Marți, pe 10, va fi „potop” cu știri la Clubul Bloggerilor PNL. SRS se destăinuie.

S-a terminat vacanța și se cuvine să trecem la treabă. La capitolul „întâlniri” cu politicieni avem un start bun. Invitatul este Sorin Roșca Stănescu. Senator liberal. Om foarte informat, cu vocabular complet și adept convins al verbului „a face”. Și nu doar al lui. Mai are niște verbe pe care le folosește cu multă măiestrie atât în scris cât mai ales în vorbire.

Ieri am avut o întâlnire „de taină”. Împreună cu Vasi și Radu am discutat, pe scurt, cu SRS, despre întâlnirea cu bloggerii PNL. Totul a fost OK. Temele ce urmează a fi discutate la întâlnire au fost, la rândul lor, acceptate. Mai mult, SRS a venit cu idei și teme de actualitate. În capul meu începuse înghesuiala. Toate temele aveau o întindere mare, erau de actualitate, iar timpul stabilit (două ore) începea să se simtă în dificultate. Chiar cu un conviv ca SRS, maestru al vorbei, va fi greu să le cuprindem pe toate. Relația cu Băsescu, relația lui cu vechea securitate, relația cu noua securitate, panaramele alea de instituții băsiste - ANI, DNA, CSM etc. -, atacurile băsiste la PNL - ultimul fiind cu Vosganian -, USL prezent și viitor ... Iar SRS a spus că mai sunt. Uf. Unde vor încăpea în 2 ore ?

Norocul va fi în organizarea întâlnirii. Va fi înregistrată și transmisă live pe internet. Iar la „Casa Brătianu”, cafeneaua liberală, sunt toate condițiile pentru a avea un eveniment interesant. Între orele 18.30 - 20.30.

SRS a acceptat să nu folosească „ascunzișuri”. Fiind între liberali, va avea ocazia să fie mai slobod la gură. Nu ca la emisiunile Tv unde moderatorii au, de cele mai multe ori, alte interese decât invitații. Va fi interesant.

A face ... liberal.

Am meditat mai mult asupra întâlnirii cu Eduard Hellvig. Tânărul liberal, lider al partidului, a vrut și a reușit, cel puțin din punctul meu de vedere, să comunice, decent, cine este, ce este și ce vrea să fie.

Am și acum convingerea că întâlnirea ar fi trebuit axată mai mult pe liberalism și pe proiecțiile PNL în viitor. Dar a fost bine. Pragmatici, colegii au pus întrebările care caută niște răspunsuri concrete pentru o parte dintre noi. Pragmatic, Hellvig a dat răspunsurile care se puteau da. Pentru că nu trebuie să uităm momentul. Vorbim cu un ministru al dezvoltării și turismului care a preluat din mers un minister construit cu scopul de a căpușa bugetul de stat și fondurile europene pe programe de dezvoltare și turism de către PDL și clienții lor. Guvernările Boc (fără număr) și Ungureanu au acționat în acest sens, fără nici o îndoială. Din exemplele date de Eduard Hellvig se trage cu ușurință concluzia că a fost practic un jaf organizat. Toate așa-zisele obiective de investiții conduse și realizate sub patronajul sinistrei Elena Udrea nu au fost oportune, nu au continuitate, nu au suport financiar la nivel local pentru a fi întreținute, nu au consumatori. Bazine de înot fără scăldători, patinoare fără patinatori, terenuri de fotbal fără fotbaliști și spectatori, telegondole din care să admiri blocurile de locuințe vechi și înghesuite sau fânețele locale fără turiști etc. Nu degeaba au fost blocate de către Comisia UE aceste fonduri. Ele nu pot însemna „dezvoltare” ci doar destrăbălare și nesimțire. Pentru că fondurile europene pe care ar trebui să le accesăm au ca scop, expres, dezvoltarea. Nu cheltuirea unor fonduri aflate într-o pușculiță comună la dispoziția statelor membre. Toate cheltuielile guvernamentale sau cu sprijinul guvernului care nu duc la dezvoltare intră la categoria risipă.

Întrebările despre turism au fost majoritare. Personal, consider că Guvernul nu trebuie să învestească în turism mai mult decât inteligență. Pe de o parte, sunt absolut necesare acte normative care să permită turismul liber, astfel încât cei care doresc să câștige din turism să poată activa fără opreliști și dacă se poate cu un contact cât mai redus cu guvernamentalii (cu excepția celor controlează respectarea regulilor turismului civilizat), pe de altă parte, protecția prin lege a zonelor de interes turistic de avântul demolator al unor profitori români și străini. Cazul Deltei Dunării, al pădurilor seculare (virgine) existente în România care trebuie să rămână așa sub protecția legii și chiar dezvoltate - în sensul că terenurile din jur trebuie protejate de avântul imobiliar și al exploatărilor de tip industrial-, peșterile, zonele rurale păstrate în timp curate sub aspect cultural și al vieții etc. Invitatul a insistat asupra unor studii pe turism european și mondial. Concluzia de bază este că se caută zonele turistice care nu au fost afectate de industrializare. Iar exemplele de mai sus tocmai asta oferă. Închinătorii la icoana profitului cu orice preț nu au ajuns acolo încă. Fie nu i-a interesat fie nu au putut. Fie din cauza legii, fie din alte cauze. Iar legea, ei bine, legea viitoare trebuie să le interzică complet să ajungă acolo unde natura construiește mai bine și mai frumos ca noi, oamenii.

