Sesizare CCR asupra modificărilor la Legea pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale

COMUNICAT DE PRESĂ AL PNL PRIVIND SESIZAREA CCR ASUPRA MODIFICĂRILOR ADUSE LEGII 241/2005 PENTRU PREVENIREA ȘI COMBATEREA EVAZIUNII FISCALE (DOCUMENT) 

Deputații Partidului Național Liberal au sesizat Curtea Constituțională, alături de deputați USR, asupra modificării aduse Legii 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

Considerentele avute în vedere privesc cadrul juridic privilegiat stabilit în cazul persoanelor care săvârșesc infracțiuni de evaziune fiscală, de natură a încuraja astfel de fapte antisociale și nu de a descuraja evaziunea fiscală, respectiv prejudicierea statului și, implicit, a contribuabililor.

Totodată, reglementarea confuză adoptată oferă posibilitatea făptuitorului de a interpreta legea în sensul a patru posibile cazuri de evaziune fiscale, descoperite, în care beneficiază de clemență prin înlăturarea cercetării penale/judecătorești. În acest mod este înlăturată pedeapsa pentru acest tip de fapte penale de o gravitate aparte și echivalentă cu cea a altor tipuri de infracțiuni în care nu este aplicat același regim juridic.

Vă transmitem în continuare textul sesizării adresate CCR:


SESIZARE DE NECONSTITUȚIONALITATE
a Legii pentru modificarea și completarea art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale (PL-x nr. 354/2018), pe care o considerăm neconformă cu o serie de prevederi din Constituția României, pentru motivele expuse în continuare.

I.) SITUAȚIA DE FAPT

Legea care face obiectul prezentei sesizări a fost inițiată în 7 decembrie 2017, sub denumirea „Propunere legislativă pentru modificarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale”, de către 16 deputați ai PSD și a fost adoptată de către Senatul României (L130/2018), în calitate de cameră de reflecție, în ședința din data de 29.05.2018, și de către Camera Deputaților (PLx 354/2018), în calitate de cameră decizională, în ședința din data de 19.12.2018, potrivit art. 76 alin. (1) din Constituția României, în procedură ordinară.

Potrivit expunerii de motive, inițiatorii au avut în vedere, la elaborarea propunerii legislative, următoarele argumente:

„Având în vedere starea sistemului judiciar românesc în ce privește condițiile de detenție și gradul de aglomerare cât și numeroasele cauze în care România a fost condamnată de instanțele internaționale pentru aceste condiții, dar și faptul că, în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală, cel mai important este recuperarea prejudiciului suferit de stat, inițiatorii propun o motivare a celor care comit astfel de fapte pentru a acoperi prejudicial creat.

În plus trebuie avut în vedere că scopul pedepselor este prevenția, reeducarea dar și recuperarea prejudiciilor și nu menținerea unei persoane în detenție, fapt ce atrage și mai multe cheltuieli din partea statului.

Dacă inculpatul acoperă în totalitate prejudiciul și nu mai execută pedeapsa efectivă cu închisoarea, statul va avea de câștigat de două ori: va recupera prejudiciul creat integral, într-un timp relativ scurt și nu va mai efectua cheltuieli cu detenția condamnatului. Astfel se vor Evita situațiile actuale în care statul nu recuperează prejudicial ori îl recuperează foarte greu și într-un timp îndelungat.”

În raport cu obiectul si conţinutul său, iniţiativa legislativă face parte din categoria legilor organice

II.) MOTIVE DE NECONSTITUȚIONALITATE

1. ÎNCĂLCAREA ART. 1 ALIN. (3) DIN CONSTITUȚIE

Potrivit art 1 alin. (3) din Constituție, „România este stat de drept, (…), în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor (…) reprezintă valori supreme, (…) şi sunt garantate.”

În jurisprudența sa, referitor la art. 1 alin. (3) din Constituție, Curtea Constituțională a reținut că prevederile acestuia „impun legiuitorului obligația de a lua măsuri în vederea apărării ordinii şi siguranței publice, prin adoptarea instrumentelor legale necesare în scopul reducerii fenomenului infracțional (…) cu excluderea oricăror reglementări de natură să ducă la încurajarea acestui fenomen.” (Decizia nr. 44/2016)
         
            În aceeași decizie, referindu-se la tratamentul penal al minorilor, Curtea a constatat că „atunci când stabilește regulile referitoare la tragerea la răspundere penală a minorului, legiuitorul trebuie să asigure un just echilibru între interesul individual al minorului şi interesul general al societății de a-i găsi şi a-i trage la răspundere penală pe autorii infracțiunilor şi de a preveni atingerile ce pot fi aduse ordinii şi siguranței publice, echilibru care este absolut necesar în scopul apărării valorilor constituționale.” Din identitate de rațiune, apreciem că aceste considerente sunt pe deplin aplicabile și în privința legislației penale, în general.

            Raportat la cauza de față, apreciem că Legea pentru modificarea și completarea art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale  (PL-x nr. 354/2018), prin soluțiile legislative propuse, înlătură efectul disuasiv al pedepselor și, prin aceasta, aduce atingere rolului de prevenție generală atașat normelor de de incriminare cuprinse la art. 8 și 9 din Legea nr. 241/2005, în condițiile în care infracțiunile de evaziune fiscală  au un pericol social foarte ridicat, întrucât privesc relaţiile sociale referitoare la circuitul financiar şi fiscal şi protejarea bugetului general consolidat, în vederea asigurării resurselor necesare statului pentru îndeplinirea funcțiilor sale.
         
            Considerăm că reglementarea va duce la încurajarea săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, în condițiile în care făptuitorul aflat la prima abatere, indiferent de cuantumul prejudiciului produs, în condițiile dispozițiilor art. unic pct. I din Lege, referitoare la 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, nu va fi sancționat, practic, în niciun fel, în condițiile dispozițiilor art. unic pct. 2 din Lege, referitoare la 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005, va fi condamnat doar la achitarea amenzii penale, iar, în condițiile dispozițiilor art. unic pct. 2 din Lege, referitoare la art. 10 alin. (12) din Legea nr. 241/2005, va beneficia de suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Or, după cum a reținut și Curtea în considerentele Deciziei nr. 3/2014, aplicabile mutatis mutandis și în cauza de față, „dacă asemenea fapte nu ar fi descurajate prin mijloacele dreptului penal, ele ar conduce la încălcarea valorilor fundamentale, ocrotite de Codul penal, valori de rang constituţional, precum statul de drept, democraţia, respectarea Constituţiei şi a legilor, care sunt consacrate prin art. 1 alin. (3) şi (5) din Legea fundamentală printre valorile supreme.”

        Prin urmare, Legea pentru modificarea și completarea art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale  (PL-x nr. 354/2018) încalcă art. 1 alin. (3) din Constituție privind statul de drept, în componentele sale referitoare la apărarea ordinii publice și a siguranței publice, prin crearea unei stări de pericol pentru o serie de valori constituționale.


2. ÎNCĂLCAREA ART. 1 ALIN. (5) DIN CONSTITUȚIE

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”. Această obligație, care revine atât persoanelor fizice cât și persoanelor juridice, se aplică în egală măsură și Parlamentului, inclusiv în privința modului de exercitare a atribuției sale principale și esențiale, respectiv aceea de unică autoritate legiuitoare a tării, care constă în elaborarea proiectelor de lege și adoptarea acestora ca legi ale statului român.

Curtea Constituțională, a reținut, în jurisprudența sa constantă, că respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative constituie un veritabil criteriu de constituționalitate prin raportare la aplicarea art. 1 alin. (5) din Constituție.

În acest sens, prin Decizia nr. 26/2012, Curtea Constituțională a reținut următoarele:

„Deşi normele de tehnică legislativă nu au valoare constituţională, Curtea constată că prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul şi forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislaţii care respectă principiul securităţii raporturilor juridice, având claritatea şi previzibilitatea necesară.

Totodată, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile constituţionale ale art. 142 alin. (1), potrivit cărora "Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei", şi pe cele ale art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit cărora, "în România, respectarea [...] legilor este obligatorie". Astfel, Curtea constată că reglementarea criticată prin nerespectarea normelor de tehnică legislativă determină apariţia unor situaţii de incoerenţă şi instabilitate, contrare principiului securităţii raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii.”

Raportat la prezenta cauză, învederăm că reglementarea se află în contradicție cu numeroase dintre dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură penală, după cum vom arăta în continuare.

1. Art. unic pct. I din Lege, referitor la 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, este în contradicție cu dispozițiile art. 318 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit cărora „în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunţa la urmărirea penală când constată că nu există un interes public în urmărirea faptei”, întrucât pedeapsa prevăzută de lege în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 8 și 9 din Legea nr. 241/2005 prevăd limite ale pedepselor mai mari decât maximul special prevăzut de art. 318 C. proc. pen. drept condiție pentru a se renunța la urmărirea penală.

2. La art. unic pct. 2 din Lege, dispozițiile referitoare la 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005 contravin principiului nulla poena sine lege, întrucât normele de incriminare cuprinse la art. 8 și 9 prevăd exclusiv drept sancțiune pedeapsa închisorii.

3. La art. unic pct. 2, dispozițiile referitoare la art. 10 alin. (12) din Legea nr. 241/2005 contravin art. 91 alin. (1) lit. a) din Codul penal, potrvit căruia „instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt întrunite următoarele condiţii: a) pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani”, întrucât obligă instanța să aplice suspendarea executării sub supravegere chiar dacă cuantumul pedepsei, stabilit potrivit limitelor de pedeapsă prevăzute la art. 8 și 9 din Legea nr. 241/2005, este mai mare de 3 ani.

4. Terminologia folosită în teza finală a dispozițiilor referitoare la art. 10 alin. (12) din Legea nr. 254/2005, de la art. unic pct. 2 din Lege, potrivit cărora „în situația în care condamnatul nu acoperă suma dispusă în termenul stabilit, suspendarea executării sub supraveghere se va transforma în pedeapsa închisorii cu executare”, este improprie, non-juridică, întrucât în dreptul penal românesc nu există instituția „transformării suspendării executării sub supraveghere în pedeapsa închisorii cu executare”, ci doar revocarea și anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, aplicabile, după caz, în condițiile prevăzute la art. 96 și 97 Cod penal.

