SRS a fost simpatic aseară la CBPNLMS

Pentru mine, seara de ieri a avut „două ceasuri”. Unul bun și unul rău. Ceasul bun a fost întâlnirea cu SRS la Cafeneaua Brătianu (Clubul Bloggerilor PNL membri și simpatizanți). Ceasul rău a fost Piți și meciul naționalei cu turcii. Ceasul rău trece, cum sper că va trece în uitare și Piți.

SRS s-a destăinuit. Real. Bine, la SRS ar trebui mai mult umblat pentru a afla mai multe. Este om trecut prin ciur și prin dârmon. Adică om umblat, om de lume, om care știe să se descurce în viață. În limita celor două ore promise a răspuns tematicii covenite. Și în plus.

Propunerea lui de lege dezbătută ieri la Senat a picat. A încercat să obțină o normă juridică imperativă prin care SRI și SIE să fie împiedicate de a mai înființa societăți comerciale sub acoperire. Lumea s-a opus, însă subiectul a fost îndelung discutat. Discutarea este pozitivă. Naște întrebări. Cere niște răspunsuri. Este inadmisibil așa ceva. Sub acoperire, sub acoperire dar nu ieși ca râia în față și participi la licitații pe care le și câștigi. Ce naiba ! După ce realizezi obiectivul propus, serviciul de informații care a înființat societatea comercială ar trebui să o desființeze. Iar o SC o înființezi dacă ai probe indirecte că s-a organizat, privat, o societate infracțională. O înființezi pentru a acoperi culegerea de informații în domeniul respectiv. Scopul unei astfel de SC nu este cel al legii comerciale, obținerea de beneficii materiale pentru fondatori ci obținerea de informații despre activități infracționale care pot afecta, grav viața întregii societăți.. În cazul în care se obțin beneficii financiare, atunci SRI și SIE ar avea fonduri care pot fi îndreptate către alte activități acoperite, inclusiv față de comisiile Parlamentului. Astfel că SRI și SIE ar deveni, mascat, susținătoarele financiare ale unor partide politice sau politicieni. Nu ar trebui să ne mire dacă nu cumva SRI și SIE au finanțat, din aceste fonduri acoperite, campaniile lui Băsescu sau ale PDL și dacă nu cumva MRU speră să primească finanțare de la SIE și SRI pentru Partidul Forța Civică. Donațiile către partidele politice și politicieni sunt legale. Ce naiba ! SRS a accentuat și pe lucrătorii acoperiți ai celor două servicii de informații din presă, din ONG-uri, din partidele politice. Evident se pune problema securiștilor din Parlament. Atât cei vechi, de pe timpul lui Ceaușescu care au rămas la remorca SRI și SIE și au primit sarcini operative în mediul politic sau al societății civile câr și cei noi. SRS a afirmat, iar eu îl cred, că societatea civilă este infestată de vechii și noii securiști iar virulența cu care această societate civilă îl susține pe Băsescu de ani de zile își are justificarea tocmai prin prezența securității revopsite și rebotezate în asociațiile și fundațiile societății civile.

DIICOT realizează o premieră. Cine nu cunoaște bine anumite probleme juridice se poate păcăli. A fost reactivată infracțiunea stalinistă a „subminării economiei naționale”. Ținta este Varujan Vosganian. Adriean Videanu este acolo doar „de florile mărului”. Aprobarea de către Senat a urmăririi penale în cazul Vosganian ar duce la demiterea acestuia din funcția de ministru al economiei. De ce ? Pentru că Vosganian a devenit un pericol pentru anumite interese legate de economie. Programele anunțate de Vosganian în domeniul economiei pun în pericol anumite interese. Pentru că aceste programe sunt și ale USL, este evident că reușita lor ar da partidelor din USL o mai mare notorietate politică în bine, pe zona politicilor de dreapta, zonă pe care Băsescu și derbedeii lui vrea să o ocupe. Este evident că Băsescu este la capătul firului. Este evident că Băsescu are în spate anumite grupuri de interese. Este evident că SRI, infestat de securiștii ceaușiști deveniți băsescieni au „sesizat” despre acțiunile guvernului Tăriceanu cu Vosganian ministru al economiei și finanțelor pentru acțiuni guvernamentale „de favorizare a unor investitori privați” pentru că acele acțiuni ar fi putut fi în viitor utile. Viitorul ăla este azi iar „dosarul cauzei” s-a copt urgent pentru că Băsescu a dat dispoziția necesară: coace-te !

Infracțiunea nu mai este prevăzută în noul cod penal. Din primăvara anului 2014, toate dosarele procuraturii care instrumentează această infracțiune se casează: fapta nu există. Tot de atunci, toate persoanele condamnate pentru „subminarea economiei naționale” își încetează executarea pedepsei. Caz constituțional de retroactivitate a legii penale. Se aplică legea penală mai favorabilă. De aceea, acțiunea procurorilor DIICOT este o acțiune cu substrat politic. Bine, bine, procurorii au băgat și alte așa-zise infracțiuni însă ele sunt viabile doar dacă este valabilă infracțiunea principală. Așa că suntem în fața folosirii forței publice în interesul privat al unui competitor politic: Traian Băsescu.