Eduard Hellvig a afirmat că ajuns la minister a schimbat câte ceva, pe ici pe colo, prin părțile esențiale. Promovarea turismului se va face pe obiective turistice majore - Delta Dunării, pădurile virgine, turismul balnear etc. De asemenea, dezvoltarea infrastructurii către aceste obiective turistice este de asemenea o prioritate. Însă această dezvoltare va fi legată de proiectele în domeniu ale administrațiilor locale și ale ministerului transporturilor. Dar ... dar vorbim deja despre viitor. Până acum s-au făcut doar „vorbe”. De băsescieni, nu de alții.

Pe mine, în particular, m-au interesat unele aspecte.

În primul rând impresia lui cu privire la minister. Dacă îi place ministerul. Răspunsul a fost destul de tranșant. Ministerul există, a fost construit strategic de PDL pentru a căpușa pe bază de „programe” - Udrea și pedeleprele motivau mereu în public că programele erau „legale” - sacii cu bani guvernamentali și europeni, că este mare,  că este complicat însă îi convine. Nu știe dacă acest minister va mai exista în noua configurație guvernamentală după alegerile parlamentare, nu știe dacă el va mai fi ministrul lui, însă de va mai exista, PNL are intenția să îl conducă, în cadrul alianței USL. El va respecta decizia Delegației Permanente a PNL care va analiza fiecare ministru liberal și va decide.

Răspunsul lui permite mai multe interpretări, mai multe nuanțări ale înțelesurilor. De exemplu, cel potrivit căruia ministerul este greșit construit pentru politicile liberale în domeniile pe care le acoperă. Este o construcție artificială, cu un scop mafiot, de crimă organizată la nivel guvernamental. Trebuie reorientat către construcția și dezvoltarea regională, în condițiile istorice, deja, al unei Românii „locale”, în care nu există o colaborare între județele existente, în mare parte din cazuri. Sunt de notorietate „fricțiunile” între Galați și Brăila, între Iași și Bacău, între Timiș și Arad etc. Într-o construcție regională trebuie găsite punțile de legătură între județele care urmează să facă parte din regiunea respectivă, trebuie găsită calea pe care se va merge pentru a stabili capitala regiunii - calea istorică, cumva recunoscută sau calea pragmatică a poziției centrale geografice ori altă cale. De asemenea trebuie să se clarifice, bine, care este puterea regiunii și ce rămâne județelor. Nu de alta, dar „parlamentul” regional va înlocui „parlamentele” județene. Dispar consiliile județene, dispar prefecții județelor și vor fi înlocuiți de guvernatorii de regiuni. Regionalizarea va produce multe și „dureroase” schimbări. Baronii locali sunt în pericol și vor fi principalii oponenți ai regionalizării. Fie nu sunt de acord, pur și simplu, fie „sunt de acord” însă vor lucra pentru întârzierea sau dacă nu pot, pentru eșecul construcției. Nu poți face regionalizare de la centru, ca pe timpul lui Ceaușescu sau ca la ruși. Trăim alte timpuri. În fond, regionalizarea lovește în identitatea locală. Chiar dacă în proiectul USL se spune că județele rămân în cadrul regiunilor, păstrarea actualelor structuri de conducere ale județelor devine un lux. Mai mult, regiunea, ca structură, îndepărtează județul de guvernul central. Partea bună, este că guvernul central va trebui să predea din puterea actuală regiunilor, astfel că la nivel central se va ajunge să se lucreze doar la politici publice și mai puțin în economie (care va trebui să treacă, în totalitate, la nivelul regiunilor). Tot o parte bună va fi și faptul că Guvernul se va putea reduce doar la ministerele care fac politici naționale: finanțe, apărare, interne și administrație, justiție, muncă, transporturi, economie și comerț. Restul vor pleca la nivel local. În fine, cum vor construi, vom vedea.

