Pentru mine, seara de ieri a avut „două ceasuri”. Unul bun și unul rău. Ceasul bun a fost întâlnirea cu SRS la Cafeneaua Brătianu (Clubul Bloggerilor PNL membri și simpatizanți). Ceasul rău a fost Piți și meciul naționalei cu turcii. Ceasul rău trece, cum sper că va trece în uitare și Piți.
SRS s-a destăinuit. Real. Bine, la SRS ar trebui mai mult umblat pentru a afla mai multe. Este om trecut prin ciur și prin dârmon. Adică om umblat, om de lume, om care știe să se descurce în viață. În limita celor două ore promise a răspuns tematicii covenite. Și în plus.
Propunerea lui de lege dezbătută ieri la Senat a picat. A încercat să obțină o normă juridică imperativă prin care SRI și SIE să fie împiedicate de a mai înființa societăți comerciale sub acoperire. Lumea s-a opus, însă subiectul a fost îndelung discutat. Discutarea este pozitivă. Naște întrebări. Cere niște răspunsuri. Este inadmisibil așa ceva. Sub acoperire, sub acoperire dar nu ieși ca râia în față și participi la licitații pe care le și câștigi. Ce naiba ! După ce realizezi obiectivul propus, serviciul de informații care a înființat societatea comercială ar trebui să o desființeze. Iar o SC o înființezi dacă ai probe indirecte că s-a organizat, privat, o societate infracțională. O înființezi pentru a acoperi culegerea de informații în domeniul respectiv. Scopul unei astfel de SC nu este cel al legii comerciale, obținerea de beneficii materiale pentru fondatori ci obținerea de informații despre activități infracționale care pot afecta, grav viața întregii societăți.. În cazul în care se obțin beneficii financiare, atunci SRI și SIE ar avea fonduri care pot fi îndreptate către alte activități acoperite, inclusiv față de comisiile Parlamentului. Astfel că SRI și SIE ar deveni, mascat, susținătoarele financiare ale unor partide politice sau politicieni. Nu ar trebui să ne mire dacă nu cumva SRI și SIE au finanțat, din aceste fonduri acoperite, campaniile lui Băsescu sau ale PDL și dacă nu cumva MRU speră să primească finanțare de la SIE și SRI pentru Partidul Forța Civică. Donațiile către partidele politice și politicieni sunt legale. Ce naiba ! SRS a accentuat și pe lucrătorii acoperiți ai celor două servicii de informații din presă, din ONG-uri, din partidele politice. Evident se pune problema securiștilor din Parlament. Atât cei vechi, de pe timpul lui Ceaușescu care au rămas la remorca SRI și SIE și au primit sarcini operative în mediul politic sau al societății civile câr și cei noi. SRS a afirmat, iar eu îl cred, că societatea civilă este infestată de vechii și noii securiști iar virulența cu care această societate civilă îl susține pe Băsescu de ani de zile își are justificarea tocmai prin prezența securității revopsite și rebotezate în asociațiile și fundațiile societății civile.
DIICOT realizează o premieră. Cine nu cunoaște bine anumite probleme juridice se poate păcăli. A fost reactivată infracțiunea stalinistă a „subminării economiei naționale”. Ținta este Varujan Vosganian. Adriean Videanu este acolo doar „de florile mărului”. Aprobarea de către Senat a urmăririi penale în cazul Vosganian ar duce la demiterea acestuia din funcția de ministru al economiei. De ce ? Pentru că Vosganian a devenit un pericol pentru anumite interese legate de economie. Programele anunțate de Vosganian în domeniul economiei pun în pericol anumite interese. Pentru că aceste programe sunt și ale USL, este evident că reușita lor ar da partidelor din USL o mai mare notorietate politică în bine, pe zona politicilor de dreapta, zonă pe care Băsescu și derbedeii lui vrea să o ocupe. Este evident că Băsescu este la capătul firului. Este evident că Băsescu are în spate anumite grupuri de interese. Este evident că SRI, infestat de securiștii ceaușiști deveniți băsescieni au „sesizat” despre acțiunile guvernului Tăriceanu cu Vosganian ministru al economiei și finanțelor pentru acțiuni guvernamentale „de favorizare a unor investitori privați” pentru că acele acțiuni ar fi putut fi în viitor utile. Viitorul ăla este azi iar „dosarul cauzei” s-a copt urgent pentru că Băsescu a dat dispoziția necesară: coace-te !
Infracțiunea nu mai este prevăzută în noul cod penal. Din primăvara anului 2014, toate dosarele procuraturii care instrumentează această infracțiune se casează: fapta nu există. Tot de atunci, toate persoanele condamnate pentru „subminarea economiei naționale” își încetează executarea pedepsei. Caz constituțional de retroactivitate a legii penale. Se aplică legea penală mai favorabilă. De aceea, acțiunea procurorilor DIICOT este o acțiune cu substrat politic. Bine, bine, procurorii au băgat și alte așa-zise infracțiuni însă ele sunt viabile doar dacă este valabilă infracțiunea principală. Așa că suntem în fața folosirii forței publice în interesul privat al unui competitor politic: Traian Băsescu.
SRS spune că Parlamentul și mai ales PNL trebuie să ia o atitudine fermă față se această situație. Din moment ce Parlamentul a adoptat deja o lege cu altă concepție despre infracțiuni nu poți să vii tu, procuror stalinist să dispui că este altfel. Culmea, panarama aia de procuror sef al DIICOT, Alina Ghica, a fost secretar de stat al PDL și a lucrat la noul cod penal și de procedură penală. Este culmea pentru că ea a avut posibilitatea potrivit legii care reglementează activitatea procurorilor să oprească mascarada. Procurorii lucrează în sistem de control ierarhic. Procurorul de caz poate face pasul următor într-o cauză abia după ce primește avizul procurorului ierarhic superior. Pentru că s-a dat aviz ierarhic la o mascaradă este evident că aici avem de a face cu o comandă politică.
