Un crâmpei din inteligența „bubuitoare” a guvernării PSD-ALDE

Agerpres. Prună: Avem coduri care conduc la pedepse mult prea mari

O problemă mai veche a Ralucăi Prună cu codurile, mai ales după ce a vizitat penitenciarele și a văzu pe viu consecințele aplicării codurilor. În litera și în spiritul legii ! Procurorii și judecătorii neavând voie să se abată de la litera legii. Nu au cum. Într-o situație normală. Iar în România, excepțiile sunt foarte puține și nu pot caracteriza actul de justiție.

Raluca Prună observă faptul că actualele coduri duc la pedepse mult prea mari și de aceea avem penitenciarele pline. Sunt pline de persoane care au comis fapte penale cu o gravitate scăzută dar care nu au avut norocul să fie asistați de avocați dedicați profesiei ci de pomanagii, de fomiști, un fel de neica-nimeni care stau pe holurile tribunalelor în așteptarea norocului. Dar asta este altă poveste.

Raluca Prună se referă la propunerile MAI de înăsprire a pedepselor din codul penal pentru tulburarea ordinii și liniștii publice.

„... vor să elimine amenda pentru tulburarea liniștii publice și să crească pedeapsa cu închisoare de la minim 2 luni — maxim 3 ani, la minim 1 an — maxim 5 ani. Cică asta asigura "o protecție efectivă a celor însărcinați cu aplicarea legii" și e menit să "evite percepția populației că sistemul sistemul judiciar nu este eficient și îndeajuns de preocupat în a-i asigura securitatea socială” - Prună pe pagina ei de Facebook.

O motivare de tot râsul. Ca să mă explic de ce fac această apreciere, voi pune aici o întâmplare mai veche, de prin 1990-1991. Un grănicer care executa o misiune călare a pierdut un încărcător cu muniție. A fost găsit până la urmă. Comandantul lui de batalion a luat o măsură „bubuitoare” (asemănătoare cu cea a MAI condus de Carmen Dan). A interzis executarea misiunilor de cercetare și patrulare călare. Bine, de la „împărăție” a venit indicația logică: reparați port-încărcătoarele !

Carmen Dan și ai ei specialiști procedează asemănător. Protecția polițistului nu se asigură prin înăsprirea pedepselor infractorilor care tulbură ordinea publică ci prin drepturile și competențele oferite acestora prin lege ca reprezentanți ai autorității publice a statului. Drepturile și competențele legale trebuie să fie acompaniate prin măsuri administrative. Mai aduc un exemplu. În regatul Unit, Theresa May a redus efectivele polițienești drastic, a impus reguli care au dus la dezarmarea polițiștilor aflați în misiuni stradale sau în paza obiectivelor. Rezultatul nu a întârziat să apară. Crime, acte de vandalism, terorism stradal, acte de terorism religios, polițiști și militari uciși pe stradă. Acum, se caută persoane care vor să devină polițiști (unele surse vorbesc despre un necesar de 20.000 de oameni), polițiștii au primit arme pentru autoapărare, procedurile s-au schimbat astfel că infractorii știu acum că acțiunile lor agresive pot primi replica imediată a polițiștilor cu arme letale. În Franța și Belgia se produce același fenomen. Se revine la conceptul potrivit căruia polițistul reprezintă forța de coerciție a statului, este investit cu atributul de putere al statului.

Este aberant ce văd la MAI și modul de gândire al celor din MAI. Dar, având și alte informații la îndemână, nu trebuie să mă mir. Nu văd nici o măsură legală de întărire a atribuțiilor polițiștilor ! Care sunt măsurile administrative ? Se plâng că au deficit de polițiști dar nu au bani să încadreze promoțiile. Se plâng că nu au specialiști dar iau măsuri de înspăimântare a acestora cu privire la viitorul lor. Cum să mai vină candidați la încadrarea în poliția națională, indiferent de funcție și nivel de încadrare dacă pentru un agent de poliție un salariu de 2500 lei este considerat de populație exagerat de mare iar un șofer de la primărie cu un salariu de 2900 lei este considerat „prost plătit” ? Cum să mai vină în poliție când i se spune că pensia pe care o va primi va rămâne bătută'n cuie până la sfârșitul vieții lui în timp ce restul celor care lucrează la stat sau în mediul privat vor avea venituri din ce în mai mari ? Cum să mai meargă ei să se încadreze în poliție dacă după 5 ani la pensie va observa că fostul coleg mai tânăr are o pensie dublă (și aceea „înțepenită” pe veci !) ? Nu are cum !

Actuala guvernare PSD-ALDE are marele talent de a distruge totul acolo unde apucă să dețină puterea. Anul trecut au transmis direct celor care au lucrat la nivelul ministerului sau structurilor centrale sub guvernarea Cioloș să își facă bagajele și să se care din minister pentru că vor fi dați afară. Unii au plecat, alții au fost forțați să plece. Locurile acestora au fost ocupate de către cei aduși pe filiera politică (o metodă pe care „am prins-o” în anul 2000 !). Indiferent de vârsta la care au fost forțați să plece, indiferent de calificările lor. Cei care au prins vechimea necesară pentru o pensie, au ales să beneficieze de prevederile legii.

Raluca Prună vede bine problema. Nu este o problemă de apărare a polițiștilor, este o problemă de îngrădire a formelor de protest social ! Acesta este scopul. Ne apropiem din ce în ce mai mult de Turcia și de Rusia. Acesta este nivelul celor care astăzi formează puterea PSD-ALDE.  Culmea, sprijiniți foarte intens de PMP-ul lui Băsescu și UDMR !

Paradoxul guvernărilor PSD: calitatea învățământului scade dar a crescut numărul „lucrărilor științifice”.

Capodoperă a gândirii celebrei Ecaterina Andronescu, învățământul românesc poate fi introdus în Cartea Recordurilor pentru paradoxul din titlu. Nu este singurul paradox ! Mai avem unul ! Producem absolvenți, de școli generale, de liceu, de facultate dar în loc să îi vedem în economie și în administrația publică îi vedem în rândul celor care primesc ajutoare sociale. Practic, avem un învățământ degeaba. Îl plătim, pentru că este de stat, dar nu ne dă decât diplome. O nimica toată.

Culmea-culmilor ! Ecaterina Andronescu este iar cap de listă la alegerile parlamentare la Senat din partea PSD. Vrea să își ducă „opera” mai departe. Se pare că mai este câte ceva de distrus în învățământul din România. Chiar dacă este inculpată în dosarul Microsoft 2 !

Ministrul  Justiției, Raluca Prună, este în război cu politicienii care și-au bătut joc nu doar de învățământ ci și de legile țării, în general.

Agerpres. Prună: Calitatea învățământului scade, dar avem un nivel mare de lucrări 'așa-zis științifice' scrise în penitenciare

Raluca Prună se referă la „marea ei durere”, și bine face. Paradoxul are componenta asta comică, a lucrărilor științifice „de penitenciar”. Componentă existentă prin grija parlamentarilor PSD ! Se pare că sunt cei mai interesați de existența ei.

Eu cred că suntem într-o țară, suntem într-o societate care trebuie să se întrebe ce anume vrea să facă. Pe de-o parte, avem foarte, foarte mulți doctori, avem un nivel foarte mare de lucrări așa-zis științifice scrise într-un mediu penitenciar, despre care cu toții recunoaștem că are condiții precare. Pe de altă parte, iată, noi am dat un examen la Ministerul Justiției și vă spun foarte sincer că este foarte greu să poți să selectezi pe cineva. Deci, calitatea învățământului în Romania pe de o parte scade, pe de altă parte avem nenumărați doctori, cu pretenția de a scrie lucrări cu caracter științific. Eu am încercat să abrog această prevedere. Rămân la părerea că nu este locul cercetării științifice în penitenciar

Ce vrem să facem ? Chiar așa ! Cum este posibil să nu ai ce selecta în urma unui examen la un minister ? Când ai atâtea facultăți de drept în țară ? Când ai atâtea facultăți economice ? Cum este posibil ? Ce naiba au învățat tinerii care s-au prezentat la examen în acele facultăți ?  Cum este posibil să crezi că un deținut, supus unui program de penitenciar, poate desfășura o activitate științifică ? Științifică, nu meditație ! Cum este posibil să crezi că un deținut poate fi la curent cu cercetarea științifică la nivel național și internațional pentru ca la rândul lui să emită o teorie pe care o expune într-o lucrare ? Urmărind, periodic, emisiunile de la Antena 3, România Tv, Realitatea Tv, B1 Tv sau Trinitas Tv nu se informează în domeniul științei ci, cel mult, în domeniul can-can-ului politic sau confesional.