SRS spune că Parlamentul și mai ales PNL trebuie să ia o atitudine fermă față se această situație. Din moment ce Parlamentul a adoptat deja o lege cu altă concepție despre infracțiuni nu poți să vii tu, procuror stalinist să dispui că este altfel. Culmea, panarama aia de procuror sef al DIICOT, Alina Ghica, a fost secretar de stat al PDL și a lucrat la noul cod penal și de procedură penală. Este culmea pentru că ea a avut posibilitatea potrivit legii care reglementează activitatea procurorilor să oprească mascarada. Procurorii lucrează în sistem de control ierarhic. Procurorul de caz poate face pasul următor într-o cauză abia după ce primește avizul procurorului ierarhic superior. Pentru că s-a dat aviz ierarhic la o mascaradă este evident că aici avem de a face cu o comandă politică.

Spre satisfacția monarhiștilor din club, SRS a declarat ferm că este monarhist. Că vrea o nouă constituție. Argumentele lui au fost bune. Le susțin. Chiar dacă eu am o altă dezvoltare a lor. Discuția a mers și către instituțiile care mănâcă fonduri bugetare mai ceva decât găurile negre din galaxia noastră însă nu au rezultate. Cum sunt DNA și ANI. Culmea, DNA-ul reformat de Băsescu și Macovei a generat corupție în loc să o stăpânească. A generat-o prin stimularea corupților care au susținut politic pe Băsescu. Regimul băsescian, indiferent cine a fost la guvernare, a generat corupție. Exemplele sunt atât de multe încât nu am cum să le arăt pe toate. Să nu uităm de Stolojan și Stoica, de afacerile lui Popescu și jocul la bursă a politicienilor PDL și a celor băsescieni cu Băsescu în frunte. Toți s-au îmbogățit generând suișuri și coborâșuri ale cotelor la bursă la companiile la care dețineau acțiuni. Declarații politice cu impact economic pe ținte clare de activitate, măsuri guvernamentale care au generat coborârea sau creșterea cotelor etc. Absolut contrar legii. Dar cine să îi ia la întrebări ? DNA ? Fugi de aici ! DIICOT ? Ce ești nebun !?

A fost bine. Pentru mai bine era nevoie de mai mult timp și mai mulți participanți. Bașca speranța că naționala va juca bine și va obține un rezultat pozitiv cu turcii. Am fugit să prin meciul. Mai bine rămâneam la discuții. Eh. Uneori fac și greșeli.

De vorbă la o cană cu vin fiert

Aseară, după orele 17.00, la Cafeneaua Liberală din str. Doamnei nr. 9, ne-am adunat în formatul grupului seniorilor liberali de la S3. O „ședință” înainte de sărbători, să ne urăm de toate, în special și cu dedicație de bine, să bem o cană cu vin fiert, încet, pe îndelete și să mai schimbăm o vorbă cumpătată, ca între oameni trecuți „prin ciur și prin dârmon”. Lucrețiu Tudoriu a avut inițiativa de a invita pe seniorul Dinu Zamfirescu, inițiativă reușită, în plinătatea ei. Peste trei ore am vorbit și am smotocit tot felul de păreri și impresii despre viața de zi cu zi, despre unele și altele, politice sau nu.

Începutul a fost „de tatonare”. Excelentul nostru invitat a măsurat din ochi „trupa” seniorilor care se aduna fără grabă. Și noi l-am „măsurat”. Am trecut la vorbe, fără o temă dată, întâi la grămadă apoi pe „bisericuțe”. S-a vorbit mult și despre multe subiecte. Începutul l-a generat un economist, profesor universitar, conducător de doctorate, „pensionat” prin lege de Funeriu cel sinistru, groparul învățământului românesc. Mi-a dat o foaie cu „limbajul” tehnic al juriștilor, pe o speță simplă despre tradițiunea lucrurilor. Frumos text, așa că am cerut voie să îl citesc comesenilor. Îl pun mai jos.

Limbaj tehnic ?
Când o persoană obișnuită vrea să dea cuiva o portocală, el sau ea va spune doar: „Îți dau ție această portocală”. Însă când acest lucru îl face un jurist, cuvintele sunt de genul următor: ”Fac cunoscut prin acest cadou, tuturor persoanelor, că Eu dau, acord, vând, eliberez, transmit, și renunț la toate drepturile mele, titluri, interese, beneficii și orice alte foloase care decurg din forma și conținutul care privesc acest bun, altminteri cunoscut ca fiind o portocală, sau Citrus orantium, împreună cu toate părțile sale componente, respectiv coaja, pulpa, sâmburii, semințele și sucul, pentru uzul său propriu și în profitul său, pentru el însuși și ai săi, în privilegiul său pentru totdeauna, liber de orice sarcini, obligații, dependențe, limitări, restricții, sau orice fel de alte condiții, oricare sunt acțiunile precedente, transferuri sau orice alte documente întocmite acum sau oricând altădată și contrare preznetei, cu deplină putere să desfacă, să taie, să sugă, să mănânce numita portocală, sau să o dea altcuiva la fel, cu sau fără coajă, pulpa, sâmburii, semințele sau sucul său”. 

