Liberalii la Târgu Mureș

Târgu Mureș a fost gazda lansării candidaturii lui Eduard Hellvig pentru Parlamentul European. O sală plină de liberali iar discursurile liderilor PNL au fost pe măsura evenimentului.

Am luat de la Agerpres comunicatul PNL în care este discursul lui Crin Antonescu. Mie mi-a plăcut mult.

Voi scoate în evidență unele pasaje. Atât.


„Discursul președintelui Partidului Național Liberal, Crin Antonescu, susținut în cadrul manifestării de ''Lansare a candidatului Regiunii Centru- Eduard Hellvig'', la Tîrgu Mureș

9 mai 2014

„Dragii mei, azi am de spus câteva lucruri despre istorie, chiar dacă nu suntem cu toții obligați să fim pasionați de istorie, chiar dacă nu suntem nicidecum obligați, deși nu este rău, să cunoaștem istoria, totuși istoria nu ne scutește nicio secundă de a trăi în interiorul ei. Nu avem cum trăi altfel. Este o zi cu atâtea semnificații istorice, suntem un partid istoric și, într-un moment precum cel pe care îl parcurgem, este nevoie să vorbim despre istorie. Putem să o facem sau nu, putem să vorbim sau nu despre istorie, putem să ne gândim sau nu la istorie, dar nu avem cum să evităm să dăm piept cu istoria. Nimeni nu scapă istoriei.

Partidul Național Liberal este, cum știm, legat de aproape toate marile momente istorice ale națiunii române. Fără liberali nu ar fi existat, de exemplu, Proclamația de la Islaz, unde sunt cele mai importante principii constituționale de modernitate pe baza cărora s-a constituit statul modern. Fără liberali nu s-ar fi purtat, câștigat și fructificat războiul pentru independență despre care vorbim astăzi, fără liberali nu am fi avut rege, dragă Klaus, niciodată. Fără liberali nu am fi avut o Constituție dintre cele mai moderne ale lumii în 1923, fără liberali nu ar fi existat în România reforma agrară, fără liberali nu ar fi existat în România sistemul modern de învățământ întemeiat de Spiru Haret, fără liberali, nu fără socialiști, nu ar fi existat în România votul universal, fără liberali nu ar fi existat nimic din ceea ce a însemnat tradiția statală și democratică a României până la comunism.

După 1990, Partidul Național Liberal a continuat să facă lucruri istorice. Partidul Național Liberal este cel care a avut curajul să vorbească, atunci când nu era deloc, dar deloc popular să vorbești despre libertate de orice fel, libertatea de întreprindere, libertatea de exprimare, libertatea de circulație, despre proprietate, asta era și mai impopular, despre capital, despre patroni, despre bursă, lucruri pentru foarte mulți oameni ținuți în ignoranță odioase în 1990, 1991, 1992. Ceasul nostru, dragă Klaus, deși nu era pus după Transilvania, a mers mai greu.

Fără Partidul Național Liberal nu ar fi existat prima victorie a forțelor politice democratice și prima schimbare prin vot în 1996, fără PNL nu ar fi existat marile opțiuni și marile reforme grație cărora România a devenit, chiar dacă mai târziu, membru al NATO și membru al Uniunii Europene.

Fără Partidul Național Liberal nu s-ar fi putut împiedica, în anul 2004, așezarea de durată a unui partid-stat, PSD. Fără Partidul Național Liberal nu s-ar fi putut opri ocupația bezmetică și tot sub formă de partid stat a regimului Băsescu, în 2012.

Toate aceste lucruri din istoria mai recentă s-au întâmplat cu mulți dintre noi, eu le-am recapitulat aici pentru cei mai tineri.

Toate aceste lucruri nu s-au întâmplat, și mă refer acum și la cele vechi, independența, de exemplu, sau toate celelalte, nu s-au întâmplat undeva într-o carte de istorie, s-au întâmplat în viață, și au fost decizii, au fost bătălii, date de oameni în carne și oase, ca noi, date de acest partid prin oamenii lui de atunci.

Ele nu au fost ușoare, dar liderii, membrii, oamenii Partidului Național Liberal n-au avut unde fugi când s-au întâlnit cu istoria, au luat în piept aceste provocări și au făcut istorie în România.

Astăzi, Partidul Național Liberal se află într-o astfel de situație, e o situație care nu permite jumătăți de măsură, chiar dacă pentru unii dintre noi această tentație ar exista și nimeni, probabil, nu e scutit de această tentație. Nu avem șansa ei sau poate avem șansa de a nu mai putea să ne gândim acum la jumătăți de măsură.

