Noi astăzi mergem la vânătoare de rațe cu tancul !

Un interviu interesant al celor de la Mediafax cu Bogdan Pușcaș, președintele ANAP.  Achizițiile publice sunt pe drumul bun, după cum declară oficialul, în spate rămânând multă lipsă de cunoaștere, multă comoditate, multe abuzuri, multă birocrație și, ce este mai grav, multă anarhie. S-a schimbat legislația principală, s-a codificat legislația secundară și normal, cea terțiară. Domeniul achizițiilor publice se îndreaptă spre capătul tunelului, la lumină.

Îmi place faptul că răspunsurile oficialului au fost clare, tranșante. Exemplele date au confirmat oportunitatea modificărilor legislative, au justificat standardizarea - aici, după părerea mea, a fost un „teren de joacă” pentru cei care au dorit să ocolească legea, motivând că „specificul instituției impune xxx” -, au permis efectuarea comparațiilor între ce a fost ieri și ce va fi mâine.

În fine, are câteva răspunsuri care pot fi judecate mai atent. Să vedem ce a fost și să înțelegem de ce în anumite perioade s-a putut jefui ca în codru. Nu doar „răpitorul” Sebastian Ghiță, ca să îl dau pe el ca exemplu, are vina jafului, este incorect. Vina este în principal la instituția care a contractat cu el, începând cu șeful instituției și continuând cu toate persoanele care au intrat în contact cu contractul. Ghiță își va duce crucea,  dar ceilalți ? Ce este cu ei ? Pentru că dacă ceilalți rămân pe loc, actul de combatere a corupției sau a jafului public nu se finalizează. Proști, șmecheri sau ticăloși, funcționarii publici respectivi sunt un risc major pentru societate. Serviciul public rămâne vulnerabil pentru că sunt păstrate persoanele care l-au făcut vulnerabil.

BP: Există anumite modele în zona comunicării. Fiindcă marea spaimă a celor care au comportamente neconforme este legată de comunicare. Vedem că anunţul de atribuire al unui contract, care ar trebui să fie un fel de buletin informativ la finalul procedurii - prin care să ştim cine a câştigat, cu ce preţ, câţi competitori au fost etc. - se publică cu întârziere sau, de multe ori, nu se publică deloc, pentru a nu fi transparentă atribuirea. Sau, sunt autorităţi contractante care divizează un contract mai mare în mai multe contracte mici, pentru a eluda procedurile transparente şi pentru a atribui contractele prin diverse proceduri speciale, care sunt mai puţin transparente. Pe de altă parte, acea negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare este folosită de multe ori în exces de autorităţile contractante. Acestea sunt cele trei moduri prin care se alterează eficienţa unei achiziţii publice.

...

BP: Această companie nu duce lipsă de conducere, dar va avea nevoie de o echipă de profesionişti, bine plătită, care să nu mai repete greşelile făcute de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR). Am văzut la autostrăzi, aşa cum am văzut şi în domeniul sanitar, suficient de multe proceduri care au fost viciate, fie din necunoaştere, fie din alte motive pentru care s-au pronunţat instanţele de judecată. Una dintre marile probleme ale acestor proiecte de infrastructură este că au la bază proiectare superficială, care nu au fost bine gândită sau implementată. Curtea de Conturi a controlat CNADNR şi a constatat că au fost plătite unele studii de fezabilitate care nu au fost folosite niciodată. Pe de altă parte termenele de garanţie a acestor lucrări erau foarte scurte. Tocmai de aceea, din acest an, UE ne-a obligat să folosim un model de contract de lucrări standardizat.

...

Rep: De ce credeţi că CNADNR a preferat să deruleze proiecte finanţate de la bugetul naţional, deşi putea să acceseze fonduri europene?

BP: Probabil că a fost o nesincronizare cu fostul Program Operaţional Sectorial de Transport. Chiar nu ştiu de ce nu au intrat mai mult pe fonduri europene.

Rep: Nu cumva frica de Departamentul European de Luptă Antifraudă - DLAF - este mai mare decât de instituţiile similare româneşti?

BP: Din câte lucruri am văzut că s-au întâmplat, cred că frica nu este un lucru determinant. Dacă un om are un comportament incorect, îl va avea şi dacă este ameninţat de o instituţie europeană sau dacă îl paşte o procedură penală în România.

Rep: De ce credeţi că nu am putut construi o autostradă în aproape 30 de ani? Din punctul dvs de vedere, care au fost problemele?

