Procurorii au devenit stat în stat prin grija politicienilor

Am ajuns să scriu întâi pe facebook și să preiau pe blog. Nu este rău însă nu îmi place.

S-au purtat multe discuții cu privire la rolul și funcția procurorului în sistemul de drept român. Cu ocazia discuțiilor cu privire la revizuirea Constituției au existat propuneri ca procurorii să nu mai fie magistrați și să nu mai fie egalii judecătorilor, să coboare de pe piedestal alături de învinuiți pentru a aduce egalitatea părților în procesul penal. Nu s-a reușit. Pe de o parte din cauza slabei acțiuni a societății civile, pe de altă parte din cauza compromisurilor obscure ale politicienilor. Cel mai trist moment a fost, pentru mine, când persoane de la care așteptam mai mult au susținut păstrarea statutului actual al procurorilor și chiar întărirea lui.

Nu mai spun de enormitatea formulată de niște procurori de la vârful ierarhiei lor și de niște judecători că în procesul penal procurorul este parte. O enormitate flagrantă. Este inadmisibilă. Procurorul nu poate fi parte a unui proces penal pentru că el este un mandatar al statului, așa cum avocatul este mandatarul învinuitului/inculpatului. Politicienii nepregătiți au înghițit enormitatea și din acest motiv avem această stare de cumplită anormalitate. Procurorii fac ce vor în țara asta. Schimbă miniștrii, schimbă guverne, duc oamenii în pușcării pentru că așa vor mușchii lor. Iar mentalitatea procurorilor a infestat și corpul judecătorilor cu ajutorul sinistrului Traian Băsescu care a procedat, cu premeditare, la înlocuirea judecătorilor de carieră cu procurorii. S-au umplut instanțele de judecată de fosti procurori. Habarniști notorii - mult, mult mai slabi decât o mare parte dintre avocați sau chiar consilierii juridici de la instituțiile guvernamentale -, procurorii ajunși judecători au început să degradeze însăși procesul de judecată. Nu este de mirare atunci că avem în dispozitivul hotărârilor judecătorești povești de adormit copiii. Condamnări pe baza unor prezumții - fantastică motivarea „se știe cum acționează infractorii în astfel de situație”.

Poate că, până nu este prea târziu, revenim asupra statutului procurorilor și asupra codului de procedură penală. Nu este de admis ca procurorul să fie deținătorul adevărului iar eu cetățeanu să fiu un vinovat de care încă nu s-a ocupat procurorul.

Bloggerii liberali cu Tudor Chiuariu

Deși în poză suntem doar băieții (nu toți), în realitate au fost mai multe fete.

Pe site-ul Senatului este un pdf cu modificările la constituție rezultate în urma activității Comisiei parlamentare. Se cuvine a fi citite cu o constituție deschisă alături.

Timp scurt. Eu am un inconvenient cu asumarea răspunderii pentru „programe”, ce permite unui guvern ca, la un moment dat, să părăsească programul de guvernare cu care s-a angajat la investire și să adopte altul care, cu aprobarea parlamentului potrivit acestui articol constituțional, devine un nou program de guvernare. Practic, la fiecare sesiune parlamentară, guvernul poate să „navige” din gard în gard cu programe de guvernare. Bulibășeală asigurată. Nu mai spun despre faptul că având o majoritate parlamentară, orice guvernare poate face ce vrea, parlamentul având doar rol decorativ. Exemplul sinistru l-a dat Băsescu cu guvernările lui portocalii.

O altă nemulțumire a mea este legată de adjectivele din unele texte. Cel mai bătător la ochi este cel privind „încălcarea gravă” a prevederilor constituției de către Președintele țării. Este practic o invitație la încălcarea prevederilor de către oricine. Dacă nu încalc „grav” prevederile constituționale, ce pot păți ? Nimic. Pentru că nu există o sancțiune pentru încălcarea prevederilor constituției în nici o lege. În plus, nu există instanță de judecată care să aibă competența de a constata „încălcarea prevederilor constituționale”. Culmea, toți cei ajunși în poziții de demnitate publică - de la președinte la parlamentari și miniștri -, toți cei ajunși în funcții publice - de la militari la polițiști, magistrați și funcționari publici -, depun jurământul și jură că vor respecta constituția ! Astfel, dacă unul dintre cei care depune jurământ la încadrarea în funcția publică ar fi exclus din sistem pentru încălcarea prevederilor constituționale pe care s-a angajat să le respecte, bag seama că va trebui să dăm cetățenie unor străini pentru a-i angaja în funcțiile publice respective pentru că în țară nu am mai avea candidați.