5. Natura juridică a suplimentului de 20% din baza de calcul nu este stabilită cu claritate. În măsura în care acesta ar avea natura juridică de amendă penală, reglementarea contravine Secțiunii a 3-a din Capitolul II al Codului penal, referitoare la condițiile generale de stabilire a pedepsei amenzii.

Apreciem că necorelarea dispozițiilor legii care face obiectul prezentei sesizări cu dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură penală este de natură să genereze confuzii, incertitudine şi dificultăţi în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea acestuia.

Pe cale de consecință, Legea pentru modificarea și completarea art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale  (PL-x nr. 354/2018) contravine principiului securității juridice, consacrat la art. 1 alin. (5) din Constituție.


3. ÎNCĂLCAREA ART. 16 DIN CONSTITUȚIE

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, „principiul egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 din Constituție, presupune instituirea unui tratament egal pentru situații în care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite” (a se vedea Decizia nr. 2/2017, Decizia nr. 117/2018 ș.a.), astfel că „situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional” (a se vedea Decizia nr. 573/2011, Decizia nr. 366/2014 ș.a.).

În cauza de faţă, tratamentul juridic de clemenţă constând în oferirea inculpaţilor care, ca urmare a achitării prejudiciului produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile [art. 10 alin. (1) și (11) din Legea nr. 241/2005, în forma modificată] sau ca urmare a angajamentului luat în acest sens [art. 10 alin. (12) din Legea nr. 241/2005, în forma modificată], beneficiază de renunțarea la urmărirea penală, stabilirea unei pedepse cu amendă sau, după caz, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, este distinct în funcție de un criteriu aleatoriu și exterior conduitei persoanei, respectiv de celeritatea procedurii. După cum a reținut și Curtea, în Decizia nr. 573/2011, „durata procesului şi finalizarea acestuia depind adesea de o serie de factori cum sunt gradul de operativitate a organelor judiciare, incidente legate de îndeplinirea procedurii de citare, complexitatea cazului şi alte împrejurări care pot să întârzie sau nu soluţionarea cauzei. De asemenea, în numeroase cazuri, durata proceselor nu depinde numai de atitudinea părţilor care pot formula sau nu cereri diverse sau se pot afla în situaţii de natură obiectivă, ci se datorează unor alte circumstanţe, care ţin de organizarea justiţiei şi de gradul de încărcare a rolurilor instanţelor judecătoreşti.”

În concret, reglementarea crează premisele existenţei unui tratament distinct aplicat inculpaţilor cercetaţi pentru aceleaşi infracţiuni, care se încadrează în ipoteza normei în funcţie faza procesuală în care se află. Astfel, dacă la momentul intrării în vigoare a prezentei legi, procesul penal a depășit primul termen de judecată, inculpatul nu va putea beneficia de renunțarea la urmărirea penală, potrivit art. 10 alin. (1)¬, iar, dacă procesul a depășit etapa cercetării judecătorești, nu va mai beneficia de acordarea amenzii penale, potrivit art. 10 alin. (11), fiind discriminat în raport cu cei care se află în faza de urmărire penală, respectiv în etapa cercetării judecătorești, cu toate că ambele categorii se află în aceeaşi situaţie juridică fiind cercetaţi pentru infracţiuni de prejudiciu identice, comise în aceeaşi perioadă.

Prin urmare, dispozițiile art. unic. pct. 1 și 2 referitoare la art. 10 alin. (1) și (11) din Legea nr. 241/2005 contravin principiului egalității în fața legii, consacrat la art. 16 din Constituție.

De asemenea, considerăm că instituirea unui regim juridic aplicabil exclusiv persoanelor care comit infracțiuni de evaziune fiscală, prin derogare de la regimul de drept comun stabilit de Codul penal și Codul de procedură penală, după cum am arătat la punctul 2 al prezentei sesizări, are natura unui privilegiu.

 Or, potrivit Curții Constituționale „sintagma „fără privilegii şi fără discriminări” din cuprinsul art. 16 alin. (1) din Constituţie priveşte două ipoteze normative distincte, iar incidenţa uneia sau a alteia dintre acestea implică, în mod necesar, sancţiuni de drept constituţional diferite (a se vedea Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015). Astfel, nesocotirea principiului egalităţii în drepturi are drept consecinţă neconstituţionalitatea privilegiului sau a discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea acestuia; discriminarea se bazează pe noţiunea de excludere de la un drept, iar remediul constituţional specific, în cazul constatării neconstituţionalităţii discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului. În schimb, privilegiul se defineşte ca un avantaj sau favoare nejustificată acordată unei persoane/ categorii de persoane; în acest caz, neconstituţionalitatea privilegiului nu echivalează cu acordarea beneficiului acestuia tuturor persoanelor/categoriilor de persoane, ci cu eliminarea sa, respectiv cu eliminarea privilegiului nejustificat acordat” (a se vedea Decizia nr. 387/2017).

Astfel, considerăm Legea pentru modificarea și completarea art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale  (PL-x nr. 354/2018), în ansamblul său, contravine art. 16 alin. (1) din Constituție.

4. ÎNCĂLCAREA ART. 124 DIN CONSTITUȚIE

Principiul independeței judecătorului, statuat de art. 124 alin. (3) din Constituție, conform căruia „judecătorii sunt independenți și se supun numai legii”, presupune ca aprecierea stării de fapt şi opţiunea privind modul de aplicare a legii în fiecare caz concret să constituie expresia convingerii intime a judecătorului.

Or, eliminarea dreptului acestora de a realiza o veritabilă individualizare judiciară a pedepsei, în raport de circumstanțele concrete ale cauzei, privitoare la faptă și la făptuitor, constituie o evidentă încălcare a acestuia.

Raportat la prezenta cauză, învederăm că, potrivit art. 10 alin. (1) [art. unic pct. 1 din Lege], în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de normă, respectiv acoperirea integrală a prejudiciului produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, până la primul termen de judecată, soluția renunțării la urmărirea penală este obligatorie, indiferent de cuantumul prejudiciului sau de alte circumstanțe ale cauzei.

Similar, potrivit art. 10 alin. (11) [art. unic pct. 2 din Lege], în cazul acoperirii prejudiciului produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, în cursul judecății, până la terminarea cercetării judecătorești, judecătorul este obligat să condamne inculpatul la pedeapsa amenzii penale, iar, potrivit art. 10 alin. (12) [art. unic pct. 2 din Lege], luarea angajamentul de a acoperi această sumă în termen de 1 an de la pronunțarea sentinței obligă instanța la dispunerea suspendării executării sub supraveghere, indiferent de cuantumul prejudiciului sau de alte circumstanțe privitoare la faptă sau la făptuitor.

Prin urmare, dispozițiile art. unic pct. 1 și 2 din Lege referitoare la art. 10 alin. (1)-(12) din Legea nr. 241/2005 încalcă principiul independenței judecătorilor, prevăzut la art. 124 alin. (3) din Constituție, prin eliminarea dreptului acestora de a realiza o veritabilă individualizare judiciară a pedepsei, în raport de circumstanțele concrete ale cauzei, privitoare la faptă și la făptuitor.

În plus, după cum am arătat anterior, achitarea prejudiciului majorat determină fie renunțarea la urmărirea penală, fie aplicarea unor pedepse blânde (amendă penală ori suspendarea executării pedepsei sub supraveghere) unor fapte care prezintă un accentuat pericol social, împrejurare ce este de natură a deturna în mod vădit scopul legii penale, acela de a descuraja săvârşirea de infracţiuni prin aplicarea unor pedepse corespunzătoare atât naturii, cât şi pericolului faptei incriminate.

În acest context, considerăm pe deplin aplicabile următoarele considerente reținute de Curtea Constituțională în Decizia nr. 3/2014:

„Curtea reţine că scopul urmărit de legiuitor prin acordarea beneficiului reducerii sau înlocuirii pedepsei a fost acela de a încuraja recuperarea integrală a prejudiciilor produse prin săvârşirea unor fapte penale, însă această finalitate nu poate substitui obligaţia statului de a asigura, prin politica sa penală, siguranţa şi securitatea cetăţenilor săi, pedepsind acele persoane care se abat în mod grav de la normele de convieţuire prin sancţiuni penale corespunzătoare pericolului social relevat.

Or, mărirea valorii prejudiciului creat prin săvârşirea unei fapte penale nu face altceva decât să lipsească de fermitate atitudinea statului în ceea ce priveşte combaterea fenomenului infracţional şi tragerea la răspundere penală a persoanelor care se fac culpabile de producerea unor prejudicii atât de grave şi, implicit, să îngreuneze înfăptuirea actului de justiţie, care, potrivit art. 21 şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, trebuie să se facă pentru toţi justiţiabilii în cadrul unui real proces echitabil şi într-o manieră unică, imparţială şi egală.”

5. ÎNCĂLCAREA ART. 1 ALIN. (5) DIN CONSTITUȚIE

Curtea Constituțională, a reținut, în jurisprudența sa constantă, că respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative constituie un veritabil criteriu de constituționalitate prin raportare la aplicarea art. 1 alin. (5) din Constituție.

În acest sens, prin Decizia nr. 26/2012, Curtea Constituțională a reținut următoarele:
 „Deşi normele de tehnică legislativă nu au valoare constituţională, Curtea constată că prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul şi forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislaţii care respectă principiul securităţii raporturilor juridice, având claritatea şi previzibilitatea necesară.

Totodată, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile constituţionale ale art. 142 alin. (1), potrivit cărora "Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei", şi pe cele ale art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit cărora, "în România, respectarea [...] legilor este obligatorie". Astfel, Curtea constată că reglementarea criticată prin nerespectarea normelor de tehnică legislativă determină apariţia unor situaţii de incoerenţă şi instabilitate, contrare principiului securităţii raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii.”

a. Punctele 1 și 2 ale Articolului unic, în ceea ce privește art.10 alin.1 modificat precum și aliniatele nou introduse alin.1indice1-alin.1 indice 3, conțin un text normativ redactat neglijent, neclar, așadar întreg Articolul unic este imprevizibil în interpretarea sa ulterioară și generează o aplicare viitoare impredictibilă.