BP: Probabil că este o chestiune de viziune sau de modul în care au fost gestionate aceste contracte. Noi am văzut că s-au derulat câteva zeci de astfel de proceduri. Ce s-a întâmplat după, că au fost litigii ani de zile, că au fost comisii de soluţionare a disputelor, că au fost alte elemente de natură contractuală, neînţelegeri între constructor şi beneficiar...

...

Rep: Un subiect de actualitate este cel legat de raportul corpului de control al premierului, care arată că autorităţile publice au cheltuit în cinci ani aproape 25 de milioane de euro pe softuri şi sisteme informatice care, fie nu au mai fost folosite, fie s-au dovedit a fi defecte. Printre instituţiile la care s-au găsit nereguli este şi Ministerul Finanţelor, valoarea contactelor fiind de 5,2 milioane de euro. Raportul arată că cele mai multe contracte au fost atribuite firmelor Siveco (84 de milioane de euro), controlată de controversata femeie de afaceri Irina Socol, Teamnet (58 de milioane de euro), companie deţinută de Sebastian Ghiţă şi UTI (24 de milioane de euro), ce aparţine lui Tiberiu Urdăreanu. Informaţiile au pornit de la ANAP?

BP: Marile probleme ale unor astfel de contracte au apărut în momentul în care ele nu au fost derulate corespunzător. Adică este vorba de gestionarea defectuoasă după semnarea contractelor. Dacă unele soluţii au fost impuse prin caietele de sarcini şi au fost motivul pentru care unele societăţi comerciale au câştigat licitaţia respectivă, s-a constat că, până la urmă soluţia nu a fost implementată aşa cum era trecută în caietul de sarcini. Fie a suferit modificări funcţionale, fie modificări de altă natură. Cele mai mari probleme au apărut atunci când s-au făcut modificări pe fondul necesităţii de a optimiza cifrele contractului. Când s-au făcut economii de manoperă sau economii de orice alt tip. Autorităţile de Management au plătit sume mai mici decât cele din proiect. Au aplicat corecţii fiindcă s-a constat că una s-a licitat şi alta s-a implementat. Sunt proiecte care au primit corecţii şi de 100%.

...

BP: Noul sistem electronic va avea şi un beculeţ roşu de avertizare în cazul neregulilor. Am constat propagarea unor erori. Dacă într-un anunţ de atribuire un angajat al autorităţii contractante introduce greşit o sumă, astăzi acea eroare se propagă în sistem. În noul mediu online care îl pregăteşte Agenţia pentru Agenda Digitală a României, noul SEAP care va fi funcţional de la anul, vor exista elemente din acestea de beculeţ roşu şi de validare, astel încât, pe de o parte să nu mai poţi atribui un contract şi să scrii 100 de milioane când valoarea lui a fost 10.000. De asemenea, noul sistem electronic va oferi ANAP şi un set de indicatori care vor orienta mai bine acţiunile de control. O să avem şi noi un set de indicatori prin care să putem justifica de ce, de exemplu, la un spital mergem în control de patru ori pe an, iar la altul doar o data la trei ani. Fiindcă prin structura cumpărărilor şi prin matricea indicatorilor de risc pe care o dezvoltăm un spital iese fiind ca mult mai riscant decât altul. În perioada următoare se intenţionează dezvoltarea unui sistem de clasificare al autorităţilor contractante. Astfel cele care au note mici o să facem cu ele meditaţii şi să le trecem clasa şi astfel să treacă din categoria autorităţilor contractante cu reale probleme în aplicarea legislaţiei în cea a autorităţilor contractante conforme. Această clasificare va avea şi rolul de a orienta mai bine controlul. Noi astăzi mergem la vânătoare de rate cu tancul.

...

BP: Anul acesta ne-am concentrat pe sectorul sanitar, după cazul Hexipharma, dar şi după tragedia de la Colectiv. Am constat într-adevăr neconformităţi majore la anumite instituţii mari, care se presupune că aveau cunoştiinţă despre procedurile de achiziţii publice. Am cerut Ministerului Sănătăţii documentaţii standardizate, fiindcă nu se pot opri comportamentele neconforme decât aşa. Cel puţin pentru biocide avem această documentaţie standardizată pe care trebuie s-o folosească orice spital. De asemenea, mai multe primării, consilii locale şi consilii judeţene au picat examenul achiziţiilor publice la controlul nostru.

