Două catastrofe comuniste

Guvernarea PSD-ALDE produce teroare. Fiecare măsură a guvernului la care ar trebui să adăugăm fiecare măsură adoptată de primarii PSD în principalele orașe ale țării, în special în București, este orientată către jaf. Trebuie să înțelegem că sub dominația infractorului Liviu Dragnea, cu largul sprijin al inculpatului CAP Tăriceanu de la ALDE, această guvernarea ne duce către dezastru. Totul este făcut pentru ca România să revină la economia socialistă, economia controlată de politicienii „partidului unic”. Chinurile de acum provocate de guvernarea PSD-ALDE vor fi urmate de eforturile pentru a reveni la o economie de piață funcțională în viitor, sub conducerea altor forțe politice, democratice și responsabile de soarta cetățenilor. Sunt ani pierduți de către tinerii care astăzi ar trebui să fie siguri că au un viitor. Ei bine, nu au viitorul pe care îl merită. Nu îl au pentru că au crescut în harababura educațională promovată tot de PSD, nu îl au pentru că dominația speculanților cu carnet politic PSD  sau ALDE nu ia în calcul viitorul tinerilor ci al speculanților.

Cei care au votat cu PSD se revoltă. Au fost mințiți. Sindicatele au intrat în prima linie. Sintetic, președintele Ludovic Orban (PNL), arată calea.

„Prim-ministrul Mihai Tudose şi ministrul Finanţelor Publice trebuie să plece imediat din funcţii pentru că au minţit că au avizul partenerilor sociale pentru schimbările fiscale anunţate. Românii cinstiţi şi oamenii de afaceri oneşti din această ţară nu mai pot suporta aberaţiile fiscale care sunt anunţate zi de zi de tripleta odioasă Dragnea – Tudose – Mişa

Guvernarea haotică PSD-istă a aruncat ţara într-o harababură fiscală care a reuşit să nemulţumească pe toată lumea, salariaţi, angajatori, sindicate, organizaţii patronale şi, în general, orice om de bun-simţ care nu înţelege cui foloseşte toată această tevatură. Cât de nepriceput sau prost să fii ca să distrugi toate avantajele unei creşteri economice şi să arunci în aer toate echilibrele bugetare ale ţării pentru ca, în final, să reuşeşti o contraperformanţă rară, să scazi nivelul de trai al românilor prin scumpiri şi taxe mai mari într-o perioadă de creştere economică?!

Dacă vreţi să nu dispară mii de firme în această ţară, dacă vreţi să nu distrugeţi sute de mii de locuri de muncă, dacă nu vreţi să scadă veniturile a mii de angajaţi din economia privată, dacă mai vrem investiţii şi dezvoltare economică în România: amânaţi pentru totdeauna, până la calendele greceşti, transferul contribuţiilor sociale de la angajator la angajat; reduceţi taxarea muncii prin reducerea contribuţiilor sociale de la 39,25% la 35%; introduceţi posibilitatea de opţiune pentru impozitul de 1% pentru cifra de afaceri până într-un milion de euro; reduceţi impozitul pe venit de la 16% la 10%; renunţaţi la plata defalcată TVA; adoptaţi un mecanism predictibil, rezonabil şi sustenabil de majorare a salariului minim; aplicaţi responsabil Legea salarizării unitare din sistemul public.

Partidul Naţional Liberal este alături de angajaţii şi oamenii de afaceri din această ţară care sunt afectaţi şi agresaţi de schimbările fiscale anunţate de guvernarea Dragnea – Tudose.  Eu şi colegii mei din PNL vom ataca cu toată puterea orice atentat al acestei guvernări la interesele mediului de afaceri şi a cetăţenilor contribuabili oneşti, de la opoziţie parlamentară, sesizări la Curtea Constituţională şi Avocatul Poporului până la petiţii şi proteste în stradă. Domnilor de la PSD si ALDE,  chiar nu s-au întâlnit hoţii cu proştii în această ţară, opriţi experimentele fiscale pe banii noştri!”

Calea este democratică. Este respectat votul cetățenilor care fie au votat cu PSD și ALDE în 2016 fie au considerat că absența lor de la vot nu va împiedica PSD să ia puterea. Are și democrația limitele  ei. Iar guvernarea PSD-ALDE tocmai le depășește și intră în zona terorismului guvernamental. La fel cum au făcut strămoșii lor politici, comuniștii.

Democrație internă ... să fie, dar ... cum vreau eu !

Citesc un articol la „ziare.com”. PNL sta pe un butoi cu pulbere care risca sa-l transforme in "cel mai mare partid mic". Acuzatii de manevre si cooperative

Jurnalistul care face o sinteză a frământărilor din filialele PNL unde au loc alegerile încheie cu avertismentul Președintelui Klaus Iohannis transmis delegaților PNL la Congresul PPE de la Malta: „daca nu veti face alegeri corecte, veti deveni in curand cel mai mare partid mic”.