Spre satisfacția monarhiștilor din club, SRS a declarat ferm că este monarhist. Că vrea o nouă constituție. Argumentele lui au fost bune. Le susțin. Chiar dacă eu am o altă dezvoltare a lor. Discuția a mers și către instituțiile care mănâcă fonduri bugetare mai ceva decât găurile negre din galaxia noastră însă nu au rezultate. Cum sunt DNA și ANI. Culmea, DNA-ul reformat de Băsescu și Macovei a generat corupție în loc să o stăpânească. A generat-o prin stimularea corupților care au susținut politic pe Băsescu. Regimul băsescian, indiferent cine a fost la guvernare, a generat corupție. Exemplele sunt atât de multe încât nu am cum să le arăt pe toate. Să nu uităm de Stolojan și Stoica, de afacerile lui Popescu și jocul la bursă a politicienilor PDL și a celor băsescieni cu Băsescu în frunte. Toți s-au îmbogățit generând suișuri și coborâșuri ale cotelor la bursă la companiile la care dețineau acțiuni. Declarații politice cu impact economic pe ținte clare de activitate, măsuri guvernamentale care au generat coborârea sau creșterea cotelor etc. Absolut contrar legii. Dar cine să îi ia la întrebări ? DNA ? Fugi de aici ! DIICOT ? Ce ești nebun !?
A fost bine. Pentru mai bine era nevoie de mai mult timp și mai mulți participanți. Bașca speranța că naționala va juca bine și va obține un rezultat pozitiv cu turcii. Am fugit să prin meciul. Mai bine rămâneam la discuții. Eh. Uneori fac și greșeli.
Se afișează postările cu eticheta Clubul Bloggerilor PNL. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Clubul Bloggerilor PNL. Afișați toate postările
miercuri, 11 septembrie 2013
miercuri, 4 septembrie 2013
Marți, pe 10, va fi „potop” cu știri la Clubul Bloggerilor PNL. SRS se destăinuie.
S-a terminat vacanța și se cuvine să trecem la treabă. La capitolul „întâlniri” cu politicieni avem un start bun. Invitatul este Sorin Roșca Stănescu. Senator liberal. Om foarte informat, cu vocabular complet și adept convins al verbului „a face”. Și nu doar al lui. Mai are niște verbe pe care le folosește cu multă măiestrie atât în scris cât mai ales în vorbire.
Ieri am avut o întâlnire „de taină”. Împreună cu Vasi și Radu am discutat, pe scurt, cu SRS, despre întâlnirea cu bloggerii PNL. Totul a fost OK. Temele ce urmează a fi discutate la întâlnire au fost, la rândul lor, acceptate. Mai mult, SRS a venit cu idei și teme de actualitate. În capul meu începuse înghesuiala. Toate temele aveau o întindere mare, erau de actualitate, iar timpul stabilit (două ore) începea să se simtă în dificultate. Chiar cu un conviv ca SRS, maestru al vorbei, va fi greu să le cuprindem pe toate. Relația cu Băsescu, relația lui cu vechea securitate, relația cu noua securitate, panaramele alea de instituții băsiste - ANI, DNA, CSM etc. -, atacurile băsiste la PNL - ultimul fiind cu Vosganian -, USL prezent și viitor ... Iar SRS a spus că mai sunt. Uf. Unde vor încăpea în 2 ore ?
Norocul va fi în organizarea întâlnirii. Va fi înregistrată și transmisă live pe internet. Iar la „Casa Brătianu”, cafeneaua liberală, sunt toate condițiile pentru a avea un eveniment interesant. Între orele 18.30 - 20.30.
SRS a acceptat să nu folosească „ascunzișuri”. Fiind între liberali, va avea ocazia să fie mai slobod la gură. Nu ca la emisiunile Tv unde moderatorii au, de cele mai multe ori, alte interese decât invitații. Va fi interesant.
Ieri am avut o întâlnire „de taină”. Împreună cu Vasi și Radu am discutat, pe scurt, cu SRS, despre întâlnirea cu bloggerii PNL. Totul a fost OK. Temele ce urmează a fi discutate la întâlnire au fost, la rândul lor, acceptate. Mai mult, SRS a venit cu idei și teme de actualitate. În capul meu începuse înghesuiala. Toate temele aveau o întindere mare, erau de actualitate, iar timpul stabilit (două ore) începea să se simtă în dificultate. Chiar cu un conviv ca SRS, maestru al vorbei, va fi greu să le cuprindem pe toate. Relația cu Băsescu, relația lui cu vechea securitate, relația cu noua securitate, panaramele alea de instituții băsiste - ANI, DNA, CSM etc. -, atacurile băsiste la PNL - ultimul fiind cu Vosganian -, USL prezent și viitor ... Iar SRS a spus că mai sunt. Uf. Unde vor încăpea în 2 ore ?
Norocul va fi în organizarea întâlnirii. Va fi înregistrată și transmisă live pe internet. Iar la „Casa Brătianu”, cafeneaua liberală, sunt toate condițiile pentru a avea un eveniment interesant. Între orele 18.30 - 20.30.
SRS a acceptat să nu folosească „ascunzișuri”. Fiind între liberali, va avea ocazia să fie mai slobod la gură. Nu ca la emisiunile Tv unde moderatorii au, de cele mai multe ori, alte interese decât invitații. Va fi interesant.
miercuri, 3 iulie 2013
Bloggerii liberali cu Tudor Chiuariu
Deși în poză suntem doar băieții (nu toți), în realitate au fost mai multe fete.