Istoria Partidului Național Liberal se va schimba în anul 2014, ea nu poate continua după 2014 așa cum a decurs până acum. Fie Partidul Național Liberal devine în 2014, în cursul acestor bătălii electorale și nu numai, de până la sfârșitul anului un partid suficient de puternic încât să asume ca numărul unu conducerea României, fie devine un partid de mâna a doua.

Nu cred că vreunul dintre noi, cei de aici și de pe întinsul acestei țări și din toată lumea asta, pentru că sunt liberali români peste tot, pe toate continentele, dorește a doua variantă. Ceea ce e însă important e ca toți să avem puterea să dăm acastă bătălie, care, iată, e scoasă de destin obligatoriu în fața generației noastre.

Ce vrem noi, pe scurt? Vrem un regim politic în care să avem un președinte suficient de puternic, dar suficient de echilibrat, suficient de curajos, dar suficient de generos pentru a acționa și a vorbi în numele întregii națiuni și pe adresa întregii națiuni. Vrem un Parlament puternic și reprezentativ, vrem un guvern la rândul lui puternic, eficient, onest, care să respecte separația puterilor în stat și echilibrul puterilor în stat. Am vrut acest lucru și pentru a-i da mai multe șanse de reușită am făcut USL, iar partenerii noștri ne-au dovedit, fără șansa speranței că ar putea fi altfel, că vor un președinte dirijat de un partid sau de o clică, că vor un Parlament în continuare oficiu sau ghișeu de depunere a ordonanțelor guvernamentale și că vor un guvern, al cărui prim-ministru să spună din nou, eu vă dau sau nu vă dau, după cum vreau bani, de parcă ar fi banii lui și nu ai cetățenilor.

Ce vrem noi? Vrem un stat, de 25 de ani vrem un stat care să fie rezultatul înțelegerii dintre cetățeni și instrumentul în slujba cetățenilor. Vrem un stat în slujba cetățenilor și nu cetățeni la dispoziția statului. Vrem un stat eficient, corect și conștient în fiecare moment că e dator cetățenilor săi care plătesc impozite și care dau voturi. Nu mai vrem un stat ineficient, lacom, hoț și nerespectuos cu cetățenii. Ce vrem noi? Vrem, în toată puterea cuvântului, o economie liberă, o economie în care întreprinzătorul, mare, mijlociu sau mic să fie susținut și respectat de polticile și instituțiile publice și nu depedent de bunăvoința unor demnitari, mai mari sau mai mici, și nu jupuit și dijmuit ilegal tocmai de organele statului.

Vrem o societate în care clasa mijlocie să fie coloana vertebrală pentru că fără clasă mijlocie ne vom împărți în mod fatal între baroni și cetățeni tractați, de fapt, ca niște servitori. Fără clasă mijlocie nu putem părăsi interminabilul feudalism românesc împotriva căruia de fapt luptăm de 25 de ani.

Vrem o administrație eficientă cu lideri puternici de comunități și nu cu baroni, vrem o politică externă coerentă, demnă și eficientă. Cei cu care am făcut Uniunea Social Liberală ne-au dovedit că pe aceste lucruri esențiale nu respectă învoiala pe care am făcut-o în fața cetățenilor, nu respectă cerințele noastre ca parteneri și atunci întrebarea care se pune astăzi și mâine, și până la sfârșitul lui 2014, și în anii următori, este Cum mai poate Partidul Național Liberal să urmărească aceste obiective? Cu cine să se mai alieze în țara asta Partidul Național Liberal pentru aceste obiective?

Pentru că ne-am aliat cu PD-ul și l-am făcut președinte pe Băsescu, și au trădat aceste obiective. Pentru că ne-am aliat cu PSD-ul și l-am făcut prim-ministru pe Ponta, și au trădat aceste obiective.

Există două posibilități, nu mai avem cu cine și de ce să ne mai aliem. Și există două posibilități, renunțăm la aceste obiective politice și trăim și noi când pe lângă pesediști, când pe lângă Băsescu, când pe lângă cine o mai veni, ciupind ceva din beneficiile unui stat al guvernanților și nu al guvernaților, al baronilor și nu al cetățenilor sau ne asumăm singuri stindardul acestei bătălii.

25 mai înseamnă o bătălie simplă. Și tot anul 2014 înseamnă o bătălie simplă care la nivel personalizat nu este așa de complicat. Este bătălia între două așa numite tandemuri Antonescu — Iohannis vs Băsescu—Ponta, asta e bătălia, simplă.