Cum-necum, ce s-a făcut până acum este bine. Nu foarte bine. Bine, un bine simplu. Pentru că foarte bine ar fi fost dacă s-a fi întrunit cele două treimi pentru introducerea și altor prevederi care să întărească poziția cetățeanului față de instituțiile statului, care să pună magistrații procurori în locul lor normal, acela de acuzatori ai statului și nu alături de judecători, care să ducă judecătorii Curții Constituționale la nivelul ICCJ, cu selecția acestora dintre constituționaliștii recunoscuți și nu dintre procurori și consilierii juridici de pe la cine-știe care instituție de drept public sau privat. Ar fi fost foarte bine dacă Președintele ar fi fost scos din schema cu nominalizările a 3 judecători la CCR. Pentru că nu ar trebui să fie treaba lui. Din moment ce judecătorii sunt aleși de Senat și Camera Deputaților pare lipsit de sens să adaugi la cei care aleg pe Președintele țării. Mai bine ar da guvernului posibilitatea să nominalizeze 3 judecători, Parlamentului să nominalizeze 3 iar ICCJ să nominalizeze 3. Astfel, fiecare putere a statului așa cum este definită în constituție ar nominaliza câte 3 judecători. Judecători care ar trebui, după nominalizare, să treacă prin „furcile caudine” ale Parlamentului în vederea avizării. Nu consultativă ci eliminatorie. Dar asta este părerea mea iar eu sunt un simplu cetățean.

Întâlnirea a fost bună. Foarte bună mai ales dacă mă gândesc la ideea lui Radu Zlati care a atras atenția că urmează procedura parlamentară în plen unde sunt cam încurcate „căile Domnului”. Iar eu bănuiesc PSD de intenția de a nu modifica semnificativ constituția din 2003 care a fost, în bună măsură, creația lor. Dacă acum nu s-a reușit în zonele sensibile cu privire la procurori și CCR mă gândesc că vor face ei, pesediștii care se văd la guvernare încă un secol fără întrerupere, ceva-ceva care să le asigure o cât mai mare influență asupra statului. Probabil că au deja contacte cu cei care se declară creștin-democrați pentru a combate liberalismul astfel încât social-democrații și creștin-democrații să își pre-rezerve un stat care să fie deasupra cetățeanului, care poate controla cetățeanul, care poate impune cetățeanului „gândirea novatoare” a unui tătuc. Pentru că cele două doctrine, zise de stânga și de dreapta sunt surori. Bune. Iar trecerea de la social-democrație la creștin-democrație este posibilă doar într-o noapte. Băsescu este modelul care a creat precedentul. Deci ...

Referendumul pentru constituție peste un an. Așa să fie.

Curtea Constituțională, jucând politic, a admis ca fiind constituțională scăderea pragului de validare a referendumului de la 50% la 30% însă, în tradiția băsesciană impusă de la Cotroceni au adăugat la lege și la constituție stipulând că timp de un an nu se poate organiza referendumuri cu astfel de prag.

Bănuiesc că au făcut o interpretare proprie a recomandărilor Comisiei de la Veneția, interpretare care însă nu avea ce căuta în acțiunea CCR de soluționare a contenciosului constituțional reclamat de PDL. Astfel, noțiunea de „modificare majoră” a unei proceduri politico-judiciare nu este prevăzută în constituție ca măsură a judecății CCR la fel cum nu este prevăzută în constituție nici faptul că CCR dă soluția privind rezolvarea unei probleme legislative. Sunt de apanajul exclusiv al Parlamentului iar interpretarea CCR este un abuz de drept. Dar la noi este ca la nimenea. De aceea se impune, cred eu, ca Parlamentul să aibă ultimul cuvânt cu privire la deciziile constituționale. Pentru că, până la urmă, CCR este doar un organism de specialitate exclusivă cu privire la interpretarea constituției și prin deciziile sale să „apere” litera și spiritul constituției împotriva erorilor sau abuzurilor ce pot apare în procesul legislativ. Plec de la premisa bunei credințe a tuturor celor implicați, în sensul că și guvernanții și parlamentarii urmăresc binele națiunii și nu altceva. Iar din ce am observat până acum, nu am văzut altceva. Pe de altă parte, din ce am observat la CCR am ajuns la concluzia că această instituție a făcut, până acum, dovada că acționează, constant, în afara prevederilor constituționale devenind un instrument politic împotriva adversarilor politici ai lui Traian Băsescu și a partidelor care îl pupă'n cur. Ca să fiu mai exact.