Ce vedem astăzi ? După cucerirea puterii politice la locale, cei din PSD, ALDE și alte minuni politice românești „au închis robinetul transparenței” implementat de guvernarea Cioloș. La București, madam Firea a lui Pandele a arestat, pur și simplu, transparența. Capitala a devenit o moșie a familiei Pandele de la Voluntari, este păstorită de vătafii aduși de Firea de la Voluntari și acționează ca atare. Cineva semnala că achizițiile publice au fost „sparte” pentru a ajunge la nivelul la care achizițiile se fac direct. Transparență, sufletul !

Mă gândesc și la faptul că viitoarea guvernare PSD+ALDE cu suportul UDMR va fi la fel de decisă să ucidă transparența în acțiunea publică. Modelul de guvernare Cioloș dăunează grav afacerilor corupte cu care cei din PSD și ALDE sunt obișnuiți.

Raluca Prună vs magistrații care au semnat memorandumul. Transparența magistraților este lipsă !

Raluca Alexandra Prună, ministrul Justiției

Interesant ! Foarte interesant ! Membrii acestui Guvern nu se mai feresc să răspundă direct atacurilor politicianiste lansate prin intermediul „agențiilor” de propagandă ale PSD și aliaților acestuia.

Știm cu toții că magistrații deveniți membri ai unor sindicate mascate sub denumirea de „asociații profesionale” au declanșat un atac furibund la ministrul Justiției după ce PSD și ALDE nu au reușit să obțină de la prim-ministrul Dacian Cioloș demiterea acesteia pentru vini închipuite. Acțiunea de tip „sindicat” a magistraților, evident în afara oricăror norme morale care ar trebui să caracterizeze breasla (obligația de reținere este cea mai călcată în picioare !), în special așa-numita „grevă”, este în afara oricăror norme morale (legal este moral !). Iar ministrul Prună nu se sfiește să pună pe tapet ce magistrații protestatari nu ar fi dorit să se afle. Și aflăm, cu surprindere, că magistrații profită ca orice ghiolban de slăbiciunea legii care îi favorizează, că își trag partea la judecată, că au un moral nu tocmai în regulă. Evident, sunt magistrați și magistrați. Unii i-au scris ministrului pentru a-și prezenta poziția fără însă a ieși apoi în public. Cei care protestează au reprezentanții prezenți mai mereu pe la Antena 3 sau România Tv. Din când în când apar la Realitatea Tv și B1 Tv. I-am văzut și pe la Digi24. Tot ce au prezentat în fața camerelor de luat vederi pică. Se pare că și în corpul magistraților sunt unii cu integritatea la pământ.

Agerpres publică o știre cu citate din spusele ministrului Prună. Le preiau. Lectura lor și apoi o judecată a informațiilor oferite nu doare. Nici măcar pe cei care au încercat să provoace o criză în Ministerul Justiției. Le preiau pentru că le voi copia de pe pagina de Facebook a ministrului Prună.

Câteva cuvinte despre protestele in magistratura. Nu e limba "tehnocrata" cea in care scriu, ci a responsabilitatii, plus a bunului simt (common sense) si a unei expertize in materie pe care nu o impart cu nici un politician vocal de azi.

Memorandumul este in genere o repetiție a unor probleme recurente. De 20 ani incoace: in 2000 eram aproape singura cand ma ocupam de subiect. Ma bucur ca acum avem un numar oarecum decent de magistrati tacuti atunci... Vremuri grele pana in 2004, nu pentru orice...

Salarii nedemne azi? Poate ca da. Dacă ne raportam in mod absolut la state membre de top. Irlanda e exemplul preferat. Discutabile salarii sub aspectul raportării la medici, profesori sau cele mai multe funcții de top din aparatul administrativ central. De aproximativ 1 la 6, alături de Bielorusia si Rusia (apud CEDO). In Irlanda suntem la 1 la 2.

As fi dorit sa se fi vorbit transparent in Memorandum despre venituri salariale:

- care includ pentru toată magistratura si grefieri chirii sine die (600 euro lunar in București, de exemplu).

- Chiar si pentru magistrați pensionari acum trecuți in avocatura - never mind venitul din avocatura.

- Sau despre pensii de 1 miliard de lei vechi pe luna, pe o scăpare a legii.

- Sau despre diurna de 2% pe zi pentru toți cei detașați din alta localitate (inclusiv membrii CSM).

Toate acestea sunt posibile pe temeiul fortarii unor legi neriguros redactate. Care nu sunt impecabile, recunosc. Vezi toate guvernele pana la acesta. As mai fi visat ca memorandumul sa vorbească despre efectele discreționare ale legii penale - imunități si ridicarea lor diferita in cazuri similare, pe limba celor necomplicati. Descumpănitor, pentru cetateni...