Sigur că nu e ușoară, sigur că după tot acest periplu din care Marian Petrache nu a povestit decât ultimele zile. După această, că vorbim în termeni militari, inspecție de front prin toată țara, vin la dumneavoastră astăzi și vă spun, în calitatea de președinte care se adresează dumneavoastră, liberalilor mureșeni, adică uneia dintre unitățile de elită ale armatei liberale, noi liberalii din toată țara avem nevoie de voi, de fiecare dintre voi cu toată puterea de foc în această bătălie. Nimeni dintre noi nu poate lipsi în această bătălie, nimeni dintre noi nu poate conta doar pe celălalt, fiecare contează pe toți ceilalți pentru că în această bătălie nu avem alți aliați decât oamenii, cetățenii, românii pe care îi putem convinge că noi vrem cu adevărat lucrurile pe care le-am spus. Și vă asigur că o majoritate dintre români vrea lucrurile pe care eu le-am spus acum, treaba noastră este să îi convingem că le vrem noi cu adevărat. De fapt, că noi suntem reprezentanții și șansa lor.

Nu este o bătălie ușoară, cum spuneam, este o bătălie de tandemuri. Despre tandemul Antonescu — Iohannis, nu pot să spun decât că, el are o vechime de cinci ani.

Și poate că oamenii cu care discutați sunt dispuși să răspundă la întrebarea sau să facă exercițiul de imaginație ce s-ar fi întâmplat dacă în 2009 Antonescu ar fi devenit președinte și Iohannis prim-ministru?

Ce s-a ales din 2009 până acum din promisiunile lui Băsescu, pe care totuși l-au votat. Și în ce măsură domnul Ponta și-a respectat angajamentele, nu față de liberali, ci față, în primul rând, de cetățenii României din 2012 până acum.

Și spun că adversarii noștri sunt tandemul Băsescu — Ponta pentru că au un pact de coabitare, pentru că vorbesc asemănător, chiar dacă unul contra celuilalt, și tac mai ales împreună, tac asupra foarte multor lucruri, tac asupra unor întâmplări, tac asupra unor operațiuni, tac asupra unor obiective. Tandemul lor funcționează, tandemul lor are în acest moment pe mână țara, iar noi liberalii nu am fugit de răspundere ieșind de la guvernare. Noi liberalii am făcut un sacrificiu ieșind de la guvernare pentru că punem aceste obiective mai presus de avantajele guvernării pentru că nu vrem să guvernăm oricum, pentru că nu vrem să guvernăm cu orice preț.

Tandemul Antonescu-Iohannis înseamnă aspirația dumneavoastră, a tuturor, pentru aceste obiective și înseamnă oferta, propunerea, ipoteza pe care o oferim alegătorilor care nu-l mai vor nici pe Băsescu, s-au săturat de ce s-a întâmplat în timpul lui, dar nu mai vor să se întoarcă printr-o soi de reîncarnare politică a lui Năstase, care este Ponta, în 2004, ci vor să mergem înainte către ora Europei, către valorile Europei și către anii care urmează, din 2015 încolo.

Nu avem tot timpul din lume la dispoziție. O dată pentru că nimeni dintre noi nu poate trăi cât acest partid. El împlinește, în 24 mai, 139 de ani și fiecare dintre noi însoțește și dă viață acestui partid doar o vreme. Nu avem tot timpul din lume pentru că istoria, când îți dă întâlniri, nu te așteaptă, poți să nu fii prezent, ea te găsește, dar tu poți să le ratezi.

În 2018 vom sărbători, sper, cu toții sănătoși și bine, din toate punctele de vedere, un secol de Românie întreagă. ? Și pentru mine, simbolic și nu numai simbolic, timpul pe care îl avem pentru a împlini aceste lucruri de care vorbim de 25 de ani este acesta, este până atunci. Pentru că va fi un moment extraordinar de conștiință pentru noi toți, pentru copiii noștri, cum ne găsește 1 decembrie 2018, ce am făcut cu România vreme de 100 de ani.

E o bătălie pe care avem toate șansele să o câștigăm, e o bătălie pe care avem obligația să o câștigăm, e o întâlnire pe care pentru Partidul Național Liberal nu putem s-o ratăm. În cartea de istorie, că vrem că nu vrem, despre noi va scrie ceva. În istoria Partidului Național Liberal și deci în istoria României. Istoria României despre noi, cei care suntem contemporani Partidului Național Liberal va scrie ceva, nu avem unde să fugim, nu putem face blat cu istoria niciodată. Nu avem unde să fugim și va scrie că, în vremea noastră PNL a redevenit partidul conducător al României, așa cum a fost în toate momentele mari ale istoriei acestei țări. Cum spuneam, voi spune ce am de spus, nu doar azi, și după aceea voi pleca. Toți plecăm, și domnul Hellvig pleacă, și domnul Iohannis pleacă. Toți plecăm. Sper că Hellvig va pleca la Bruxelles, Iohannis în Piața Victoriei și eu la Cotroceni.