 Astfel, deși scopul urmărit de către legiuitor a fost acela ca actul de clemență prevăzut în aliniatele nr.1, alin.1indice 1- alin.1 indice 3, să se aplice o singură dată pentru o persoană care săvârșește infracțiunea prevăzută art.8 sau art.9 din Legea nr.241/2005, în condițiile în care ,,... inculpatul va acoperi integral prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile,” – astfel încât inculpatul să nu mai poată invoca beneficiile prevăzute în alin.1, alin.1.indice1-alin.1 indice 3 pentru nici o altă infracțiune de acest fel săvârșită ulterior -   prevederile Articolului unic permit și o interpretare (în dezacord cu voința legiuitorului!) că pentru infracțiuni săvârșite ulterior, inculpatul va fi îndreptățit pentru fiecare etapă diferită ale viitoarelor procese penale  să beneficieze de câte un astfel de tratament juridic!

Altfel spus, prin interpretarea literală a întregului text al Articolului unic, prin interpretarea sistematică a prevederilor art.10 alin.1 modificat, precum și a alineatelor 1 indice1- indice 3 nou introduse, deși dorința  legiuitorului a fost aceea de a nu încuraja evaziunea fiscală, deși dorința a fost aceea ca inculpatul să beneficieze o singură dată de efectele produse de recuperarea prejudiciului în condițiile legii, deoarece textele normative au fost neglijent, neclar redactate - acest Articol unic ar putea permite și  o altă interpretare ulterioară, aceea că pentru fapte diferite, procese penale diferite inculpatul ar beneficia pentru fiecare etapă a proceselor penale ,, o singură dată” de prevederile acestei legi. În 4 etape procesuale și condiții identificate în textele normative, în patru procese penale distincte, de 4 ori (în mod ipotetic) inculpatul care încalcă în mod repetat legea privitoare la combaterea evaziunii fiscale  ar beneficia de prevederile acestei legi!?

„(1) În cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 şi 9, dacă, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, inculpatul va acoperi integral prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, se va dispune, o singură dată, renunţarea la urmărirea penală.”  2. După alineatul (1) se introduc patru noi alineate, alin. (1¹) – (14 ), cu următorul cuprins: „(11 ) În cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 şi 9, dacă, în cursul judecăţii până la terminarea cercetării judecătoreşti, inculpatul va acoperi integral prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, instanţa va dispune, o singură dată, pedeapsa amenzii penale. (1²) În cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 şi 9, dacă este stabilită prin hotărâre judecătorească obligaţia inculpatului de a acoperi în termen de un an de la pronunţarea sentinţei, prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, instanţa poate dispune, o singură dată, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În situaţia în care condamnatul nu acoperă suma dispusă în termenul stabilit, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se va transforma în pedeapsa închisorii cu executare. (1indice3 ) În cazul în care mărimea evaziunii fiscale prevăzută la art. 8 şi 9 justifică o astfel de măsură instanţa poate dispune acoperirea sumelor prevăzute la alineatele precedente într-un interval de 1-3 ani, neplata acestora având urmările prevăzute în alineatul precedent. (1indice4 ) Dispoziţiile articolului 10 alin. (1) se aplică tuturor inculpaţilor care au săvârşit împreună una dintre faptele prevăzute de art. 8 şi art. 9, indiferent dacă plata prejudiciului a fost efectuată doar de către unul sau de către o parte dintre aceştia.” 

b. De asemenea, textul normativ prevazut la art. 1 indice 3 este neclar, imprecis, primitor de mai multe înțelesuri, unul fiind chiar inaplicabil!

Acoperirea sumelor,, prevăzute la alineatele precedente”, ipoteza fiind stabilită prin identificarea prin forma de plural a substantivului alineat(e) care este acordat la plural cu forma adjectivului (precedente) se referă inclusiv la alineatul 1 indice 1 și alineatul 1 indice 2 – adică la sumele achitate în etapele procesuale identificate în textul criticat drept urmărire penală și cercetare judecătorească, precum și la  momentele  procesuale   : primul termen de judecată și terminarea cercetării judecătorești.
,,(1indice3 ) În cazul în care mărimea evaziunii fiscale prevăzută la art. 8 şi 9 justifică o astfel de măsură instanţa poate dispune acoperirea sumelor prevăzute la alineatele precedente într-un interval de 1-3 ani, neplata acestora având urmările prevăzute în alineatul precedent.”

Dacă s-a dispus renunțarea la urmărirea penală, respectiv condamnarea la plata unei amenzi penale cum s-ar mai putea aplica prevederile art.1 indice 2 : transformarea în pedeapsa închisorii cu executare?

,,...În situaţia în care condamnatul nu acoperă suma dispusă în termenul stabilit, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se va transforma în pedeapsa închisorii cu executare.”

Este evidentă superficialitatea redactării acestor texte normative, este evidentă neclaritatea acestora, impredictibilitatea în aplicare este o consecință a acestor lacune ale textului normativ. Aceste texte normative vor fi primitoare a unor înțelesuri diferite ca urmare a interpretării lor, interpretare necesară în vederea aplicării lor,  ceea ce va genera o viitoare aplicare impredictibilă.

Principiul securității juridice este încălcat ca urmare a nerespectării de către legiuitor a obligațiilor de a se conforma prevederile art. 36  alin.1 din Legea nr.24/2000 !

Invocăm conținutul Deciziei nr.33/2018, decizie pronunțată de CCR ca urmare a sesizării de neconstituționalitate formulată de către 29 senatori ai PNL, precum și de către Inalta Curte de Casație și Justiție.

,,102. Noua reglementare pare să înlăture derogarea pe care dispoziţiile art. 9 o prevăd în prezent, sub aspectul accesului la o instanţă judecătorească de drept comun, şi să transfere competenţa de soluţionare a contestaţiilor formulate de judecători şi procurori împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii, în altă materie decât cea disciplinară, de la plenul Consiliului către o instanţă judecătorească, respectiv curtea de apel - secţia de contencios administrativ. Însă, în condiţiile în care conţinutul normei modificate vorbeşte despre „hotărârile secţiilor“, care pot fi atacate la secţia de contencios administrativ a curţii de apel, fără ca norma să fie integrată într-un ansamblu de dispoziţii din care să rezulte care sunt „secţiile“ care pronunţă respectivele hotărâri, redactarea textului legal este viciată de echivoc şi imprevizibilitate. Reglementarea ar avea înţeles numai din analiza evoluţiei conţinutului normativ al art. 9, deci exclusiv din interpretarea istorică a normei, însă o atare posibilitate este de neconceput din perspectiva exigenţelor de calitate pe care Constituţia le stabileşte cu privire la o lege în vigoare. Astfel, Curtea constată că norma, în noua redactare, creează incertitudine cu privire la emitentul hotărârilor ce pot fi atacate potrivit dispoziţiilor acestui articol, nefiind clar dacă este vorba despre secţii ale Consiliului Superior al Magistraturii, secţii ale unor instanţe de judecată sau secţii ale altor organisme sau autorităţi. 103. Având în vedere aceste aspecte, Curtea reţine că dispoziţiile art. I pct. 4 aduc atingere art. 1 alin. (5) din Constituţie, din perspectiva lipsei de claritate şi previzibilitate a legii.”

Invocăm, de asemenea, Decizia nr.447/2013 a CCR :

,,2. Mai mult decât atât, dispoziţiile art. 348 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă care prevăd aplicarea imediată a acestor dispoziţii şi pentru procedurile de insolvenţă aflate în derulare la data intrării sale în vigoare (cu excepţia celor prevăzute de art. 183-203) şi, implicit, pentru situaţia descrisă de art. 81 alin. (3) lipsesc norma legală de previzibilitate. Or, art. 1 alin. (5) din Constituţie consacră principiul respectării obligatorii a legilor. Pentru a fi respectată de destinatarii săi, legea trebuie să îndeplinească anumite cerinţe de claritate şi previzibilitate, astfel încât aceşti destinatari să îşi poată adapta în mod corespunzător conduita.În acest sens, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012) că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezultă dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se reţîn, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). Aşadar, pe lângă neclaritate, dispoziţiile legale criticate sunt lipsite şi de previzibilitate, ca o condiţie esenţială a calităţii şi constituţionalităţii normei juridice. 3. Prin urmare, dispoziţiile criticate contravin art. 1 alin. (5) din Constituţie,…”

Articolul unic  din Legea de modificare a Legii nr.241/2005 este adoptat cu încălcarea prevederilor L 24/2000, respectiv art.36 alin.(1) :  ,,(1) Actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie.”

Legea criticată încalcă prevederile art. 1 alineatul (5) din Constituția României, republicată.

În drept, ne întemeiem sesizarea atât pe dispozițiile art. 133, alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaților, cât și pe dispozițiile art. 15 , alin (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Vosganian și evaziunea fiscală a oului din gospodărie

Varujan Vosganian, de la ALDE, colț cu PSD (după cum bine remarcă o jurnalistă), a făcut o analiză economică profundă și a tras concluzia că PIB-ul României ar fi cu 20% mai mare dacă ar fi contabilizată activitatea economică din „fermele de familie”.

Hodoronc-tronc!

Toate gospodăriile, mai mari sau mai mici, alea cu casă la curte, unde cotcodăcește câte găină devine „fermă”! Pentru că în profunzimea analizei vosganianului, oul mâncat de membrii familiei, luat de sub găină, produce „o daună” la bugetul de stat de 50 de bani! Mai grav, roșiile din grădină transformate în bulion sunt, la rândul lor (roșiile sau bulionul din borcane pentru consumul propriu al familiei?), evazioniste. Atacă grav bugetul statului. Pentru că eu sunt mai darnic (cum îmi spuneau colegii pe vremuri, am limbariță) merg și la ceapă, la usturoi, la castraveți (ohohooo!), dovlecei, ardei, fasole verde și fasole uscată, nu mai spun de porumb și ce o mai pune gospodarul pe acolo. După mintea vosganianului toate sunt produse evazioniste, evazionistul principal fiind „șăful sau șefa” familiei, cea care nu are „condicuța contabilă de fermă” cu care să meargă la fisc și să declare voluntar și pe propria răspundere că are de dat statului atâta impozit și atâtea taxe pe ce a mâncat (și ...).

Și da, trebuie avută în vedere găina care ajunge la supă sau la tocăniță, porcul care asigură carnea sau vițelul, iepurele sau gâsca ... lista este lungă.

Nu am putut să evit o lectură făcută cu mult timp în urmă. Dacă voi greși, îmi cer anticipat scuze (na, folosesc corect timpul).