Am mai fost interesat dacă PNL mai are programe politice proprii sau le are împreună cu PSD. De ce ? Pentru că este o campanie furibundă a lefegiilor și mercenarilor pedeliști, ungureniști, băsescieni mai pe înțelesul tuturor, prin care se creditează ideea că PNL și-a părăsit propria identitate, s-a lăsat absorbit de PSD, a renunțat la prevederile istorice ale statutului său. Secretarul general al PNL, Eduard Hellvig a fost ferm. PNL are propriile programe politice, le promovează și aplică acolo unde are demnitatea publică, construcția USL permite ca fiecare partid membru să își promoveze și susțină propriile programe cu condiția ca acestea să fie cunoscute și acceptate de cealaltă parte și să existe o corelație între programele liberale cu cele social-democrate. De aici trag concluzia că programele respective vor avea limite, superioară și inferioară, la care partidele nu renunță - limita inferioară -, nu o pot depăși - limita superioară - fără a pune în pericol alianța însăși. Pragmatic, strategic, mai bine așa decât deloc.

Răspunsul lui Eduard Hellvig mă determină să înțeleg că PNL nu a renunțat la ideea „Statului liberal”, la obligația partidului ca în activitatea de guvernare să creeze condițiile, să construiască instituțiile, să lucreze permanent pentru a asigura trecerea „de la statul asistențial și clientelar la statul liberal”.

În lucrarea care definește gândirea liberalilor despre stat și guvernare, „A doua modernizare a României”, sunt liniile generale ale gândirii liberale în materie. Doream să știu dacă PNL se menține pe această linie. Mi s-a spus că da. Problema este că se cere, acum, de către unii și alții, ca aceste concepte, aceste reguli, aceste orientări să fie puse în practică imediat cu riscul de a produce grave distorsiuni în mediul public. Eu nu sunt de acord cu acești propagandiști de duzină. Nu sunt adeptul „salturilor spectaculoase”, forme fără fond, de fapt. Sunt adeptul construcției, sunt adeptul structurilor bine făcute, cu fundament solid, necesare la un moment dat, sunt adeptul lucrului riguros și consecvent în baza unui program clar. Maidanezii politici critică PNL că a renunțat la programele liberale, maidanezii politici nu au capacitatea de a vedea dincolo de discursul public, nu au o idee clară despre ce înseamnă a guverna, nu știu ce este în spatele acțiunilor guvernamentale. Alimentați de „senzaționalul” televiziunilor și a presei scrise ei nu mai văd pădurea. S-au oprit la copaci. Ca atare, promovează „copacul X” în opoziție cu „copacul Y”. Iar eu am tras concluzia, mai demult, cel puțin cu privire la PNL, că scopul acestor campanii este de a obliga PNL să îi accepte pe cei care „performează” în politică, chiar dacă fac diferite ocoluri politice. Este clar că nu personalitatea unui politician sau altul este definitorie în cadrul unor concepte politice, al unor partide politice cum este PNL, al unor programe politice. Aici este vorba despre colective politice, de interesele politice ale unor mase mari de oameni care aderă sau sprijină o anume orientare politică. Iar Eduard Hellvig a confirmat, în răspunsurile sale, că interesul PNL, ajungerea partidului la o vizibilitate politică de 30% și peste este mai important decât realizarea individuală a unui membru sau altul. Chiar și cu privire la Crin Antonescu, a afirmat clar că posibilitatea ca acesta să ajungă Președintele României este un „câștig” pentru PNL, ar fi primul Președinte al României liberal.

A fost evident, pentru mine, că PNL nu se abate de la liniile politice pe care a pornit de la înființare și până în prezent. Oameni noi cu ideiile liberale originale. Prin noi înșine și modernizarea României. Concepte de bază ale gândirii liberale. Concepte care și-au găsit un surprinzător și excelent sprijin în cadrul discuțiilor când un fost coleg de breaslă a ridicat problema reformei Constituției. Tudor Neamțu, a propus ca noua Constituție să nu mai înceapă cu „statul ...” ci cu cetățeanul, pentru care se face statul și celelalte. A dat ca exemplu Constituția Germaniei, a SUA ... iar Eduard Hellvig a fost de acord. Este o problemă de fond, de concept. România trebuie să fie un stat al cetățeanului român și nu doar cetățeanul al României. La temă, Eduard Hellvig a comentat corect că noi, liberalii, trebuie să ne referim și să susținem raportarea problemelor politice și administrative la cetățean, în concret, nu la populație - o noțiune abstractă -, o speculație care permite, iar zilele de azi confirmă, eșecul „democrației” băsesciene.

Eu am fost mulțumit de întâlnire. Am fost mulțumit și de faptul că l-am reîntâlnit pe dr. Adrian Neacșu, Președinte interimar la PNL S2 care mi-a spus că sunt pe final cu pregătirile pentru a ieși în spațiul public, inclusiv pe net, pentru a promova organizația liberală atât de hăituită de foștii și actualii ei membri cu alte opțiuni politice. În fine. Ar mai fi de povestit ce și cum. Nu acum.

