fi ciudat dacă, după o mică analiză, nu constați că este normal !

Ce face procurorul, de fapt ? Interpretează sprijinindu-se de legea penală și legile civile în materie corupția mică. Evaziunea fiscală „măruntă”, practicată de unii și de alții. În cauză este o societate de avocatură și un birou de avocatură. Sunt cercetate relațiile comerciale dintre ele vizavi de obligațiile față de asociați și stat. S-a constatat, după cum spune procurorul, că statul a fost victima unei evaziuni fiscale și spălarea de bani, legate, fără discuție de falsul în înscrisuri sub semnătură privată.

Au sărit în sus avocați, medici, jurnaliști, economiști, contabili etc. Cumva, toți pot deveni clienți ai unor cercetări de această natură dacă au cabinete particulare sau lucrează având obiceiul să procedeze astfel. Toți strigă ca din gură de șarpe că este doar o problemă ce poate fi încadrată doar ca o contravenție. Și da și nu. Dacă ar fi o neglijență, ar putea fi o contravenție fiscală. Dacă însă este o simulare ce urmărește înșelarea statului dar și a asociaților este curat infracțiune.

Reacția asta deosebită a celor arătați mai sus îmi spune că DNA a atins ce nu se dorea. Cumva se deschide cutia Pandorei. Ce va ieși de acolo, naiba știe.

Există o rezistență la schimbare din partea marilor evazioniști. Procurorii și-au făcut mâna și au căpătat suficientă experiență pentru a-i culege și trimite unde le este locul. Acum a apărut și este „cumplit” de dezbătută evaziunea „mică”. Abia acum procurorii intră în spațiul „economiei la negru”, care fură statul cu aproape 40% din buget. Asistăm la manifestarea rezistenței micilor evazioniști. Va fi interesant de urmărit.

Moda inculpaților. DNA face exces de zel ?

Poza este pe net. Ultima „gașcă”. Lipsesc niște personaje însă au o scuză. Nu sunt atât de cunoscute. Dar sunt.

Politicienii sunt de la vârf. Ilie Sârbu, Viorel Hrebenciuc vor mai apare și alții. Printre ei și așa-zișii „prinți”, Paul și Lia, escroci internaționali.

Mediafax (aici).

Caracteristica zilelor noastre este numărul mare, foarte mare de avocați, procurori și judecători care trec pe la DNA să dea cu subsemnatul. CSM a aprobat arestări și percheziții la niște judecători și procurori. La Mehedinți este arestată o judecătoare. Din Brașov și Covasna sunt inculpați judecători și procurori. Toată țara este în fiebere. Procurorii DNA au intrat și în retrocedările abuzive. Nu doar în „țepele” cu privatizările, nu doar în „comisioanele” lui Cocoș. Treabă grea.

Nu știu ce efect au declarațiile lui Băsescu cu privire la Ponta, înclin să cred că sunt ca o frecție la un picior de lemn, sunt însă tare curios ce efect vor avea aceste dosare penale. Pentru că ele sunt ale vârfurilor din PSD, sunt ale celor care au pus mâna pe putere în PSD. O fi cumva în PSD o altă grupare care va încerca să pună mâna pe putere ?

Cineva inducea ideea că Sârbu și ginerele se pot întâlni în aceeași celulă. Mare lucru de nu se va ajunge acolo.

Ca un făcut, în plină campanie electorală, principalul partid are mari necazuri. O fi coincidență ? O fi finalizarea unor cercetări in rem ? Nici măcar nu pot acuza DNA de exces de zel.

Problema este alta. DNA să nu uite pe vreunul, din cauză de simpatie politică. Dacă își face treaba culegând toți infractorii de pe unde îi găsește, bravo lor. Dacă nu, dăm cu parul.

Odată cu aerisirea clasei politice se realizează și o curățire a participanților la actul de justiție. Se face loc pentru alții mai tineri și mai puțin dedați la rele.

De ce faci o facultate ? Ca să ai o diplomă !

Publicația „Lumea Justiției” vine cu o statistică îngrijorătoare. La examenele de intrare în avocatură o parte dintre universitățile din țară nu au nici un reușit. Este un rezultat comunicat de UNBR, oficial. Îți pui întrebarea: de ce au mai făcut facultatea cei foarte mulți care au urmat cursurile, la zi, ale respectivelor facultăți ? Atât cei care au apucat locuri subvenționate cât și cei care și-au plătit studiile.

Nu vorbesc despre cei care au o profesie de bază, pe care o practică și care au parcurs studiile universitare pentru o mai bună cunoaștere a aspectelor profesiei. Vorbesc despre cei la început de drum.

Să spunem că urmează să vedem ce vor comunica și celelalte profesii juridice. Dacă vor comunica ceva. Câți au intrat în activitatea notarială, câți au ales și reușit să intre în formele de pregătire instituțională pentru a deveni procurori sau judecători. Posibil că o parte dintre absolvenți vor căuta să se încadreze la instituții publice care au locuri libere de consilieri juridici sau chiar la entități private care au nevoie de juriști pentru activitățile interne. Totuși, între numărul de absolvenți și cei care reușesc să se integreze într-o activitate profesională este o diferență mult prea mare.