Superbă construcție. S-a râs. Cu poftă. Iar de aici s-a trecut la liberali și liberalism. Nu putea fi evitat Dinu Patriciu cu ieșirile lui antieuropene, ziarul Adevărul cu ale sale derapaje de la democrație și Grigore cel „deștept”, iar eu am mai pomenit și de platforma spuneșitu.ro care promovează antieuropenismul patrician și completează scrierile comului Dinu, din Adevărul, împotriva monedei unice și a politicilor europene. Atmosfera a devenit încinsă. De la idei cuminți la idei radicale nu au existat opreliști. Totuși, la urmă, s-a ajuns la concluzia că „așa este omul”. Nu îi poți impune o linie de gândire, o anume atitudine. Liberalismul este frumos tocmai prin libertatea pe care liberalii o au în gândire și acțiune. Iar conu Dinu este doar membru simpatizant al organizației din Pitești. Nu este membru plin. Așa că ... măsuri administrative pe linie politică nu se pot lua, bașca faptul că o astfel de acțiune a conducerii PNL ar fi aspru criticată de membrii simpli care nu suportă dictatura, de orice fel. Iar Dinu Zamfirescu a și precizat că el este, în principiu, împotriva unor măsuri de acest fel. Și nu este singurul.

Eu am ridicat problema aberației patriciene a „morții statului social”, aberație dragă și dușmanului lui de moarte, Traian Băsescu. Cum era și normal, am ajuns la concluzia că statul este forma socială a organizării societății, liberalismul este o doctrină socială, curentul antisocial promovat în egală măsură de Traian Băsescu și Dinu Patriciu urmărind de fapt subordonarea intereselor naționale intereselor corporatiste. Libertarianismul de sorginte americană, cel care promovează retragerea statului din economie, cel care spune că statul trebuie să aibă funcții limitate, nu poate fi aplicat în Europa care s-a constituit și vrea să se dezvolte ca o uniune a societăților europene, păstrând intacte valorile lor de limbă și cultură, tradițiile și obiceiurile care dau farmecul vieții. Și da, asistăm la „moartea” statului socialist care a promovat agresiv egalitarismul, care a încercat și aici în România să formeze „omul nou”, omul fără identitate culturală, fără tradiție proprie, omul care acceptă că valoarea bunurilor nemișcătoare poate fi mai mare decât viața lui. Omul care se sacrifică pentru ca „bunul comun” să nu piară. Iar băsescianismul de azi tocmai că promovează un astfel de concept.

Au mai fost și alte subiecte. Toate interesante. Inclusiv despre pensii și sistemul de pensionare, o altă pagină neagră a guvernării băsesciene.

Lucrețiu Tudoroiu ne-a blagoslovit și cu ultimul număr al revistei „Capitala capitalei”, revistă a cetățenilor Sectorului 1, în care el, Lucrețiu, ne povestește despre „Cișmigiul de altădată”. Nu pot trece fără remarca din finalul articolului :

„Mackensen avea să spună că în 1916 a intrat în București cu o armată de cavaleri teutoni, aspri și viteji, și în 1918 a părăsit orașul cu o adunătură de gigolo și filfizoni”. Fără să greșesc, remarc faptul că în doi ani, prin obiceiul locului, i-am asimilat pe nemți, pe cei mai puri și duri germani, ostașii. Așa că, să nu ne mai mire faptul că străinii care ajung să guste din plăcerile locului își regăsesc identitatea de oameni liberi. Părerea mea.

Pe lângă vorbe, multe și dese, pe lângă părerile de multe ori contradictorii (așa este la seniori, fiecare vine cu părerea lui și pleacă acasă convins fiind că el a avut dreptate), s-a gustat cu mare plăcere din cănile cu vinul fiert. La plecare i-am și spus lui Lucrețiu că, dacă mai pune la bătaie vin fiert, voi veni la fiecare ședință a seniorilor liberali fără abatere.

A fost o seară frumoasă. Ajuns acasă am găsit mesajul Alinei Gorghiu care ne invita la întâlnirea de la Parlament a Comisiei pentru Justiție a PNL cu comisia abia înființată a TNL. Sâmbătă la ora 11.00. Voi merge.

Comemorare 8 noiembrie

Cafeneaua este plină. Au vorbit legendele liberalismului românesc, oamenii care au făcut istorie, oamenii care au fost în stradă la 8 noiembrie 1945, la București și la Ploiești, oamenii care au protestat împotriva regimului comunist Groza, pe atunci elevi și studenți. Radu Câmpeanu cel care a organizat și condus manifestația de la București, Mircea Ionescu-Quintus la Ploiești, Dinu Zamfirescu din partea elevilor cu orientare liberală la București.