Într-o lectură mai așa, de plictiseală, am dat despre sensul sintagmei „avuția poporului” în accepțiunea lui Vladimir Ilici Lenin. Cei mai în vârstă au auzit de el, cei mai tineri au Google la dispoziție. Întrebat ce înseamnă, Lenin a spus: „contabilitate, contabilitate, contabilitate”. Ideea economică a lui Varujan Vosganian m-am dus la Lenin! Acum, după ce am citit reacțiile „cetățenilor” pe Facebook, constat că am făcut bine asocierea. Pentru că îndemnul ideologic al lui Lenin a fost aplicat în România imediat după WW2 cu multă „acuratețe”. Atât de curată a fost aplicarea încât unii gospodari și-au pierdut agoniseala de o viața, și-au pierdut libertatea fiind catalogați „chiaburi” iar cei mai „încăpățânați” și-au pierdut și viața pentru ca Partidul Muncitorilor din România să „formeze avuția poporului”. Mai pe șleau, săracii au luat pentru propria îndestulare averea celor înstăriți, la țară, iar politicienii comuniști și-au însușit averile burghezilor. Cu tot cu case, în care s-au mutat!

Cât privește exemplele lui Vosganian, din Danemarca și Franța pot spune cu cugetul împăcat că sunt total aiurea. În diferite emisiuni Tv, cele străine, desigur (nu Antena 3, România Tv, Realitatea Tv, B1Tv etc.), țăranii din Franța, Spania, Italia se laudă cu producția familială unde pentru familie se pun deoparte toate preparatele gospodărești iar dacă le iese ceva în plus duc la piață. În Germania, am văzut și gustat preparate gospodărești care nu sunt luate în calcul la bugetul de stat al Germaniei. Minți, Vosganiane ! Una este realizarea unui serviciu public sau privat de colectare a produselor pe care gospodăriile îl au în plus și alta este asigurarea de către o gospodărie a necesarului propriu pentru consum. Apropo, vezi Vosganiane că și în foarte liberala Anglie gospodăriile care au capacitatea își asigură subzistența fără a plăti dări la stat!

Cu Vosganian în vervă, cu Tăriceanu în derivă, ALDE a ajuns să promoveze socialismul leninist! Nu degeaba bine a observat jurnalista: ALDE, colț cu PSD!

Florin Cîțu: “Derbedeul politic” in pat cu evaziunea fiscala!?

Am mai spus că voi prelua de la Florin Cîțu ce publică pentru a distribui și în afara mediului controlat de Facebook. Plus că îmi rămâne mie pe arhiva blogului (interesul poartă fesul!).

Senatorul liberal Florin Cîțu este „în război” cu PSD și aliații acestuia mai ales pe domeniul economiei și al finanțelor. Este domeniul lui de excelență așa că are dreptul la cuvânt. În plus, are puncte de vedere și propuneri care apără liberalismul economic, prevăzut chiar și în Constituția României ! Economia liberală este fundamentul pieței comune europene ! Iar ce fac cei din PSD și aliații lor este o agresiune continuă asupra fundamentelor economice prevăzute de Constituția României și de tratatele de bază ale Uniunii Europene.

Preiau o postare de astăzi a lui Florin Cîțu și o pun mai jos. Foarte bună ! Ușor de înțeles. Nu mai fac comentarii. Nu ar avea sens.

„Sa va zic de ce l-am catalogat pe Tudose “derbedeu politic”.

Baiatul asta din Braila de cateva saptamni isi da cu parerea, desi habar nu are, despre sistemul financiar-bancar. Au mai fost si altii! Dar pana acum niciun Prim-Ministru nu a comparat sistemul bancar cu Terente. Lucrurile devin periculoase cand incepe sa ameninte si sa ordone controale dirijate la anumiti agenti economici, acum la rand sunt bancile. Imi mentin opinia ca acest lucru reprezinta o fapta penala.

Este inadmisibil ca din pozitia de Prim-Minstru sa inciti deponentii bancilor sa-si retraga banii sugerand ca sistemul ca sistemul bancar este falimentar.

Sa fie clar!!! Eu nu apar bancile si institutiile financiare din Romania. Nu au nevoie de ajutorul meu, se pot apara singure. Este de vorba de metoda ticaloasa de presiune si amenintare a sectorului privat, care venind din gura Prim-Ministrului devine politica de stat. Dupa ultimele declaratii trebuia sa plece imediata acasa!

Este momentul sa demontez ipocrizia acestui om. Va spun sa stiti voi:

- cetateanul Tudose a vandut un autoturism de lux pe care a incasat 90 000 euro. Se intampla in septembrie 2016. Din declaratia lui Tudose am inteles ca uraste bancile si nu are cont in banca. Avem insa o problema, legea 70/2015 de pe vremea cand Tudose facea parte din guvernul Ponta. Legea spune foarte clar- tranzactiile pentru persoane fizice cu o valoare mai mare de 5000 de lei sunt interzise in numerar. Tudose, explica-ne si noua cum ai incasat cei 90 000 de euro! Ai incalcat legea si acum te-ai autodenuntat? Sau ai mintit 20 milioane de romani ca sa justifici miseleste razbunarea ta si a lui Dragnea pe manifestantii din februarie? In ambele cazuri situatia este penala.

- am vrut sa reconfirm ce stiam. Este imposibil sa ramai fara 500 de euro, sa mai aduci 50 de euro de acasa, doar din comisioane de administrare. Stii ceva? Am verificat. Numele si cazul tau nu apar in raportul ANPC pentru sistemul bancar. Ai mintit si sa-ti fie rusine.

Astea sunt motivele pentru care sustin ca Tudose are un limbaj si comportament agresiv de “derbedeu politic”.

Vreau sa va mai spun un lucru. Stirile despre pilonul II de pensii si in general atacul asupra sectorului privat le-am anuntat in iunie cand am publicat ……

Ce nu v-am spus atunci dar pot sa va spun astazi este ca Dragnea si Valcov au hotarat sa-si faca si ei banca. Normal ca nu banii lor. Cu banii nostri. Sper ca nu ati uitat ca Valcov a fost director la Banca Populara de tip Caritas din Olt. El crede ca de acolo are experienta. :)

Acum pot va spun cu certitudine ca cei doi au hotarat sa transforme EXIM Bank in banca de dezvoltare a PSD. Marsavia este ca ce nu au putut sa faca in martie vor face acum.

Vor obliga toate companiile de stat sa-si mute conturile la aceasta banca!!! (nu au nicio frica de Curtea de Conturi)

Noua generatie de baieti destepti isi face banca iar cu ajutorul FSDI isi pune in aplicare proiectele personale, nu pe cele de interes national. Nu mai conteaza ca EXIM Bank a fost creata sa sprijine exporturile romanesti. Nu-i intereseaza pe oameni.

Si acum ultima, va promit. Pana sa vina ei cu taxa pe active financiar-bancare le dau o tema pentru acasa. Au voie sa sune un prieten la BNR. (fac cu ochiul)

Dupa cum v-am spus, 20% din activele bancilor sunt imprumuturi acordate statului roman. Taxa se aplica si acestora? Asta inseamna:

- baietii astia nepriceputi vor mari costurile la care statul se va imprumuta in viitor. Acum, voi credeti ca bancile nu vor dori sa recupereze pierderea si din taxarea acestor active?

- in premiera mondiala statul isi mareste constient printr-o taxa costurile de finantare si automat deficitul.

Doua intrebari:

1. aplicati taxa asupra tuturor activelor sau scoateti imprumuturile catre stat?
2. costul suplimentar la care va imprumutati il aduceti de acasa sau il luati tot din buzunarul nostru? (Tudose oricum nu are card)

Dragnea, Valcov, Tudose si prietenul de la BNR. Va dau o veste proasta! Chiar daca suprataxati bancile, companiile de asigurari, confiscati banii din pilonul II si va faceti banca, tot nu acoperiti gaura de la buget. Atentie, vine si Olguta “specialista” cu legea pensiilor.

#romaniitrebuiesastie

P.S. Dragnea e fericit. Are un hamster nou.”

Victor Ponta nu a scăpat de Justiție

Zilele trecute mare vâlvă. Dosarul lui Ponta a fost clasat de procurorul de caz. Fără prea multe explicații, fără elemente care să clarifice senzaționalul informației, unii au dat cu căciula de pământ iar alții sau altele s-au umezit de fericire. I-a trecut transpirația, nu vă gândiți la prostii.

Astăzi, DNA dă lămuriri. Agerpres. DNA: Clasare la conflictul de interese pentru Ponta; în dosar - declinare la PÎCCJ pentru suspiciuni de alte fapte

S-a dispus clasarea la data de 22 martie pentru infracțiunea de conflict de interese (trei fapte) care fusese reținută în sarcina lui Victor Ponta în calitatea sa de prim-ministru având în vedere că a intervenit o cauză de împiedicare a efectuării urmăriri penale ca urmare a respingerii de către plenul Camerei Deputaților a cererii de încuviințare transmisă de procurori. Pe de altă parte, în cauza respectivă, prin aceeași ordonanță, s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare către PÎCCJ pentru suspiciunea săvârșirii unor fapte care nu sunt de competența DNA

Având în vedere faptul că majoritatea parlamentară actuală, aflată sub conducerea infractorului Liviu Dragnea și a inculpatului Călin Anton Popescu Tăriceanu ar putea da o nouă interdicție procurorilor la o altă cerere, au ales să își claseze o cauză care se poate pierde în timp și să dea Parchetului de pe lângă ICCJ ocazia să continue cercetarea pe infracțiunile care nu sunt de competența DNA până s-o coace timpul pentru a putea duce pe guralivul Victor Viorel Ponta în fața instanței de judecată competente.

Cei de la Antena 3 sunt mai darnici și ne informează că infracțiunile pe care procurorii DNA le-au disjuns din dosarul clasat se referă la evaziunea fiscală și două infracțiuni de abuz în serviciu care nu țin de competența DNA.

Recomand celor care au dat de pământ cu pălăria să o ridice iar celor cu transpirația să se spele repede că mai urmează o repriză.

Controalele ANAF au rezultate ... surprinzătoare

Agerpres. ANAF: Venituri nedeclarate la persoane fizice de peste 119 milioane lei; veniturile declarate, de 30 de ori mai mici

Popular, unor astfel de oameni li se aplică „ștampila” de ticăloși. Pentru că ei beneficiază de efortul financiar al colectivității, prin taxe și impozite, fără a-și aduce propria contribuție financiară. Fură din securitatea organizată și plătită de ceilalți, fură din siguranța dată de sistemul de apărare națională plătită de ceilalți, fură din beneficiile ordinii publice și ale Justiției plătite de ceilalți, fură din beneficiile sistemului de învățământ și al celui de sănătate plătite din contribuțiile celorlalți.

