Robert Negoiță s-a pregătit din timp pentru fraudarea campaniei electorale. Acum o fraudează.

Mediafax (aici).

PNL Sector 3 îl va acționa în judecată pe Robert Negoiță pentru fraudarea campaniei electorale.

„Pentru ca manipularea să fie şi mai eficientă, pesedistul Robert Negoiţă nu foloseşte în comunicarea publică niciun însemn (siglă, slogan, culoare) şi nicio referire verbal la Partidul Social Democrat (PSD), din partea căruia candidează. Astfel Robert Negoiţă doreşte să se identifice 100% cu instituţia publică a Primăriei Sectorului3, ceea ce reprezintă o încălcare flagrantă a legii. Pe siteul său personal, http://www.robertnegoita.ro/, Robert Negoiţă foloseşte identitatea vizuală a Primăriei şi Campania ”I love Sector 3”. Pe pagina sa profesională https://www.linkedin.com/in/robertnegoita, prezintă site-ul 'I love Sector 3' ca şi când ar fi al său, iar pe canalul său https://www.youtube.com/user/robertnegoitapsd/videos prezintă activităţi ale Primăriei şi foloseşte identitatea vizuală şi activităţile campaniei 'I love Sector 3'. Pe profilul oficial al Primăriei https://www.facebook.com/ilovesector3/ - sunt distribuite postări de la Robert Negoita cu hashtag iloves3. În perioada de precampanie electorală, în Sectorul 3 au fost amplasate corturi care promovau realizările Primăriei sub sloganul 'I love Sector 3'. Cu ocazia aniversării partcului IOR, Primăria Sectorului 3, a organizat un eveniment din bani publici, la care, în faţa unui public numeros, a luat cuvântul candidatul Robert Negoiţă, chiar dacă totul a avut loc pe data de 7 mai, adică în perioada legală de campanie electorală”.

Robert Negoiță nu vrea să fie perceput ca membru de seamă al PSD, partid condus de infractorul Liviu Dragnea. Nu vrea. Normal. El însuși are calitatea de suspect într-un proces de evaziune fiscală, calitate care se va transforma cât de curând în cea de inculpat urmând a da socoteală de o fraudă la bugetul de stat de câteva milioane de euro. Problema este de 10 ani, spune Negoiță, numai că nu are importanță vechimea problemei, ci fapta incriminată de legea penală. Furtul este furt fie că se săvârșește acum, fie că s-a săvârșit anterior. Acum fură iar. Ce face Negoiță se numește furt. Simplu. Încălcarea flagrantă a legii nu poate rămâne nepedepsită. Imaginea de sus este o probă. Cine citește cu atenție pe card va observa că este valabil până în 2019, că este pentru campania „I Love Sector 3”, că Robert Negoiță este cel care garantează valabilitatea acestuia, că este o gratuitate - pomană electorală -, iar cine cercetează mai mult, va găsi că proprietarul Water Park Otopeni nu este altcineva decât fratele Ionuț Negoiță proprietarul lui Dinamo !

Scormonind net-ul, dai peste tot felul de pomeni electorale făcute cu „șmecherie” de frații Negoiță. Nu spun inteligență, inteligența ar presupune o mai bună „acoperire a urmelor”, spun șmecherie pentru că asta este. Tot pe net am găsit o afirmație a lui Florentin Pandele, primarul de Voluntari, într-o discuție cu Robert Negoiță în 2011: „N-ai școală, câtă vacanță am eu” ! Din 2011 până în prezent nu a ajuns Robert Negoiță să acopere deficitul de școală pentru a egala zilele de vacanță ale lui Pandele (Pandele a mai luat două doctorate între timp !).

Poate că procurorii ar cam trebui să se grăbească. Nu ar fi corect față de locuitorii Sectorului 3 să se ajungă, nu peste mult timp, la reluarea alegerilor pentru funcția de primar.

În timp ce candidații celorlalte partide se prezintă publicului împreună cu echipa pentru consiliul local, Negoiță se prezintă singur sprijinit doar de angajații primăriei și echipa lui de mânuitori ai paginilor de pe internet. Nu vrea să fie asociat de partidul de care aparține, PSD.

Pe Băsescu a început să-l doară. Tare.