Pentru că n-aș vrea să termin o adresare către dumneavoastră cu cuvântul Cotroceni, vă mai rog să meditați la ceva. Săracul e un străin în propria lui țară. Ați auzit vreodată un pesedist vorbind astfel? Ați auzit vreodată un pesedist vorbind așa cum numai liberalii și cum Ciprian Dobre a făcut-o astăzi? Gândiți-vă la acest lucru și înțelegeți din asta că avem obligația să conducem România.”

Suficient. Pot aprecia discursul ca fiind strălucit dar nu o fac. Fac aprecierea că este un discurs al realității, al îndemnului către fiecare să devină liber prin alegerea liberalilor, să devină responsabil alături de liberali pentru ce înseamnă România cu trecutul , prezentul și mai ales viitorul ei. Apelul la istorie ne obligă la predicții despre viitor. Vrem un viitor liberal, așa cum îl propune „tandemul Antonescu-Iohannis” sau rămânem la un viitor tarat de obiceiurile socialiste ale „tandemului Ponta-Băsescu” ?!

Urmează europarlamentarele. Susțin actualii europarlamentari ai PNL și pe cei nou propuși.

Am mâncărimi la degete. Se apropie europarlamentarele iar marea grijă a unora este să denigreze pe actualii europarlamentari ai PNL sau pe cei pe care PNL îi va propune.

Să fie clar. Eu am foarte mare încredere în actualii europarlamentari ai PNL. Persoane de încredere care și-au făcut treaba. Nu bine, ci foarte bine.

De aceea voi participa activ la promovarea lor.

Asta înseamnă că voi fi în conflict cu cei care vor denigra propunerile PNL pentru lista la Parlamentul European. Voi fi în conflict chiar cu unii din PNL sau susținători ai PNL care vor stimula prin poziția lor fie absenteismul la vot fie susținerea altor formațiuni politice în dauna PNL. Pentru că atitudini de acest fel sunt împotriva PNL. Așa cum ei au dreptul să își exprime punctul de vedere am și eu dreptul să mi-l susțin.

Este la modă perversiunea. Unii se folosesc de emotivitatea oamenilor pentru a provoca respingerea candidaților PNL și astfel, provocarea insuccesului PNL la europarlamentare pentru a-și promova propria imagine de „incoruptibili”. Incoruptibili „liberali”. Caraghioși.

Președintele PNL, Crin Antonescu, a afirmat că este posibil ca actualii membri PNL din Parlamentul European să fie candidați ai PNL la alegerile europarlamentare. Sunt de acord. Acum PNL are 5 eurodeputați: Norica Nicolai, Adina Ioana Vălean, Renate Weber, Ovidiu Silaghi și Eduard Hellvig. Ultimii doi au ocupat fotoliile de europarlamentar după ce Cristian Bușoi și Ramona Mănescu au acceptat funcții guvernamentale.

Activitatea europarlamentarilor PNL se poate urmări aici.

Caz particular. Se tot formulează ideea că Adina Vălean ar trebui să nu mai candideze deoarece este soția lui Crin Antonescu. Este o idee perversă. Și Adrian Cioroianu a formulat cu niște ani în urmă, cu ocazia trecutelor alegeri europarlamentare, o acuză împotriva lui Crin Antonescu că acesta și-a pus „amanta” pe un loc eligibil în defavoarea lui. De atunci, o oarecare stimă ce o aveam pentru Cioroianu a dispărut. A devenit, pentru mine, un om de nimic. Pur și simplu nu l-am mai urmărit. Nu îmi pare rău. Pentru că uitarea este cea mai cumplită pedeapsă pentru persoanele prea pline de sine. Adina Vălean și-a făcut datoria în PE cu prisosință. La fel cum și-au făcut-o Norica Nicolai și Renate Weber. Toate trei sunt fruntașe ale Grupului ALDE, au reușite notabile în activitate, au contribuții în domeniile pe care fie le conduc fie la care participă. Toate contribuțiile lor în favoarea României, nu doar a Europei. Este o distanță enormă între activitatea doamnelor noastre din PE și activitatea europarlamentarilor români din PPE: Elena Băsescu, Monica Macovei, Cristian Preda ...

A face ... liberal.