O discuție ... reparatorie

Ieri, seară, la Cafeneaua Liberală Brătianu din str. Doamnei nr. 9, am participat la o discuție cu și despre dr. Adrian Neacșu, președintele interimar al PNL Sector 2, București. Eram, cel puțin eu, neinformat cu privire la ce se întâmplă în acea organizație, la persoana acuzată în on-line de „crime” împotriva organizației, împotriva oamenilor organizației, împotriva liberalismului ... Nu spun că m-am lămurit, deplin, spun doar că „balanța” s-a echilibrat. Cu tendința de a da mai multă valoare actualei echipe a PNL S2 în defavoarea fostei echipe.

Lucrurile trebuiesc simplificate cumva pentru a le înțelege. Ce este complicat este de fapt simplu.

Fostul președinte al filialei, Dan Cristian Popescu, a ales să își ducă viața politică mai departe în cadrul unei noi formațiuni politice, Forța Civică (denumire absurdă, un non-sens, politicul fiind evident opus civismului), creat pentru a-i da lui Mihai Răzvan Ungureanu o formațiune politică-motiv pentru a fi acceptat în „alianța de dreapta” unde PDL se vrea cap de afiș. De fapt, în adevărul ei esențial, această formațiune politică, un partiduleț aflat la vânzare până mai de curând, se dovedește o clonă politică a PDL prin intermediul căreia se caută a lua de la PNL cât mai mulți membri și, în special, cât mai mulți alegători cu scopul evident ca la alegerile parlamentare din decembrie USL să nu depășească pragul de 50%. În promovarea acestei formațiuni politice-căpușă se insistă pe ideea că MRU este de fapt un liberal refuzat de liberali, că liberalii nemulțumiți de actuala conducere a PNL și „trădarea” dreptei românești prin alianța cu PSD și PC iar mai apoi cu UNPR au hotărât să își continue activitatea politică de dreapta alături de PDL, în cadrul unei alianțe de dreapta care bla, bla, bla. Lefegii ai PDL și PFC își consumă cuvintele în presă (scrisă, audio și video), pe net, prin cârciumi sau la colț de stradă cu babele ieșite să mai vadă cum merge viața târgului, descriind imaginile apocaliptice ale trădării liberale față de „dreapta”, trecerea PNL la stânga spectrului politic, se readuce în prim plan Ion Iliescu căruia i se pupă mâna de către liberali și Dan Voiculescu care ar conduce, de fapt, din umbră, alianța dintre PNL și PC. Fostul președinte al PNL S2 a pornit pe acest drum. De ce ? Iată că la această întrebare trebuie un răspuns cât mai apropiat de adevăr pentru a nu denatura totul, așa cum se încearcă de fapt.

De ce ? Pentru că omul are simțul proprietății. Fost țărănist, a ales la un moment dat să activeze politic în PNL, după exemplul altora, țărăniștii fiind de ceva vreme o formațiune politică „arhivă în derivă”. Ce a învățat în PNȚ a aplicat în PNL. A confiscat organizația din S2 în interes propriu, a ales un grup de fideli cu care a condus organizația după modelul firmei proprii. A dat afară membrii care nu au mai dorit să se alăture acțiunilor lui, de parcă ar fi fost salariați (?!), a băgat banii proprii în dotare, a făcut campanie pentru el sub sigla PNL cu obiectivul de a ajunge primar la S2 chiar dacă conducerea centrală a PNL nu i-a dat mandat în acest sens, s-a alipit unei grupări din PNL care dorea să scoată organizațiile liberale din București de sub controlul conducerii centrale a partidului, s-a asociat în afaceri cu oameni cunoscuți ca fiind potenți în afaceri, din organizațiile liberale din București, dar care își doreau să se folosească și de partid pentru a-și maximiza șansele atunci când partidul se află la guvernare sau când are influență asupra unei guvernări (căpușe la bugetul de stat). A plecat din PNL luând alături pe cei care i-au fost fideli până „în pânzele albe”. Nu mulți. A lăsat în urmă „cârtițe”, cu scopul de a tulbura apele în PNL S2 și de a rupe ce se mai poate rupe din organizație în favoarea fie a PFC fie a PDL (promovat cu insistență de aceste cârtițe ca fiind singurul partid care a luat „măsuri de dreapta” în guvernările băsesciene). A lăsat multă tulburare pentru că o parte dintre locotenenții lui din organizația PNL îi erau și angajați la fundația ce îi poartă numele sau îl asistau la alte afaceri. Oamenii au avut și au probleme existențiale. Unii care vor să rămână în PNL curați trebuie să își caute alte locuri de muncă. Alții, dintre cei cu care a lucrat direct DCP, nu au aceste probleme și s-au pus la dispoziția noii conduceri fără nici o dificultate. Astfel că în două campanii, la locale și la referendum, cu probleme grele de organizație, PNL S2 și-a realizat obiectivele. DCP a plecat urât, foarte urât iar timpul îi va fi nefavorabil. Amintirea lui în PNL S2 va fi asemănată cu cea a lui Valeriu Stoica, Teodor Stolojan, Gheorghe Flutur, Cristian Boureanu etc. Toți „curați” ca lacrima.