Este evident că acolo unde sunt interese vor apare și disensiuni între grupuri. Este normal. Dar, de la simple suspiciuni la acțiuni directe de eliminare a adversarilor este cale lungă. Iar în unele organizații s-a practicat eliminarea adversarilor de către conducerile interimare.

Birourile politice locale alese pe sprânceană doar dintre susținătorii președinților  interimari au votat, normal, moduri de organizare care favorizează un vot pentru cei aflați la conducere. Unde a fost nevoie, membrii PNL s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie iar când a avut loc Comitetul de Coordonare au participat doar cei care, în realitate, sunt membri ai PNL, au ceva intim cu PNL. În alte părți au participat sau vor participa cei care nu au avut și nici nu au treabă cu PNL, au însă niște „angajamente financiare” de onorat (se vorbește despre 100 lei votul !). Trupe de mercenari.

Problema nu este doar locală. Este  o problemă care afectează PNL la nivel național. Nu mai suntem în anii de dinaintea celui de al doilea război mondial, când acest gen de mișcări se pierdeau în anonimat, suntem la aproape 100 de ani după iar informația circulă mai repede decât punerea în execuție a unei decizii. Află toată țara iar  PNL se face de rahat. Se pierde încrederea în partid chiar și acolo unde liberalii se dovedesc de bună credință. Însuși statutul social al PNL este o condiție care favorizează pierderea încrederii în comunitățile locale. PNL este singurul partid care promovează dezvoltarea individului pentru succesul comunității iar astfel de evenimente produc dezgust. PNL nu este PSD. Electoratul PNL este sensibil la astfel de comportamente. La PSD nu este o problemă.

La Teleorman: schimbarea unor presedinti de organizatii care nu il sustineau pe actualul presedinte, refuzul unor candidaturi dupa bunul plac al conducerii, intrari nelegale in baza de date, unde ar aparea persoane care nu au fost niciodata membri de partid. Se ajunge in situatia ilara ca orasele care aduc mii de voturi sa aiba mai putini delegati decat o comuna care a obtinut cateva sute de voturi.

La Constanța: dintr-o organizație cu 250 de membri s-au trezit cu o organizație cu 700 de membri fără ca intrarea „unor membri” în partid să respecte procedura statutară. Nici nu aveau cum din moment ce au fost introduși în baza de date de pe o „listă”. Comisia de arbitraj a partidului lucrează la relanti, să nu deranjeze cumva interesele „majore” ale „destinului stabilit de cine trebuie”. Nu a dat o soluție statutară într-un termen rezonabil situației de la Constanța așa că a avut loc Comitetul de Coordonare potrivit voinței „mușchiului” „celui desemnat”. Vorba aia, pauzele lungi și dese cheia marilor succese !

La Arad: șmecheria este tot la nivelul desemnării candidaților la Comitetul de Coordonare. În loc ca desemnarea să se facă pe UAT-uri, s-a făcut pe colegii senatoriale ! A se reține ! Pe colegiile senatoriale după legea veche, cea care nu a mai fost în vigoare la alegerile din decembrie 2016 ! Județul Arad este un singur colegiu, după legea care a stat la baza alegerilor parlamentare de anul trecut. Primarul Falcă însă are alte dorințe. Așa că ce contează o încălcare a Statutului PNL ! Dacă el are o altă organizare a partidului, după cum vrea mușchiul lui ?! Așa că primarul Falcă va aduce la Comitetul de Coordonare pe cine vrea el astfel încât să nu îi fie pusă în pericol candidatura. Iar situația este cunoscută la nivel central și ... acceptată pe motiv de „independență decizională, autonomie și descentralizare” a organizațiilor locale. Alo bre ! Unde este lege (statut), nu mai este tocmeală ! Când conducerea partidului acceptă încălcarea statutului, ajungem la balamuc.

La Giurgiu: S-au admis candidaturi ale unor persoane certate cu legea, se admit „noi membri” care, încălcând o prevedere internă, vor putea vota (Centrul spune că au dat recomandări care pot fi încălcate ?), tensiunile au ajuns la scandaluri publice și „contacte fizice”. Cum naiba să mai existe respect față de un partid care are astfel de „conducători” ?

Nu este prima oară când este pomenită „cooperativa” din PNL formată din Bușoi-Atanasiu-Petrache. Presa tot scrie și scrie. La Constanța, se spune că cei care au „decis” să se facă „altfel” au fost asistați de Bușoi și Raluca Țurcan. Mereu auzi de „cooperativă”. Dacă se continuă așa, Congresul PNL este în mare pericol de a nu mai fi credibil. Va fi degeaba. Și se va confirma atenționarea Președintelui Klaus Iohannis:

„Daca nu veti face alegeri corecte, veti deveni in curand cel mai mare partid mic” !