Culmea, după ce a propus modificarea legii astfel ca „cercetătorii științifici din penitenciar” să beneficieze de maxim 20 de zile de reducere a pedepsei pentru oricâte „lucrări științifice” au creat în penitenciar, Comisia parlamentară pentru „drepturile omului” au modificat, în unanimitate (?!) propunerea Ministerului Justiției și au stabilit câte 20 de zile pentru fiecare „lucrare științifică”. Au revenit la vechea reglementare care a permis reducerea pedepselor pentru „oamenii de știință” ca Gigi Becali.

Dar suntem într-un joc democratic, a trebuit să țin seama de opinia Ministerului Educației, de opinia Consiliului Superior al Magistraturii, de opinia unor părți din societate, care au spus că acesta este un drept pe care cei care se află în detenție îl au și am redus beneficiul la 20 de zile, deci 20 de zile câștigate, indiferent de numărul de lucrări științifice. Bun, acum rămâne de văzut ce se va întâmpla în Parlament. O primă încercare, care pentru mine a fost dezamăgitoare, și nu ascund asta, a fost să văd că în Senat, în Comisia pentru drepturile omului, în unanimitate, s-a votat da, 20 de zile, dar nu pentru toate lucrările, ci pentru fiecare lucrare. Deci, după un ciclu întreg în care am discutat și am dezbătut aceste lucruri și am fost de acord toți în societate că lucrări precum 'Zborul frânt' nu pot fi lucrări științifice, ne întoarcem la punctul zero și, prin aleșii pe care-i avem, dăm beneficii care sunt disproporționate de alte beneficii date de lege, pentru persoana care este în detenție și muncește, de exemplu. Păi, dacă la patru zile de muncă primești o zi liberă, cred că la o lucrare științifică, 20 de zile, în condițiile în care noi statistic vorbind, am avut persoane care au scris 10 lucrări științifice pe an, cred că este o disproporție extraordinar de mare

Sunt probleme grave pe care trebuie să le înțelegem, să ni le însușim (noi le-am creat prin votul dat celor din PSD sau alte formațiuni politice foarte înrudite cu acesta !) și să ne corectăm alegerea.

Analfabeții funcționali „scriu lucrări științifice”, posesorii de titluri universitare declară „scrierile de penitenciar” lucrări științifice, instanțele sunt obligate de textul legii să constate că „lucrarea” este științifică pentru că un individ cu titlu universitar o declară ca atare, ne umplem bibliotecile cu lucrări științifice iar nivelul de cultură științifică scade. Degeaba avem oameni de reală valoare care fac muncă în domeniul științei, statistica spune că cercetarea științifică din România este multă dar nesatisfăcătoare, este nulă, pentru că o lucrare reală, de mare valoare științifică este dominată copios de nulitățile comise în penitenciarele din România. Așa pierdem ce producem valoros și facem loc la tâmpenii.

Ecaterina Andronescu este veriga de bază a dezastrului din învățământul românesc. Ea și PSD ne-au distrus. Aceasta le este menirea.

Evenimente legate între ele. În lupta împotriva unei Justiții independente și eficiente se folosesc și moțiunile simple.

Un eveniment important care are loc în România confirmă munca unui ministru atacat cu furie de PSD și ALDE dar și de alți competitori politici cu treburi multe și importante legate de Justiție. Mai bine spus de fuga de Justiție.

La a VI-a Conferință Pan-Europeană a Oficiilor Naționale de Recuperare a Creanțelor din Uniunea Europeană, organizată la București de Comisia Europeană în cooperare cu Ministerul Justiției și Agenția Națională pentru Administrarea Bunurilor Indisponibilizate, a vorbit și Dacian Cioloș, prim-ministrul României.

Doamna ministru Prună și-a luat angajamentul, încă de la începutul mandatului acestui Guvern, să acționeze, să găsească mijloacele în așa fel încât la sfârșitul mandatului acestui Guvern să avem această agenție operațională. Mă bucur să văd că suntem în acest stadiu, pentru că nu putem tolera necinstea lucrativă ca mod de lucru și de stil de viață în România. Nu sunt suficiente aceste decizii care vizează doar pedepsirea persoanei respective fără să arătăm și faptul că sistemul judiciar, statul, în general, e capabil să ducă actul de justiție până la sfârșit

Iar doamna ministru Prună și-a îndeplinit angajamentul. A luptat și a reușit. Agenția română pentru administrarea bunurilor indisponibilizate, potrivit legii, există, trăiește, a primit deja cereri de la Justiție și va începe să administreze bunurile indisponibilizate, de oriunde vin ele.

Ministrul Prună a fost, ca de obicei, ferm și scurt în declarații. Tehnocrat, ce mai !

Ca ministru am spus întotdeauna că ceea ce este important este să redăm societății ceea ce s-a furat societății. Cred că acesta este un mesaj important. Odată cu transpunerea completă a Directivei Europene avem și cadrul legal și cadrul instituțional, rămâne numai să avem voința (...) de a confisca cu adevărat, de a face uz de ceea ce ne dă deja legea și de a confisca produsele infracțiunii

Acum trebuie să privim cadrul general. Lupta împotriva Justiției dusă cu disperare de PSD, ALDE și PMP, ca să nu mai spun de unii moguli de presă și oameni de afaceri, are la bază averea lor, avere obținută din furt. Lupta lor este motivată de spaima că averea lor va fi supusă confiscării iar banii se vor întoarce la stat, acolo de unde a fost furată. Au ales figurile emblematice din acest ultim an care reprezintă Justiția: Raluca Prună - ministrul Justiției -, Laura Codruța Kovesi - șeful DNA -, Livia Stanciu - fost președinte al ICCJ (despre care presa ... nu mai vorbește !). Atacurile furibunde asupra acestor repere ale Justiției au născut metode absolut inedite. Inclusiv angajarea unei companii străine care să facă spionaj electronic și să acționeze pentru intimidarea familiei Laurei Codruța Kovesi.

Împotriva lui Prună s-a folosit moțiunea simplă a PSD. Au votat ca ghiolbanii însă au primit un răspuns pe măsură. Ministrul Prună merge mai departe. Averile furate de ei, politicienii care au votat pentru demiterea ei, vor fi urmărite de Justiției și valorificate de Agenția nou înființată. Inclusiv apartamentele de sute de mii de euro ale lui Victor Viorel Ponta sau conturile și averile lui Ghiță, oriunde se ascund ele.

În situația în care lumea va vota cu PNL și partidul va putea crea o majoritate pentru a propune ca prim-ministru pe Dacian Cioloș, pentru un mandat întreg de 4 ani, infractorii din România trebuie să se aștepte la vremuri grele.

Ideea care ne-a animat în a progresa în acest an în activarea acestei agenții (...) de recuperare a bunurilor ilicite (...) este că actul de justiție este incomplet atât timp cât nu am recuperat și bunurile ilicite. Pentru ca actul de justiție să fie credibil și complet este importantă nu doar pedeapsa care este acordată, dar și recuperarea bunurilor obținute ilicit, pentru că altfel riscăm să slăbim actul de justiție și să slăbim forța deciziei sistemului judiciar

În plus, prim-ministrul Cioloș este destul de ferm cu privire la viitor. Viitorul ministru al Justiției trebuie să fie un independent. O viziune comună cu a PNL. Să ne amintim că PNL a tot susținut miniștri independenți la Justiție ! Doar PSD susține că la Justiție trebuie să fie miniștri politici pentru ca Justiția să îndeplinească obiectivele politice ale partidului. PSD este specialist în dosarele politice încropite adversarilor politici.