Pe site-ul Senatului este un pdf cu modificările la constituție rezultate în urma activității Comisiei parlamentare. Se cuvine a fi citite cu o constituție deschisă alături.
Timp scurt. Eu am un inconvenient cu asumarea răspunderii pentru „programe”, ce permite unui guvern ca, la un moment dat, să părăsească programul de guvernare cu care s-a angajat la investire și să adopte altul care, cu aprobarea parlamentului potrivit acestui articol constituțional, devine un nou program de guvernare. Practic, la fiecare sesiune parlamentară, guvernul poate să „navige” din gard în gard cu programe de guvernare. Bulibășeală asigurată. Nu mai spun despre faptul că având o majoritate parlamentară, orice guvernare poate face ce vrea, parlamentul având doar rol decorativ. Exemplul sinistru l-a dat Băsescu cu guvernările lui portocalii.
O altă nemulțumire a mea este legată de adjectivele din unele texte. Cel mai bătător la ochi este cel privind „încălcarea gravă” a prevederilor constituției de către Președintele țării. Este practic o invitație la încălcarea prevederilor de către oricine. Dacă nu încalc „grav” prevederile constituționale, ce pot păți ? Nimic. Pentru că nu există o sancțiune pentru încălcarea prevederilor constituției în nici o lege. În plus, nu există instanță de judecată care să aibă competența de a constata „încălcarea prevederilor constituționale”. Culmea, toți cei ajunși în poziții de demnitate publică - de la președinte la parlamentari și miniștri -, toți cei ajunși în funcții publice - de la militari la polițiști, magistrați și funcționari publici -, depun jurământul și jură că vor respecta constituția ! Astfel, dacă unul dintre cei care depune jurământ la încadrarea în funcția publică ar fi exclus din sistem pentru încălcarea prevederilor constituționale pe care s-a angajat să le respecte, bag seama că va trebui să dăm cetățenie unor străini pentru a-i angaja în funcțiile publice respective pentru că în țară nu am mai avea candidați.
Cum-necum, ce s-a făcut până acum este bine. Nu foarte bine. Bine, un bine simplu. Pentru că foarte bine ar fi fost dacă s-a fi întrunit cele două treimi pentru introducerea și altor prevederi care să întărească poziția cetățeanului față de instituțiile statului, care să pună magistrații procurori în locul lor normal, acela de acuzatori ai statului și nu alături de judecători, care să ducă judecătorii Curții Constituționale la nivelul ICCJ, cu selecția acestora dintre constituționaliștii recunoscuți și nu dintre procurori și consilierii juridici de pe la cine-știe care instituție de drept public sau privat. Ar fi fost foarte bine dacă Președintele ar fi fost scos din schema cu nominalizările a 3 judecători la CCR. Pentru că nu ar trebui să fie treaba lui. Din moment ce judecătorii sunt aleși de Senat și Camera Deputaților pare lipsit de sens să adaugi la cei care aleg pe Președintele țării. Mai bine ar da guvernului posibilitatea să nominalizeze 3 judecători, Parlamentului să nominalizeze 3 iar ICCJ să nominalizeze 3. Astfel, fiecare putere a statului așa cum este definită în constituție ar nominaliza câte 3 judecători. Judecători care ar trebui, după nominalizare, să treacă prin „furcile caudine” ale Parlamentului în vederea avizării. Nu consultativă ci eliminatorie. Dar asta este părerea mea iar eu sunt un simplu cetățean.
Întâlnirea a fost bună. Foarte bună mai ales dacă mă gândesc la ideea lui Radu Zlati care a atras atenția că urmează procedura parlamentară în plen unde sunt cam încurcate „căile Domnului”. Iar eu bănuiesc PSD de intenția de a nu modifica semnificativ constituția din 2003 care a fost, în bună măsură, creația lor. Dacă acum nu s-a reușit în zonele sensibile cu privire la procurori și CCR mă gândesc că vor face ei, pesediștii care se văd la guvernare încă un secol fără întrerupere, ceva-ceva care să le asigure o cât mai mare influență asupra statului. Probabil că au deja contacte cu cei care se declară creștin-democrați pentru a combate liberalismul astfel încât social-democrații și creștin-democrații să își pre-rezerve un stat care să fie deasupra cetățeanului, care poate controla cetățeanul, care poate impune cetățeanului „gândirea novatoare” a unui tătuc. Pentru că cele două doctrine, zise de stânga și de dreapta sunt surori. Bune. Iar trecerea de la social-democrație la creștin-democrație este posibilă doar într-o noapte. Băsescu este modelul care a creat precedentul. Deci ...
Pe site-ul Senatului este un pdf cu modificările la constituție rezultate în urma activității Comisiei parlamentare. Se cuvine a fi citite cu o constituție deschisă alături.
Timp scurt. Eu am un inconvenient cu asumarea răspunderii pentru „programe”, ce permite unui guvern ca, la un moment dat, să părăsească programul de guvernare cu care s-a angajat la investire și să adopte altul care, cu aprobarea parlamentului potrivit acestui articol constituțional, devine un nou program de guvernare. Practic, la fiecare sesiune parlamentară, guvernul poate să „navige” din gard în gard cu programe de guvernare. Bulibășeală asigurată. Nu mai spun despre faptul că având o majoritate parlamentară, orice guvernare poate face ce vrea, parlamentul având doar rol decorativ. Exemplul sinistru l-a dat Băsescu cu guvernările lui portocalii.