ANAF a comunicat că în urma verificărilor la un număr de persoane cu averi mari și la cel cu risc fiscal au găsit un decalaj imens între cele declarate și frauda fiscală comisă. Per total, au declarat venituri obținute într-o perioadă determinată de 3,9 mil lei însă fiscul a constatat că ei, de fapt, au obținut în plus venituri de 119,5 mil lei ! Pentru venituri de 123,4 mil lei au plătit impozit pentru venituri de 3,9 mil lei ! Restul a fost ascuns, dosit, băgat în afaceri care sunt mai dificil de controlat.

În 12 cazuri, fiscul a sesizat organele de urmărire penală.

Vorbim de o primă acțiune de acest fel a fiscului. Un prim lot de 56 de acțiuni cu rezultate spectaculoase care confirmă necesitatea lor.

Suntem campioni ai Uniunii Europene la capitolul atragerea de resurse la bugetul de stat. Am ajuns să avem doar un procent sub 26% din PIB ! În condițiile în care în celelalte state membre ale UE, media este aproape la 40%.  În statele în care oamenii sunt cinstiți și înțeleg importanța deosebită a participării comunității la cheltuielile statului pentru binele tuturor, veniturile la bugetul statului sunt peste 40%. Să fim corecți și să acceptăm că procentul din PIB colectat la bugetul statului reflectă, direct chiar, nivelul de cinste, de corectitudine a cetățenilor români. La cel mai mic procent din PIB pentru bugetul de stat din UE, România dă imaginea unei țări infestată de borfași.

La un PIB în 2016 de 169 miliarde euro, cu o colectare de 40% la buget (cum ar fi minim normal !), bugetul României ar trebui să fie de 67,6 miliarde euro ! La o colectare de 26%, avem un buget de aproximativ 44 miliarde euro. Să ne mai mirăm că acest guvern caută cu disperare să găsească bani și din piatră seacă ? Nu. Au promis marea cu sarea și au fost duși la guvernare de sindicate, au luat măsuri de satisfacere a pomenilor electorale, au rupt gâtul celor cu inițiative antreprenoriale iar acum culeg roadele. Normal că cei mai afectați vor fi cei care i-au votat. Vor primi mai mulți bani de la stat dar nu vor avea drumuri, iar acum, din ce se vede, acest guvern vrea să le mai ia și din banii dați, cu tot felul de măsuri năstrușnice pentru că umblând corect după banii fraudați dau peste „frații” lor, politicieni sau donatori de partid.

Jaf, făcut cu artă. Se pare că „cineva” nu va mai primi contribuții financiare !

Agerpres. Administratorii Avicola Mihăilești, trimiși în judecată de DNA

Întâi am zis că știrea nu este cine știe ce. Firme și administratori trimiși în judecată sunt la ordinea zilei. Pui, eu cumpăr „brontozauri” moderni, ia să mă uit. Oau ! Numai români verzi pe acolo iar produsele lor, evident, sunt 100% românești ! Din județul Giugiu, normal !

Au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, El Khoury Elias, Ghaziri Rami și Moubarak Mahmoud Sleiman administratori ai Avicola Mihăilești pentru evaziune fiscală și constituirea unui grup infracțional organizat.

În același dosar au mai fost deferiți justiției Abdul Mounim Al Zaid, Mohamed Kouli, El Madhoun Suheil Rashid Selin Ahmed, Ezer Adriana Geanina, Adrian Sărăcuțu, El Khourz Charbel și Andreea Blaj pentru complicitate la o evaziune fiscală de aproximativ 40 milioane lei !

Rețeta este deja cunoscută. Firme fantomă, în România dar și în străinătate cu zecile. Unul dintre ei a înființat nu mai puțin de 50 de firme fantomă prin intermediul cărora să se poată desfășura evaziunea fiscală.

Nu cred că oficialii nu vor verifica și unde au ajuns o parte din banii jefuiți. Se știe deja că din Europa au plecat spre diferite comunități musulmane sume de bani semnificative. Războaiele se duc cu bani nu cu boabe de fasole !

Să înțeleg că produsele Avicola Mihăilești nu vor mai fi la raft ?

Numai români verzi pe aici ! Toți „fii de daci” !

Dezmățului trebuie să i se spună „Stop !”.

Un mare pas înainte s-a făcut cu această Direcție Generale de Administrare a Marilor Contribuabili din ANAF. Șeful ei, Ionuț Mișa dă niște date foarte interesante în urma activității direcției. Le preiau de la Agerpres și mă abțin de la comentarii. Sunt suficient de explicite.

Numai de la 5 companii care sunt în domeniul petrolului, retailului, tutunului și comerțului cu electronice s-au făcut ajustări de 87 milioane lei. Doar 5 companii, gândiți-vă ce înseamnă la nivel național. Direcția generală a marilor contribuabili are astăzi 1.500 de companii în portofoliu. Sumele sunt mari, foarte mari. Un studiu pe care l-am realizat la începutul anului 2015 pe un portofoliu de 2.500 de companii ne dusese la concluzia că aproape 1 miliard de euro în ultimii 5 ani au fost scoși din România. Cu aceste sume s-ar putea realiza extrem de multe proiecte în România și ar putea aduce beneficii majore românilor

• Potrivit acestuia, o companie din domeniul tutunului a achiziționat tutunul de la o altă subsidiară afiliată dintr-o țară membră la un preț foarte mare, pe care îl vindea în România la o marjă de profit extrem de mică.

• "În România plătea aproape nimic, iar în țara respectivă se duceau toate profiturile. Am reușit să identificăm acest tip de tranzacții și am reușit să realizăm ajustări de 12,3 milioane lei", a precizat oficialul ANAF.

În retail se importă produse cu valoare adăugată din afara țării și se vând în România. Companiile spun că au creat locuri de muncă multe, 'datorită nouă aveți atâtea locuri de muncă' dar uită să precizeze un aspect foarte important. Aceste locuri de muncă sunt prost plătite. Ar trebui să ne uităm la faptul că aceste companii importă bunurile din afară la o valoare mică, le vând ulterior în România, iar numai pe diferența de preț se aplică impozitul pe profit. În România rămân puțini bani. Practic locurile de muncă în țările în care s-au produs acele bunuri sunt bine plătite, au plus valoare în țara respectivă și mai puțin în România. Asta este una dintre cele mai utilizate metode de scoatere din țară a banilor

• De asemenea, reprezentantul Fiscului a mai spus că sunt companii care au o rețea globală și importă diferite bunuri și servicii din celelalte țări la o valoare foarte mare pe care le vând în România.

• "Sunt companii din domeniul auto care au rata profitului 2% an de an. Este foarte greu să realizezi o rată a profitului constantă. Este o ciclicitate economică, există un mediu de business. Ca să poți să obții an de an 2% este o consultanță foarte bună, beneficiază de experiență foarte bună în această zonă, au tehnici foarte bune pe care le utilizează

Este foarte bine că s-a ajuns la cunoașterea metodelor de prăduire. Dacă se continuă acțiunile guvernamentale, investitorii străini fie pleacă la alții să fraierească în continuare, fie dezvoltă și producția în România ca să nu pice ei de fraieri.

Iar evaziune fiscală în „tabăra” fraților Negoiță ? Iar primarul Sectorului 3, Robert Negoiță ?

Robert și Ionuț Negoiță

Agerpres. Procurorii și polițiștii de la criminalitatea economică au descins la un hotel. Nu la oricare ! La Rin Grand Hotel, hotelul care are în CV pe Vladimir Putin ca oaspete, echipa Dinamo București și, normal, PSD-ul din Sectorul 3, din București dar și din toată țara.

Ce caută procurorii ? Mai nimic. O „amărâtă” de pagubă la bugetul de stat în valoare de doar 5 mil. euro, aproape 10% din evaziunea fiscală personală a primarului Sectorului 3, Robert Negoiță.

Procurorii și polițiștii nu au descins doar la hotelul fraților Negoiță, au luat la puricat și firmele de construcții din București și din Ilfov care au legătură cu cei doi frați. Treaba devine din ce în ce mai complicată pentru frații Negoiță.

Poate de aceea Ionuț Negoiță vrea să se retragă de la Dinamo iar fratele, ajuns primar chiar dacă era acuzat de uriașa evaziune fiscală și de plagiatul doctoratului „luat” pentru că „așa era moda”, încearcă să facă tot felul manevre pentru a scăpa de angaralele penale. Printre ele și absența aproape cronică de la locul de muncă pentru că, vezi Doamne, el, primarul, este pe teren.

Aici, în Sectorul 3 din București, nu se mai poate construi, politic, pentru viitor pentru că primăria Sectorului este practic blocată. Robert Negoiță are alte treburi. Cât privește viața din Sector, are doar dorința să obțină cât mai mult ca persoană din lucrările imobiliare pe care le pot executa firmele lui și ale fratelui sau firmele prietenilor politici. Practic, sub acest mandat al lui Robert Negoiță, Sectorul 3 este în moarte clinică. Se fac lucrări de construcții, minore sau chiar inutile, dar nu se proiectează un viitor economic și social.

Este de urmărit !

Victor Ponta rămâne sub control judiciar. Decizia susține măsura luată de procurori.

Victor Ponta în vizită la „coana” Justiție.

Pus sub control judiciar de procurori, pentru 60 de zile, Victor Ponta a contestat decizia și a ajuns la ICCJ. După ce au tot judecat cererea lui Ponta, judecătorii au ajuns la o decizie, târziu în noapte. Victor Viorel Ponta rămâne sub control judiciar însă îi este anulată una din interdicțiile impuse de procurori. Poate vorbi în presă despre cauza sa. Agerpres.

Evident, Ponta se va folosi de această permisiune. Are gura mare. Elena Udrea îi este alături „la bine și la greu”. Alții, mai ales jurnaliștii, răsuflă ușurați. Sursa de scandal rămâne „în viață”. Au ce scrie, au ce comenta, Ponta și ai lui pot da „ca surse” informații.

Cei de la Evenimentul Zilei au impresia că Ponta a primit voie să părăsească și țara. Deocamdată, EvZ este singurul ziar care are această impresie. Să înțeleg că ceilalți jurnaliști au dormit în papuci ?