Agerpres (aici).

De la eroica indiferență față de deschiderea dosarului, Traian Băsescu a ajuns la amenințarea procurorului general interimar al Parchetului General Bogdan Licu pentru abuz.

De la „l-am numit” la „mi-a luat drepturi” este folosită toată paleta de acuze.

Nu sunt uitați cei de la Antene, cei care au făcut plângerile penale, spune Băsescu.

Comportamentul arată disperare. Mascarada că i-a luat dreptul de port armă cât timp este sub control judiciar este un semnal. Traian Băsescu vede că nu mai are imunitate. De aceea clamează că nu este respectat ca fost Președinte al României.

Ceva se petrece în acest dosar de a început Băsescu să se agite atât de tare. Juriștii pe care îi consultă îi spun, probabil, că nu scapă fără pedeapsă și fără să dea înapoi sumele mari de bani cu care a jonglat făcând afaceri necurate. Legea este lege. Banii folosiți pentru comiterea infracțiunii precum și banii rezultați din comiterea infracțiunii se confiscă și se fac venit la bugetul de stat. Nu mai spun de bunuri. Prăpăd ! Nu mai spun de condamnarea care îl trimite pe el după gratii și familia în altă locuință decât cea de protocol dată de stat !

Este timpul ca Băsescu să simtă pe propria piele că legea este valabilă și pentru el. Este timpul să vadă că principiul liberal al egalității cetățenilor în fața legii este viabil. Este timpul să vadă că nimeni nu este mai presus de lege. Este timpul să afle, după aproape 2 ani, că el ar fi trebuit să se afle în slujba cetățenilor și nu cetățenii în slujba lui. Este timpul să afle că tipul de comportament adoptat de el este specific epocii medievale, este comportamentul conducătorului bandei de tâlhari și nu al unui înalt slujbaș public la stat.

Panama Papers confirmă o evoluție socială. Epoca modernă are alte coordonate.

Agerpres (aici).

Scandalul „Panama Papers” este abia la început după mai bine de un an și ceva de cercetare a documentelor puse pe piață de la compania de avocatură Mossack-Fonseca.

În timp ce majoritatea celor care urmăresc evoluția cercetărilor asupra documentelor se focusează doar asupra persoanelor implicate și așteaptă clarificări de la autoritățile statelor care sunt implicate, unii văd deja în viitor.

Epoca modernă renunță la „tradiții”. Împăcarea regulilor de pe timpul „contabililor cu mânecuță” cu noile tehnologii de prelucrare a datelor a eșuat. Volumul de informație pe care un funcționar îl are de prelucrat nu mai permite revenirea la vechile proceduri și reguli de lucru. Nici o țară, nici o companie nu își permite să angajeze atâția funcționari care să prelucreze informațiile de astăzi după regulile vechi.

Au observat bine faptul că precedentele evenimente legate de „divulgare a secretelor” - cazul WikiLeaks în 2010 și cazul Snowden în 2013 -, au pregătit terenul pentru acest eveniment. De această dată, ținta nu a mai fost un stat sau o instituție a unui stat ci o companie privată. În fața publicului au ajuns, în egală măsură, atât reprezentanții unor state cât și companii private, bănci reputate dar și infractori periculoși.

O vorbă la noi, la români, spune așa: spune-mi cu cine te'nsoțești ca să spun cine ești ! Ei bine, nu cred că este cineva dispus să califice infractorii notorii, membrii unor organizații criminale care sunt evidențiați în anchetele „Panama Papers” ca fiind „oameni de stat”, mai degrabă cred că acei oameni de stat și persoane cu funcții de răspundere din companii care vor fi calificați ca infractori din moment ce au folosit mijloace ilegale pentru a comite infracțiuni financiare dar și de altă natură.

Se anunță noi informații care vor avea în centrul atenției oameni politici și companii, state de care aceștia aparțin în zilele sau lunile următoare. Toate statele sunt în așteptare. Nu au știut ce fac cetățenii lor, ce fac companiile care acționează pe teritoriile lor. Află acum. Aici, în România, s-a aflat că achizițiile unor terenuri sau a unor firme de pe timpul comunismului în marele proces de privatizare pe timpul dominației PSD sau a CDR au fost implicate companii off-shore iar afacerile nu au fost prea curate. Nu doar la noi a fost aplicat modelul, și alții au pățit la fel.