Cultura și apoi educația sunt la baza abuzurilor și crimelor domestice.

A avut loc încă o tragedie. Un individ a ucis-o pe femeia care l-a părăsit. În public.

Ministrul justiției, Raluca Prună are un discurs corect când se referă la instituții însă se limitează doar la instituții fără a ataca problema pe fond. Abuzul, excesul abuziv, toate formele de violență asupra copiilor și în special al femeilor are la bază o cultură precară, o educație precară pentru că educație este după chipul și asemănarea culturii care o generează. Agerpres (aici).

Femeia este văzută ca o proprietate a masculului, copiii sunt văzuți la fel. Masculul este încurajat prin toate mijlocele să se exprime ca „proprietar” al soției, prietenei, amantei etc. Cultura noastră, dominată de precepte religioase, face din femeie o ființă de nivel inferior.

Cum ar putea preveni o lege crima ? Prin pedeapsă ? Să fim serioși. Dacă ar fi așa, nu am mai avea crime. Dar avem.

Cum ar putea preveni o lege bătaia femeii și a copiilor ? Prin pedepse ? Nu se confirmă. Femeile sunt bătute, iar masculii forțoși sunt iertați pentru că așa este cultura noastră. Femeia își va retrage plângerea iar bărbatul își va clama victoria. Legea este făcută astfel încât violența asupra femeii să aibă o portiță de scăpare: împăcarea părților. Iar asta este legată, fără doar și poate, de dependența femeii față de bărbat, cel care „tradițional” îi asigură femeii cele necesare existenței. Ca să nu moară de foame, femeia „se va împăca” știind că are copii de crescut, știind că bărbatul violent și stăpân o va bate imediat ce ajung acasă.

Sigur, nu neg, sunt și excepții. Sunt femeii care nu au căsnicii distrugătoare, sunt femei care au renunțat la relațiile cu bărbații pentru a fi independente, sunt femei care au capacitatea să se apere etc. Excepțiile însă aduc în față alte probleme sociale.

Nu mai avem familii ci parteneriate civile, între bărbați și femei, nu mai avem grija procreării pentru că avem alegerea formei de satisfacere a necesităților sau chiar a obsesiilor sexuale, nu ne mai preocupă „moștenirea” pe care să o lăsăm urmașilor, decât în cazuri izolate și acelea cu viitor incert. Cât privește proprietatea, nu avem cultura proprietății în esența ei, proprietatea asupra vieții și sănătății, proprietatea asupra competențelor și abilităților profesionale, proprietatea asupra bunurilor personale o vedem și o interpretăm doar sub aspectul proprietății asupra terenurilor, pădurilor, caselor. Nici nu mai vorbesc despre proprietatea asupra tradițiilor familiei, a limbii, a obiceiurilor tradiționale.

Avem legi comune societăților civilizate însă ne comportăm ca niște barbari. Legile facilitează barbarismul comportamental. Legile cu reglementări laxe împiedică forțele de ordine publică să acționeze direct, preventiv. O femeie reclamă și un polițist îl reține pe făptașul reclamat. În fața instanței, femeia spune că s-a împăcat iar polițistul este bun de trimis la închisoare pentru comportament abuziv - reținerea bărbatului sau atenționarea acestuia !

Raluca Prună are dreptate însă fondul problemei este în cultură și educație. Degeaba spui tu autoritate publică despre egalitatea între femei și bărbați din moment ce preotul îi cere femeii să își urmeze și să își respecte bărbatul, degeaba te zbați să încurajezi natalitatea dacă angajatorul are „dreptul” să se ferească de angajata însărcinată sau în concediul de maternitate ba, chiar mai mult, să evite angajarea femeii care are copii mici.

Legile trebuiesc modificate în așa măsură încât să forțeze schimbarea mentalității, să forțeze eliminarea din cultura populației a inferiorității femeii față de bărbat.

Femeia nu este proprietatea bărbatului cu care are o relație, copiii nu sunt proprietatea bărbatului care i-a conceput. Până nu vom elimina din cultură și educație astfel de anomalii vom tot asista la crime și abuzuri.

Cum să te ștergi la cur cu propria reputație. Andronescu și Athanasiu.

Informație de presă: Alexandru Athanasiu și Ecaterina Andronescu au noi dosare penale. Au fost redeschise două dosare penale închise în anii anteriori, în a doua parte de deceniului 2000-2010 (aici și aici).