Lucia Hossu Longin, din postura omului care a lucrat și lucrează la redarea memoriei naționale distrusă pe timpul comunismului, a făcut un apel practic, la tinerii liberali, de a adăuga la modul lor de manifestare ieșirea în stradă:

"De ce tinerii de astazi sunt atat de inerti, de ce sunt apatici, de ce nu actioneaza? Ce asteapta ei oare?...Se mai poate repeta 8 noiembrie '45? Atunci tinerii au fost baza manifestatiei...Intreb tineretul liberal, daca focul liberalismului pe care-l astept de la ei nu cuprinde si aceasta iesire in strada, cand vedem ca se-ntampla ce se-ntampla, cand asteptam niste alegeri care vor fi asa cum vor fi, pentru ca se spune ca de 100 de ani de la Capitalul lui Marx, niciodata comunistii n-au castigat cinstit alegerile! ... "

Cumplită dreptate. „Niciodată comuniștii n-au câștigat cinstit alegerile” este un serios avertisment ce are în vedere neo-comuniștii băsescieni aflați azi la putere hotărâți să câștige, în stil comunist, alegerile viitoare pentru a asigura perpetuarea „speciei comuniștilor” la putere aici, în România, unde omul este prea leneș să se deștepte.

Nu poți intra în memoria alegătorilor doar cu acțiuni colocviale, extinse prin intermediul internetului către cei care îl folosesc, predispuși și ei păcatului colocviului și trăncănitului fără rost, de cele mai multe ori. Și sunt, de bună seamă, suficient de multe motive pentru a manifesta public. Nu cred că există localitate în România unde să nu fie ceva de comemorat, fie din istoria românilor fie a liberalilor. Pentru unele acțiuni, cum ar fi comemorările nu sunt necesare aprobări pentru a manifesta - depuneri de coroane de flori, punerea unor lumânări în locurile în care au căzut cei care au protestat împotriva dictaturilor de tot felul care au precedat dictatura lui Traian Băsescu, discursuri în aer liber cu tema unui eveniment local. Să exiști politic trebuie să fii perceput ca o realitate, inclusiv în discurs, de către locuitorii cărora le vei cere să dea votul liberalilor. Când lumea nu te cunoaște, de ce să te voteze ? De ce să voteze partidul de care aparții ?

Pe blogul clubului și pe blogurile liberale sunt prezentate multe momente ale acestei comemorări. Dar este prea puțin și prea soft. Iar noi, bloggerii liberali, suntem prea puțini pentru a impresiona populația unei capitale liberale cum este Bucureștiul - după cum s-a exprimat Mircea Ionescu-Quintus -, indiferent de acțiunea în stradă la care participăm. Este nevoie ca fiecare filială să își stimuleze membrii să participe la diferite acțiuni publice. Imposibil să nu se găsească două ore pentru o acțiune stradală într-o lună măcar, dacă nu săptămânal.

Comemorarea din 8 noiembrie a fost înălțătoare. Dar este prea puțin.

Renate Weber

Ieri, 20 octombrie am fost la Cafenea. Aveam eu în cap mai multe, dar m-am mulțumit cu prestația de excepție a reprezentantei liberalilor din Sectorul 3 București la Parlamentul European, Renate Weber.  Să o ascult a fost unul din scopurile mele ieri. Sunt mulțumit.

A tratat, cu predilecție, două teme:

1. Situația admiterii României în spațiul Schengen și

2. Cum sunt prezentați românii în capitalele europene, cu referire specială la Paris.

Spațiul Schengen. Rămâne un miraj pentru români, deși ne pregătim pentru aderare de când s-a început pregătirea pentru aderarea la UE. Cel puțin la nivelul MAI, a Poliției de Frontieră, în special, unde am participat activ la armonizarea legislației române în materie cu acquis-ul Schengen.

Renate Weber recunoaște că nu știe dacă aderarea României la Spațiul Schengen va fi luată în discuție la Consiliul următor. Franța și Germania au căzut de acord asupra a două etape de aderare: o primă etapă cu punctele de trecere a frontierei din aeroporturi și porturile maritime și o a doua etapă cu punctele de trecere a frontierei de la frontiera terestră. Rămâne neclar pentru mine unde vor fi incluse consulatele românești din statele terțe. Pentru că vizele Schengen se dau la consulate și, în mod cu totul excepțional în punctele de trecere a frontierei. Olanda este complet împotriva aderării României la Spațiul Schengen. Chiar dacă are un guvern liberal, Olanda face jocurile partidelor extremiste, antieuropene, care susțin pe liberali în Parlamentul olandez. Aici este de discutat, dar altfel. Problema politică nu poate fi întoarsă decât de oamenii de afaceri olandezi, foarte prezenți în România. Aceștia au cerut guvernului lor ca România să fie primită în Spațiul Schengen, afacerilor lor în și cu România având de suferit în caz că obiectivul aderării nu va fi împlinit. Mă gândesc însă să nu cumva să iasă la interval incompetentul nostru Președinte, Traian Băsescu, care să ceară guvernului olandez să nu cadă ispitei de a face jocurile „grupurilor de interese nelegitime” din Olanda și să separe clar economicul de politic ! Finlanda s-a făcut cumva de râs. Opoziția finlandeză a venit pe fond emoțional. Niște țigani, de prin balcani, nu neaparat din România, au produs niște turbulențe. Emoțional, convinși fiind că țiganii din Europa provin din România și Bulgaria, supărați nevoie mare pe țigani, finlandezii au comunicat o decizie sancționatorie față de noi și apoi au început să cerceteze. Au constatat că țiganii scandalagii nu sunt din România așa că, „branconierul” Igaș, sinistrul ministru de interne ne comunică fălos că treaba cu Finlanda este spre rezolvare.