O altă informație, peste care am dat cu ceva timp în urmă, spunea că numărul de absolvenți de medicină este de câteva ori mai mare decât posibilitățile de angajare. Producem medici pe bandă rulantă. Numărul străinilor este nesemnificativ. Unde merg acești medici tineri ? Unii aleg jurnalismul, alții se reprofilează ca politologi (la concurență cu absolvenții de teologie) alții ... naiba știe.

Poate că cei care se ocupă de învățământ ar trebui să mai facă niște calcule. De exemplu, pentru instituțiile de stat care au mișcări de personal să aibă un număr de locuri care să satisfacă aceste necesități, număr de locuri finanțat de la buget. Se poate adăuga un procent de 10-15% pentru „rezervă”. La fel și bursele. Acestea trebuiesc date celor care urmează să asigure necesarul la stat. Mediul privat, poate face și el cereri și să achite studiile celor care urmează să ajungă să le satisfacă necesitățile de personal. Pot avea sistemul lor de burse pentru cei care au încheiat contract cu ei. În rest, cei care vor să urmeze o facultate să o facă pe banii lor. Este evident că este vorba despre competiție aici. Vor câștiga cei mai bine pregătiți. La absolvirea facultăților, cei care au fost subvenționați de stat și au ocupat locurile plătite de stat să aibă obligația să se încadreze acolo unde statul are nevoie. Cei care au contract cu privații să meargă la cei care le-au plătit studiile. În caz de refuz, sancțiunea (este absolut necesară) să fie obligarea de a plăti studiile. Astfel va fi mai multă „ordine” și se va limita, prin strictețe, corupția în sistem.

Pentru mine, știrea este deranjantă. Peste 60% din absolvenții de drept să nu fie capabili să finalizeze, prin angajarea într-o profesie, studiile făcute ? Câți dintre ei au beneficiat de sprijinul statului ? De ce au fost sprijiniți ? Pentru că statul este slab. De aia !

Așa da. Este foarte bine.

De pe juridice.ro iau informația despre proiectul OU privind reducerea unor cheltuieli publice și întărirea disciplinei financiare.

De mult timp am susținut faptul că prezența oficiilor juridice în cadrul instituțiilor publice nu justifică contractarea asistenței juridice din partea instituțiilor publice de la casele de avocatură. Asistența juridică a unor case de avocatură a devenit, în timp, o gaură uriașă prin care banii de la buget s-au scurs, „legal”, în buzunarele mafioților care au susținut guvernul PDL-UDMR.

Ca unul care am condus un oficiu juridic și cunosc situația pot spune că nu am avut nevoie, vreodată, de o asistență din partea unei case de avocatură. Indiferent de cauza în care instituția în care am lucrat a fost chemată în judecată. Pot spune că am avut colegi care „s-au luptat” în instanță cu avocați reputați și au câștigat. Mai mult, am primit în rândul consilierilor juridici avocați, tineri ei însă foarte bine pregătiți, oameni care au evoluat în timp și care au devenit cunoscuți în domeniu.

Apreciez în mod deosebit acestă măsură. Faptele îmi dau dreptate. Valeriu Stoica a „acordat” asistență juridică unor instituții publice până le-a adus la sapă de lemn. Nu mai spun de Elena Udrea. PDL și UDMR sunt pline de avocați care au profitat de puterea portocalie pentru a suge cu nesimțire de la bugetul de stat. Culmea, nici nu li s-a cerut performanță. De nici un fel. Nu pot spune că toți avocații care au acordat asistență juridică instituțiilor publice au lucrat de mântuială însă pot spune că nu era nevoie de aceste contracte.

Sper ca noua guvernare să se țină pe poziție în acest domeniu. Este și o șansă pentru corpul consilierilor juridici de a reveni în prim-planul domeniului juridic din România. Să redevină ceea ce s-a vrut atunci când au fost creați în perioada interbelică: avocații statului.

Avocați în sprijinul cetățenilor

Am citit la Lilick informația.

„Gheorghe Piperea, membru al Comisiei pentru o nouă Constituție, înființată de Fundația Horia Rusu, inițiază constituirea unei rețele de avocați care să apere, pro-bono, drepturile cetățeneşti, încălcate sub pretextul crizei economice”.


Informația este excelentă. Am căutat și găsit blogul tânărului avocat unde am găsit și apelul acestuia.

Apel public: Luati atitudine: 100 de avocati pro-bono pentru Romania!

Inițiativa este excelentă. Costurile unui proces și garanția câștigării lui sunt unele dintre handicapurile care pot face ca un cetățean oprimat de haita guvernamentală să acționeze la o instanță competentă pentru a-și cere dreptatea. Acum există posibilitatea ca asistența pro-bono propusă de Gheorghe Piperea să dea mai mult curaj celor care doresc să acționeze dar nu știau cum.