Athanasiu este revoltat. Explică, tehnic:

„„Sunt extrem de revoltat pentru ca nu am crezut, ca profesor de drept si om onest, ca se poate deschide un dosar pe doua fapte penale, una dezincriminata si a doua care nu era in vigoare (...) Eu nu sunt oricine si nu sunt bataia de joc a anchetatorilor DNA", a spus el.

Acesta a argumentat ca au fost efectuate cercetari in ceea ce priveste achizitia de licente Microsoft in 2006 si 2007 in doua dosare cu acelasi obiect, acte de coruptie ale demnitarilor, dar acest articol ar fi fost abrogat prin legea de punere in vigoare a noului Cod Penal, si a doua infractiune, "art 14 indice 2 din legea 78, care a intrat in vigoare in 2 decembrie 2004, cu mult timp dupa prezumtiva fapta de abuz constand in semnarea unui contract de achizitii cu un an inainte, pe 17 decembrie 2003".

El a amenintat cu reclamatia la CEDO deoarece numele sau a fost „batjocorit””.

Ca om de drept, nici eu nu pot sări peste afirmațiile lui Athanasiu. O faptă a fost dezincriminată prin legea de punere în vigoare a noul Cod penal, ceea ce înseamnă că până la intrarea lui vigoare infracțiunea a existat iar autorul ei - Alexandru Athanasiu -, a scăpat de pedeapsă prin cine știe ce tertipuri. A doua infracțiune pe care o reclamă ca nefiind normată la data producerii ei are și ea o particularitate. A fost adoptată tocmai pentru practica unui ministru ca el era dăunătoare societății, atât de dăunătoare încât legiuitorul (inclusiv el la acele timpuri !) a hotărât să sancționeze abuzul în funcție printr-o lege ulterioară. Problema lui, din punct de vedere juridic, pe care Athanasiu nu o explică marelui public, este că tipul de infracțiune a fost continuă, nu s-a oprit la momentul începerii. Astfel că procurorul a constatat că după apariția legii, ministrul Athanasiu nu a făcut nimic pentru a opri efectele dăunătoare societății și, probabil, a încheiat alte acte juridice cu încălcarea legii.

Este evident că faptele infracționale au existat și decizia ICCJ de a admite redeschiderea dosarelor închise - unul prin dezincriminare și celălalt prin lipsa normei -, are un temei. Nu îi cred și pe judecători tâmpiți, cum încearcă să îi califice Athanasiu pe procurorii care procurorii care au cerut redeschiderea dosarului.

Cu Athanasiu am o experiență personală. A fost profesorul meu de dreptul muncii la studiile post-universitare de la Facultatea de drept a Universității București. Era prin 1999. El este autorul legii conflictelor de muncă și a făcut copy-paste după legea franceză care a introdus „o minunăție” juridică: greva de solidaritate. Athanasiu ne-a cerut să facem un referat pe materia litigiilor de muncă cu referire expresă la „greva de solidaritate”.

Am fost, probabil, printre puținii care au considerat noua invenție un abuz legislativ. Am motivat, țin minte și acum, printr-un exemplu. Sindicatul de la o fabrică de încălțăminte din București, cu capital de stat, intră în conflict cu muncitorii, pe probleme salariale (de exemplu). Sindicatul declară greva (pe atunci începea greva cum doreau mușchii sindicaliștilor !). Practic, fiind o firmă cu capital de stat, fiind o problemă salarială, litigiul era între muncitori și acționarul societății, adică Statul român. Ca să pună mai multă presiune pe Stat, sindicatele ar fi propus, în temeiul legii promovate de Athanasinu, în vigoare la acel moment dat, altor sindicate de prin țară, din societăți cu capital privat (de exemplu) să intre în grevă. Greva aduce, întotdeauna, pagube. Fără nici un fel de excepție. Este un fel de execuție publică a patronului (fie el stat sau privat). De multe ori fără un temei justificat. Ca atare, societățile comerciale cu capital privat sau chiar cu capital de stat care nu ar fi avut probleme de natura celei care a determinat greva societății de la București ar fi fost păgubite grav prin „solidaritatea” manifestată de organizațiile sindicale locale. Am pus, la rândul meu, întrebarea în referat: cu ce sunt de vină acționarii celorlalte societăți comerciale care au nefericirea să activeze într-o ramură care are un acționar economic nedemn, prost manager, idiot lacom sau mai știu eu cum ?

Athanasiu m-a „scos la tablă” să sintetizez opoziția mea și să fiu la dispoziția celorlalți pentru discuții în contradictoru. Unii m-au înfierat „cu mânie proletară”, alții au considerat că este un subiect de discutat care are posibilitatea să aducă modificări de lege ferenda, așa cum am propus eu în referat. Am primit un 8(opt) pentru că nu am fost pe soluția catedrei.