Dr. Adrian Neacșu a mai condus organizația S2, între anii 1995-2001, se pare, a plecat de la conducerea organizației la insistențele Președintelui PNL de atunci, Valeriu Stoica, a activat în organizația PNL S3 până s-a putut întoarce la S2 ... Este unul dintre liberalii cu vechime și fideli partidului. A știut să facă pasul înapoi atunci când în organizație au intervenit de la nivel central persoane ajunse în funcții de conducere dar care au practicat stilul „organizația este proprietatea mea”. Părerea lui despre modul în care a fost condusă organizația de la S2 în perioada în care a trecut se concretizează într-un singur cuvânt: golăneală. Îi dau dreptate. Dacă informațiile primite de la el, de la ceilalți șefi de organizații zonale ale PNL S2 participanți la discuție sunt reale, dacă informațiile primite de mine de la terțe persoane se confirmă, DCP a condus golănește organizația PNL S2. A plecat iar rănile sunt în curs de închidere. Oameni cu vechime în partid care nu au mai activat din cauza stilului de conducere, acum se întorc, oameni cu convingeri liberale care ar fi dorit să devină membri ai PNL dar nu acceptau stilul DCP acum vin în partid. Sunt semne de însănătoșire. Sunt semne bune. Pe lângă acestea, membrii PNL S2 care au fost activi pe timpul conducerii lui DCP revin „la viață” sub noua conducere și doresc să își aducă contribuția la viața organizației. Din păcate, „cârtițele” care au rămas își vor continua acțiunile de subminare a organizației ca răzbunare a DCP, vor continua să submineze liberalismul și PNL în rândul celor care au disponibilitatea de a fi liberali și de a fi activi ca liberali.

Am vrut să știu dacă dr. Adrian Neacșu își asumă rolul de conducere a organizației, în sensul opus tipului de conducere practicat de DCP. Adică, dacă își asumă obligația de a prelua interesele membrilor organizației și a conduce în așa fel încât interesele majore și chiar cele minore, dar posibil de realizare, să fie finalizate. A spus că da. Înțelege că pe lângă aspirațiile lui politice, normale de altfel, să promoveze aspirațiile colegilor săi din organizație. Parcă sună mai bine. Suntem însă abia la început. Să vedem ce va mai fi, timpul ne va da răspunsurile necesare. Nu neaparat cele dorite.

Părăsirea partidului de către DCP a fost urâtă. Foarte urâtă. Descrierea momentelor preluării organizației de către noua conducere mi-a confirmat stilul „haiducesc” cunoscut deja de la alte organizații politice, nu neaparat liberale. DCP s-a comportat de parcă i s-a luat o proprietate privată. Bine, în alte cazuri, cum ar fi de exemplu la Onești/Bacău, unde Valerian Vreme a plecat la nou înființata PLD condusă de Stolojan cu toate documentele organizației PNL locale, cu întregul patrimoniu, cu toți membri de s-au trezit liberalii deveniți peste noapte băsescieni. Și acolo s-a reorganizat PNL și activează, cu rezultate satsifăcătoare. Aici, DCP a sperat că organizația, cea mai mare parte a ei, îl va urma. S-a înșelat. L-au urmat doar „fidelii”, foarte puțini ca număr. Și foarte puțin importanți din moment ce membrii vechi nu îi regretă. Chiar colegii de generație.

A fost o discuție utilă. Se vor face cunoscuți pe străzile Sectorului însă sunt complet necunoscuți în lumea virtuală. Nu este târziu să își facă cunoscută prezența, aspirațiile și să își promoveze acțiunile. Au susținerea noastră iar eu îi voi susține atât timp cât PNL este în avantaj. Ca partid purtător de mesaje și aspirații liberale. Singurul de altfel. Restul formațiunilor politice sunt clone sau cameleoni ai liberalismului. Sunt mincinoși. La fel ca lefegii sau mercenarii care le fac promovarea.

Eminescu la 162 de ani

Comemorarea va avea loc la Cafeneaua liberală Brătianu, de la nr. 9, pe str. Doamnei, alături de Banca Națională și va avea forma unui concurs de poezie eminesciană susținut de școlarii și preșcolarii bucureșteni. Sunt invitați însă toți cei care iubesc poezia. Iar noi, un număr de bloggeri liberali, vom fi cei care vom juriza.

Alina Gorghiu invită pe toți iubitorii de poezie să fie alături de tinerii concurenți.