Am meditat mai mult asupra întâlnirii cu Eduard Hellvig. Tânărul liberal, lider al partidului, a vrut și a reușit, cel puțin din punctul meu de vedere, să comunice, decent, cine este, ce este și ce vrea să fie.

Am și acum convingerea că întâlnirea ar fi trebuit axată mai mult pe liberalism și pe proiecțiile PNL în viitor. Dar a fost bine. Pragmatici, colegii au pus întrebările care caută niște răspunsuri concrete pentru o parte dintre noi. Pragmatic, Hellvig a dat răspunsurile care se puteau da. Pentru că nu trebuie să uităm momentul. Vorbim cu un ministru al dezvoltării și turismului care a preluat din mers un minister construit cu scopul de a căpușa bugetul de stat și fondurile europene pe programe de dezvoltare și turism de către PDL și clienții lor. Guvernările Boc (fără număr) și Ungureanu au acționat în acest sens, fără nici o îndoială. Din exemplele date de Eduard Hellvig se trage cu ușurință concluzia că a fost practic un jaf organizat. Toate așa-zisele obiective de investiții conduse și realizate sub patronajul sinistrei Elena Udrea nu au fost oportune, nu au continuitate, nu au suport financiar la nivel local pentru a fi întreținute, nu au consumatori. Bazine de înot fără scăldători, patinoare fără patinatori, terenuri de fotbal fără fotbaliști și spectatori, telegondole din care să admiri blocurile de locuințe vechi și înghesuite sau fânețele locale fără turiști etc. Nu degeaba au fost blocate de către Comisia UE aceste fonduri. Ele nu pot însemna „dezvoltare” ci doar destrăbălare și nesimțire. Pentru că fondurile europene pe care ar trebui să le accesăm au ca scop, expres, dezvoltarea. Nu cheltuirea unor fonduri aflate într-o pușculiță comună la dispoziția statelor membre. Toate cheltuielile guvernamentale sau cu sprijinul guvernului care nu duc la dezvoltare intră la categoria risipă.

Întrebările despre turism au fost majoritare. Personal, consider că Guvernul nu trebuie să învestească în turism mai mult decât inteligență. Pe de o parte, sunt absolut necesare acte normative care să permită turismul liber, astfel încât cei care doresc să câștige din turism să poată activa fără opreliști și dacă se poate cu un contact cât mai redus cu guvernamentalii (cu excepția celor controlează respectarea regulilor turismului civilizat), pe de altă parte, protecția prin lege a zonelor de interes turistic de avântul demolator al unor profitori români și străini. Cazul Deltei Dunării, al pădurilor seculare (virgine) existente în România care trebuie să rămână așa sub protecția legii și chiar dezvoltate - în sensul că terenurile din jur trebuie protejate de avântul imobiliar și al exploatărilor de tip industrial-, peșterile, zonele rurale păstrate în timp curate sub aspect cultural și al vieții etc. Invitatul a insistat asupra unor studii pe turism european și mondial. Concluzia de bază este că se caută zonele turistice care nu au fost afectate de industrializare. Iar exemplele de mai sus tocmai asta oferă. Închinătorii la icoana profitului cu orice preț nu au ajuns acolo încă. Fie nu i-a interesat fie nu au putut. Fie din cauza legii, fie din alte cauze. Iar legea, ei bine, legea viitoare trebuie să le interzică complet să ajungă acolo unde natura construiește mai bine și mai frumos ca noi, oamenii.

Eduard Hellvig a afirmat că ajuns la minister a schimbat câte ceva, pe ici pe colo, prin părțile esențiale. Promovarea turismului se va face pe obiective turistice majore - Delta Dunării, pădurile virgine, turismul balnear etc. De asemenea, dezvoltarea infrastructurii către aceste obiective turistice este de asemenea o prioritate. Însă această dezvoltare va fi legată de proiectele în domeniu ale administrațiilor locale și ale ministerului transporturilor. Dar ... dar vorbim deja despre viitor. Până acum s-au făcut doar „vorbe”. De băsescieni, nu de alții.

Pe mine, în particular, m-au interesat unele aspecte.

În primul rând impresia lui cu privire la minister. Dacă îi place ministerul. Răspunsul a fost destul de tranșant. Ministerul există, a fost construit strategic de PDL pentru a căpușa pe bază de „programe” - Udrea și pedeleprele motivau mereu în public că programele erau „legale” - sacii cu bani guvernamentali și europeni, că este mare,  că este complicat însă îi convine. Nu știe dacă acest minister va mai exista în noua configurație guvernamentală după alegerile parlamentare, nu știe dacă el va mai fi ministrul lui, însă de va mai exista, PNL are intenția să îl conducă, în cadrul alianței USL. El va respecta decizia Delegației Permanente a PNL care va analiza fiecare ministru liberal și va decide.