În urma acelei experiențe, am o altă imagine a juristului Athanasiu. Indiferent câte titluri universitare are. Punând în practică ideile juridice a produs mai multe pagube decât să facă lucruri bune. Cât privește „ministrul” Athanasiu, sper ca procurorii să aibă dreptate. Știu eu de ce.

Un război politic pervers pe legea fiscală. Privim la trecut în loc să privim la viitor.

Agerpres (aici). Dragnea a intrat în lupta directă pentru cucerirea PSD. Vrea să arate că este mai bun decât contracandidații. Se folosește de declarația politică, de poziția politică a subiectului „criticat” funcție de interesul zilei. Atacă sus, la Cotroceni, la Iohannis dar și la consilierul economic al acestuia (negând lui Iohannis „cunoașterea” fenomenului propune „crucificarea” consilierului !). Șmecherie dâmbovițeană.

Toți cei interesați „uită” experiența lui Iohannis la Sibiu. Se fac că nu cunosc evoluția orașului și a localităților învecinate. Este posibil să nu știe, deși ar fi trebuit. Nu de alta, dar la ei, la PSD, în aripa guvernamentală, au toate datele la dispoziție. Sibiul ca oraș și județul au evoluat datorită unei abordări diferite a fenomenului economic. Ba, mai mult, modelul a „contaminat” și localitățile învecinate din alte județe. Modelul se poate sintetiza în zicerea lui Iohannis : pas cu pas. Fără „salturi” populiste. Calculat, ferm, fără aventuri investiționale. Fără abuzuri administrativ-locale.

Codul fiscal propune o relaxare fiscală fără argumente care să îl susțină. Desfid pe cei care vor să îmi umple capul cu „idei de revoluție” fiscală. Tot ei sunt și cei care rostogolesc ideea că Iohannis este adeptul „austerității” - am văzut ieri la Radu Tudor la Antena 3 cum insista asupra sintagmei -, că este modelul german și că face jocurile Germaniei pentru că este „neamț”. Aveam eu o scârbă pentru postul de propagandă Antena 3, acum o am și mai mare.

Germania nu aplică modelul austerității ci modelul echilibrului. Nu este singura. Slovacia are același comportament, ambasadorul spunând că ei au convenit politic ca nici un partid la guvernare să nu îndatoreze țara pentru realizarea unor politici politicianiste ci să urmeze fără abatere reglementările la care s-au angajat pentru stabilitate fiscal-bugetară. Din acest motiv au o creștere anuală a PIB și reușesc ca prin politicile publice să asigure o creștere echilibrată a tuturor regiunilor țării.

La noi nu avem o astfel de politică. PSD a umplut visteriile locale după cum le-a fost interesul. Unde era o zonă dezvoltată, au băgat în plus, unde zona este săracă, au uitat să mai bage. Cea mai bună imagine a politicii PSD este situația infrastructurii de drumuri și căi ferate. Am unit Transilvania cu Ungaria prin autostradă însă nu am unit Transilvania cu Muntenia și Moldova, cu Mehedințiul și Oltenia. Preocuparea pesediștilor este să facă investiții pentru imaginea baronilor locali nu pentru necesitățile de dezvoltare echilibrată a regiunilor țării.

Ce cuprinde noul cod fiscal, de fapt ? Repararea unor tâmpenii fiscale comise de PSD în anii din urmă.  Măsurile de austeritate introduse de Băsescu în 2010 au la bază susținerea PSD-ului condus de Geoană, PSD care a fost la guvernare cu PDL în 2009. Au ieșit de la guvernare tot în 2009 pentru că au vrut să obțină Președinția România la alegerile din toamnă. Să nu uităm forfetarul lui Niță (de la PSD), cel care a distrus firmele mici și mijlocii, să nu uităm scăderile de salarii, să nu uităm anularea (de facto) a majorării salariilor cadrelor didactice pe legea propusă de PSD - Androneasca -, lege susținută vehement de PSD și PDL, în special Băsescu.

La acestea se adaugă acciza la carburanți introdusă de Ponta și ai lui ca să facă autostrăzi - au făcut pe dracu. Tot aici se adaugă taxa pe stâlp, pusă în operă de liberalul (pe atunci) Chițoiu, devenit slujbaș cu cârca la poarta lui Ponta (la fel ca Tăriceanu, mai târziu).