Deocamdată, Cioloș are sprijinul deplin al PNL pentru această viziune. Să vedem ce va mai fi. Ce va dori cetățeanul care votează. Oricum, de stat acasă în ziua votului și de criticat pe facebook pe cei care au ajuns la putere nu mai este de actualitate. Iar cei care practică o astfel de atitudine și se și laudă cu ea au o doză mare de bun simț lipsă.

Onestitate vs experiență politică. Cioloș apreciază onestitatea !

Găsesc la Agerpres afirmațiile lui Dacian Cioloș despre ministrul Raluca Prună făcute la Digi24.

Eu cu doamna ministru Prună am lucrat bine. E o persoană onestă, care e directă, probabil câteodată prea directă

N-are experiență politică, dar are, din punctul meu de vedere, onestitate și își folosește experiența profesională cât de bine poate în ceea ce face

Este bine să îl cunoaștem din ce în ce mai bine pe „temporarul” prim-ministru Dacian Cioloș. Nu de alta dar are mari șanse să devină un prim-ministru cu mandat complet (cel puțin eu așa sper !).

La o primă vedere superficială, Cioloș pune în antiteză două caracteristici ale omului devenit ministru. Experiența politică primește cu această ocazie o notă proastă. Tare proastă din moment ce totalitatea cunoștințelor acumulate de un om care face politică duce, inevitabil, la opoziție față  de onestitate, care înseamnă „cinste, corectitudine” ! Per a contrario, omul politic nu poate fi cinstit, corect ! Terțul exclus. Dar ... nu este așa !

Fiind mai atent la formulare, ajungem la interpretarea că lipsa experienței politice poate fi acoperită de onestitatea de care un demnitar dă dovadă în exercițiul funcției publice. De fapt acesta este mesajul lui Cioloș. El scuză astfel dialogul ferm al ministrului Prună cu ceilalți actori interesați de problemele Justiției. Dacă se poate într-un domeniu, se poate în mai multe domenii de activitate așa că lipsa de experiență politică nu trebuie să sperie atunci când sunt aleși demnitarii. Profesionalismul și onestitatea sunt suficiente pentru ca un ministru să obțină rezultate. Asta nu exclude experiența politică. Iar aici intrăm iar în jocul cuvintelor. Cu un prim-ministru bun cunoscător al politicii, dialogul Guvernului cu Parlamentul, Președintele și societatea civilă poate decurge fără sincope. Iar ideea asta vine ca o mănușă să susțină un guvern politic format din tehnocrați ! Ca să vezi !

Privind cu și mai multă atenție declarația lui Cioloș, vedem că acordă experienței politice rolul principal în activitatea guvernamentală. Este și normal. Experiența politică se traduce aici în capacitatea de a comunica, de a transmite populației care își exprimă o opțiune politică în alegeri acele informații care să justifice alegerea cetățenilor. Politicianul cere votul cetățenilor și este obligat să explice, după ce ajunge la putere, ce face cu puterea primită. Ce realizează și cum se gândește să realizeze ce au cerut cetățenii care i-au dat votul. Care sunt etapele parcurse și cu ce rezultate. Când și cum aceste rezultate se vor contabiliza în bunăstarea cetățeanului care l-a votat. Este inadmisibilă explicația că face ceva în „interes național” dacă cetățeanul nu are beneficiul direct al acelui interes național. În guvernările anterioare am tot avut „realizări” cu care politicienii PSD se laudă. Când ajungem însă la buzunarul cetățeanului, cel care de fapt contează, vedem că lauda PSD este ca apa de ploaie. Scopul nu este să aduni bani mulți ci ca cei pe care îi ai să aibă putere. Cu bani mai puțini să ai acces la mai multe bunuri, bunurile la care ai acces să fie de calitate, serviciile publice să fie de calitate etc.

Pe de altă parte, ministerul Justiției are mai puțină nevoie de experiența politică a demnitarului și mai mult de profesionalismul acestuia. Nu toate ministerele reclamă imperativ o experiență politică. Justiția și finanțele sunt exclusiv ministere tehnice. Ele lucrează cu proiectele politice aprobate în Parlament. De aceea ministrul Prună este bine văzut de o mare parte a celor care urmăresc activitatea ministerului. Fermitatea ei în respectarea legii și a angajamentelor luate în domeniul Justiției devine un model politic ! Ei bine, această fermitate deranjează pe cei care și-au făcut un crez din a subordona Justiția intereselor politice de moment. Acest an ne arată că infestarea Justiției cu microbul politicului socialist a fost un scop strategic al PSD. Când organizațiile profesionale ale magistraților atacă cu disperare pe ministrul Justiției cot la cot cu televiziunile arondate PSD și ALDE ba, chiar cu presa lui Băsescu, cot la cot cu liderii politici certați cu legea începi să ai din ce în ce mai mare încredere în ministrul Raluca Prună care nu vrea să se abată de la linia corectă. Iar asta înseamnă onestitate.

Privind la Cioloș și apreciind declarațiile lui poți vedea cam cum ar fi viitorul guvern politic condus de Cioloș: cu experiență politică și multă, multă onestitate.

Vorba unui prieten: se schimbă lumea !

Raluca Prună vs magistrații care au semnat memorandumul. Transparența magistraților este lipsă !

Raluca Alexandra Prună, ministrul Justiției

Interesant ! Foarte interesant ! Membrii acestui Guvern nu se mai feresc să răspundă direct atacurilor politicianiste lansate prin intermediul „agențiilor” de propagandă ale PSD și aliaților acestuia.

Știm cu toții că magistrații deveniți membri ai unor sindicate mascate sub denumirea de „asociații profesionale” au declanșat un atac furibund la ministrul Justiției după ce PSD și ALDE nu au reușit să obțină de la prim-ministrul Dacian Cioloș demiterea acesteia pentru vini închipuite. Acțiunea de tip „sindicat” a magistraților, evident în afara oricăror norme morale care ar trebui să caracterizeze breasla (obligația de reținere este cea mai călcată în picioare !), în special așa-numita „grevă”, este în afara oricăror norme morale (legal este moral !). Iar ministrul Prună nu se sfiește să pună pe tapet ce magistrații protestatari nu ar fi dorit să se afle. Și aflăm, cu surprindere, că magistrații profită ca orice ghiolban de slăbiciunea legii care îi favorizează, că își trag partea la judecată, că au un moral nu tocmai în regulă. Evident, sunt magistrați și magistrați. Unii i-au scris ministrului pentru a-și prezenta poziția fără însă a ieși apoi în public. Cei care protestează au reprezentanții prezenți mai mereu pe la Antena 3 sau România Tv. Din când în când apar la Realitatea Tv și B1 Tv. I-am văzut și pe la Digi24. Tot ce au prezentat în fața camerelor de luat vederi pică. Se pare că și în corpul magistraților sunt unii cu integritatea la pământ.

Agerpres publică o știre cu citate din spusele ministrului Prună. Le preiau. Lectura lor și apoi o judecată a informațiilor oferite nu doare. Nici măcar pe cei care au încercat să provoace o criză în Ministerul Justiției. Le preiau pentru că le voi copia de pe pagina de Facebook a ministrului Prună.

Câteva cuvinte despre protestele in magistratura. Nu e limba "tehnocrata" cea in care scriu, ci a responsabilitatii, plus a bunului simt (common sense) si a unei expertize in materie pe care nu o impart cu nici un politician vocal de azi.

Memorandumul este in genere o repetiție a unor probleme recurente. De 20 ani incoace: in 2000 eram aproape singura cand ma ocupam de subiect. Ma bucur ca acum avem un numar oarecum decent de magistrati tacuti atunci... Vremuri grele pana in 2004, nu pentru orice...