Jurnaliștii văd decizia ICCJ ca o mare victorie a lui Ponta. Fleoșc ! Victorie pe dracu. Ponta este și rămâne băgat până peste cap în hazna.

ICCJ confirmă măsura luată de procurorii DNA. Iar asta spune destul de multe pentru cine vrea să priceapă. Suspiciunile rezonabile ale procurorilor care au dus la instituirea controlului judiciar în cazul lui Victor Viorel Ponta sunt corecte ! Cel puțin până la proba contrară. Iar aceasta va fi în sarcina lui Ponta să o aducă. Dacă Ponta nu răstoarnă probele procurorilor, este „bun de plată”.

Faptul că poate vorbi în presă despre propriul dosar, nu este o mare victorie atunci când judecătorii admit măsura luată de procurori.

Pentru că nu urmăresc posturile Tv de dezinformare calificată a opiniei publice - Antena 3, România Tv, B1 Tv, Realitatea Tv etc. -, aștept să văd din reacțiile de pe Facebook ce le mai trece jurnaliștilor manipulatori prin cap sau ce tembelisme mai emit analiștii neamului.

Actualizare:

Agerpres spune că Ponta a obținut și dreptul de a părăsi țara. Ponta a preluat din dispozitivul hotărârii ICCJ și a pus pe pagina de fb decizia de mai jos.

Admite plângerea formulată de inculpatul Ponta Victor Viorel împotriva ordonanței din data de 06 septembrie 2016 dispusă în dosarul nr 113/P/2016 la Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție — Direcția Națională Anticorupție — Serviciul Teritorial Ploiești, în sensul înlăturării din conținutul ordonanței de luare a măsurii controlului judiciar a infracțiunii prev. de art. 48 al.1 C.p. rap. la art.29 alin.1 lit.b din Legea 656/2002 cu aplic. art.5 C.p. Modifică obligațiile impuse inculpatului prin ordonanța sus-menționată în sensul că înlătură: obligația de a nu părăsi țara decât cu încuviințarea prealabilă a procurorului/judecătorului competent; obligația de a nu face declarații în mass-media referitoare la obiectul cauzei sau aprecieri la adresa procurorilor care instrumentează cauza, la celelalte persoane cercetate în cauză, precum și la martorii audiați în cauză. Menține celelalte dispoziții ale ordonanței care nu contravin prezentei hotărâri

 Cât privește înlăturarea din conținutul ordonanței procurorilor a infracțiunii de la art. 29 alin. 1 lit. b din Legea 656/2002, aici este vorba despre infracțiunea de spălare a banilor, unde Ponta este considerat de procurori ca fiind complice.

Art. 29(1) Constituie infractiunea de spalare a banilor si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani:...b) ascunderea ori disimularea adevaratei naturi a provenientei, a situarii, a dispozitiei, a circulatiei sau a proprietatii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscand ca bunurile provin din savarsirea de infractiuni;

Referirea la art. 48 al. 1 Cp - complicitatea -, înseamnă că Ponta a fost scos de sub acuzația de complicitate la evaziunea fiscală ca temei a măsurii luate de procurori.

Trag concluzia că procurorii vor fi foarte atenți să facă dovada și a acestei complicități, pentru că se leagă, într-un fel, folosirea funcției politice și finanțarea acțiunii de aducere a lui Blair.

Să vedem ce va fi.

Miezul de nucă și evaziunea fiscală româno-turcă.

Agerpres. DIICOT a început curățenia pe evaziunea fiscală. Azi și-au făcut de cap procurorii din Pitești.

Potrivit anchetatorilor, liderii grupului infracțional organizat au prezentat în perioada 2010-2016 la autoritatea vamală competentă, cu ocazia exportului de nucă în coajă și miez de nucă în Turcia, documente din care rezulta că marfa exportată era originară din România ori din spațiul comunitar, deși provenea din Chile și Ucraina.

Aha ! Exportam miezul de nucă „românesc” crescut în Ucraina și Chile. Autorii ? Au fost luați de DIICOT niște turci - „șăfii” evaziunii fiscale -, 6 (șase) la număr și 3(trei) români, „patrioți” până'n măduva oaselor.

Normal ar fi ca cei care au dreptul să controleze importul și exportul, cei care au dreptul să execute inspecția fitosanitară, să tragă învățăminte din toate aceste cazuri și să ia măsuri de prevenire pentru viitor. Când colo, de la ministerul agriculturii auzi doar „bocete” că cea mai mare evaziune fiscală este pe legume și fructe. Undeva ceva nu este în regulă. Fie legea, fie reglementările interne emise în temeiul legii, fie personalul care are atribuții. Trebuie schimbat acolo unde sunt disfuncțiile. Cât privește personalul cu atribuții de funcționar public, grija față de acest personal nu este treaba statului. Afară cu ei. Angajarea în funcția publică nu este o permisiune pentru comiterea infracțiunilor. Dimpotrivă. Funcționarul public este primul chemat să împiedice comiterea infracțiunilor. Cine nu pricepe, la săpat șanțuri.

Cât privește societățile comerciale folosite pentru fraudele fiscale aut, afară, radiate. Pentru patroni sau administratori introducerea interdicției de a mai înființa sau conduce o societate comercială în viitor. Fără măsuri radicale, nu vom reduce evaziunea fiscală de 15% din PIB cu care suntem cotați.

Cât privește străinii care comit astfel de fapte, expulzarea este singura măsură rezonabilă. Integrarea în societatea română nu înseamnă să fure cot la cot cu românii !

În România, foarte puțini fură cel mai mult !

Nu pot să nu scot în evidență acest articol de la „curs de guvernare”: Studiu european pe conformarea voluntară la plata taxelor: în România, foarte puțini fură foarte mult.

Pentru lectura întregului articol, recomand deschiderea link-ului. Eu voi prelua unele concluzii.

Statele studiate sunt Italia, Regatul Unit, SUA și Suedia. ASE a preluat modelul cercetării și l-a aplicat la România, alăturându-se astfel studiului. Principalele concluzii sunt interesante:

• Modul de funcționare al instituției și valoarea stimulentelor influențează disponibilitatea plăților voluntare
• Nivelul taxelor este important, dar mai importantă este eficiența colectării
• Gradul de conformare voluntară este diferit în funcție de sex, nivelul veniturilor și ideologie politică.

Referirile la români sunt încurajatoare. Unele sunt exclusiv ale românilor, altele sunt comune tuturor:

1. Sunt cei mai dispuși să își plătească taxele. Culmea, chiar dacă taxele sunt foarte mari !

2. Femeile sunt mai dispuse să plătească taxele decât bărbații. Hm. Discriminare ! Totuși, bărbații români sunt mai dispuși să plătească taxele în comparație cu cei din Regatul Unit care sunt „mafioți sadea”. Mai aproape de noi sunt americanii.

3. Persoanele cu ideologie de stânga sunt mai dispuse să plătească taxele la timp față de persoanele care au ideologii de dreapta.

La noi, Consiliul fiscal spune că evaziunea ajunge la 15% din PIB.

Raportul Curții de Conturi la ANAF pe anul 2014 spune că 75% din datoriile recuperate aparțin la 2,7% din contribuabili !

Concluzia firească: foarte puțini fură foarte mult.

După anul 2014, Justiția face o treabă bună iar actualul Guvern ajută la claritatea legilor. Se recuperează banii jefuiți de acei 2,7% dintre contribuabili ! Ba, chiar s-a trecut și la cei care fiind cu patroni străini au declarat că sunt săraci lipiți dar, rămân în România „din patriotism”.

Epoca „băieților deștepți” trebuie să se termine. Fără Ponta și ai lui (băieți de băieți, deștepți foc !), fără Tăriceanu și ai lui (Vosganian, Chițoiu, Barbu și ... chiar și Anghel), fără Băsescu și ai lui rămași cu buza umflată, avem șanse să reducem pagubele de 22 miliarde de dolari din evaziune fiscală.

„Prea-cinstitul” Robert Negoiță și afacerile lui necurate

Robert Negoiță ar trebui declarat ca dispărut. Trece campania electorală și candidatul PSD pentru primăria Sectorului 3 nu apare alături de alți contra-candidați la emisiunile Tv. Are aceeași „tactică” ca a lui Gabriela Vrânceanu Firea. Nu iese în public pentru că există pericolul să nu facă față contra-candidaților lui. Firea are parte de ajutorul lui Victor Viorel Ponta care atacă murdar pe contra-candidații ei, în special pe Cătălin Predoiu - este normal, atacul se dă la cel mai bine clasat dintre contra-candidați. La cel care are o soluție serioasă ce poate fi luată în calcul de alegători (în particular, Nicușor Dan, candidatul unor cercuri de afaceri imobiliare și financiare nu are nici program și nici viziune privind capitala !).

Până și presa tace cu privire la Robert Negoiță. Noroc cu DNA care ne obligă să coborâm cu picioarele pe pământ:

14 aprilie 2016 
Nr. 524/VIII/3 

COMUNICAT

„Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție au dispus efectuarea urmăririi penale față de

NEGOIȚĂ ROBERT SORIN, la data faptelor administrator al unor societăți comerciale, în prezent primar al sectorului 3 București, cu privire la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

Potrivit ordonanței de efectuare a urmăririi penale, există aspecte și date din care rezultă suspiciunea rezonabilă ce conturează următoarea stare de fapt: 

În perioada 2005- 2009, prin folosirea resurselor societăților pe care le administra, suspectul Negoiță Robert Sorin a construit trei ansambluri rezidențiale compuse din imobile de locuit și locuri de parcare și a vândut, în nume propriu, un număr de 1.250 din aceste imobile, ascunzând activitatea economică desfășurată prin neînregistrarea ca persoană impozabilă în scopuri de TVA, nedeclararea și neachitarea către bugetul de stat a TVA în valoare de 77.148.021 lei.

Concret, s-a stabilit că, în perioada 2005 – 2009, suspectul Negoiță Robert Sorin a construit, în vederea vânzării, 3 ansambluri rezidențiale formate din vile și blocuri de locuințe și locuri de parcare, situate în București, în orașul Voluntari și orașul Popești Leordeni.

Începând din luna decembrie 2005, Negoiță Robert Sorin a început vânzarea imobilelor pe măsura finalizării acestora, fără a declara organelor fiscale teritoriale activitatea economică desfășurată și fără a achita obligațiile fiscale ce-i reveneau.