Prin codul fiscal nou sunt reparate, de fapt, idioțeniile PSD din anii anteriori. Foarte bine. Pentru campaniile electorale de anul viitor, PSD vine și cu o altă sursă majoră de deficit: mărirea salariilor în administrația publică și a pensiilor. Iar este foarte bine. Numai că toate acestea produc deficite la bugetul de stat dacă nu sunt însoțite de măsuri de creștere economică, dacă administrația publică nu este pregătită să aplice. Suntem deficitari la colectarea taxelor și impozitelor. Mărirea TVA la 24% de către Băsescu cu sprijinul PSD - în Parlament avem dovada susținerii de către PSD, UNPR și UDMR a măsurilor de austeritate, altfel nu avea cum Băsescu să le impună -, nu a adus mai mulți bani la bugetul de stat. Măsura proastă nu a fost însoțită de creșterea performanței administrației publice competente.

Acum suntem în fața unei situații, cumva, asemănătoare când vorbim despre performanța administrației chemată să aplice legea. Scăderea TVA la alimente a dus, o perioadă de timp, la scăderea prețurilor la raft. Sunt semnale că prețurile au început să revină. La bugetul de stat au venit niște bani, ca urmare a creșterii consumului populației. Ce s-a acoperit cu ei ? Au crescut și cresc valorile care rămân în buzunarele comercianților. La fel va fi și în viitorul apropiat. Este bine totuși însă nu pentru consumatorul de la raft.

Marii susținători ai codului fiscal „cu orice preț” nu s-au uitat mai departe. La măsurile fiscale locale. Acolo unde acestea pot crește cu 500%. Vorbim despre proprietăți: locuințe, terenuri, alte taxe. Susținătorii pontiști parcă nu ar avea case, parcă nu ar trăi în localități, parcă nu ar plăti apă, gunoi, curățenia localității, parcă nu ar avea un teren care, dacă este nelucrat, va avea o supra-taxare (așa spune legea !). Tot acești susținători nu sunt PFA sau IMM, dacă nu văd că vor plăti mai mult. Locuința declarată ca sediul social va plăti un impozit anual de 2000 lei față de 150 lei acum. Bine, se poate spune că își bagă cheltuielile în prețul produselor sau serviciilor însă ar fi o judecată nesănătoasă. Un preț mai mare fugărește consumatorul.

De aceea se cuvine a vedea dacă noul cod fiscal este sustenabil. În cât timp după aplicarea lui se va umple bugetul la nivelul anului acesta, măcar ?! Din datele puse la dispoziție, deficitul bugetar va crește an de an: anul acesta cu 12-15 miliarde de lei, anul viitor cu aproape 20 miliarde, în 2017 va depăși 20 miliarde, în 2018 va ajunge pe la 35 de miliarde lei ! Care sunt măsurile pe care PSD le pune la dispoziție pentru a nu ajunge din nou la nivelul anului 2010 ? Este evident că PSD nu le-a gândit. Îi doare'n cur. Nu vor mai fi la guvernare. După ei potopul.

Viitorul sună sumbru. Fără măsuri care să stimuleze economia, acest cod fiscal are toate șansele să fie un mare fiasco. Numai pe latura asta, arătată mai sus. Dacă intrăm și pe latura investițiilor, ajungem la mai rău. Nivelul investițiilor guvernamentale în 2014 este la nivelul anului 2004 ! Guvernul Ponta nu a cheltuit banii ca să aibă „creștere economică”, să aibă un deficit scăzut, să dea bine la „dușmanii” pe care azi îi critică că vor să transforme România în colonie. Ipocrizie la maxim.

M-au obosit pesediștii și propagandiștii lor cu Băsescu și măsurile de austeritate din anii anteriori. M-au obosit pentru că, mincinoși cum sunt, pesediștii nu recunosc faptul că au fost susțintării acestor măsuri. Geoană ne explica doct, alături de pesediștii la putere azi, că împrumutul la FMI (de atunci) este vital pentru că Tăriceanu a dus țara de râpă. Eu atunci apăram pe Tăriceanu. Tot Geoană, Ponta și alții ne explicau, la fel de doct, de ce este nevoie să strângem cureaua și să acceptăm măsurile de austeritate. De ce cadrele didactice trebuie să aibă răbdare. Văd că au în continuare votând cu spor PSD și ai lor conducători pentru că Băsescu, cel votat până mai an, a devenit pensionar. De când au intrat procurorii „în pâine”, aflăm alte-alea. Îți pui mâinile în cap. O adunătură de ticăloși.

Am văzut că politrucii pesediști sau aldiști au susținere din partea intelectualității. Are intelectualitatea noastră o capacitate de a se pune „bine” cu puterea ceva de speriat. Noi, ceilalți, trebuie să ne lămurim între noi pentru a fi puternici. Cei care dau „cu barda” în Iohannis și PNL nu ne vor da voturile. Nu are rost să îi lămurim. Să ne lămurim noi de ce partidul ia niște măsuri, să lămurim pe alții care își pun semne de întrebare deși nu au de a face cu politica, să fim sinceri și drepți. Este bine că se merge către reducerea fiscalității este foarte rău, în viitor va fi dureros, că aceasta se face de mântuială. De aceea trebuie să intervenim și să dăm jos de la putere acest partid corupt.