Totuși, pentru a ajunge la varianta mai bună a două etape de aderare, rămâne în sarcina MAE, a lui Baconschi în special, să mai muncească, pe tărâmul diplomației, dacă o ști cum. Dar cum nu are timp de diplomație în interes național pornit fiind să facă mișcări politice și să asigure furtul de voturi pentru viitoarele alegeri, mare o fi mirarea dacă va face ceva. Vom trăi și vom vedea.

Imaginea românilor și a României în capitalele europene se înrăutățește, în special în țările în care sărăcia, incertitudinea asupra zilei de mâine devin preocupări majore pentru populația nativă. Iar Franța este un caz particular, peste aceste stări ocazionate de dezmățul financiar al corporațiilor bancare internaționale venind și o tradiție, din ce în ce mai accentuată de respingere a „străinilor”, în special din Europa. Pentru migranții din fostele colonii franceze, pentru cei din statele africane unde Franța se simte „ca acasă”, tonul este altul. Renate Weber a trimis o scrisoare CNA francez pentru clarificări cu privire la o emisiune de radio unde s-au făcut aprecieri negative la populația României având ca fundament un grup de rromi, foarte vizibil în media franceză într-o anume perioadă. Așteaptă un răspuns fără a cere sancțiuni. Vom afla când și cum i-a răspuns. Totuși, trebuie subliniat faptul că francezii sunt deosebit de reticenți cu privire la străini, extremiștii lui Le Pen fiind foarte activi în acest sens. Însă nu doar francezii sunt așa de ciufuți, sunt și alții. A dat exemplul „permiselor unice de muncă”, o facilitate pentru muncitorii migranți din statele terțe, facilitate convenită în PE însă încâlcată grosolan de funcționarii statelor mari ale Uniunii. Franța este, și aici, modelul negativ. Funcționarii publici din aceste state sunt agresivi, de rea credință, mojici. Sesizările venite la PE sunt numeroase.

Pentru că am tratat subiectul UE prin statele membre, evidențiez faptul că Renate Weber a făcut o precizare, punând întrebarea: Ce aveam înainte în EU ? Răspunsul este semnificativ: un nimic cu litere mici. Dar acum ? Un nimic scris cu majuscule ! Păi cum să nu fie așa din moment ce UE este mică. Tare mică. Nu ca teritoriu și populație, ci ca politici în toate domeniile. Situațiile neplăcute pentru UE sunt multe, presa, analiștii, economiștii toți cei care știu să formuleze judecăți ne tot atrag atenția asupra acestei uniuni care se destramă încet, încet. Nu pentru că nu ar putea să rămână închegată, nu pentru că nu ar putea crește, devenind o forță reală a lumii, ci pentru că interesele naționale, în special ale statelor mari din uniune sunt egoiste, ele fiind de fapt forțele care rup ce s-a închegat la un moment dat. Renate Weber a narat o întâmplare care poate naște hazul dacă nu ar fi foarte, foarte serioasă. Președinta Braziliei, Dilma Ruseff, care își caută rădăcinile prin Bulgaria, aflată în vizită la UE, ia spus lui Barroso: UE nu are nevoie de ajutor ? Brazilia este gata să îl ofere.

Cristi Tudorache a ridicat problema proastelor relații diplomatice ale României cu celelalte state europene, în special cu cele mai mari. Răspunsul a fost unul normal, pentru administrația României de azi: lipsa de viziune și a competenței. Nu poți explica altfel. Sunt toate condițiile ca relațiile cu toate statele membre ale UE să fie excepționale, Călin Popescu Tăriceanu având nenumărate intervenții în sensul de apropiere față de acestea și de indentificare a interesului național cu interesele naționale ale celorlalte state europene, în cadrul mai larg al UE însă el a vorbit, pentru gașca de la guvernare, parcă la pereți. Este criză în Europa iar tu, stat european, membru al pieței comune europene, dai bani firmelor americane ? O acțiune antieuropeană clară. Iar de acolo ce ei ? Produse care concură produsele europene, iei produse care și ție, ca stat, îți reduce producția internă, nu mai spun de cercetarea tehnologică și fundamentală, nu mai spun de locurile de muncă pierdute ...