În perioada 10.01.2006 – 13.07.2009, acesta a efectuat un număr de 1.250 de tranzacții imobiliare, constând în vânzări de construcții și teren aferent construcțiilor, activități din care a obținut venituri în sumă de 364.714.645 lei.

Având în vedere că Negoiță Robert Sorin a luat măsuri active de comercializare a locuințelor construite în cele trei ansambluri rezidențiale prin mijloace similare unui prestator de servicii sau comerciant, activitatea pe care a desfășurat-o este calificată ca activitate economică, pentru care exista obligația plătirii de TVA către buget.

Pentru a evita plata obligațiilor fiscale aferente veniturilor realizate, Negoiță Robert Sorin a folosit un procedeu ingenios prin care cheltuielile cu realizarea imobilelor, în nume propriu, au fost evidențiate contabil și declarate fiscal de societățile pe care le administra, însă veniturile nu au fost evidențiate. Prin urmare, raportat la cele trei ansambluri rezidențiale, Negoiță Robert Sorin nu a declarat activitatea economică prestată ca persoană impozabilă în scopuri de TVA.

Astfel, deși imobilele „scriptic” au fost edificate de persoana fizică Negoiță Robert Sorin, după finalizare, acestea au fost prezentate, la toate târgurile imobiliare, drept ansamblurile rezidențiale aparținând unei din societățile la care acesta era acționar.

Prin activitățile anterior descrise, prejudiciul total adus bugetului de stat este estimat la 77.148.021 lei și reprezintă TVA de la care Negoiță Robert Sorin s-a sustras prin ascunderea activității economice derulate în nume propriu, în perioada 2005 – 2009.

Suspectului Negoiță Robert Sorin i s-au adus la cunoștință calitatea procesuală și acuzațiile, în conformitate cu prevederile art. 307 Cod de procedură penală. 

Facem precizarea că efectuarea urmăririi penale este o etapă a procesului penal reglementată de Codul de procedură penală, activitate care nu poate, în nicio situație, să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție”.

BIROUL DE INFORMARE ȘI RELAȚII PUBLICE

Comunicatul este semnificativ. Au dispus urmărirea penală cu privire la persoana Robert Negoiță ! Asta înseamnă că Robert Negoiță se face vinovat de săvârșirea faptelor de evaziune fiscală care au fost deja cercetate de procurori. Între faptele lui Robert Negoiță și evaziunea fiscală cercetată de procurori există un raport de cauzalitate. Este evident că procurorii vor duce dosarul la instanța de judecată competentă. Din descrierea faptelor, prezentată de procurori, nu există echivoc.

Un articol detaliat în ziarul Gândul ne arată jaful pe care primăria Sectorului 3 la comis sub conducerea lui Robert Negoiță.

Câteva pasaje:

„Auditul Curţii de Conturi a constatat degradarea, în 2012, a nu mai puţin de 89.158 de arbuşti în valoare de 4,4 milioane de lei, dar şi furtul a peste 11.500 de plante, în valoare de 962.000 lei. În acelaşi an, administraţia locală a sectorului 3 a plantat sute de mii de arbuşti din speciile taxus baccata, ligustrum şi hibiscus care s-au uscat în foarte mare parte, în cazul celor de pe aliniamentul Theodor Pallady, în doar trei luni de la plantare. Valoarea arbuştilor uscaţi sau dispăruţi de pe acest bulevard a fost evaluată la peste 1,5 milioane de lei.

Aceeaşi soartă au avut-o şi cei plantaţi în 2013, în mandatul primarului PSD Robert Negoiţă”.

Pe site-ul lui, Robert Negoiță se laudă că a plantat 17.000 de copaci ! Fără să spună nimic despre faptul că majoritatea s-au uscat, că banii dați pe ei s-au dus pe apa sâmbetei. Fără să spună că a lăsat intenționat copacii plantați pe timpul guvernării lui Liviu Negoiță să se usuce ! Fără să spună că a scos copacii plantați de celălalt Negoiță pe motiv că s-au uscat pentru a face loc copacilor cumpătați de el. De la cine oare, din moment ce Curtea de Conturi constată și prețuri mai mari de 100 de ori față de valoarea lor reală ?

„Al doilea Negoiţă aruncă investiţiile primului Negoiţă: un patinoar de 60.000 de euro ţinut la magazie, bănci noi de 700.000 euro, scoase din uz”.

„Curtea de Conturi a găsit situaţii absurde şi la Direcţia Parcuri a Primăriei Sectorului 3. Astfel, în 2013, au fost scoase din teren 427 de bănci şi 13 coşuri de gunoi, care fuseseră achiziţionate în perioada 2010-2012, în mandatul primarului PDL Liviu Negoiţă şi pe care Primăria sectorului 3 plătise 2,9 milioane lei, Acestea aveau o durată de funcţionare de 8 ani, arată inspectorii Curţii de Conturi.

Motivarea oferită Curţii de Conturi a fost că aceste bănci urmau să fie folosite pentru amenajarea Parcului Pantelimon, însă inspectorii au constatat că acest parc a fost modernizat în 2012, contra sumei de peste 23 de milioane de lei, în care era inclus şi obiectivul de investiţii „bănci stradale cu spătar din lemn exotic şi metal cu braţe din oţel şi lemn”, pe care s-au cheltuit 1,48 milioane lei.

Sub mandatul fostului primar Liviu Negoiţă, Primăria sectorului 3 plătise şi aşa sume exorbitante pe aceste articole scoase din uz de urmaşul său în fruntea sectorului: 500 de lei pe o bancă simplă în mai 2012 (4 bucăţi), 6.900 de lei pe o bancă betonată cu ghiveci (410 bucăţi) şi 2.846 de lei pe un coş de gunoi (13 bucăţi)”.

Alta:

„ ... primăria condusă de Negoiţă a fost amendată de 6 ori de Primăria Capitalei, în perioada 2013-2014, pentru că a făcut lucrări fără autorizaţie pe spaţiile verzi care nu se aflau în administrarea sa”.

Oare de ce a făcut „lucrări” fără autorizație ? Cine a fost beneficiarul ?

Sper ca procurorii să deschidă un dosar pe acest raport al Curții de Conturi, raport mult mai mare și mai complex de cât am preluat eu de la Gândul, să dezlege grupurile de interese care au generat comportamentul lui Robert Negoiță de a dărâma și retrage ce a pus celălalt Negoiță pentru a face alte cheltuieli exact pentru aceleași lucruri. Aici pute a fraudă mare, mare de tot, pute a abuz în serviciu și poate chiar mai multe.

Nu puteam să las la urmă situația cea mai ciudată, în ce îl privește pe acest geniu al matrapazlâcurilor.

Robert Negoiță și-a terminat liceul la 31 de ani. Atunci a dat bacul. Acum are 44 de ani și a reușir să facă două facultăți și să dea un doctorat în 2012. Poate ar fi bine să ne uităm la timp. În 2012 avea doar 9 ani de la terminarea liceului. A făcut două facultăți, are probabil și un masterat pentru că și-a dat doctoratul în 2012 în drept ! Omul ăsta mă termină ! Este absolut remarcabil !

Ce au găsit cei de la PressOne ? Nimic deosebit față de practicile celor de la PSD în materie de titluri, onoruri, onorarii. Un plagiat. Un plagiat imens. Un plagiat dovedit de jurnalista Emilia Șercan în detaliu. În condițiile în care coordonatorul lucrării de plagiat a lui Negoiță (nu îi pot spune lucrare de doctorat, nu mă lasă degetele !) și Negoiță însuși au semnat un angajament (ce se dovedește astfel un fals și folosirea lui un uz de fals):

„Declarăm pe propria răspundere că teza de doctorat prezentată respectă standardele de calitate şi etică profesională şi că originalitatea conţinutului este asigurată, conform art.143 alin. (4) şi art.170 din Legea educaţiei naţionale nr.1/2011, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 65 alin. (5)-(7) din Codul studiilor universitare de doctorat, aprobat prin H.G. nr. 681/2011. 

Declarăm ca teza este rezultatul muncii doctorandului, pe baza cercetărilor proprii şi pe baza informaţiilor obţinute din surse care au fost citate şi indicate în text, figuri, tabele şi bibliografie conform normelor de citare a surselor şi a respectării legislaţiei privind drepturile de autor. 

Declarăm că lucrarea nu a mai fost prezentată sub această formă vreunei instituţii de învăţământ superior în vederea obţinerii unui grad sau titlu ştiinţific ori didactic. 

În cazul constatării ulterioare a unor declaraţii false, vom suporta rigorile legislaţiei în vigoare”.

Originalitate asigurată pe dracu. Din punctul de vedere al învățământului suntem în fața uneia dintre cele mai mari înșelătorii.

MAI ar trebui să se sesizeze cu privire la această „realizare” a prof. univ. dr. Ioan Dascălu.

Nu are importanță cine îl ține în spate pe universitar, imaginea Academiei de Poliție „Alexandru Iona Cuza” este terfelită, reputația instituției de învățământ polițienești este aruncată la coșul de gunoi.

Acesta este Robert Negoiță, de fapt. Acesta este individul care se duce între blocuri și cere voturile cetățenilor sectorului. Cu minciuni și cu promisiuni deșarte, el fiind campionul banditismelor administrative, exponentul grupurilor de interese imobiliare.

A promis în 2012 că va face spitalul generalist (am participat la campania PNL, cerința a fost a PNL), nu s-a realizat, a promis în 2012 că va sprijini realizarea unei zone pentru întreprinzători în zonele Republica și Faur, nu s-a realizat nimic, nu au fost create locuri de muncă.

A adunat, periodic, pensionarii și ciubucarii din sector și i-a dus în excursii la mănăstiri sau prin Bulgaria, le-a mai dat niște mese pe la Rin Gand Hotel, a emis carduri gratuite pentru susținătorii PSD la locații de recreere deținute de el și fratele Ionuț tot felul de matrapazlâcuri prea puțin utile populației sectorului.

Evident că acest individ trebuie împiedicat, prin vot, pe 5 iunie 2016.

Robert Negoiță s-a pregătit din timp pentru fraudarea campaniei electorale. Acum o fraudează.

Mediafax (aici).

PNL Sector 3 îl va acționa în judecată pe Robert Negoiță pentru fraudarea campaniei electorale.