O aberație a administrației publice. Financiară.

Ieri, am purtat o discuție cu o doamnă tânără. Printre altele, mi-a spus că a plătit impozitul pentru locuința cumpărată anul trecut deși fostul proprietar plătise același impozit pe aceeași locuință. Când a motivat că impozitul pe locuință este deja plătit pentru anul 2014, i s-a replicat că ea este alt proprietar și ca atare este obligată să plătească impozitul.

O aberație.

Impozitul este „pe locuință” , nu pe persoana care este proprietar. Nu este impozitat proprietarul, este impozitată locuința aflată în spațiul locativ al localității.

După logica (absolut idioată) funcționarilor financiari, dacă o locuință își schimbă proprietarul de mai multe ori pe an ei sunt „în drept” să ceară impozit pe locuință de tot atâtea ori. Un impozit întreg. Este practic o formă de furt din avutul persoanei sub motivarea interpretării legii. Un abuz administrativ. Dar și o probă că la Primăria București legea este facultativă, după cum vrea mușchiul funcționarului.

Când se schimbă un proprietar, al unui imobil, între părți se încheie un contract - la notar -, în care privește atât activul cât și pasivul respectivei proprietăți. Pentru un an de zile, administrația publică poate lua doar un impozit. Dacă a fost plătit de fostul proprietar, se transferă obligația achitată către noul proprietar. Este inadmisibil ca funcționarul financiar al primăriei să mai ceară încă o plată a impozitului pentru că s-a schimbat proprietarul !

Oare câți bani obțin primăriile și statul prin astfel de abuzuri ?!

Statul este „moșia” PSD. Ponta are rolul de vătaf al baronilor roșii.

Am citit o știre la „Realitatea Tv” care m-a indispus (aici). M-a indispus pentru un amănunt care poate scăpa atenției la o lectură superficială.

Un denunțător al lui Sebastian Ghiță, arată cum a fost îndepărtat din sistemul funcționarilor publici:

„În data de 15.10.2013 s-a pronuntat cu decizie finala si irevocabila ICCJ in favoarea OPCP (Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE) , respingand recursul Asesoft si a fost emis procesul verbal de penalitati. Imediat dupa comunicarea porcesului verbal denuntatorul a fost chemat la ministru care i-a comunicat  solicitarea premierului si celor din PSD de a pleca din sistem. I s-a sugerat sa nu se transere in alta institutie  pentru ca si de acolo i se va cere sa plece”.

Cum ? Premierul și cei din PSD au solicitat ca denunțătorul lui Ghiță să plece din sistem ?! Asta în 2013 ! Ministrul Teodorovici, cel cu figura de intelectual de rasă, s-a pretat la a fi o slugă și nu un ministru pus în Guvern pentru a face politici publice. Ba, mai mult, i s-a atras atenția că și de se va transfera la o altă instituție publică i se va cere și acolo să plece din sistem. O confirmare evidentă a faptului că PSD sub conducerea baronilor roșii au acaparat întregul sistem administrativ al țării.

Mai trebuie cumva o confirmare a acuzelor aduse de liberali la plecarea de la guvernare că PSD a revenit la practicile de pe timpul lui Adrian Năstase ? Nu. Evident că nu.

Este evident că Victor Ponta nu este un ministru cu autoritate. Ba, mai grav, acționează împotriva legii, sprijină pe cei din PSD care au încălcat legea. În cazul de față, elimină din sistemul funcționarilor publici pe cel care a denunțat comportamentul abuziv și traficul de influență săvârșit de un parlamentar al PSD. Îi cere funcționarului să plece din sistem după ce instanța competentă a dat o soluție în favoarea statului fraudat de un deputat PSD !

Victor Ponta confirmă că este doar o marionetă a baronilor roșii. Este un vătaf pe moșia PSD. Au fugărit liberalii de la guvernare (de fapt au vrut să îi subordoneze, pentru că altfel, fiind egalii lor, liberalii ar fi împiedicat acest tip de comportament guvernamental) iar acum sunt singurii stăpâni ai țării.

VĂTÁF, vătafi, s. m. 1. (în Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire; logofăt. 2. Conducător al unui anumit grup de curteni, de slujbași sau de oșteni ai domniei.

Funcționarii publici din România au ajuns „slugi” la curtea „boierilor” roșii din PSD.

Jos PSD ! Jos Victor Ponta !

Procurorii au devenit stat în stat prin grija politicienilor

Am ajuns să scriu întâi pe facebook și să preiau pe blog. Nu este rău însă nu îmi place.