O altă nemulțumire a mea este legată de adjectivele din unele texte. Cel mai bătător la ochi este cel privind „încălcarea gravă” a prevederilor constituției de către Președintele țării. Este practic o invitație la încălcarea prevederilor de către oricine. Dacă nu încalc „grav” prevederile constituționale, ce pot păți ? Nimic. Pentru că nu există o sancțiune pentru încălcarea prevederilor constituției în nici o lege. În plus, nu există instanță de judecată care să aibă competența de a constata „încălcarea prevederilor constituționale”. Culmea, toți cei ajunși în poziții de demnitate publică - de la președinte la parlamentari și miniștri -, toți cei ajunși în funcții publice - de la militari la polițiști, magistrați și funcționari publici -, depun jurământul și jură că vor respecta constituția ! Astfel, dacă unul dintre cei care depune jurământ la încadrarea în funcția publică ar fi exclus din sistem pentru încălcarea prevederilor constituționale pe care s-a angajat să le respecte, bag seama că va trebui să dăm cetățenie unor străini pentru a-i angaja în funcțiile publice respective pentru că în țară nu am mai avea candidați.
Cum-necum, ce s-a făcut până acum este bine. Nu foarte bine. Bine, un bine simplu. Pentru că foarte bine ar fi fost dacă s-a fi întrunit cele două treimi pentru introducerea și altor prevederi care să întărească poziția cetățeanului față de instituțiile statului, care să pună magistrații procurori în locul lor normal, acela de acuzatori ai statului și nu alături de judecători, care să ducă judecătorii Curții Constituționale la nivelul ICCJ, cu selecția acestora dintre constituționaliștii recunoscuți și nu dintre procurori și consilierii juridici de pe la cine-știe care instituție de drept public sau privat. Ar fi fost foarte bine dacă Președintele ar fi fost scos din schema cu nominalizările a 3 judecători la CCR. Pentru că nu ar trebui să fie treaba lui. Din moment ce judecătorii sunt aleși de Senat și Camera Deputaților pare lipsit de sens să adaugi la cei care aleg pe Președintele țării. Mai bine ar da guvernului posibilitatea să nominalizeze 3 judecători, Parlamentului să nominalizeze 3 iar ICCJ să nominalizeze 3. Astfel, fiecare putere a statului așa cum este definită în constituție ar nominaliza câte 3 judecători. Judecători care ar trebui, după nominalizare, să treacă prin „furcile caudine” ale Parlamentului în vederea avizării. Nu consultativă ci eliminatorie. Dar asta este părerea mea iar eu sunt un simplu cetățean.
Întâlnirea a fost bună. Foarte bună mai ales dacă mă gândesc la ideea lui Radu Zlati care a atras atenția că urmează procedura parlamentară în plen unde sunt cam încurcate „căile Domnului”. Iar eu bănuiesc PSD de intenția de a nu modifica semnificativ constituția din 2003 care a fost, în bună măsură, creația lor. Dacă acum nu s-a reușit în zonele sensibile cu privire la procurori și CCR mă gândesc că vor face ei, pesediștii care se văd la guvernare încă un secol fără întrerupere, ceva-ceva care să le asigure o cât mai mare influență asupra statului. Probabil că au deja contacte cu cei care se declară creștin-democrați pentru a combate liberalismul astfel încât social-democrații și creștin-democrații să își pre-rezerve un stat care să fie deasupra cetățeanului, care poate controla cetățeanul, care poate impune cetățeanului „gândirea novatoare” a unui tătuc. Pentru că cele două doctrine, zise de stânga și de dreapta sunt surori. Bune. Iar trecerea de la social-democrație la creștin-democrație este posibilă doar într-o noapte. Băsescu este modelul care a creat precedentul. Deci ...
vineri, 28 septembrie 2012
A face ... liberal.
Am meditat mai mult asupra întâlnirii cu Eduard Hellvig. Tânărul liberal, lider al partidului, a vrut și a reușit, cel puțin din punctul meu de vedere, să comunice, decent, cine este, ce este și ce vrea să fie.
Am și acum convingerea că întâlnirea ar fi trebuit axată mai mult pe liberalism și pe proiecțiile PNL în viitor. Dar a fost bine. Pragmatici, colegii au pus întrebările care caută niște răspunsuri concrete pentru o parte dintre noi. Pragmatic, Hellvig a dat răspunsurile care se puteau da. Pentru că nu trebuie să uităm momentul. Vorbim cu un ministru al dezvoltării și turismului care a preluat din mers un minister construit cu scopul de a căpușa bugetul de stat și fondurile europene pe programe de dezvoltare și turism de către PDL și clienții lor. Guvernările Boc (fără număr) și Ungureanu au acționat în acest sens, fără nici o îndoială. Din exemplele date de Eduard Hellvig se trage cu ușurință concluzia că a fost practic un jaf organizat. Toate așa-zisele obiective de investiții conduse și realizate sub patronajul sinistrei Elena Udrea nu au fost oportune, nu au continuitate, nu au suport financiar la nivel local pentru a fi întreținute, nu au consumatori. Bazine de înot fără scăldători, patinoare fără patinatori, terenuri de fotbal fără fotbaliști și spectatori, telegondole din care să admiri blocurile de locuințe vechi și înghesuite sau fânețele locale fără turiști etc. Nu degeaba au fost blocate de către Comisia UE aceste fonduri. Ele nu pot însemna „dezvoltare” ci doar destrăbălare și nesimțire. Pentru că fondurile europene pe care ar trebui să le accesăm au ca scop, expres, dezvoltarea. Nu cheltuirea unor fonduri aflate într-o pușculiță comună la dispoziția statelor membre. Toate cheltuielile guvernamentale sau cu sprijinul guvernului care nu duc la dezvoltare intră la categoria risipă.