Mai toate țările care se simt cu „musca pe căciulă” au declanșat acțiuni de analiză a informațiilor oferite de jurnaliștii de investigații care au lucrat și încă lucrează la caz, acolo unde sunt cazuri clare, bine documentate au apărut anchetele penale, nu mai vorbesc despre autoritățile financiare care au pornit, cu râvnă, să afle unde sunt banii care nu au putut fi găsiți până acum. Nu este vorba despre sume mici, este vorba despre sume de mii de miliarde de dolari !

Este clar, societatea modernă bazată pe sisteme automate de prelucrare a datelor este în conflict cu lipsa de transparență. Mi-a plăcut concluzia asta a lui Ian Bremmer, expert în riscuri politice la Universitatea din New York și președinte al firmei de consultanță Eurasia Group, chiar dacă el a făcut o altă formulare: „„ ... însă "tehnologia se schimbă" și, odată cu ea, se schimbă și "capacitatea indivizilor de a produce pagube, de a genera o transparență forțată" în instituțiile pe care le consideră nedrepte””. Cei care nu pricep acest lucru vor fi mereu „victime” ale transparenței. A, să nu uit, încep să am din ce în ce mai mult convingerea că opoziția feroce a multora față de intenția statelor de a controla căile de comunicații electronice și informatice pentru prevenirea infracțiunilor și combaterea atitudinilor anti-sociale (în toate domeniile !) a fost inițiată și susținută de societățile de tipul Mossack-Fonseca. Scurgerea informațiilor din cadrul acestei societăți, consecințele care s-au produs și cele care se vor produce justifică această campanie acerbă de ascundere a informațiilor. Probabil că multe guverne și parlamente vor revedea legile în vigoare și vor adopta acele reglementări care să prevină astfel de „minuni”.

O surpriză, pentru mine, a fost faptul că jurnaliștii, mulți, tare mulți, care au lucrat la caz au avut un comportament ce nu le este propriu. S-au abținut să comunice ce știu, ce au aflat până la data la care s-a stabilit că se vor da publicității informațiile prelucrate. În plus, sursa informațiilor a rămas protejată. Este o surpriză pentru mine, înseamnă că jurnalismul este o treabă serioasă, numărul uriaș de persoane care lucrează la caz mă determină să am încredere în unii jurnaliști. Evident, jurnaliștii din România nu intră în această categorie. Cel puțin cei foarte vizibili !

Cireașa de pe tort este oferită prin informația potrivit căreia George Soros a finanțat Consorțiul Internațional al Ziariștilor de Investigație (ICIJ), cel care a făcut public scandalul 'Panama Papers' !

O informație care urmează să aibă efecte în viitor, posibil, este aceea că devoalarea documentelor societății Mossack-Fonseca ar putea avea consecințe asupra unor relații între state. Pe mai multe paliere. În primul rând este vorba despre statele care au instituit un regim de „paradis fiscal” pe teritoriul lor și vor fi solicitate să dea informații despre companiile care au elemente de extraneitate (proprietari ai companiei off-shore care au cetățenia altor state, operațiuni comerciale, operațiuni bancare etc.). Pe de altă parte, din acțiunile dubioase pot ieși la iveală operațiuni prin care un stat a încercat să profite în dauna altui stat. Aici va fi o situație complicată. Se vor rupe legături, se vor face negocieri aprige pentru a împiedica ruperea unor relații, vor apare interdicții, sancțiuni etc. Nasol.

Lăsând elementele particulare deoparte să privim viitorul, așa cum se prefigurează el. Deocamdată, avem o concluzie certă: statele au avut un punct foarte slab în controlul propriei avuții. Delapidarea avuției statelor în beneficiul altor state sau a unor grupuri private iese la iveală din documentele Mossack-Fonseca. Ceva va trebui făcut pentru viitor. Probabil că unele state vor interzice existența companiilor off-shore pe teritoriul lor dar și relațiile comerciale cu astfel de companii. Libertate-libertate dar ... vorba aia românească, frate-frate dar brânza este pe bani !