Pe blogul ei, Lilick vine cu mai multe clarificări, utile celor care doresc să afle mai multe.

A venit să ne convingă.

Andrei Chiliman, Președinte al Organizației PNL București, primar al Sectorului 1 București,  „greu” al partidului, fiind membru de la înființarea acestuia, inginer ca pregătire dar și „inginerul” care a făcut posibilă evoluția Sectorului 1 către lumea civilizată pe care o admirăm când călătorim în vest, pe care o admirăm când ajungem în sector, care a atras investitorii străini - din Austria, Germania, Franța și nu numai -, astfel încât veniturile la bugetul Sectorului 1 să constituie o țintă în campania dementă a PD-L în frunte cu bezmetica Elena Udrea, de desființare a sectoarelor și aducerea tuturor veniturilor la bugetul central al capitalei pentru a fi „redistribuit” după nevoile politice ale PD-L.

Ne-am adunat din timp. Am luat o bere, eu pentru că alții au ales apa sau sucul (păcat de ei, par oameni sănătoși !), în așteptarea invitatului. Discuții, impresii, critici ... normale. În dreapta mea, pe perete, slid-uri de prezentare a omului politic A. Chiliman. De la începuturi și până ... în viitor. A apărut Andrei Chiliman. Blogger și el. A apărut și prietenul Adrian Crăciunescu. Am sesizat noi că Adrian a profitat de ocazie pentru a pune întrebări unui primar în funcție despre arhitectura sectorului și a capitalei, despre protecția monumentelor istorice, domenii în care este foarte bine pregătit. Doare este arhitect. Când colo, ce să vezi ! Adrian îl întreabă despre grădinițe. Ocazie pentru A. Chiliman de a specifica ce face el cu privire la asigurarea, în Sectorul 1, a necesarului de locuri în grădinițe mai ales că cererile sunt și din localitățile de la limita sectorului. Totuși, Adrian s-a respectat și a cerut niște lămuriri cu privire la un turn aprobat prin PUG și PUZ încă din anul 2000, lucrare ce nu are ce căuta acolo unde a fost prevăzută. De-ale arhitecților. Dar și ca problemă de echilibru arhitectural al unei localități în dezvoltare.

După ce Vasi Băescu i-a făcut prezentarea, de la naștere și până în prezent, iar A. Chiliman a dat niște răspunsuri pentru completare, Lilick a început să îi pună întrebările bloggerilor. Multe întrebări. Unele au fost sărite, fie nu era momentul fie nu erau necesare. Răspunsurile lui A. Chiliman au fost clare. Unele în detaliu, altele au fost mai „sărăcuțe”, justificând prin faptul că se lucrează, încă, la finalizarea unor acțiuni și activități ce vor materializa ideile lui, ale organizației PNL pe care o conduce, ale partidului în general cu luarea în considerare a faptului că PNL are, în acest moment, două alianțe: ACD cu PC și USL între ACD și PSD. Este evident că principiile liberale se vor pune față în față cu cele social-democrate urmând ca în final să se ajungă la un compromis care să dea satisfacție tuturor părților angajate în „contract”. De fapt, asta este și regula de bază a contractului. Indiferent de scopul lui. Mai ales dacă este unul politic. Iar în „contractul” USL nu încap clauzele leonine, așa cum se întâmplă în „contractul” alianței băsesciene de la guvernare.

Nu voi urmări întrebările și răspunsurile date. Voi puncta acolo unde eu consider că este important. Normal, pentru cei curioși ar fi bine să spun tot. De sunt bucureșteni, ar fost bine să fi venit. Pentru ceilalți, din țară sau străinătate, îmi cer scuze. Eu sunt cam lung la vorbă și ar fi să iasă de un roman. Așa că, mă limitez la ce mi-am propus.