Întrebările despre turism au fost majoritare. Personal, consider că Guvernul nu trebuie să învestească în turism mai mult decât inteligență. Pe de o parte, sunt absolut necesare acte normative care să permită turismul liber, astfel încât cei care doresc să câștige din turism să poată activa fără opreliști și dacă se poate cu un contact cât mai redus cu guvernamentalii (cu excepția celor controlează respectarea regulilor turismului civilizat), pe de altă parte, protecția prin lege a zonelor de interes turistic de avântul demolator al unor profitori români și străini. Cazul Deltei Dunării, al pădurilor seculare (virgine) existente în România care trebuie să rămână așa sub protecția legii și chiar dezvoltate - în sensul că terenurile din jur trebuie protejate de avântul imobiliar și al exploatărilor de tip industrial-, peșterile, zonele rurale păstrate în timp curate sub aspect cultural și al vieții etc. Invitatul a insistat asupra unor studii pe turism european și mondial. Concluzia de bază este că se caută zonele turistice care nu au fost afectate de industrializare. Iar exemplele de mai sus tocmai asta oferă. Închinătorii la icoana profitului cu orice preț nu au ajuns acolo încă. Fie nu i-a interesat fie nu au putut. Fie din cauza legii, fie din alte cauze. Iar legea, ei bine, legea viitoare trebuie să le interzică complet să ajungă acolo unde natura construiește mai bine și mai frumos ca noi, oamenii.
Eduard Hellvig a afirmat că ajuns la minister a schimbat câte ceva, pe ici pe colo, prin părțile esențiale. Promovarea turismului se va face pe obiective turistice majore - Delta Dunării, pădurile virgine, turismul balnear etc. De asemenea, dezvoltarea infrastructurii către aceste obiective turistice este de asemenea o prioritate. Însă această dezvoltare va fi legată de proiectele în domeniu ale administrațiilor locale și ale ministerului transporturilor. Dar ... dar vorbim deja despre viitor. Până acum s-au făcut doar „vorbe”. De băsescieni, nu de alții.
Pe mine, în particular, m-au interesat unele aspecte.
În primul rând impresia lui cu privire la minister. Dacă îi place ministerul. Răspunsul a fost destul de tranșant. Ministerul există, a fost construit strategic de PDL pentru a căpușa pe bază de „programe” - Udrea și pedeleprele motivau mereu în public că programele erau „legale” - sacii cu bani guvernamentali și europeni, că este mare, că este complicat însă îi convine. Nu știe dacă acest minister va mai exista în noua configurație guvernamentală după alegerile parlamentare, nu știe dacă el va mai fi ministrul lui, însă de va mai exista, PNL are intenția să îl conducă, în cadrul alianței USL. El va respecta decizia Delegației Permanente a PNL care va analiza fiecare ministru liberal și va decide.
Răspunsul lui permite mai multe interpretări, mai multe nuanțări ale înțelesurilor. De exemplu, cel potrivit căruia ministerul este greșit construit pentru politicile liberale în domeniile pe care le acoperă. Este o construcție artificială, cu un scop mafiot, de crimă organizată la nivel guvernamental. Trebuie reorientat către construcția și dezvoltarea regională, în condițiile istorice, deja, al unei Românii „locale”, în care nu există o colaborare între județele existente, în mare parte din cazuri. Sunt de notorietate „fricțiunile” între Galați și Brăila, între Iași și Bacău, între Timiș și Arad etc. Într-o construcție regională trebuie găsite punțile de legătură între județele care urmează să facă parte din regiunea respectivă, trebuie găsită calea pe care se va merge pentru a stabili capitala regiunii - calea istorică, cumva recunoscută sau calea pragmatică a poziției centrale geografice ori altă cale. De asemenea trebuie să se clarifice, bine, care este puterea regiunii și ce rămâne județelor. Nu de alta, dar „parlamentul” regional va înlocui „parlamentele” județene. Dispar consiliile județene, dispar prefecții județelor și vor fi înlocuiți de guvernatorii de regiuni. Regionalizarea va produce multe și „dureroase” schimbări. Baronii locali sunt în pericol și vor fi principalii oponenți ai regionalizării. Fie nu sunt de acord, pur și simplu, fie „sunt de acord” însă vor lucra pentru întârzierea sau dacă nu pot, pentru eșecul construcției. Nu poți face regionalizare de la centru, ca pe timpul lui Ceaușescu sau ca la ruși. Trăim alte timpuri. În fond, regionalizarea lovește în identitatea locală. Chiar dacă în proiectul USL se spune că județele rămân în cadrul regiunilor, păstrarea actualelor structuri de conducere ale județelor devine un lux. Mai mult, regiunea, ca structură, îndepărtează județul de guvernul central. Partea bună, este că guvernul central va trebui să predea din puterea actuală regiunilor, astfel că la nivel central se va ajunge să se lucreze doar la politici publice și mai puțin în economie (care va trebui să treacă, în totalitate, la nivelul regiunilor). Tot o parte bună va fi și faptul că Guvernul se va putea reduce doar la ministerele care fac politici naționale: finanțe, apărare, interne și administrație, justiție, muncă, transporturi, economie și comerț. Restul vor pleca la nivel local. În fine, cum vor construi, vom vedea.