Un tânăr a întrebat dacă UE are o concepție de securitate definită. Răspunsul a fost NU. Nici nu se putea altfel. Dezbinată politic, social și economic, Europa nu are ce apăra în comun. Iar noi, of, noi, noi facem Deveselu. Vorba lui Renate Weber: am cerut unora să ne pună și pe noi pe hartă, ca inamici. Păi cum să nu fie așa ? În loc să ne întărim securitatea noi am fragilizat-o. Lipsa de viziune și amatorismul, festivismul sunt principalele caracteristici ale acestei guvernări sau stăpâniri de stat portocalii băsesciene.

Pe lângă participarea la discuțiile cu Renate Weber ale membrilor PNL Sector 3 am citit și Ziarul 3+, publicat de Filiala PNL Sector 3. Este interesant. Poate voi face o prezentare a lui mai târziu.

Gata. Mă pregătesc să merg la CN al PSD, ca răspuns la invitația lui Adrian Năstase adresată bloggerilor liberali. Elegant demers. Mă interesează dezbaterile lor pe Justiție. Am eu ceva cu subiectul acesta.

El știe.

Întâlnirea cu Stelian Tănase a avut ceva deosebit față de celelalte. Stelian a dorit să ne determine să îl abordăm din perspectiva scriitorului și cumva a jurnalistului și nu a omului care se mai ocupă de politică deși, pe ici pe colo („prin părțile esențiale”), ne-a adus aminte că el a fost și om politic, „nașul” politic al lui Crin Antonescu - PAC, primele alegeri libere din anii '90, Crin era disputat de mai multe formațiuni ale CD etc.

Debutul a fost „furtunos” în sensul impunerii identității. Scriitorului Stelain Tănase. Care a scris, harnic, dedicații în toate cărțile lui, cumpărate atunci sau aduse de acasă, întinse pe masă. Abia după ce și-a îndeplinit acest atribut scriitoricesc am intrat în probleme.

El știe. Știe multe, în amănunt, are cunoștințe și cultivă relații, a răscolit și răsfoit (dacă se poate spune așa) arhive, dosare, cărți, ziare, tot ce se putea și tot ce i-a fost la îndemână pentru a ști. Are siguranța celui care și-a format opinia, nu are prea multe întrebări de pus afirmațiilor pe care le face și nici nu se chinuie să le pună. Ele îl poziționează în sfera celor „bogați” în informații certe. Este adevărat că nu pot fi verificabile, pentru că sursele trebuiesc protejate (boală jurnalistică), dar noi trebuie să îl credem. Garanția pusă de Stelian Tănase în contrabalanța afirmațiilor lui este reputația lui. Joc periculos. Întotdeauna, acolo unde este puterea este și slăbiciunea. O vorbă, se pare că din China, spune că acolo unde zidurile sunt puternice poarta este slabă și invers. Eu cred că aici, în siguranța informațiilor afișată de Stelian Tănase stă și slăbiciunea lui. Și mă refer doar la „bomba” cu Patriciu, ca să nu mai „dezgrop morții”. Nu intru în detalii, am comentat zilele trecute tema, spun doar că Stelian Tănase a insistat asupra veridicității informației și a speculat că există o anume preocupare în acest sens, la nivelul conducerilor centrale ale partidelor implicate ... însă nu crede că Patriciu va deveni premier. Eu nu îl văd pe Patriciu premier, așa că l-am lăsat pe Tănase cu ale lui iar eu am rămas cu ale mele.

USL a devenit, încet dar sigur, temă de dezbatere. Normal. Este o alianță politică care are o imagine destul de puternică în rândul opiniei publice însă are și slăbiciuni. Cea mai mare este lipsa de încredere în sinceritatea și corectitudinea cu care unii lideri ai PSD și PNL, ca să nu mai spun de PC, tratează această alianță. Subiectul nu a fost tratat prin prisma PSD, nu suntem pesediști, ci prin prisma PNL. Alianța a venit prea repede - PNL ar fi trebuit să își consolideze poziția lui 20% obținută la prezidențialele din 2009 -, angajamentele alianței sunt prea rigide (impresia mea), imaginea de putere politică promovată de liderii alianței duce la siguranța trecerii pragului de 50%+1, o slăbiciune în perspectiva alegerilor parlamentare viitoare în accepțiunea multora dintre participanți, PSD „o va coti” către individualism politic imediat ce condițiile îi vor fi favorabile, afirmațiile lui Băsescu cu privire la desemnarea premierului au suport în acțiunea politică - chiar dacă legal, constituțional, ele sunt total aiurea -, chiar de USL va forma guvernul viitor va fi erodat rapid de criza mondială în plină desfășurare - iar de aici la scenarii diverse nu te poți abate, și nu ne-am abătut -, UNPR vor fi „revelația” alegerilor locale prin achizițiile pe care le fac acum din rândurile aleșilor locali ... Impresia mea a fost că sindromul „scenaritei la români” a fost, cu acest subiect, pe deplin demonstrat. Oricărei afirmații i se pot aduce observații pertinente, care fie o consolidează fie o desființează. După părerea mea, toate scenariile omit, cu bună știință (?!), actul de voință al oamenilor care vor vota. De ei nu se ține seama. În plus, modul acesta de abordare a problemelor jignește, consider eu, demnitatea celor de bună credință. Este un subiect asupra căruia simt nevoia să insist, pentru că îl consider deosebit de important.