Liderii USL au dat de înțeles că din moment ce potrivit actualelor reglementări puterea, de orice fel, este obligată să respecte deciziile CCR chiar dacă acestea încalcă flagrant constituția și legile țării, atunci mutarea referendumului pentru aprobarea legii de revizuire a constituției în anul 2014 este o măsură ce trebuie (nu doar poate) luată în calcul (Agerpres). Normal că acel referendum va putea fi în luna iulie sau august 2014 însă soluția cea mai bună pentru a nu aglomera anul cu tot felul de alegeri, mai ales că sunt și parlamentarele europene, este să îl cupleze cu alegerile prezidențiale din primul tur. Bine-bine, mai este Băsescu cu referendumul lui „la plezneală”, pentru a încărca nota de plată a guvernului cu încă o consultare populară. Nu am aflat cum au analizat și la ce rezultate au ajuns liderii Mișcării Populare aflați în funcții publice la Cotroceni, însă sunt sigur că în diferite laboratoare politice, în special ale Mișcării Populare (Administrația Prezidențială fiind, de facto, Mișcarea Populară !) dar și ale PDL se analizează cu atenție momentul în care referendumul lui Băsescu poate produce efectele dorite de ei, în principal de modificare a legii de revizuire astfel încât lucrul la lege depus de USL și alte formațiuni politice să nu își mai producă efectele. Bănuiesc că referendumul băsist, de va mai fi, va fi declanșat imediat după alegerile parlamentare astfel încât, dacă obțin o validare a lui cu 30% din prezența la vot și o aprobare a majorității celor prezenți la vot pentru ideile cotroceniste, va duce la anularea întregului efort din acest an cu privire la o constituție pe măsura necesităților noastre, actuale.

Nu știu de ce am impresia că USL dă dovadă de slăbiciune în tratarea acestor probleme. Poate că va mai trebui umblat la constituție și cu privire la personalul administrației prezidențiale. Ce se întâmplă acum acolo, curvăsăria politică patronată de Băsescu cu membrii Administrației deveniți membri ai fundației Mișcarea Populară care fundație își formează partid politic, după recomandarea lui Băsescu, care partid politic va avea programe politice pe toate domeniile administrației naționale construite ca strategii ale Președinției este de neadmis. Iar USL nu face suficient pentru a arăta lumii românești cum poate fi dus la extrem abuzul la lege, cum poate fi încălcată, flagrant, constituția de un demnitar care ar trebui să fie independent politic dar care atacă, virulent și vehement, puterea politică aleasă de o întreagă națiune. Sunt declarații, sunt imagini, sunt probe arhisuficiente pentru a trimite pe Băsescu în fața unei populații corect informate pentru a lua o decizie cu privire la el.

Iar dacă UE și SUA își mai bagă nasul în politica noastră internă poate nu ar fi greșit să le atragem atenția că România nu este Băsescu, Macovei, Udrea, Diaconescu, EBA și alte hahalere. Poate îi reamintim lui Barroso că UE este în principal o piață comună și că el nu are dreptul să intervină în politica națională a României. Pentru că încă o intervenție în favoarea lui Băsescu și idioții care îl acompaniază poate duce la creșterea numărului celora care se opun UE. Iar partidele USL care îi tot dau „langa-balanga” cu fidelitatea față de proiectul UE ar putea pierde atât de mult încât participarea lor la guvernările anterioare să devină „scumpe amintiri”.

Cazanciuc de la Justiție are kazaciocul lui cu Constituția

Azi se anunță că mâine, 19 iunie, Agerpres. În regulă, spun eu în sinea mea. Mă apuc să citesc mai departe.

La „Justiție” dau de știrea că onorabila Catherine Day, secretar general al CE a anunțat, azi, la momentul întâlnire cu Cazanciuc, că CE va „analiza în detaliu” procesul de revizuire al Constituției ! Ooopa ! Cu ce interes ? Are cumva Barroso și haita creștin-democrată ceva împotriva lucrărilor Comisiei parlamentare ? Posibil.

Culmea, în răspunsul procurorului pontist, aflu că punctele de vedere ale ministerului pe care îl conduce și ale lucrătorilor din Justiție vor fi transmise Parlamentului în timp util pentru a fi valorificate. Stop !

Cum naiba mă individule ?! Comisia ajunge la o formă agreată iar tu comunici CE prin secretarul general al acesteia că tu ai niște propuneri care urmează a fi luate în calcul la revizuirea Constituției ? Ori ești prost, ori ești prost. Altă cale nu este.