Salarii nedemne azi? Poate ca da. Dacă ne raportam in mod absolut la state membre de top. Irlanda e exemplul preferat. Discutabile salarii sub aspectul raportării la medici, profesori sau cele mai multe funcții de top din aparatul administrativ central. De aproximativ 1 la 6, alături de Bielorusia si Rusia (apud CEDO). In Irlanda suntem la 1 la 2.

As fi dorit sa se fi vorbit transparent in Memorandum despre venituri salariale:

- care includ pentru toată magistratura si grefieri chirii sine die (600 euro lunar in București, de exemplu).

- Chiar si pentru magistrați pensionari acum trecuți in avocatura - never mind venitul din avocatura.

- Sau despre pensii de 1 miliard de lei vechi pe luna, pe o scăpare a legii.

- Sau despre diurna de 2% pe zi pentru toți cei detașați din alta localitate (inclusiv membrii CSM).

Toate acestea sunt posibile pe temeiul fortarii unor legi neriguros redactate. Care nu sunt impecabile, recunosc. Vezi toate guvernele pana la acesta. As mai fi visat ca memorandumul sa vorbească despre efectele discreționare ale legii penale - imunități si ridicarea lor diferita in cazuri similare, pe limba celor necomplicati. Descumpănitor, pentru cetateni...

Am primit sugestii intre timp. De la topul CSM: sa tai chiriile si sa dau salarii mai mari. Nu am acceptat acest troc, care ar scoate cu mana executivului acesta, grandoarea fiscal inconstienta si nesustenabila a predecesorilor, cu mentalitati nealterate de infuzii occidentale la care ne place sa ne raportam. Cand si daca ne convine . As putea discuta taierea chiriilor numai daca CSM se pronunta prin vot covarsitor, exact ca pe aplicarea oug 20 pe lipsa de oportunitate a mentinerii chiriei sine die. La magistrati si grefieri - in cuantum identic. Privilegii date prin lege, nu a guvernului tehnocrat, ci a celor mai mandri ca sunt romani si care - in acest ritm, ii vor lasa pe romani desculti si fara pensii cat de curand.

Ce e de facut? Sunt invitata de CSM vineri 23 sept la o discutie cu magistrati unde voi explica in detaliu care e viziunea sustenabila a MJ. Nepopulista si realista.In rest inteleg fervoarea candidatilor la CSM, cu atat mai vocali, cu cat sunt lideri de asociații si candidati la CSM. As mai aștepta ca sutele de magistrați care mi-au scris in bilateral sa facă public pasul inainte. Istoria care s-a scris fără voi si pentru voi in 2004 nu se mai poate repeta.

Citind și înțelegând ce se spune, am dreptul să mă gândesc la faptul că PSD și-a format și în corpul magistraților un grup sau mai multe grupuri de presiune. Bine, Raluca Prună este elegantă și pune „memorandumul” pe seama candidaturilor depuse de liderii „organizațiilor profesionale” ale magistraților la CSM. Este motivul imediat. Vor să le arate colegilor cât suferă ei, liderii, pentru soarta nedreaptă a magistraților din România. Dar este evident că nu doar aceste candidaturi sunt la mijloc. Sunt și alte interese ascunse. Iar acestea se văd când deschizi televizorul pe Antena 3 sau România Tv. Imediat apare un chip de magistrat nemulțumit. Sau o intervenție telefonică. Iar „lumea justiției” finanțată de Voiculescu este prezentă cu caracter de permanență.

Acum, că tot am citit ce scrie ministrul Prună, acum după ce îi dau dreptate ministrului, nu pot, realmente nu pot trece cu vederea o situație reclamată de mai toți cei care umblă pe Facebook și sunt văzuți de mine. Prea sunt tergiversate unele procese ! Oare de ce ?!

Etica presupune educație și cunoaștere. Presupune conștiință și tradiție. Etica este morala.

Agerpres preia informații de la Realitatea Tv unde ministrul Justiției, Raluca Prună, a făcut niște afirmații dure însă corecte.

Etica a fost apărată de ministru. Etica în societate. Etica poporului. Etica poporului care s-a prezentat la vot la alegerile locale și a votat oameni care au fost condamnați pentru fapte de corupție, oameni aflați în cercetare penală pentru fapte de corupție, oameni care au fost condamnați însă își execută pedeapsa în afara penitenciarului, legea permițându-le o astfel de executare a pedepsei. Oameni care nu mai au beneficiul integrității. Oameni care au săvârșit fapte penale.

Nu este vorba despre vinovăție aici, este vorba despre fapta penală săvârșită. Vinovăția o vor stabili judecătorii atunci când vor pronunța pedepsele. Vorbim că acei oameni au săvârșit fapte condamnate de legea penală, fapte pentru care societatea cere pedepsirea persoanei care a comis-o.

• Este surprinzător cum cineva aflat în arest preventiv poate fi ales, cum de nu găsește cetatea pe cineva mai bun dintre noi și lumea face o asemenea alegere, sigur că nu putem, în măsura în care legea nu interzice acest lucru, decât să salutăm vox-populi. Dar eu sper ca mâine, în ședința de Guvern, să adoptăm noua Strategie Națională Anticorupție și acolo punem un accent mai mare pe prevenție
• Noi trebuie să discutăm despre chestiuni care nu sunt ilegale, dar sunt imorale sau care sunt împotriva unor coduri deontologice și readuc aminte (...) că un cod deontologic este un cod pe care membrii unei profesii sau membrii unui partid de bună voie îl adoptă, deci nu e ceva impus, iar eu zic că dacă adoptăm un set de reguli în mod voluntar, e de neexplicat de ce nu-l respectăm

Alegem. Dar ce alegem ? Cum poate fi un om care are probleme penale mai bun decât sute sau mii de alți oameni care pot concura pentru același post public ?! Cum ? Cum pot alege partidele politice să dea votul unor oameni care și-au pierdut integritatea ?

INTEGRITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi integru; cinste, probitate; incoruptibilitate. 2. Însușirea de a fi sau de a rămâne intact, întreg

După alegerile locale din iunie putem spune că o parte a populației a ales persoane necinstite, lipsite de probitate și coruptibile. Ce fel de populație a fost la vot ? De ce nu au ieșit la vot ceilalți ? 

Un răspuns posibil ar fi lipsa unei educații complete. Acei oameni au doar o brumă de educație. 

EDUCÁȚIE s. f. 1. Fenomen social fundamental de transmitere a experienței de viață a generațiilor adulte și a culturii către generațiile de copii și tineri, abilitării pentru integrarea lor în societate. 2. Cunoașterea bunelor maniere și comportarea în societate conform acestora.

Răspunsul ne spune că fenomenul social de care au beneficiat cei care au votat oamenii lipsiți de integritate și cei care nu au fost la vot a fost unul incomplet sau viciat. Nu au primit partea cu „responsabilitatea socială” a celor care trăiesc într-o comunitate. S-au comportat ca niște persoane care trăiesc în afara unei societății. Și unii și alții. Inclusiv cei care au votat aventurierii politici care și-au încercat norocul pe baza unei relative notorietăți. Voturile date aiurea, din dorința de a protesta (după unii), nu au fost voturi responsabile.

Pe lângă educația precară, se observă o lipsă a cunoașterii. Și aici, constat cu surprindere că oamenii folosesc termenii fără a ști ce conțin. 

CUNOÁȘTE, cunósc, vb. III. 1. Tranz. A lua cunoștință în chip veridic de obiectele și de fenomenele înconjurătoare; a stabili în chip obiectiv natura, proprietățile unui lucru, relațiile dintre fenomene, a le da o interpretare conformă cu adevărul. 2. Tranz. A avea sau a dobândi cunoștințe pe baza studiului, experienței; a fi luat cunoștință de ceva. 3. Tranz. A ști, a afla cine este cineva, a identifica ceva; a fi făcut (personal) cunoștință cu cineva, a fi luat cunoștință de ceva.