O prima întrebare a fost, așa cum era și normal, legată de anunțul USL de susținere a independentului Sorin Oprescu pentru obținerea celui de al doilea mandat la Primăria Capitalei. Liberalii, în general, și-ar fi dorit un candidat propriu, având în vedere faptul că Bucureștiul este mai favorabil liberalilor decât altor formațiuni politice și pentru că există, deja, o proiecție a PNL București pentru un program de „guvernanță” a capitalei. A. Chiliman a confirmat existența programului, a precizat că încă este în lucru pentru a-l pune de acord cu programul PSD și cerințele PC, fără a neglija proiecțiile candidatului Sorin Oprescu cu privire la București și evoluția acestuia în viitor. Este nevoie de un program pe termen lung, un program care să sprijine și un viitor primar general, ca linii directoare, pentru ca viața bucureștenilor să devină mai bună. A. Chiliman a arătat, în context, că „toate problemele Bucureștiului sunt acumulări ale problemelor pe care primarii generali de până acum nu le-au putut rezolva”. S-a guvernat în București după ureche. De cele mai multe ori. Fără o proiecție pe termen mediu și lung o localitate nu poate fi guvernată. Indiferent de mărime. Iar aici nu este vorba doar despre trafic, spații verzi, parcări, școli, grădinițe, spitale, policlinici etc. ci toate acestea la un loc plus industria și comerțul. Nu poți rezolva o problemă dintr-un domeniu fără a avea în atenție toate celelalte domenii, fiecare cu probleme sale, multe și, de cele mai multe ori, foarte urgente. După ce întâlnirea a luat sfârșit iar camera foto a fost oprită, l-am abordat pr A. Chiliman pentru a cere detalii privind principiile, măcar, pe care PNL le urmărește în materializarea unei bune „guvernanțe” a Bucureștiului. Spre surprinderea mea, A. Chiliman mi-a dat un răspuns foarte apropiat de motivarea cu care I.I.C.Brătianu s-a prezentat în fața parlamentului de atunci, unde a susținut o dare de seamă intitulată „Activitatea corpurilor legiuitoare și a guvernului, de la ianuarie 1922 până la 27 martie 1926”. I-am spus și lui că are aceeași abordare. Mă folosesc de broșura publicată de Lucrețiu Tudoroiu la propria editură, Editura Lucretius, în 2011, intitulată „Sectoarele Bucureștiului. Istoria unei povești de succes”, de unde iau un paragraf semnificativ pentru cele afirmate de mine mai sus:

„La alcătuirea legii de unificare administrativă s-a ținut seama de principiile cele mai democratice. În acest scop s-a căutat să se asigure:
a) libertatea dezvoltării locale, singura capabilă să contribuie la armonizarea completă a sforțărilor tuturor factorilor administrativi, dintr-un oraș sau județ;
b) o descentralizare cuminte, sănătoasă, care să nu slăbească unitatea statului;
c) participarea la administrația locală, a unui număr cât mai mare de cetățeni, reprezentați autorizați ai tuturor ramurilor principale de activitate: învățământ, muncă, agricultură, comerț, industrie, etc., etc.;
d) executarea unui riguros control cetățenesc în aplicarea legilor;
e) alegerea consiilor comunale și județene pe un termen mai lung, care să garanteze desăvârșirea unui program serios de muncă, întocmit de gospodari cu adevărat pricepuți;
f) independența consiliilor comunale și județene, sustrăgându-le de la orice influență politică;
g) asigurarea resurselor financiare, prin modificarea sistemului de impozite în favoarea organizațiilor județene și comunale”.

După legea cu caracter general, de unificare administrativă, o lege modernă, care îmbina descentralizarea cu necesitatea controlului autorităților centrale, apare „Legea pentru Organizarea Administrațiunii comunale a orașului București”, care preia principiile de mai sus, care stipulează că Bucureștiul este capitala României, că se împarte în sectoare cu personalitate juridică (au bugete proprii și capacitatea de exercițiu asupra propriului patrimoniu), că percep taxe și impozite și rezolvă toate problemele ce privesc interesul local în zona de responsabilitate.

Răspunsul lui A. Chiliman m-a dus cu gândul către aceste concepte liberale de la începutul secolului trecut. Am avut senzația continuității în convingeri. Sincer să fiu, chiar să fi avut ceva împotriva lui A. Chiliman, răspunsul lui ar fi înlăturat orice gând negativ.

Cu privire la candidatul PNL pentru Primăria Capitalei, A. Chiliman a precizat că sondajele interne au confirmat doar pe Crin Antonescu ca posibil candidat însă Președintele PNL a refuzat candidatura. Conștienți de faptul că pentru a închide accesul PD-L la Primăria Bucureștiului este nevoie să fie susținută personalitatea care acceptă suportul USL s-a convenit să fie susținut Sorin Oprescu. Cu referire la persoana sa ca posibil candidat la capitală, A. Chiliman ne-a reamintit că în urmă cu un an de zile, aproape, ne-a spus (bloggerilor liberali) că nu va candida la Primăria generală deoarece are un proiect de dus la îndeplinire pentru Sectorul 1, proiect din 2008, aflat în derulare. A mai precizat că, în situația în care partidul i-o va cere, va candida, având convingerea că nu va fi un primar prost ! Cu referire la faptul că sunt lideri liberali care se împotrivesc susținerii candidaturii lui Oprescu, A. Chiliman a arătat că este important acum să avem un program coerent de guvernare la București și să „îl cucerim” cu candidatul care are cele mai multe șanse. Părerea colegilor liberali opozanți este doar o pată de culoare în acest context. El, A. Chiliman a colaborat bine cu Sorin Oprescu și speră ca după finalizarea programului pentru București să colaborareze mai bine, mai ales că are o serie de obiective în sector la care are nevoie de sprijinul Primăriei Generale.