Răspunsul lui permite mai multe interpretări, mai multe nuanțări ale înțelesurilor. De exemplu, cel potrivit căruia ministerul este greșit construit pentru politicile liberale în domeniile pe care le acoperă. Este o construcție artificială, cu un scop mafiot, de crimă organizată la nivel guvernamental. Trebuie reorientat către construcția și dezvoltarea regională, în condițiile istorice, deja, al unei Românii „locale”, în care nu există o colaborare între județele existente, în mare parte din cazuri. Sunt de notorietate „fricțiunile” între Galați și Brăila, între Iași și Bacău, între Timiș și Arad etc. Într-o construcție regională trebuie găsite punțile de legătură între județele care urmează să facă parte din regiunea respectivă, trebuie găsită calea pe care se va merge pentru a stabili capitala regiunii - calea istorică, cumva recunoscută sau calea pragmatică a poziției centrale geografice ori altă cale. De asemenea trebuie să se clarifice, bine, care este puterea regiunii și ce rămâne județelor. Nu de alta, dar „parlamentul” regional va înlocui „parlamentele” județene. Dispar consiliile județene, dispar prefecții județelor și vor fi înlocuiți de guvernatorii de regiuni. Regionalizarea va produce multe și „dureroase” schimbări. Baronii locali sunt în pericol și vor fi principalii oponenți ai regionalizării. Fie nu sunt de acord, pur și simplu, fie „sunt de acord” însă vor lucra pentru întârzierea sau dacă nu pot, pentru eșecul construcției. Nu poți face regionalizare de la centru, ca pe timpul lui Ceaușescu sau ca la ruși. Trăim alte timpuri. În fond, regionalizarea lovește în identitatea locală. Chiar dacă în proiectul USL se spune că județele rămân în cadrul regiunilor, păstrarea actualelor structuri de conducere ale județelor devine un lux. Mai mult, regiunea, ca structură, îndepărtează județul de guvernul central. Partea bună, este că guvernul central va trebui să predea din puterea actuală regiunilor, astfel că la nivel central se va ajunge să se lucreze doar la politici publice și mai puțin în economie (care va trebui să treacă, în totalitate, la nivelul regiunilor). Tot o parte bună va fi și faptul că Guvernul se va putea reduce doar la ministerele care fac politici naționale: finanțe, apărare, interne și administrație, justiție, muncă, transporturi, economie și comerț. Restul vor pleca la nivel local. În fine, cum vor construi, vom vedea.

Am mai fost interesat dacă PNL mai are programe politice proprii sau le are împreună cu PSD. De ce ? Pentru că este o campanie furibundă a lefegiilor și mercenarilor pedeliști, ungureniști, băsescieni mai pe înțelesul tuturor, prin care se creditează ideea că PNL și-a părăsit propria identitate, s-a lăsat absorbit de PSD, a renunțat la prevederile istorice ale statutului său. Secretarul general al PNL, Eduard Hellvig a fost ferm. PNL are propriile programe politice, le promovează și aplică acolo unde are demnitatea publică, construcția USL permite ca fiecare partid membru să își promoveze și susțină propriile programe cu condiția ca acestea să fie cunoscute și acceptate de cealaltă parte și să existe o corelație între programele liberale cu cele social-democrate. De aici trag concluzia că programele respective vor avea limite, superioară și inferioară, la care partidele nu renunță - limita inferioară -, nu o pot depăși - limita superioară - fără a pune în pericol alianța însăși. Pragmatic, strategic, mai bine așa decât deloc.

Răspunsul lui Eduard Hellvig mă determină să înțeleg că PNL nu a renunțat la ideea „Statului liberal”, la obligația partidului ca în activitatea de guvernare să creeze condițiile, să construiască instituțiile, să lucreze permanent pentru a asigura trecerea „de la statul asistențial și clientelar la statul liberal”.