Oamenii ar fi trebuit să cunoască. Ar fi trebuit să cunoască suficient cât să înțeleagă că oamenii condamnați penal sau aflați în curs de urmărire penală sunt oameni lipsiți de integritate. Dacă ar fi cunoscut, cât de puțin limba în care vorbesc, ar fi înțeles cum să se poarte responsabil față de ei și față de societatea în mijlocul căreia trăiesc. La fel trebuie interpretat și comportamentul celor care nu au fost la vot. Motivele pe care le aduc unii dintre ei sunt caraghioase. Sancționând, chipurile, politicienii și partidele politice ei au sancționat societatea în care trăiesc. De aceea au ieșit primari persoane care aproape imediat au ajuns în arestul preventiv, primari care au condamnări la activ și execută pedepse cu suspendarea detenției - ei fiind infractori dovediți prin condamnarea pronunțată -, de aceea au ieșit primari care confundă cerințele bisericilor (creștine, de orice rit) cu necesitățile administrației publice.

O mare parte a rezultatului alegerilor locale este o consecință a lipsei de etică a membrilor formațiunilor politice dar și a lipsei de etică a membrilor unor categorii profesionale care au coduri de etică interne. Este inadmisibil să ai norme interne privind integritatea și să susții politic oameni lipsiți de integritate !

ÉTICĂ s. f. 1. Studiul teoretic al principiilor și concepțiilor de bază din orice domeniu al gândirii și activității practice. 2. Ansamblu de norme în raport cu care un grup uman își reglează comportamentul pentru a deosebi ce este legitim și acceptabil în realizarea scopurilor; morală.

Pentru că lipsa evidentă de morală se manifestă în viața societății, rezultatele alegerilor locale stau mărturie, poate nu strică să se umble la lege și să fie prevăzute, potrivit constituției, condițiile în care cei care doresc să candideze sunt opriți de la acest drept. Condiția integrității trebuie să fie obligatorie. Persoanele aflate în faza de urmărire penală trebui suspendate de la acest drept. Nu vinovăția este aici principala problemă ci săvârșirea faptei. Dacă este acuzat că a săvârșit o faptă penală, să îi fie suspendat dreptul de a fi ales. Trebuie umblat și la reglementările care privesc deținerea unei funcții sau demnități publice de către cei care sunt în astfel de situații. Nu poți accepta ca cei care fac legi să fie, în număr destul de mare, persoane care au fost condamnate penal sau persoane care sunt în oricare fază a procesului penal.

Strategia Națională Anticorupție a Guvernului are susținerea PNL.

Strategia a fost lansată spre dezbatere, în proiect, pe 17 iunie 2016. A primit mesaje, a primit ajutor din partea societății, s-a conturat mai bine iar acum a fost lansată urmând ca la mijlocul lunii august să fie adoptată.

Ministrul Raluca Prună a sintetizat în cuvântul său principalele elemente de interes public din modul de concepere a Strategiei și obiectivele acesteia. Ca o concluzie, avem tot ce ne trebuie pentru ca această Strategie să fie realizată.

Preiau din discursul ministrului ce mi-a atras atenția în mod deosebit. Și sunt destule idei interesante.

• Adoptarea SNA este unul dintre obiectivele asumate de către Premier, de Guvernul României  și de Ministerul Justiției în acest mandat ... Una din prioritățile actualului program de guvernare a fost susținerea fără rezerve a independenței justiției și continuarea luptei împotriva corupției.
• Scopul SNA 2016-2020 este promovarea integrității, prin aplicarea riguroasă a cadrului normativ și instituțional în vederea prevenirii corupției în România.
• Este important de spus că am înțeles în elaborarea acestei strategii că nu trebuie să demolăm ceea ce s-a făcut bine în ultimii ani. Este pentru prima dată în ultimii 20 de ani când putem spune fără rezerve că lupta împotriva corupției are rezultate.
• Este prima strategie care nu demolează ce s-a făcut anterior, ci construiește.
• ... SNA este construită astfel încât toate instituțiile publice să poată atrage fonduri europene deja disponibile. Este important ca instituțiile să coopereze, să inițieze parteneriate sau consorții pentru a atrage cât mai mult din resursele deja alocate pe aceasta tema a integrității. Bugetul necesar pentru măsurile noi preconizate de SNA este de aproximativ 100 milioane euro fără a include aici bugetele minimale pentru măsurile anticorupție deja în vigoare.
• ... noua SNA propune o schimbare de paradigmă. Este  timpul să punem accentul pe educație și prevenție, pentru a preîntâmpina faptele de corupție. Această schimbare de paradigmă implică responsabilități la nivel managerial. Fiecare nou dosar  DNA sau ANI reprezintă un eșec de management. Este important ca la nivel de conducere de instituții să se înțeleagă foarte bine că anticorupția începe cu managementul resurselor publice, cu transparența decizională și cu utilizarea instrumentelor de audit și control intern. Prin noua SNA promovăm modelul de manager de instituție care se implică efectiv în promovarea integrității instituției, care oferă propriul exemplu de integritate și sancționează sau gestionează adecvat încălcările regulilor, de la cele mai mici, de tipul abaterilor administrative, până la cele mai grave, de nivelul infracțiunilor.
• Ne propunem ca prin noua SNA să consolidăm și cel puțin trei dintre măsurile preventive care nu au funcționat atât de bine în precedenta strategie și anume: interdicțiile post angajare, avertizorul de integritate și consilierul de etică.
• ...  valorile de la care s-a pornit în redactarea viitoarei SNA și care sunt aplicabile deopotrivă întregii administrații publice, valori care trebuie să fie aplicate pentru a se ajunge la dezideratul unei bune guvernări, în interesul public: prioritatea interesului public, integritatea, transparența și voința politică.
• Trebuie să ne asigurăm că nimeni nu se îmbogățește prin infracțiuni. Toate sumele rezultate din infracțiuni și imobilele confiscate vor fi reîntoarse în societate în proiecte concrete, măsurabile, verificabile. Ne propunem ca fiecare leu rezultat şi recuperat din infracțiuni să se întoarcă în educație, în sănătate, în proiecte sociale și în măsuri de prevenire a formelor grave de criminalitate. 
• SNA contribuie și la dezvoltarea componentei internaționale, aderarea României la Convenţia OCDE privind combaterea mituirii funcționarilor publici în cadrul tranzacțiilor comerciale internaționale continuând să fie un obiectiv strategic național și o prioritate a agendei naționale anticorupție.
• În concluzie, doresc să evidențiez rolul fundamental pe care îl au transparența și integritatea în exercitarea funcției publice. Aceste două elemente sunt pilonii centrali ai bunei guvernări, guvernare care trebuie să fie pentru și în folosul cetățenilor. Avem o cetate, ne aparține tuturor. Ministerul Justiției dă prin acest SNA societății niște instrumente si cred că avem un larg consens că trebuie să ne apărăm cetatea cu mijloacele pe care le avem la dispoziție.

Este normal să fie puncte de vedere diferite. Absolut normal. Personal, sunt încântat să văd că PNL dă un semnal de susținere a SNA.

Co-Președintele PNL, Alina Gorghiu a ales să aprecieze abordarea Guvernului cu privire la SNA. Ca om politic care țintește și probleme cu influență directă asupra propriilor membri.

Mai mult accent pe prevenirea corupției — iată o abordare înțeleaptă, pe care mă bucur să văd că reprezentanții Guvernului o promovează

Dosarele de la DNA sau ANI sunt și expresia unui eșec al instituțiilor de a preveni actele de corupție, de incompatibilitate sau conflict de interese. Astăzi, o persoană aflată într-o funcție publică, de bună credință, care vrea să afle dacă o acțiune a sa ar încălca legile care privesc integritatea, se va pierde într-un hățiș legislativ de peste 300 de acte normative. Un cod al incompatibilităților, care să unifice întreaga legislație din acest domeniu, e absolut necesar

 Este foarte important faptul că PNL aderă la această Strategie. Fiind partid cu vocația guvernării, din toamnă este posibil să fie partidul care pune în aplicarea prevederile acestei Strategii, este sigur că va participa la acțiunile de elaborare a unui cod al incompatibilităților astfel încât mulțimea de acte normative legate de incompatibilități - peste 300 ! -, să fie concentrate într-o singură lege, organică.