Scenarita are în prim plan liderul politic - conducătorii partidelor - și, cu ceva bunăvoință, unii sau alții dintre cei aflați în conducerile formațiunilor politice care pot, la un moment dat, să determine un anume comportament al membrilor partidului respectiv sau al unor simpatizanți. Restul membrilor partidului sau simpatizanții acestui sunt aduși, fără voia lor, la stadiul de „animale de turmă”. O ia „berbecul” la stânga, turma după el, o ia la dreapta, turma după el. Dar dacă nu va fi așa ? Dacă „berbecul” va fi părăsit ? Sau asta nu este voie să intre în scenariu ? Nu face bine la rating-ul publicației sau portului media ? Eu cred că voința membrilor partidelor politice, nu doar a liderilor de la nivel central sau local, este cea care va hotărî. De aceea nu cred că plecarea unui lider local de la PNL sau PSD la PD-L sau UNPR va antrena plecarea celorlalți membri. Nu pot crede că oamenii, membri ai unor formațiuni politice se consideră oi ! Nu pot să cred că toți sunt pedeliști în cuget și simțire ! Pentru PNL, plecarea „oilor” este benefică, partidul fiind populat cu cei care consideră și valorifică propria persoană și personalitate, de aceea se spune că PNL este un partid „de cadre”. Mă înspăimântă doar faptul că sunt puțini români acum care își valorifică politic și social propria personalitate. PNL și cultura liberală au puțini adepți, încă. Dar asta este altă discuție. Pentru cele de mai sus consider că scenaritele vânturate în cadrul discuțiilor de ieri sunt deja eșuate.

Prea mult Băsescu. O altă temă importantă, bine punctată de Tănase. Liderii politici ai USL se complac în manevrele jurnaliștilor și intră fără prea multă judecată în jocul propagandistic al Cotrocenilor. Trage Băsescu o bășină, hop și ei cu comunicatul de presă sau cu părerea personală. Acest lucru trebuie să înceteze. Iar Tănase a punctat bine faptul că Tăriceanu, la un moment dat, premier fiind, nu a mai răspuns atacurilor lui Băsescu. Încet, înevitabil, Tăriceanu a început să crească în percepția publică, PNL a avut de câștigat, guvernarea Tăriceanu s-a menținut - cu compromisurile de rigoare -, azi putând vorbi, când ne mai lasă loc presa, de un regret al populației după guvernarea liberală, perioadă de garanție a prosperității dacă nu chiar a prosperității unora. Eu am impresia că doar Vosganian mai promovează vechea guvernare, fie prin prezența lui în media fie pe blog. Și face bine. Eu apreciez asta. Concluzia a fost că Băsescu are ca scop spargerea USL sau, dacă asta nu se poate, împiedicarea USL de a ajunge la 50%+1 la parlamentare. Iar de se va ajunge acolo, Băsescu ar căuta motive pentru a provoca alegeri anticipate în speranța că erodarea rapidă a guvernării USL va crește procentajul PD-L și al aliaților lor (UNPR, PP-DD, UDMR ...).

Tănase ne-a propus să abordăm teme cu adevărat liberale. Să combatem, de exemplu, cârdășia dintre politică și biserică. S-au construit din bani publici peste 4000 de biserici însă nu s-au făcut drumuri, nu s-a dus curent electric în nu știu câte localități, unii români trăiesc, încă, ca la începutul secolului XIX, dar noi suntem preocupați să asigurăm clerului bunăstarea. Interesant este faptul că propunerile lui Tănase se completează cu cele ale lui Patriciu care ne-a propus, la rându'i, să tratăm probleme economice și financiare după doctrina liberală. Urmează să ne clarificăm în aceste privințe, cu Tănase urmând a ne mai întâlni, la fel și cu Patriciu, iar una din teme, consistente, va fi cea a rolului și locului intelectualului român în ziua de azi. Va fi interesant, pentru că noi am mai fost la o conferință ce a tratat tema, dar cu privire la intelectualii români din perioada interbelică. Chiar și noțiunea de „intelectual” va fi subiect al discuțiilor, cuvântul fiind aspru criticat pentru confuziile pe care le induce. Iar cu intelectualii ... discuția s-a dus la „intelectualii lui Băsescu” noi fiind fermi, Tănase evaziv, reacția intelectualilor recunoscuți sau mai bine spus lipsa lor de reacție la afirmațiile agresive ale lui Băsescu cu privire MS Mihai de România.