În lucrarea care definește gândirea liberalilor despre stat și guvernare, „A doua modernizare a României”, sunt liniile generale ale gândirii liberale în materie. Doream să știu dacă PNL se menține pe această linie. Mi s-a spus că da. Problema este că se cere, acum, de către unii și alții, ca aceste concepte, aceste reguli, aceste orientări să fie puse în practică imediat cu riscul de a produce grave distorsiuni în mediul public. Eu nu sunt de acord cu acești propagandiști de duzină. Nu sunt adeptul „salturilor spectaculoase”, forme fără fond, de fapt. Sunt adeptul construcției, sunt adeptul structurilor bine făcute, cu fundament solid, necesare la un moment dat, sunt adeptul lucrului riguros și consecvent în baza unui program clar. Maidanezii politici critică PNL că a renunțat la programele liberale, maidanezii politici nu au capacitatea de a vedea dincolo de discursul public, nu au o idee clară despre ce înseamnă a guverna, nu știu ce este în spatele acțiunilor guvernamentale. Alimentați de „senzaționalul” televiziunilor și a presei scrise ei nu mai văd pădurea. S-au oprit la copaci. Ca atare, promovează „copacul X” în opoziție cu „copacul Y”. Iar eu am tras concluzia, mai demult, cel puțin cu privire la PNL, că scopul acestor campanii este de a obliga PNL să îi accepte pe cei care „performează” în politică, chiar dacă fac diferite ocoluri politice. Este clar că nu personalitatea unui politician sau altul este definitorie în cadrul unor concepte politice, al unor partide politice cum este PNL, al unor programe politice. Aici este vorba despre colective politice, de interesele politice ale unor mase mari de oameni care aderă sau sprijină o anume orientare politică. Iar Eduard Hellvig a confirmat, în răspunsurile sale, că interesul PNL, ajungerea partidului la o vizibilitate politică de 30% și peste este mai important decât realizarea individuală a unui membru sau altul. Chiar și cu privire la Crin Antonescu, a afirmat clar că posibilitatea ca acesta să ajungă Președintele României este un „câștig” pentru PNL, ar fi primul Președinte al României liberal.

A fost evident, pentru mine, că PNL nu se abate de la liniile politice pe care a pornit de la înființare și până în prezent. Oameni noi cu ideiile liberale originale. Prin noi înșine și modernizarea României. Concepte de bază ale gândirii liberale. Concepte care și-au găsit un surprinzător și excelent sprijin în cadrul discuțiilor când un fost coleg de breaslă a ridicat problema reformei Constituției. Tudor Neamțu, a propus ca noua Constituție să nu mai înceapă cu „statul ...” ci cu cetățeanul, pentru care se face statul și celelalte. A dat ca exemplu Constituția Germaniei, a SUA ... iar Eduard Hellvig a fost de acord. Este o problemă de fond, de concept. România trebuie să fie un stat al cetățeanului român și nu doar cetățeanul al României. La temă, Eduard Hellvig a comentat corect că noi, liberalii, trebuie să ne referim și să susținem raportarea problemelor politice și administrative la cetățean, în concret, nu la populație - o noțiune abstractă -, o speculație care permite, iar zilele de azi confirmă, eșecul „democrației” băsesciene.

Eu am fost mulțumit de întâlnire. Am fost mulțumit și de faptul că l-am reîntâlnit pe dr. Adrian Neacșu, Președinte interimar la PNL S2 care mi-a spus că sunt pe final cu pregătirile pentru a ieși în spațiul public, inclusiv pe net, pentru a promova organizația liberală atât de hăituită de foștii și actualii ei membri cu alte opțiuni politice. În fine. Ar mai fi de povestit ce și cum. Nu acum.

O poziție la care ader cu totul.

„Dragi prieteni liberali,

Astazi m-am decis sa va spun cateva lucruri pe care credeam ca nu voi fi nevoit sa le spun public vreodata. Stiti de ce: politica inseamna si actiune, si transparenta, dar si mister.

In ultimul timp, insa, incerc mahnirea ca sunt oameni care, sub o formă sau alta, pun sub semnul intrebarii demersul corect liberal de a accede la presedintia tarii si posibilitatile concrete de success ale acestui demers. Cand contrele  vin  din exterior e de inteles, chiar daca nu ne plac.

Cand acest lucru il fac voci din interior, oameni cu care se presupune ca impartasim aceleasi valori, atunci acestea sunt mai mult decat contre: ele pun sub semnul intrebarii ideea de simtire liberala, comportament liberal, actiune liberala. Ba mai mult, pun sub un straniu semn de intrebare momentul  in care un liberal autentic poate fi perceput ca atare si devine apt de a conduce o natiune.

Unii confunda liberalismul doar cu gandirea economica. Liberalismul, in opinia mea, este o stare, este un mod de a gandi si de a trai, este un mod de comportament care nu are nevoie de perioade de gestatie. A fi un liberal de frunte, capabil, apt sa conduci nu are de-a face cu varsta. Varsta iti da doar experienta. Caracterul liberal il ai sau nu, cu gandirea liberala te nasti, nu o primesti, nu o cumperi, nu obtii. La fel cum te nasti onest,  cu caracter si cu bun simt.
Adevaratul liberal stie sa priveasca in viitor, traind in prezent si invatand din  trecut. Dar adevaratul liberal nu traieste in trecut. Pentru ca liberalismul inseamna progres, iar progresul nu se face tinandu-te cu amandoua mainile de ce a fost, regretand ca nu mai e si  punand talpi atunci cand apare cineva nou care vrea sa faca.