S-au purtat multe discuții cu privire la rolul și funcția procurorului în sistemul de drept român. Cu ocazia discuțiilor cu privire la revizuirea Constituției au existat propuneri ca procurorii să nu mai fie magistrați și să nu mai fie egalii judecătorilor, să coboare de pe piedestal alături de învinuiți pentru a aduce egalitatea părților în procesul penal. Nu s-a reușit. Pe de o parte din cauza slabei acțiuni a societății civile, pe de altă parte din cauza compromisurilor obscure ale politicienilor. Cel mai trist moment a fost, pentru mine, când persoane de la care așteptam mai mult au susținut păstrarea statutului actual al procurorilor și chiar întărirea lui.

Nu mai spun de enormitatea formulată de niște procurori de la vârful ierarhiei lor și de niște judecători că în procesul penal procurorul este parte. O enormitate flagrantă. Este inadmisibilă. Procurorul nu poate fi parte a unui proces penal pentru că el este un mandatar al statului, așa cum avocatul este mandatarul învinuitului/inculpatului. Politicienii nepregătiți au înghițit enormitatea și din acest motiv avem această stare de cumplită anormalitate. Procurorii fac ce vor în țara asta. Schimbă miniștrii, schimbă guverne, duc oamenii în pușcării pentru că așa vor mușchii lor. Iar mentalitatea procurorilor a infestat și corpul judecătorilor cu ajutorul sinistrului Traian Băsescu care a procedat, cu premeditare, la înlocuirea judecătorilor de carieră cu procurorii. S-au umplut instanțele de judecată de fosti procurori. Habarniști notorii - mult, mult mai slabi decât o mare parte dintre avocați sau chiar consilierii juridici de la instituțiile guvernamentale -, procurorii ajunși judecători au început să degradeze însăși procesul de judecată. Nu este de mirare atunci că avem în dispozitivul hotărârilor judecătorești povești de adormit copiii. Condamnări pe baza unor prezumții - fantastică motivarea „se știe cum acționează infractorii în astfel de situație”.

Poate că, până nu este prea târziu, revenim asupra statutului procurorilor și asupra codului de procedură penală. Nu este de admis ca procurorul să fie deținătorul adevărului iar eu cetățeanu să fiu un vinovat de care încă nu s-a ocupat procurorul.

Justiția trebuie să răspundă pentru abuzuri și incompetență

Aseară, la A3, la emisiunea lui Gâdea, au fost discutate condamnările și pedepsele cu închisoarea împotriva unor nevinovați.

Marcel Țundrea, Mihai Moldoveanu și alții.

După 12 și 17 ani de pușcărie s-a dovedit și s-a constatat că sunt nevinovați. Din nefericire, nu sunt singurii. Coșmarul nostru are un catalog plin de nume de nevinovați ținuți în arest preventiv sau condamnați. Nu ne deosebim cu nimic de regimurile totalitare, din moment ce procurorii impun condamnările după cum vor ei, pentru a avea un condamnat iar judecătorii dau dovadă de o crasă incompetență și admit măgăriile procurorilor.

Condamnând pe nevinovați procurorii și judecătorii în cauză au lăsat vinovații în libertate. I-au invitat, de fapt, să comită noi crime, noi abuzuri, noi fărădelegi. După cum au judecat, le-au devenit complici. Prin condamnările unor nevinovați au devenit, cu știință, coautori ai crimelor următoare săvârșite de adevărații vinovați. Indiferent cum se vor fi materializat acele crime.

Dacă A3 va continua cu scoaterea la lumina zilei a acestor crime ale procurorilor și judecătorilor, dacă va continua dezbaterea pe marginea lor și va reuși să le impună dezbaterii publice vom avea șansa să ne reformăm Justiția plecând de la cerințele societății civile. După comportamentul lor de acum, procurorii și judecătorii se comportă ca stăpânii de sclavi care au drept de viață și de moarte asupra sclavilor, adică a noastră. Trebuie să răsturnăm această situație și să le reamintim că ei sunt în slujba noastră, ei exercită un atribut constituțional care se traduce în serviciul public de a face justiție. Unii trebuie să adune probele, potrivit legii, pentru a duce vinovații în fața instanței competente - procurorii - iar ceilalți trebuie să judece și să decidă sancțiunea ce trebuie aplicată acestora pentru faptele comise.

Justiția noastră a condamnat pentru orgoliul profesional al unor incompetenți. Nu au făcut dreptate, rolul Justiției. Au comis nedreptăți mai mari decât criminalii care ar fi trebui să ajungă după gratii. Au încălcat unul din principiile de bază ale Justiției: decât să condamni pe nedrept un nevinovat, mai bine scapă 10 vinovați.