Cu referire la primăriile de sectoare, A. Chiliman a arătat faptul că PNL are șansa de a mai prinde cel puțin o primărie. La Sectorul 3 sau la Sectorul 6. Iar la S3 îl avem pe Florin Alexe, prezent la întrunire și gazdă primitoare. Noi, cei de la PNL S3 sperăm, din suflet, să avem succes cu președintele filialei noastre la alegerile locale și să luăm primăria, mai ales că Negoiță dorește să se retragă. Chiar dacă la PD-L nu poți ști ce va urma mâine, este posibil ca Negoiță să se țină tare și refuze o nouă candidatură. Probabil că „s-a îngrășat destul”. Aici, pe acest subiect, s-a ajuns la modificările legislative ale PD-L în încercarea disperată a băsescienilor de a valorifica la maxim învățămintele alegerilor anterioare. În primul tur primarii în funcție au obținut voturi majoritare. Desființând al doilea tur de scrutin, pedeleprele vor să profite de această inerție a alegătorilor, astfel că primarii pot fi aleși cu cu puțin peste 20% din voturi dacă, contracandidații acestora au rezultate sub acest procent. A. Chiliman a și precizat că un primar ales dintr-un tur cu un procent slab nu are aceeași putere ca un primar care a obținut mandatul de la o majoritate. Să fie clar că alegerile într-un singur tur nu sunt favorabile majorităților ci „norocului” funcției. A. Chiliman a și atras atenția că legea strâmbă a băsescienilor nu echilibrează situația în sensul ca cetățenilor să li se garanteze un instrument de control asupra primarului ales în mod complet nedemocratic. Pedeleprele au lucrat legea cu scopul de prezervare a puterii unei formațiuni politice în contra cetățenilor țării. Iar situația mă duce cu gândul la perioada comunistă unde legile țării prezervau PCR „dreptul” la putere în dauna tuturor cetățenilor țării.

Cu privire la o altă temă intens dezbătută, despre monarhie, A. Chiliman a declarat că sistemul monarhic este mai stabil decât actualul sistem de republică struțo-cămilă-băsesciană. De fapt, în țările unde există monarhii, partidele politice nu mai au grija șefului statului, ci doar a programelor lor de guvernare cu care caută să atragă electoratul. Șefii respectivelor formațiuni politice se concentrează pe actul de guvernare și nu pe tâmpenii, cum se întâmplă la noi. Oricum, despre subiect recomand lectura și audiția de pe blogul lui Lilick.

La final, Lilick ne-a făcut o surpriză. Miercurea viitoare, de la orele 18.30, ne întâlnim cu „adversarul” Adrian Năstase ! Blogger social-democrat. Îmi amintesc că el a fost printre primii politicieni care a privit cu simpatie și a încurajat acțiunea noastră, a bloggerilor liberali, de a declara o zi „No Băsescu day!”. Chiar a scris ceva pe blogul lui despre acțiune. Sunt curios cum va fi. A. Năstase va avea ocazia să îi vadă pe cei care au scris pe site-ul ziarelor Adevărul, Cotidianul (când era și în print), Ziua etc. impotriva lui și a guvernării sale. va răspunde unor întrebări, posibil incomode (poate), ne va privi în ochi și îl vom privi în ochi, curiozitatea fiind la ea acasă, mai ales când este vorba despre noi. Oricum, A. Năstase va încerca să nu se facă de râs. Este un orgolios curat, pur și dur. Va fi interesant.

Pe mine, A. Chiliman m-a convins. Omul mi-a plăcut. Este bun, ce mai ...

Cafeneaua liberală

Azi am fost la ianaugurare. Între noi, liberalii de la 3, majoritari fiind cei tineri, cei care au dus greul amenajării.

Strada Doamnei nr. 9, în fața intrării principale a BNR. Nu am o poză, cu telefonul meu sunt slabe speranțe, însă cafeneaua va avea o pagină pe fb unde se va scrie, comenta, bârfi, da sfaturi ...

Cristian Tudorache, vicepreședinte PNL București, a făcut onorurile de gazdă. Inclusiv paharul de șampanie cu pișcotul aferent. Am stat la taclale cu Lucrețiu Tudoroiu, ca oamenii serioși, membri ai grupului seniorilor liberali de la S3.

Prețurile ... ca la liberali. Așa cum scrie și pe fluturașul de promovare : „Prețuri libertine, moravuri liberale”. Halba de Bergenbier (ce am băut eu) este 4 lei (mai ieftin ca la alții), berea Staropramen este 6 lei, cafeaua Lavazza este tot 6 lei, la fel Pepsi ... Se pare că se face concurență la cei care promovează prețurile rezonabile.

Cu această postare fac oficiul de promovare. Liberali, avem cafeneaua noastră !