Am mai fost interesat dacă PNL mai are programe politice proprii sau le are împreună cu PSD. De ce ? Pentru că este o campanie furibundă a lefegiilor și mercenarilor pedeliști, ungureniști, băsescieni mai pe înțelesul tuturor, prin care se creditează ideea că PNL și-a părăsit propria identitate, s-a lăsat absorbit de PSD, a renunțat la prevederile istorice ale statutului său. Secretarul general al PNL, Eduard Hellvig a fost ferm. PNL are propriile programe politice, le promovează și aplică acolo unde are demnitatea publică, construcția USL permite ca fiecare partid membru să își promoveze și susțină propriile programe cu condiția ca acestea să fie cunoscute și acceptate de cealaltă parte și să existe o corelație între programele liberale cu cele social-democrate. De aici trag concluzia că programele respective vor avea limite, superioară și inferioară, la care partidele nu renunță - limita inferioară -, nu o pot depăși - limita superioară - fără a pune în pericol alianța însăși. Pragmatic, strategic, mai bine așa decât deloc.
Răspunsul lui Eduard Hellvig mă determină să înțeleg că PNL nu a renunțat la ideea „Statului liberal”, la obligația partidului ca în activitatea de guvernare să creeze condițiile, să construiască instituțiile, să lucreze permanent pentru a asigura trecerea „de la statul asistențial și clientelar la statul liberal”.
În lucrarea care definește gândirea liberalilor despre stat și guvernare, „A doua modernizare a României”, sunt liniile generale ale gândirii liberale în materie. Doream să știu dacă PNL se menține pe această linie. Mi s-a spus că da. Problema este că se cere, acum, de către unii și alții, ca aceste concepte, aceste reguli, aceste orientări să fie puse în practică imediat cu riscul de a produce grave distorsiuni în mediul public. Eu nu sunt de acord cu acești propagandiști de duzină. Nu sunt adeptul „salturilor spectaculoase”, forme fără fond, de fapt. Sunt adeptul construcției, sunt adeptul structurilor bine făcute, cu fundament solid, necesare la un moment dat, sunt adeptul lucrului riguros și consecvent în baza unui program clar. Maidanezii politici critică PNL că a renunțat la programele liberale, maidanezii politici nu au capacitatea de a vedea dincolo de discursul public, nu au o idee clară despre ce înseamnă a guverna, nu știu ce este în spatele acțiunilor guvernamentale. Alimentați de „senzaționalul” televiziunilor și a presei scrise ei nu mai văd pădurea. S-au oprit la copaci. Ca atare, promovează „copacul X” în opoziție cu „copacul Y”. Iar eu am tras concluzia, mai demult, cel puțin cu privire la PNL, că scopul acestor campanii este de a obliga PNL să îi accepte pe cei care „performează” în politică, chiar dacă fac diferite ocoluri politice. Este clar că nu personalitatea unui politician sau altul este definitorie în cadrul unor concepte politice, al unor partide politice cum este PNL, al unor programe politice. Aici este vorba despre colective politice, de interesele politice ale unor mase mari de oameni care aderă sau sprijină o anume orientare politică. Iar Eduard Hellvig a confirmat, în răspunsurile sale, că interesul PNL, ajungerea partidului la o vizibilitate politică de 30% și peste este mai important decât realizarea individuală a unui membru sau altul. Chiar și cu privire la Crin Antonescu, a afirmat clar că posibilitatea ca acesta să ajungă Președintele României este un „câștig” pentru PNL, ar fi primul Președinte al României liberal.
A fost evident, pentru mine, că PNL nu se abate de la liniile politice pe care a pornit de la înființare și până în prezent. Oameni noi cu ideiile liberale originale. Prin noi înșine și modernizarea României. Concepte de bază ale gândirii liberale. Concepte care și-au găsit un surprinzător și excelent sprijin în cadrul discuțiilor când un fost coleg de breaslă a ridicat problema reformei Constituției. Tudor Neamțu, a propus ca noua Constituție să nu mai înceapă cu „statul ...” ci cu cetățeanul, pentru care se face statul și celelalte. A dat ca exemplu Constituția Germaniei, a SUA ... iar Eduard Hellvig a fost de acord. Este o problemă de fond, de concept. România trebuie să fie un stat al cetățeanului român și nu doar cetățeanul al României. La temă, Eduard Hellvig a comentat corect că noi, liberalii, trebuie să ne referim și să susținem raportarea problemelor politice și administrative la cetățean, în concret, nu la populație - o noțiune abstractă -, o speculație care permite, iar zilele de azi confirmă, eșecul „democrației” băsesciene.
Eu am fost mulțumit de întâlnire. Am fost mulțumit și de faptul că l-am reîntâlnit pe dr. Adrian Neacșu, Președinte interimar la PNL S2 care mi-a spus că sunt pe final cu pregătirile pentru a ieși în spațiul public, inclusiv pe net, pentru a promova organizația liberală atât de hăituită de foștii și actualii ei membri cu alte opțiuni politice. În fine. Ar mai fi de povestit ce și cum. Nu acum.