Toate guvernele anterioare s-au dovedit a fi ineficiente. Da, acesta este adevărul. Când vezi lunga listă de foști miniștri, secretari de stat, directori ai direcțiilor din ministere, șefi ai instituțiilor descentralizate și deconcentrate în miile de dosare penale pentru fapte de corupție sau pentru alte infracțiuni legate de îndeplinirea atribuțiilor de serviciu sau fapte comise pe timpul cât îndeplineau atribuții de demnitate publică nu ai cum spune altceva. În guvernările Năstase, Tăriceanu, Boc și Ponta și-au făcut loc tot felul de „băieți deștepți” care pentru a-și realiza visele de îmbogățire au propus și au reușit să schimbe legi. Acum sunt trași la răspundere iar Raluca Prună are perfectă dreptate când afirmă că în aceste zile lupta anticorupție are, cu adevărat, rezultate. A durat ceva timp până la acest rezultat dar, avem satisfacția că mergem către bine.

Trebuie să mai fac o remarcă. Schimbarea de paradigmă pe care o propune SNA 2016-2020, cu accentul pe prevenție și educație are o imensă importanță. Impune abordări noi în toate domeniile activității guvernamentale. Este un mare pas înainte iar eu sper că cei care vor veni la guvernare, de preferat PNL, vor face tot ce este posibil ca societatea românească să scape de „boala vacii nebune” cu care a infestat-o PSD dar și „urmașii lui Băsescu”.

Îmi place campania „Educație juridică în școli 2016”

Am știut de ea. Am auzit la Tv, am citit prin presă. Acum m-am aplecat mai mult asupra evenimentului. Îmi place. Îmi place foarte mult. Din răspunsul elevilor participanți la aceste evenimente reiese clar necesitatea unei astfel de educații. Copiii o spun. O spun cu satisfacție. Aceste „ore non-formale” despre Justiție, despre drept în general, au creat o impresie profundă elevilor. Implicarea magistraților, a avocaților, a mediatorilor în orele „de predare”, prezentarea unor spețe de către procurori, avocați și judecători și discutarea lor cu elevii au creat o stare deosebită acestora. O sinteză a rezultatelor sondajului printre elevi cu privire la această formă de educație are semnificația lui. Majoritatea covârșitoare a elevilor își doresc această disciplină - 84%, dintre cei care au optat pentru această disciplină, 94% au manifestat preferința pentru practicieni ai dreptului și doar 6% pentru profesorii de liceu. Iar asta spune multe. Foarte multe (ca să nu spun ceva despre calitatea unor cadre didactice !).

Astăzi a avut loc o „competiție”la Universitatea „Titu Maiorescu”, organizată de ONG-ul care are această inițiativă împreună cu judecătorul Cristi Danileț (autorul manualului folosit !). Au participat ministrul Educației, Adrian Curaj, Președintele ICCJ, Livia Stanciu, ambasadorul Austriei, Gerhard Reiweger, președintele Universității, Iosif Urs. Ministrul Raluca Prună și Laura Codruța Kovesi au făcut parte din juriu.

Ei bine, reiau declarația ministrului Raluca Prună.

„Cred că educația civică, mai ales cea non-formală, este extrem de importantă, pentru că toate valorile pe care o astfel de educație le promovează, cum ar fi responsabilitatea, fidelitatea, onoarea, civismul, nu sunt niște concepte pe care le putem scrie într-o lege. Acestea sunt valori care se învață întâi acasă, apoi în școală și sunt valori fără de care nu ar fi posibilă o societate (...) în care perseverența și meritul să fie singurele valori care recompensează pe cineva care vrea să fie în slujba cetății în care trăiește”.

Reiau și o parte a declarației Laurei Codruța Kovesi, are însemnătate pentru înțelegerea dreptului.

„Cred că cel mai important lucru în acest proiect, cel puțin din perspectiva mea, este să încercăm să arătăm tinerilor că magistrații nu sunt oameni de care trebuie să ne temem. Există o percepție că te întâlnești cu un procuror sau un judecător doar atunci când încalci legea, ceea ce nu este adevărat. Ne întâlnim cu procurorul, ne întâlnim cu judecătorul și atunci când drepturile noastre sunt încălcate, și atunci când avem drepturi pe care cineva nu vrea să ni le respecte sau atunci când vrem să ne exercităm un drept și cineva ne cere bani sau foloase materiale pentru a ne respecta acest drept”.

Cultura și apoi educația sunt la baza abuzurilor și crimelor domestice.

A avut loc încă o tragedie. Un individ a ucis-o pe femeia care l-a părăsit. În public.

Ministrul justiției, Raluca Prună are un discurs corect când se referă la instituții însă se limitează doar la instituții fără a ataca problema pe fond. Abuzul, excesul abuziv, toate formele de violență asupra copiilor și în special al femeilor are la bază o cultură precară, o educație precară pentru că educație este după chipul și asemănarea culturii care o generează. Agerpres (aici).

Femeia este văzută ca o proprietate a masculului, copiii sunt văzuți la fel. Masculul este încurajat prin toate mijlocele să se exprime ca „proprietar” al soției, prietenei, amantei etc. Cultura noastră, dominată de precepte religioase, face din femeie o ființă de nivel inferior.

Cum ar putea preveni o lege crima ? Prin pedeapsă ? Să fim serioși. Dacă ar fi așa, nu am mai avea crime. Dar avem.

Cum ar putea preveni o lege bătaia femeii și a copiilor ? Prin pedepse ? Nu se confirmă. Femeile sunt bătute, iar masculii forțoși sunt iertați pentru că așa este cultura noastră. Femeia își va retrage plângerea iar bărbatul își va clama victoria. Legea este făcută astfel încât violența asupra femeii să aibă o portiță de scăpare: împăcarea părților. Iar asta este legată, fără doar și poate, de dependența femeii față de bărbat, cel care „tradițional” îi asigură femeii cele necesare existenței. Ca să nu moară de foame, femeia „se va împăca” știind că are copii de crescut, știind că bărbatul violent și stăpân o va bate imediat ce ajung acasă.

Sigur, nu neg, sunt și excepții. Sunt femeii care nu au căsnicii distrugătoare, sunt femei care au renunțat la relațiile cu bărbații pentru a fi independente, sunt femei care au capacitatea să se apere etc. Excepțiile însă aduc în față alte probleme sociale.

Nu mai avem familii ci parteneriate civile, între bărbați și femei, nu mai avem grija procreării pentru că avem alegerea formei de satisfacere a necesităților sau chiar a obsesiilor sexuale, nu ne mai preocupă „moștenirea” pe care să o lăsăm urmașilor, decât în cazuri izolate și acelea cu viitor incert. Cât privește proprietatea, nu avem cultura proprietății în esența ei, proprietatea asupra vieții și sănătății, proprietatea asupra competențelor și abilităților profesionale, proprietatea asupra bunurilor personale o vedem și o interpretăm doar sub aspectul proprietății asupra terenurilor, pădurilor, caselor. Nici nu mai vorbesc despre proprietatea asupra tradițiilor familiei, a limbii, a obiceiurilor tradiționale.

Avem legi comune societăților civilizate însă ne comportăm ca niște barbari. Legile facilitează barbarismul comportamental. Legile cu reglementări laxe împiedică forțele de ordine publică să acționeze direct, preventiv. O femeie reclamă și un polițist îl reține pe făptașul reclamat. În fața instanței, femeia spune că s-a împăcat iar polițistul este bun de trimis la închisoare pentru comportament abuziv - reținerea bărbatului sau atenționarea acestuia !

Raluca Prună are dreptate însă fondul problemei este în cultură și educație. Degeaba spui tu autoritate publică despre egalitatea între femei și bărbați din moment ce preotul îi cere femeii să își urmeze și să își respecte bărbatul, degeaba te zbați să încurajezi natalitatea dacă angajatorul are „dreptul” să se ferească de angajata însărcinată sau în concediul de maternitate ba, chiar mai mult, să evite angajarea femeii care are copii mici.