„Pentru ca manipularea să fie şi mai eficientă, pesedistul Robert Negoiţă nu foloseşte în comunicarea publică niciun însemn (siglă, slogan, culoare) şi nicio referire verbal la Partidul Social Democrat (PSD), din partea căruia candidează. Astfel Robert Negoiţă doreşte să se identifice 100% cu instituţia publică a Primăriei Sectorului3, ceea ce reprezintă o încălcare flagrantă a legii. Pe siteul său personal, http://www.robertnegoita.ro/, Robert Negoiţă foloseşte identitatea vizuală a Primăriei şi Campania ”I love Sector 3”. Pe pagina sa profesională https://www.linkedin.com/in/robertnegoita, prezintă site-ul 'I love Sector 3' ca şi când ar fi al său, iar pe canalul său https://www.youtube.com/user/robertnegoitapsd/videos prezintă activităţi ale Primăriei şi foloseşte identitatea vizuală şi activităţile campaniei 'I love Sector 3'. Pe profilul oficial al Primăriei https://www.facebook.com/ilovesector3/ - sunt distribuite postări de la Robert Negoita cu hashtag iloves3. În perioada de precampanie electorală, în Sectorul 3 au fost amplasate corturi care promovau realizările Primăriei sub sloganul 'I love Sector 3'. Cu ocazia aniversării partcului IOR, Primăria Sectorului 3, a organizat un eveniment din bani publici, la care, în faţa unui public numeros, a luat cuvântul candidatul Robert Negoiţă, chiar dacă totul a avut loc pe data de 7 mai, adică în perioada legală de campanie electorală”.

Robert Negoiță nu vrea să fie perceput ca membru de seamă al PSD, partid condus de infractorul Liviu Dragnea. Nu vrea. Normal. El însuși are calitatea de suspect într-un proces de evaziune fiscală, calitate care se va transforma cât de curând în cea de inculpat urmând a da socoteală de o fraudă la bugetul de stat de câteva milioane de euro. Problema este de 10 ani, spune Negoiță, numai că nu are importanță vechimea problemei, ci fapta incriminată de legea penală. Furtul este furt fie că se săvârșește acum, fie că s-a săvârșit anterior. Acum fură iar. Ce face Negoiță se numește furt. Simplu. Încălcarea flagrantă a legii nu poate rămâne nepedepsită. Imaginea de sus este o probă. Cine citește cu atenție pe card va observa că este valabil până în 2019, că este pentru campania „I Love Sector 3”, că Robert Negoiță este cel care garantează valabilitatea acestuia, că este o gratuitate - pomană electorală -, iar cine cercetează mai mult, va găsi că proprietarul Water Park Otopeni nu este altcineva decât fratele Ionuț Negoiță proprietarul lui Dinamo !

Scormonind net-ul, dai peste tot felul de pomeni electorale făcute cu „șmecherie” de frații Negoiță. Nu spun inteligență, inteligența ar presupune o mai bună „acoperire a urmelor”, spun șmecherie pentru că asta este. Tot pe net am găsit o afirmație a lui Florentin Pandele, primarul de Voluntari, într-o discuție cu Robert Negoiță în 2011: „N-ai școală, câtă vacanță am eu” ! Din 2011 până în prezent nu a ajuns Robert Negoiță să acopere deficitul de școală pentru a egala zilele de vacanță ale lui Pandele (Pandele a mai luat două doctorate între timp !).

Poate că procurorii ar cam trebui să se grăbească. Nu ar fi corect față de locuitorii Sectorului 3 să se ajungă, nu peste mult timp, la reluarea alegerilor pentru funcția de primar.

În timp ce candidații celorlalte partide se prezintă publicului împreună cu echipa pentru consiliul local, Negoiță se prezintă singur sprijinit doar de angajații primăriei și echipa lui de mânuitori ai paginilor de pe internet. Nu vrea să fie asociat de partidul de care aparține, PSD.

Ptiu ... scârnă !

Am găsit poza aici. Articolul este din ... 17 mai 2012 !

Azi am citit pe Agerpres (aici) informația că Robert Negoiță primarul cu „doouă” de la Sectorul 3 București a fost chemat la DNA pentru a-i fi adusă la cunoștință calitatea de suspect într-un dosar de urmărire penală pentru evaziune fiscală în formă continuată.

Pentru conformitate m-am dus la pagina DNA (aici) unde am văzut comunicatul de presă. Așa este.

„În perioada 2005- 2009, prin folosirea resurselor societăților pe care le administra, suspectul Negoiță Robert Sorin a construit trei ansambluri rezidențiale compuse din imobile de locuit și locuri de parcare și a vândut, în nume propriu, un număr de 1.250 din aceste imobile, ascunzând activitatea economică desfășurată prin neînregistrarea ca persoană impozabilă în scopuri de TVA, nedeclararea și neachitarea către bugetul de stat a TVA în valoare de 77.148.021 lei.
Concret, s-a stabilit că, în perioada 2005 – 2009, suspectul Negoiță Robert Sorin a construit, în vederea vânzării, 3 ansambluri rezidențiale formate din vile și blocuri de locuințe și locuri de parcare, situate în București, în orașul Voluntari și orașul Popești Leordeni.
Începând din luna decembrie 2005, Negoiță Robert Sorin a început vânzarea imobilelor pe măsura finalizării acestora, fără a declara organelor fiscale teritoriale activitatea economică desfășurată și fără a achita obligațiile fiscale ce-i reveneau.
În perioada 10.01.2006 – 13.07.2009, acesta a efectuat un număr de 1.250 de tranzacții imobiliare, constând în vânzări de construcții și teren aferent construcțiilor, activități din care a obținut venituri în sumă de 364.714.645 lei.
Având în vedere că Negoiță Robert Sorin a luat măsuri active de comercializare a locuințelor construite în cele trei ansambluri rezidențiale prin mijloace similare unui prestator de servicii sau comerciant, activitatea pe care a desfășurat-o este calificată ca activitate economică, pentru care exista obligația plătirii de TVA către buget.
Pentru a evita plata obligațiilor fiscale aferente veniturilor realizate, Negoiță Robert Sorin a folosit un procedeu ingenios prin care cheltuielile cu realizarea imobilelor, în nume propriu, au fost evidențiate contabil și declarate fiscal de societățile pe care le administra, însă veniturile nu au fost evidențiate. Prin urmare, raportat la cele trei ansambluri rezidențiale, Negoiță Robert Sorin nu a declarat activitatea economică prestată ca persoană impozabilă în scopuri de TVA.
Astfel, deși imobilele „scriptic” au fost edificate de persoana fizică Negoiță Robert Sorin, după finalizare, acestea au fost prezentate, la toate târgurile imobiliare, drept ansamblurile rezidențiale aparținând unei din societățile la care acesta era acționar.
Prin activitățile anterior descrise, prejudiciul total adus bugetului de stat este estimat la 77.148.021 lei și reprezintă TVA de la care Negoiță Robert Sorin s-a sustras prin ascunderea activității economice derulate în nume propriu, în perioada 2005 – 2009”.

Procurorul spune că a aplicat prevederile art. 307 din Codul de procedură penală care spune că „persoanei care a dobândit calitatea de suspect ...”.

Mereu spun că textele trebuiesc citite cu atenție și trebuie luate ca atare, nu cum ne dorim noi să fie.

Treaba asta „murdară” este veche. Suntem în 2016, în 2012 se vorbea intens despre ea însă Robert Negoiță era pe cai mari, pe atunci se vorbea despre justiția subordonată intereselor politice, USL-ul abia înființat producea fiori reci pe șira spinării lui Traian Băsescu, abia căzuse Guvernul Ungureanu iar Guvernul Ponta era pornit „să facă curățenie” potrivit principiului PSD-ist „acum este timpul nostru. Ori la bal, ori la spital”. Până la urmă s-a ajuns la spital. Cel mai „curat guvern” din 1990 încoace este în „parcul Justiției”, în plimbări mai lungi sau mai scurte, majoritatea terminate cu rechizitoriu de trimitere în judecată. Pesediști, ce mai !

De câteva zile, a început perioada pentru depunerea candidaturilor pentru primării și consiliile locale. Ieri se discuta despre faptul că PSD nu și-a desemnat toți candidații, în special la Sectorul 3 ! Am zis să așteptăm să vedem de ce. Azi am aflat. Din cauză de DNA !

Pe 11 aprilie, candidatul nostru, Ludovic Orban a fost inculpat. Eu încă am mari dubii cu privire la această inculpare însă nu este vina procurorilor ! Ceva nu merge acolo. Dar asta din vina lui Ludovic. Dacă era atent, ar fi trebuit să fie, acest eveniment neplăcut nu avea cum să se întâmple. Azi este la DNA candidatul prezumat la Sectorul 3, Robert Negoiță. Cel mai puternic candidat al PSD la București ! Atrag atenția asupra acestui aspect ! Nu este de joacă !

În stilul PSD este foarte posibil ca Robert Negoiță să își depună candidatura. Juriștii PSD pot exploata procedura penală. Acum i s-a adus la cunoștință calitatea de suspect. I s-a adus la cunoștință fapta pentru care este suspectat, încadrarea juridică și se întocmește un proces verbal (care devine probă). Următorul pas este inculparea. Ca să se ajungă la inculpare și acțiunea penală mai sunt pași de parcurs. Avocații lui Negoiță pot face tot felul de jocuri de glezne avocățești care să întârzie trimiterea dosarului în judecată și anunțarea unei sentințe o perioadă de timp. Timp în care Robert Negoiță are posibilitatea să „fixeze” primăria Sectorului 3 în favoarea PSD, în special pentru faptul că poate obține datorită propriei influențe un mare număr de consilieri. „Parlamentul local” al Sectorului ar putea oferi PSD controlul asupra primăriei chiar dacă după un timp relativ scurt se va ajunge la alegeri locale anticipate prin extragerea lui Negoiță din funcția publică.

Dosarul lui Negoiță este pentru faptele sale din privat, modelul fiind probabil comun majorității dezvoltatorilor imobiliari care au dorit să dea câți mai puțini bani la stat. După toate semnalele din piața media, Robert Negoiță mai are niște scheleți în dulap și pentru activitatea ca primar, undeva prin zona abuzului în serviciu și nu numai.

Bine au observat unii că DNA face „curățenie” în clasa politică fără a ține cont de „interesele majore ale națiunii”, cum se plângeau niște pesediști și pmpiști. Vezi Doamne, DNA nu vrea să respecte poporul hotărât să fie reprezentat de anumite „personalități ale vieții politice”. Flit !