Am și acum convingerea că întâlnirea ar fi trebuit axată mai mult pe liberalism și pe proiecțiile PNL în viitor. Dar a fost bine. Pragmatici, colegii au pus întrebările care caută niște răspunsuri concrete pentru o parte dintre noi. Pragmatic, Hellvig a dat răspunsurile care se puteau da. Pentru că nu trebuie să uităm momentul. Vorbim cu un ministru al dezvoltării și turismului care a preluat din mers un minister construit cu scopul de a căpușa bugetul de stat și fondurile europene pe programe de dezvoltare și turism de către PDL și clienții lor. Guvernările Boc (fără număr) și Ungureanu au acționat în acest sens, fără nici o îndoială. Din exemplele date de Eduard Hellvig se trage cu ușurință concluzia că a fost practic un jaf organizat. Toate așa-zisele obiective de investiții conduse și realizate sub patronajul sinistrei Elena Udrea nu au fost oportune, nu au continuitate, nu au suport financiar la nivel local pentru a fi întreținute, nu au consumatori. Bazine de înot fără scăldători, patinoare fără patinatori, terenuri de fotbal fără fotbaliști și spectatori, telegondole din care să admiri blocurile de locuințe vechi și înghesuite sau fânețele locale fără turiști etc. Nu degeaba au fost blocate de către Comisia UE aceste fonduri. Ele nu pot însemna „dezvoltare” ci doar destrăbălare și nesimțire. Pentru că fondurile europene pe care ar trebui să le accesăm au ca scop, expres, dezvoltarea. Nu cheltuirea unor fonduri aflate într-o pușculiță comună la dispoziția statelor membre. Toate cheltuielile guvernamentale sau cu sprijinul guvernului care nu duc la dezvoltare intră la categoria risipă.
Întrebările despre turism au fost majoritare. Personal, consider că Guvernul nu trebuie să învestească în turism mai mult decât inteligență. Pe de o parte, sunt absolut necesare acte normative care să permită turismul liber, astfel încât cei care doresc să câștige din turism să poată activa fără opreliști și dacă se poate cu un contact cât mai redus cu guvernamentalii (cu excepția celor controlează respectarea regulilor turismului civilizat), pe de altă parte, protecția prin lege a zonelor de interes turistic de avântul demolator al unor profitori români și străini. Cazul Deltei Dunării, al pădurilor seculare (virgine) existente în România care trebuie să rămână așa sub protecția legii și chiar dezvoltate - în sensul că terenurile din jur trebuie protejate de avântul imobiliar și al exploatărilor de tip industrial-, peșterile, zonele rurale păstrate în timp curate sub aspect cultural și al vieții etc. Invitatul a insistat asupra unor studii pe turism european și mondial. Concluzia de bază este că se caută zonele turistice care nu au fost afectate de industrializare. Iar exemplele de mai sus tocmai asta oferă. Închinătorii la icoana profitului cu orice preț nu au ajuns acolo încă. Fie nu i-a interesat fie nu au putut. Fie din cauza legii, fie din alte cauze. Iar legea, ei bine, legea viitoare trebuie să le interzică complet să ajungă acolo unde natura construiește mai bine și mai frumos ca noi, oamenii.
Eduard Hellvig a afirmat că ajuns la minister a schimbat câte ceva, pe ici pe colo, prin părțile esențiale. Promovarea turismului se va face pe obiective turistice majore - Delta Dunării, pădurile virgine, turismul balnear etc. De asemenea, dezvoltarea infrastructurii către aceste obiective turistice este de asemenea o prioritate. Însă această dezvoltare va fi legată de proiectele în domeniu ale administrațiilor locale și ale ministerului transporturilor. Dar ... dar vorbim deja despre viitor. Până acum s-au făcut doar „vorbe”. De băsescieni, nu de alții.
Pe mine, în particular, m-au interesat unele aspecte.
În primul rând impresia lui cu privire la minister. Dacă îi place ministerul. Răspunsul a fost destul de tranșant. Ministerul există, a fost construit strategic de PDL pentru a căpușa pe bază de „programe” - Udrea și pedeleprele motivau mereu în public că programele erau „legale” - sacii cu bani guvernamentali și europeni, că este mare, că este complicat însă îi convine. Nu știe dacă acest minister va mai exista în noua configurație guvernamentală după alegerile parlamentare, nu știe dacă el va mai fi ministrul lui, însă de va mai exista, PNL are intenția să îl conducă, în cadrul alianței USL. El va respecta decizia Delegației Permanente a PNL care va analiza fiecare ministru liberal și va decide.
Răspunsul lui permite mai multe interpretări, mai multe nuanțări ale înțelesurilor. De exemplu, cel potrivit căruia ministerul este greșit construit pentru politicile liberale în domeniile pe care le acoperă. Este o construcție artificială, cu un scop mafiot, de crimă organizată la nivel guvernamental. Trebuie reorientat către construcția și dezvoltarea regională, în condițiile istorice, deja, al unei Românii „locale”, în care nu există o colaborare între județele existente, în mare parte din cazuri. Sunt de notorietate „fricțiunile” între Galați și Brăila, între Iași și Bacău, între Timiș și Arad etc. Într-o construcție regională trebuie găsite punțile de legătură între județele care urmează să facă parte din regiunea respectivă, trebuie găsită calea pe care se va merge pentru a stabili capitala regiunii - calea istorică, cumva recunoscută sau calea pragmatică a poziției centrale geografice ori altă cale. De asemenea trebuie să se clarifice, bine, care este puterea regiunii și ce rămâne județelor. Nu de alta, dar „parlamentul” regional va înlocui „parlamentele” județene. Dispar consiliile județene, dispar prefecții județelor și vor fi înlocuiți de guvernatorii de regiuni. Regionalizarea va produce multe și „dureroase” schimbări. Baronii locali sunt în pericol și vor fi principalii oponenți ai regionalizării. Fie nu sunt de acord, pur și simplu, fie „sunt de acord” însă vor lucra pentru întârzierea sau dacă nu pot, pentru eșecul construcției. Nu poți face regionalizare de la centru, ca pe timpul lui Ceaușescu sau ca la ruși. Trăim alte timpuri. În fond, regionalizarea lovește în identitatea locală. Chiar dacă în proiectul USL se spune că județele rămân în cadrul regiunilor, păstrarea actualelor structuri de conducere ale județelor devine un lux. Mai mult, regiunea, ca structură, îndepărtează județul de guvernul central. Partea bună, este că guvernul central va trebui să predea din puterea actuală regiunilor, astfel că la nivel central se va ajunge să se lucreze doar la politici publice și mai puțin în economie (care va trebui să treacă, în totalitate, la nivelul regiunilor). Tot o parte bună va fi și faptul că Guvernul se va putea reduce doar la ministerele care fac politici naționale: finanțe, apărare, interne și administrație, justiție, muncă, transporturi, economie și comerț. Restul vor pleca la nivel local. În fine, cum vor construi, vom vedea.