Legile trebuiesc modificate în așa măsură încât să forțeze schimbarea mentalității, să forțeze eliminarea din cultura populației a inferiorității femeii față de bărbat.

Femeia nu este proprietatea bărbatului cu care are o relație, copiii nu sunt proprietatea bărbatului care i-a conceput. Până nu vom elimina din cultură și educație astfel de anomalii vom tot asista la crime și abuzuri.

Crezul politic la ALDE: să ne facem că facem !

ALDE sub conducerea lui Tăriceanu, a adunat 53 de semnături pentru o moțiune simplă împotriva ministrului justiției, Raluca Prună. Până aici, nimic deosebit. O moțiune simplă este utilă, în cele mai multe cazuri, arată că există una sau mai multe disfuncții în funcționarea guvernului sau a unui minister sau există o stare de lucruri la care guvernul nu a reacționat deși trebuia să acționeze. Mai pe șleau, moțiunea simplă trage de urechi prim-ministrul sau un ministru pentru lipsa de activitate sau pentru o activitate care nu este corectă.

Partidul „copy-paste”, partidul marionetă ALDE, cu Tăriceanu în frunte, are însă alte „valori”. Destul de ciudate, dacă citești cu atenție ce le trece prin cap.

Ministrul Raluca Prună a comentat, pe pagina ei de pe facebook pe marginea adoptării OUG care permitea continuarea urmăririi penale prin folosirea mijloacelor tehnice ale SRI de interceptare a comunicărilor între persoanele aflate în atenția organelor de urmărire penală:

„OUG adoptată vineri nu restrânge drepturi şi libertăţi, ci tocmai le face efective. Cu o urmărire penală şi o combatere a infracţionalităţii slabe, discuţia despre drepturi e un lux teoretic”.

Am mai spus și la momentul „0” că Raluca Prună are dreptate.  Revin și acum. Are perfectă dreptate.

Tăriceanu care are dificultăți în a pricepe ceva, orbit de vanitate, a ieșit intempestiv în presă cu o declarație iar acum vedem cum încearcă să își apere propria prostie. Cu sprijinul altor politicieni cu mintea la fel de tulbure.

Tăriceanu a luat ultima propoziție din frază „discuția despre drepturi este un lux”, și a început să speculeze că aceasta ar fi de fapt ideea din postare. Prostul până nu'i fudul, parcă nu este prost destul. Din nefericire pentru noi, a mai adunat în juru'i și pe alții.

Propoziția nu poate fi scoasă din context. Trebuie citită toată fraza și înțeleasă în esența ei. Iar esența, la care Tăriceanu și gașca de troglodiți nu are cum ajunge pentru că au mintea plecată cu sorcova, este în Constituție. Bine, este greu pentru niște parlamentari de asemenea factură să cunoască Constituția, chiar și așa, superficial. Ei nu au timp, pentru că au mintea ocupată cu alte-alea.

Să mergem la Constituție. Fraza se referă la „urmărirea penală” ca mijloc și la „combaterea infracționalității” ca scop. Cine trebuie să facă „urmărirea penală” ? Procurorii care fac parte din Ministerul Public, procurori care sunt constituiți în parchete. Parchete care funcționează pe lângă instanțele de judecată. Procurorii sunt obligați să „conducă și să supravegheze activitatea de cercetare penală a poliției judiciare, în condițiile legii”. Spune art. 131 din Constituție, în alineatele (1), (2) și (3).

Se cuvine, pentru o mai completă înțelegere, să accentuez prevederile alin. (1): „În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor”. Dacă inteligențele din jurul lui Tăriceanu ar fi citit Constituția ar fi văzut că propozițiile ministrului justiției Raluca Prună sunt în concordanță cu aceasta. Nu ar fi greu de înțeles, cred eu, din moment ce o parte dintre semnatarii moțiunii simple sunt plini de diplome academice (ceea ce presupune ceva !).

Inteligențele ar fi trebuit să vadă și faptul că „urmărirea penală” este procedura prin care statul, prin procurori, identifică faptele penale și autorii acestora în vederea pedepsirii lor apărând, astfel, drepturile și libertățile cetățenilor români împotriva acelor care le-au încălcat, pedeapsa dată de instanța de judecată fiind pedeapsa dată de societate celor care încalcă drepturi și libertăți civile. Inteligențele de la ALDE sau PSD care au semnat ar fi trebuit să știe că toate actele incriminate de legea penală ca infracțiuni sunt acte de încălcare a drepturilor și libertăților civile ale celorlalți ! Dacă ai o urmărire penală slabă, nu poți apăra drepturile și libertățile civile ale cetățenilor români dar și ale altora, este la mintea cocoșului ! Este normal să judeci că în momentul în care nu poți apăra drepturile și libertățile civile, discuția despre drepturi este un lux ! În caz contrar, faci discuții ca să discuți ! Mai ales când tu, cel care provoci o astfel de discuție ești parlamentar, ești cel mandatat de unii cetățeni să participi la construcția legilor și să urmărești ca drepturile și libertățile civile să fie apărate !

Nu este cazul lui Tăriceanu și a acoliților lui.  El este împotriva întăririi urmăririi penale și combaterii infracționalității prin activitatea procurorilor. Este împotriva OUG care permite, până la adoptarea unei legi în Parlament, continuarea netulburată a urmăririlor penale deja începute. De fapt, acesta este scopul acestei moțiuni.

Are dreptate Alina Gorghiu când spune că Tăriceanu cheamă la „apărarea cetății când aceasta nu este atacată”. Eu spun că Tăriceanu face chiar altceva. Încearcă să dărâme zidurile cetății. La câtă minte i-a rămas ...

Telenovela interceptărilor are un sfârșit constituțional. În plus, s-a mai „reparat” câte ceva.

Agerpres (aici).

Guvernul a adoptat OUG care pune capăt „crizei” interceptărilor. Urmează discuții cu actorii publici interesați de materie pentru a se ajunge la o lege de aprobare cât mai cuprinzătoare.

Din punctul meu de vedere, soluția este bună. Ține cont și de art. 55 din NCpp. Era normal să se revină la normalitate după atâția ani de capitalism.

Sunt conștient că nu voi fi pe placul unora, așa că nici nu aștept să fiu apreciat.

În esență, completările și modificările duc la următoarele rezultate:

1. În temeiul art. 55 din Cpp, alin (5) și (6) și pentru a-i da „o viață” corectă, a fost modificată Legea nr. 14/1992 care prevedea că „organele SRI nu pot efectua acte de cercetare penală, nu pot lua măsura reținerii sau arestării preventive și nici dispune de spații proprii de arest”. Legea este din 1992 și este în contradicție cu Cpp care prevede că există „organe de cercetare penală speciale”, formate din ofițeri anume desemnați - ca atare, doar din instituțiile militare -, pentru cercetarea faptelor săvârșite de colegii lor în legătură cu serviciul, sub controlul procurorului militar. Existența ofițerilor cu cercetarea penală specială în cadrul SRI favorizează îndeplinirea condiției de asigurare a legalității lucrului cu aparatura de interceptare și accesul la mijloacele de probă relevate de către persoane competente - ridicarea probelor se face de către procuror sau polițistul judiciarist în prezența ofițerului cu cercetarea penală specială din SRI, anume desemnat pentru o astfel de activitate. Asta până când procurorii vor avea propriile sisteme de supraveghere tehnică.

2. Președintele ICCJ sau judecătorul anume desemnat vor face o verificare a modului în care se pun în aplicare măsurile de supraveghere tehnică. Interesant ! Nu va merge la fiecare caz în parte, de asta se ocupă judecătorul de caz, va face constatări periodice asupra modului în care se dispune și se execută supravegherile tehnice. Este un atribut nou și corect. Supravegherea tehnică este aprobată de judecătorii de drepturi și libertăți ! Președintele ICCJ poate ajunge la concluzia că supravegherea tehnică cerută de procurori este abuzivă, fie în sensul drepturilor și libertăților persoanelor aflate în diferitele cauze penale, fie în sensul procedurilor de lucru ale procurorilor - se apelează prea mult la supravegherea tehnică deși nu este nevoie întotdeauna.