Liberalismul inseamna pentru mine perspectiva.

Adevaratul liberalism cauta sa scoata la iveala noul. Si stie sa nu se sperie de el. Stie sa-l promoveze. Iar atunci cand liberalismul descopera in randurile sale un om cu reale calitati de a conduce tara in sens liberal, un om pe care-l poate oferi tarii, cu mandrie actioneaza in interesul cetetenilor sustinandu-si candidatul, nu punându-i piedici. 

Echilibrul si prestanta unui Om, nici macar nu mai vorbesc aici de liberal, sunt date de educatie, cultura, pregatire, comportament si de caracter. Ele nu au legatura cu varsta.

Inteleg compromisul, dar cred cu convingere ca acesta nu trebuie facut oricum si oricand, cu orice consecinte.


Iata de ce cred in continuare cu convingere ca liberalul  Crin Antonescu are capacitatea  de a conduce o NATIUNE.  Demersul sau ONEST de a face din PNL si din Romania ceva diferit de cum s-a facut politica- si de cum s-a condus aceasta tara- in ultimii 20 de ani il recomanda. Asa cum il recomanda  baza convingerilor sale: anume,  respectul permanent fata de lege.


Stiu ca acest lucru sperie, atat adversari declarati cat si asazisi prieteni si colegi.

Crin Antonescu sperie pentru ca este DIFERIT si GANDESTE DIFERIT fata de tot ceea ce inseamna politician roman. Este un liberal care aduce cu el un set de valori aproape inexistente in politica romaneasca, crede in ce spune si face ce crede ca aduce bine.

De multe ori, chiar de foarte multe ori in acesti 4 ani, s-a luptat singur cu regimul Basescu si nu a renuntat niciodata la valorile care il disting de altii, intotdeauna puterea valorilor a fost mai puternica pentru Crin Antonescu decat puterea serviciilor, a banilor si a complicitatilor transpartinice care din pacate exista si se perpetueaza in politica romaneasca.  Mi-as fi dorit in acele momente grele sa fi fost langa el macar cativa; multi care astazi anunta triumfator Victoria, stateau, in anii trecuti, ascunsi sau chiar faceau tot ceea ce puteau ca sa “ajute” la esuarea proiectelor lui Antonescu.

NICIODATA nu a renuntat (si au fost momente cand era indreptatit sa o faca) indiferent de cat de violente au fost atacurile si manevrele acestor indivizi care au imbolnavit Romania sistematic.

Si-a sacrificat viata de familie  pentru a atinge aceste obiective. A lupta pentru IDEI care sa nu iti aduca tie beneficii deloc si care sa schimbe o societate intreaga, asta inseamna, din punctul meu de vedere, sa fii pregatit sa conduci o NATIUNE.

Ca liberal tanar, ii astept alaturi de noi pe toti cei care simt liberal si care au convingerea ca liberalismul nu e o chestiune de varsta!”

Am preluat textul integral de pa pagina de facebook a lui Hellvig. Observ că tânărul liberal, actual ministru, a simțit nevoia să intervină azi, în special după ce un grup de presiune din interiorul mișcării liberale încearcă să dinamiteze rezultatele PNL la alegerile locale și să genereze un curent de opinie puternic împotriva Președintelui partidului, Crin Antonescu. Nu doar în interiorul PNL ci la nivelul întregii țări. După ce am citit și cele declarate de seniorul Dinu Zamfirescu în Cotidianul, după ce am urmărit cu atenție discuțiile de pe fb, concluzionez că Traian Băsescu și-a găsit aliații împotriva lui Crin Antonescu pe care i-a căutat de atâta amar de vreme. Distrugerea tandemului Crin Antonescu-Victor Ponta este singura soluție reală de salvare și relansare a PDL pe scena politică. Iar faptul că tocmai cei care îl acuză pe Crin Antonescu susțin că dispariția PDL este un atac la adresa democrației mă îndreptățește să afirm că Traian Băsescu a găsit, culmea, aliații necesari tocmai la cei mai mari și vechi adversari ai lui. Iar dacă printre ei se află „niște moguli” și stipendiații lor nu ar fi cine-știe ce surpriză.

Susțin demersul lui Hellvig. Votez pentru.