Am primit sugestii intre timp. De la topul CSM: sa tai chiriile si sa dau salarii mai mari. Nu am acceptat acest troc, care ar scoate cu mana executivului acesta, grandoarea fiscal inconstienta si nesustenabila a predecesorilor, cu mentalitati nealterate de infuzii occidentale la care ne place sa ne raportam. Cand si daca ne convine . As putea discuta taierea chiriilor numai daca CSM se pronunta prin vot covarsitor, exact ca pe aplicarea oug 20 pe lipsa de oportunitate a mentinerii chiriei sine die. La magistrati si grefieri - in cuantum identic. Privilegii date prin lege, nu a guvernului tehnocrat, ci a celor mai mandri ca sunt romani si care - in acest ritm, ii vor lasa pe romani desculti si fara pensii cat de curand.

Ce e de facut? Sunt invitata de CSM vineri 23 sept la o discutie cu magistrati unde voi explica in detaliu care e viziunea sustenabila a MJ. Nepopulista si realista.In rest inteleg fervoarea candidatilor la CSM, cu atat mai vocali, cu cat sunt lideri de asociații si candidati la CSM. As mai aștepta ca sutele de magistrați care mi-au scris in bilateral sa facă public pasul inainte. Istoria care s-a scris fără voi si pentru voi in 2004 nu se mai poate repeta.

Citind și înțelegând ce se spune, am dreptul să mă gândesc la faptul că PSD și-a format și în corpul magistraților un grup sau mai multe grupuri de presiune. Bine, Raluca Prună este elegantă și pune „memorandumul” pe seama candidaturilor depuse de liderii „organizațiilor profesionale” ale magistraților la CSM. Este motivul imediat. Vor să le arate colegilor cât suferă ei, liderii, pentru soarta nedreaptă a magistraților din România. Dar este evident că nu doar aceste candidaturi sunt la mijloc. Sunt și alte interese ascunse. Iar acestea se văd când deschizi televizorul pe Antena 3 sau România Tv. Imediat apare un chip de magistrat nemulțumit. Sau o intervenție telefonică. Iar „lumea justiției” finanțată de Voiculescu este prezentă cu caracter de permanență.

Acum, că tot am citit ce scrie ministrul Prună, acum după ce îi dau dreptate ministrului, nu pot, realmente nu pot trece cu vederea o situație reclamată de mai toți cei care umblă pe Facebook și sunt văzuți de mine. Prea sunt tergiversate unele procese ! Oare de ce ?!

Panama Papers confirmă o evoluție socială. Epoca modernă are alte coordonate.

Agerpres (aici).

Scandalul „Panama Papers” este abia la început după mai bine de un an și ceva de cercetare a documentelor puse pe piață de la compania de avocatură Mossack-Fonseca.

În timp ce majoritatea celor care urmăresc evoluția cercetărilor asupra documentelor se focusează doar asupra persoanelor implicate și așteaptă clarificări de la autoritățile statelor care sunt implicate, unii văd deja în viitor.

Epoca modernă renunță la „tradiții”. Împăcarea regulilor de pe timpul „contabililor cu mânecuță” cu noile tehnologii de prelucrare a datelor a eșuat. Volumul de informație pe care un funcționar îl are de prelucrat nu mai permite revenirea la vechile proceduri și reguli de lucru. Nici o țară, nici o companie nu își permite să angajeze atâția funcționari care să prelucreze informațiile de astăzi după regulile vechi.

Au observat bine faptul că precedentele evenimente legate de „divulgare a secretelor” - cazul WikiLeaks în 2010 și cazul Snowden în 2013 -, au pregătit terenul pentru acest eveniment. De această dată, ținta nu a mai fost un stat sau o instituție a unui stat ci o companie privată. În fața publicului au ajuns, în egală măsură, atât reprezentanții unor state cât și companii private, bănci reputate dar și infractori periculoși.

O vorbă la noi, la români, spune așa: spune-mi cu cine te'nsoțești ca să spun cine ești ! Ei bine, nu cred că este cineva dispus să califice infractorii notorii, membrii unor organizații criminale care sunt evidențiați în anchetele „Panama Papers” ca fiind „oameni de stat”, mai degrabă cred că acei oameni de stat și persoane cu funcții de răspundere din companii care vor fi calificați ca infractori din moment ce au folosit mijloace ilegale pentru a comite infracțiuni financiare dar și de altă natură.