Am mai fost interesat dacă PNL mai are programe politice proprii sau le are împreună cu PSD. De ce ? Pentru că este o campanie furibundă a lefegiilor și mercenarilor pedeliști, ungureniști, băsescieni mai pe înțelesul tuturor, prin care se creditează ideea că PNL și-a părăsit propria identitate, s-a lăsat absorbit de PSD, a renunțat la prevederile istorice ale statutului său. Secretarul general al PNL, Eduard Hellvig a fost ferm. PNL are propriile programe politice, le promovează și aplică acolo unde are demnitatea publică, construcția USL permite ca fiecare partid membru să își promoveze și susțină propriile programe cu condiția ca acestea să fie cunoscute și acceptate de cealaltă parte și să existe o corelație între programele liberale cu cele social-democrate. De aici trag concluzia că programele respective vor avea limite, superioară și inferioară, la care partidele nu renunță - limita inferioară -, nu o pot depăși - limita superioară - fără a pune în pericol alianța însăși. Pragmatic, strategic, mai bine așa decât deloc.
Răspunsul lui Eduard Hellvig mă determină să înțeleg că PNL nu a renunțat la ideea „Statului liberal”, la obligația partidului ca în activitatea de guvernare să creeze condițiile, să construiască instituțiile, să lucreze permanent pentru a asigura trecerea „de la statul asistențial și clientelar la statul liberal”.
În lucrarea care definește gândirea liberalilor despre stat și guvernare, „A doua modernizare a României”, sunt liniile generale ale gândirii liberale în materie. Doream să știu dacă PNL se menține pe această linie. Mi s-a spus că da. Problema este că se cere, acum, de către unii și alții, ca aceste concepte, aceste reguli, aceste orientări să fie puse în practică imediat cu riscul de a produce grave distorsiuni în mediul public. Eu nu sunt de acord cu acești propagandiști de duzină. Nu sunt adeptul „salturilor spectaculoase”, forme fără fond, de fapt. Sunt adeptul construcției, sunt adeptul structurilor bine făcute, cu fundament solid, necesare la un moment dat, sunt adeptul lucrului riguros și consecvent în baza unui program clar. Maidanezii politici critică PNL că a renunțat la programele liberale, maidanezii politici nu au capacitatea de a vedea dincolo de discursul public, nu au o idee clară despre ce înseamnă a guverna, nu știu ce este în spatele acțiunilor guvernamentale. Alimentați de „senzaționalul” televiziunilor și a presei scrise ei nu mai văd pădurea. S-au oprit la copaci. Ca atare, promovează „copacul X” în opoziție cu „copacul Y”. Iar eu am tras concluzia, mai demult, cel puțin cu privire la PNL, că scopul acestor campanii este de a obliga PNL să îi accepte pe cei care „performează” în politică, chiar dacă fac diferite ocoluri politice. Este clar că nu personalitatea unui politician sau altul este definitorie în cadrul unor concepte politice, al unor partide politice cum este PNL, al unor programe politice. Aici este vorba despre colective politice, de interesele politice ale unor mase mari de oameni care aderă sau sprijină o anume orientare politică. Iar Eduard Hellvig a confirmat, în răspunsurile sale, că interesul PNL, ajungerea partidului la o vizibilitate politică de 30% și peste este mai important decât realizarea individuală a unui membru sau altul. Chiar și cu privire la Crin Antonescu, a afirmat clar că posibilitatea ca acesta să ajungă Președintele României este un „câștig” pentru PNL, ar fi primul Președinte al României liberal.
A fost evident, pentru mine, că PNL nu se abate de la liniile politice pe care a pornit de la înființare și până în prezent. Oameni noi cu ideiile liberale originale. Prin noi înșine și modernizarea României. Concepte de bază ale gândirii liberale. Concepte care și-au găsit un surprinzător și excelent sprijin în cadrul discuțiilor când un fost coleg de breaslă a ridicat problema reformei Constituției. Tudor Neamțu, a propus ca noua Constituție să nu mai înceapă cu „statul ...” ci cu cetățeanul, pentru care se face statul și celelalte. A dat ca exemplu Constituția Germaniei, a SUA ... iar Eduard Hellvig a fost de acord. Este o problemă de fond, de concept. România trebuie să fie un stat al cetățeanului român și nu doar cetățeanul al României. La temă, Eduard Hellvig a comentat corect că noi, liberalii, trebuie să ne referim și să susținem raportarea problemelor politice și administrative la cetățean, în concret, nu la populație - o noțiune abstractă -, o speculație care permite, iar zilele de azi confirmă, eșecul „democrației” băsesciene.
Eu am fost mulțumit de întâlnire. Am fost mulțumit și de faptul că l-am reîntâlnit pe dr. Adrian Neacșu, Președinte interimar la PNL S2 care mi-a spus că sunt pe final cu pregătirile pentru a ieși în spațiul public, inclusiv pe net, pentru a promova organizația liberală atât de hăituită de foștii și actualii ei membri cu alte opțiuni politice. În fine. Ar mai fi de povestit ce și cum. Nu acum.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