3. Ofițerii de poliție judiciară vor fi detașați și la DIICOT dar și la Ministerul Public, astfel că fiecare structură centrală și locală de parchet va avea proprii ofițeri de poliție judiciară. Din moment ce MAI va detașa mai mulți ofițeri de poliție judiciară care vor lucra direct cu procurorii va trebui să își mărească schema de personal pentru a umple golurile cu alți ofițeri de poliție.

Se schimbă, pas cu pas, întregul sistem de apărare a legii. La bază sunt organele de constatare - sunt multe, de la polițiști la militari, de la inspectori anume desemnați ai autorităților locale sau centrale la comandanții de nave etc. -, apoi urmează poliția judiciară și organele de cercetare penală specială - și aici sunt multe instituții care au așa ceva, funcție de natura fiecăruia -, apoi urmează procurorii ajutați de poliția judiciară detașată pentru lucrările lor și în vârf sunt judecătorii de drepturi și libertăți. Este bine !

4. Se modifică și se completează art. 142 pentru a face posibilă toată construcția necesară executării măsurile de supraveghere tehnică potrivit Deciziei CCR.

Vorba aia, un șut în cur obligă la pasul înainte.

Uite că dracul nu este așa de negru. Ba chiar este albit bine.

Actualizare:

Profit de motivarea de pe site-ul Guvernului pentru a face o clarificare. Organele de cercetare penală specială din SRI vor avea competența necesară pentru a pune în executare mandatele de supraveghere tehnică pentru infracțiunile de terorism și siguranță națională.

Unora le place să exagereze și să vadă altceva acolo unde nu este cazul.

„Organele de cercetare penală speciale, conform unei alte modificări, vor avea posibilitatea în cauzele privind infracțiuni de terrorism și infracțiuni contra securității naționale să efectueze punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică”.

De la teamă la spaimă. Unii pentru „alb”, ceilalți pentru „negru”.

Ministerul Justiției, Raluca Prună, a acordat mai multe interviuri. A fost amabilă, chiar foarte amabilă să răspundă unor întrebări care au avut de a face cu Justiția, cu viziunea ministrului asupra Justiției, de la puțin la deloc.

Din tot interviul, presa română și cititorii de doi bani bucata au luat doar o idee, calificată de ei ca fiind „senzațională” și au rostogolit-o cu frenezie. Noul ministru este posibil să nu o mai reinvestească pe Laura Kovesi în funcția de „șef” al DNA. De aici, o adevărată „tragedie”.

Pentru unii, teama că Laura Kovesi nu va mai conduce DNA și astfel lupta împotriva corupției va slăbi iar corupția și corupții vor reveni în forță. Pentru alții, spaima că ministrul o va reinvesti pe Laura Kovesi și astfel va fi continuată lupta împotriva corupților și a corupției cu mai multă intensitate, mai ales că Iohannis a cerut ca lupta să se intensifice.

Porcăria a plecat de la „Adevărul”. De aici s-a rostogolit marea „veste”. Autorii răstălmăcirii sunt jurnaliștii „plecați” să caute scandalul cu orice preț. Un alt interviu la „România liberă” vine să clarifice confuzia, confuzie inexistentă în primul interviu, însă creată și rostogolită cu maximă plăcere de jurnaliștii români. Am citit primele interviuri, am citit comentarii, am ajuns la interviul luat de Dan Tapalagă pentru „HotNews” și preluat de site-ul de specialitate juridică „Juridice” (aici).

Treaba este clară. Ministrul Raluca Prună nu are de gând să stabilească de acum pe cine va numi sau reconfirma în funcție. Este o treabă de viitor. În interviu nu arată nici pe cine va susține la CSM, în ianuarie. Cât privește pe Kovesi, Raluca Prună afirmă, fără reținere, că poate fi reconfirmată, dacă la momentul analizei se va ajunge la această soluție. Mai este o problemă. Pe care „onorabilii” jurnaliști nu o văd. Au „cataractă”. Ce vrea Kovesi ! Dacă Kovesi va avea o propunere sau posibilitate să lucreze în altă parte, cu o mai bună remunerație, este normal să meargă mai departe. Din câte văd eu este apreciată la nivelul UE. Are două mandate de procuror general al MP, încheie strălucit un mandat de procuror general al DNA, a făcut dovada competenței profesionale depline așa că există posibilitatea să fie chemată să contribuie la nivelul UE la Comisia pentru Justiție și afaceri interne (JAI). De ce nu ? Poate chiar să fie o propunere a României pentru președinția acestei comisii.

Mie mi-a plăcut opoziția Ralucăi Prună față de reglementările care statuează posibilitatea avocaților cu 18 ani vechime în avocatură să treacă în magistratură, fără a mai parcurge pașii de formare și perfecționare a magistraților. Foarte bună poziție. Ca o paranteză, o abordare la fel de greșită este în zona militară și a funcționarilor publici cu statut special (polițiști, indiferent de specialitate).

Un subiect la modă este cel privind „operele științifice” comise de deținuți. Din exprimarea Ralucăi Prună, înțeleg că nu este de acord cu așa ceva. Are și o explicație logică. Cei care sunt chemați să „recunoască” calitatea de „lucrare științifică” a cărții scrise în penitenciar sunt fie necalificați pentru așa ceva iar cei care ar putea fi chemați din exterior sunt la rândul lor „dubioși”. A dat ca exemplu modul în care se obțin diplomele „doctorale”. A da unei comisii la nivel universitar obligația să analizeze aceste așa-zise „lucrări științifice” ar însemna să încarci inutil activitatea universităților. Universitarii ar putea trata cu refuz o asemenea idee. Ar avea dreptate.

Întregul interviu este interesant.

Încearcă să dea o garanție. În titlul articolului de pe „Juridice”, este esența: „nu am venit ca ministru pentru ca să mă iubească societatea, am venit ca fiu responsabil”. Este o invitație și pentru cei care poartă vorbe să se abțină de la interpretări tembele. Apreciază oamenii pentru ce sunt ei nu pentru relațiile pe care le au în mediul politic așa cum vorbește presa, face o acțiune pentru a realiza ceva - lupta anticorupție să se ducă în prevenție, nu în instanță -, are obiective precise pe termen scurt și nu are de gând să folosească instrumentul OUG pentru a „sări pârleazul”. La dorința insistentă a lui Tapalagă de a emite o ordonanță de urgență pentru a modifica o lege organică, Raluca Prună a spus clar că ea nu face așa ceva. Poate propune o OUG însă nu are garanția că va trece de Guvern și apoi de Parlament. De aceea are de gând să ducă în consultare publică toate propunerile legislative pe care le are dar și cele care îi sunt puse în față de diferitele instituții ale statului. Aici a dat exemplul propunerilor de la CSM pe care deja le-a verificat asupra acordului primit de la organizațiile profesionale ale magistraților. Nu prea există așa că propunerile CSM se vor duce către instituțiile publice ale magistraților și organizațiile profesionale pentru puncte de vedere. Eu cred că cineva din CSM, cu mai multe perechi de „...” a vrut să impună ceva și se pare că tocmai s-a împiedicat de „prag”.

Unii dintre cei care au urmat metoda personalizării instituțiilor publice se tem că plecarea lui Kovesi ar slăbi lupta împotriva corupției și ei nu ar mai avea satisfacția să îi vadă după gratii pe cei pe care îi acuză de corupție (pe unii pe merit, pe alții doar din închipuire). Alții au o adevărată spaimă că va fi menținută, reconfirmată în funcție Laura Kovesi. Și aceștia au personalizat DNA. Din nefericire, cele două tabere sunt formate din oameni care nu doar vorbesc, dar și scriu. Ca infractorii ajunși în penitenciar după condamnare și care și-au descoperit, deodată, calitatea de oameni de știință.

Cu sau fără Kovesi la DNA, lupta anticorupție trebuie dusă acolo unde corupția se naște. În instituțiile publice, în special în administrația publică.