Se anunță noi informații care vor avea în centrul atenției oameni politici și companii, state de care aceștia aparțin în zilele sau lunile următoare. Toate statele sunt în așteptare. Nu au știut ce fac cetățenii lor, ce fac companiile care acționează pe teritoriile lor. Află acum. Aici, în România, s-a aflat că achizițiile unor terenuri sau a unor firme de pe timpul comunismului în marele proces de privatizare pe timpul dominației PSD sau a CDR au fost implicate companii off-shore iar afacerile nu au fost prea curate. Nu doar la noi a fost aplicat modelul, și alții au pățit la fel.

Mai toate țările care se simt cu „musca pe căciulă” au declanșat acțiuni de analiză a informațiilor oferite de jurnaliștii de investigații care au lucrat și încă lucrează la caz, acolo unde sunt cazuri clare, bine documentate au apărut anchetele penale, nu mai vorbesc despre autoritățile financiare care au pornit, cu râvnă, să afle unde sunt banii care nu au putut fi găsiți până acum. Nu este vorba despre sume mici, este vorba despre sume de mii de miliarde de dolari !

Este clar, societatea modernă bazată pe sisteme automate de prelucrare a datelor este în conflict cu lipsa de transparență. Mi-a plăcut concluzia asta a lui Ian Bremmer, expert în riscuri politice la Universitatea din New York și președinte al firmei de consultanță Eurasia Group, chiar dacă el a făcut o altă formulare: „„ ... însă "tehnologia se schimbă" și, odată cu ea, se schimbă și "capacitatea indivizilor de a produce pagube, de a genera o transparență forțată" în instituțiile pe care le consideră nedrepte””. Cei care nu pricep acest lucru vor fi mereu „victime” ale transparenței. A, să nu uit, încep să am din ce în ce mai mult convingerea că opoziția feroce a multora față de intenția statelor de a controla căile de comunicații electronice și informatice pentru prevenirea infracțiunilor și combaterea atitudinilor anti-sociale (în toate domeniile !) a fost inițiată și susținută de societățile de tipul Mossack-Fonseca. Scurgerea informațiilor din cadrul acestei societăți, consecințele care s-au produs și cele care se vor produce justifică această campanie acerbă de ascundere a informațiilor. Probabil că multe guverne și parlamente vor revedea legile în vigoare și vor adopta acele reglementări care să prevină astfel de „minuni”.

O surpriză, pentru mine, a fost faptul că jurnaliștii, mulți, tare mulți, care au lucrat la caz au avut un comportament ce nu le este propriu. S-au abținut să comunice ce știu, ce au aflat până la data la care s-a stabilit că se vor da publicității informațiile prelucrate. În plus, sursa informațiilor a rămas protejată. Este o surpriză pentru mine, înseamnă că jurnalismul este o treabă serioasă, numărul uriaș de persoane care lucrează la caz mă determină să am încredere în unii jurnaliști. Evident, jurnaliștii din România nu intră în această categorie. Cel puțin cei foarte vizibili !

Cireașa de pe tort este oferită prin informația potrivit căreia George Soros a finanțat Consorțiul Internațional al Ziariștilor de Investigație (ICIJ), cel care a făcut public scandalul 'Panama Papers' !

O informație care urmează să aibă efecte în viitor, posibil, este aceea că devoalarea documentelor societății Mossack-Fonseca ar putea avea consecințe asupra unor relații între state. Pe mai multe paliere. În primul rând este vorba despre statele care au instituit un regim de „paradis fiscal” pe teritoriul lor și vor fi solicitate să dea informații despre companiile care au elemente de extraneitate (proprietari ai companiei off-shore care au cetățenia altor state, operațiuni comerciale, operațiuni bancare etc.). Pe de altă parte, din acțiunile dubioase pot ieși la iveală operațiuni prin care un stat a încercat să profite în dauna altui stat. Aici va fi o situație complicată. Se vor rupe legături, se vor face negocieri aprige pentru a împiedica ruperea unor relații, vor apare interdicții, sancțiuni etc. Nasol.

Lăsând elementele particulare deoparte să privim viitorul, așa cum se prefigurează el. Deocamdată, avem o concluzie certă: statele au avut un punct foarte slab în controlul propriei avuții. Delapidarea avuției statelor în beneficiul altor state sau a unor grupuri private iese la iveală din documentele Mossack-Fonseca. Ceva va trebui făcut pentru viitor. Probabil că unele state vor interzice existența companiilor off-shore pe teritoriul lor dar și relațiile comerciale cu astfel de companii. Libertate-libertate dar ... vorba aia românească, frate-frate dar brânza este pe bani !