El știe. Și eu știu. Și alții știu. Dar eu cred că el este prea sigur pe ce știe. Este de comentat. Mie unul, discuția mi-a plăcut chiar dacă, uneori, mustăceam nemulțumit de prea multe „verdicte”.

Dinu Patriciu, omul.

Ieri seară, la 18.00 trecute fix, nu a fost Ludovic Orban a fost Dinu Patriciu. O surpriză de proporții. Plăcută, chiar foarte plăcută, sentiment căpătat după finalizarea discuțiilor. Omul Patriciu a confirmat. Liberalul Patriciu a garantat că el rămâne liberal până în ultima celulă din care este construit. Omul de afaceri Patriciu și-a arătat interesul, atât cât putea încape în dialogul cu bloggerii liberali, priceperea și concepțiile despre afaceri, stat, prezent și viitor. De toate și din destul pentru puținul timp petrecut în dialog. Eu rămân cu impresia, puternică, că această întâlnire este un câștig. Cel puțin din punctul meu de vedere.

A răspuns invitației la întâlnire chiar dacă dimineața a fost plecat din țară. De la aeroport a venit direct la Cafenea. A spus că încă îi huruie motorul avionului în cap. Respect. A luat bile albe, un coș plin pentru gest. Prima impresie, extrem de favorabilă despre omul Dinu Patriciu, a fost completată, mai apoi liberal și omul de afaceri. Dinu Patriciu nu mai este om politic. Este bine să separăm apele de la început pentru că ideea politicianului Patriciu deformează realitatea. A fost om politic însă a renunțat în momentul în care, cu ani în urmă, un ministru de finanțe a emis un ordin ce obliga oamenii de afaceri onești să nu mai facă politică. Cei rămași în politică au probleme cu onestitatea. Este plin Parlamentul de ei.

Omul Patriciu avea trac, la începutul întâlnirii. Părerea mea. A evaluat sala și persoanele prezente. Hârtia cu întrebările i-a dat posibilitatea să „se pună în ordine”. A citit întrebările în diagonală. Avea agenda lui iar întrebările erau, unele, pe agendă. Altele ... au fost tratate deschis și fără menajamente.

Prima și cea mai stresantă problemă a noastră a fost aceea a relațiilor lui Dinu Patriciu cu Traian Băsescu. Abia apoi s-au descătușat mințile și limbile, abia apoi s-au putut pune întrebările fără ipocrizie, abia apoi întâlnirea a devenit pur și simplu un atelier al schimbului de idei. Pentru că așa a fost. Pe lângă ideile expuse de Dinu Patriciu au fost și ideile participanților. Concluzia a fost clară. Dinu Patriciu nu l-a reevaluat pe Traian Băsescu. Evenimentul din 2004, de la Ploiești, filmat de o televiziune locală aparținând unui PD-ist pe atunci, azi se pare un „independent”, dar la care Dinu Patriciu a fost prezent ca Președinte al filialei PNL Prahova, a dus la despărțirea de Băsescu. Patriciu a spus că după ce a văzut ce a făcut Băsescu a plecat de pe scenă. De atunci Băsescu nu mai prezintă interes pentru el. Ca atare, bârfa politică despre susținerea lui Băsescu de către Patriciu a picat. Cu brio. A afirmat răspicat că în relațiile inter-umane este un conservator. Dacă și-a format o impresie despre un om nu și-o mai schimbă. Suficient. Și clar. Așa că ce au scris jurnaliștii portocalii în EvZ după interviul acordat de Dinu Patriciu sunt simple fabulații. Dinu Patriciu a recunoscut că în urma interviului dat EvZ au apărut în media tot felul de fabulații pe temă. Nu sunt realități.



Dinu Patriciu nu este „dușmanul” USL. Chiar a contribuit la formarea acestei alianțe. Dorința lui este însă ca PNL să fie locomotiva alianței și nu vagonul remorcat !



În linia dialogului bloggerilor liberali cu personalitățile invitate, Dinu Patriciu și-a exprimat opțiunea monarhică, justificând-o, pragmatic, cu nevoia de stabilitate, respectarea tradițiilor și echilibru în stat.



A arătat că el consideră Constituția de la 1923 ca fiind mult mai consistentă și mai democratică ca actuala Constituție a României, de aceea el o preferă. Ideea de revenire la Constituția de la 1923 este mai veche, are fundamente obiective tocmai în prevederile acesteia, parte dintre acele prevederi fiind de actualitate și în prezent. Problema este că trecerea la monarhie sau o formă de guvernământ diferită de cea de acum se poate face doar prin schimbarea actualei Constituții. Inconvenientul este că adepții schimbării Constituției sunt mai puțini decât adepții modificării ei. PSD vrea modificări ale actualei Constituției și nu vor fi de acord cu revenirea la monarhie. Adepții PSD sunt mulți, un impediment major. Este însă posibil ca în urma modificărilor să se ajungă la soluția gândită de Călin Popescu Tăriceanu, republica parlamentară, unde Președintele României să aibă limitate acele atribuții care permit azi lui Traian Băsescu să își bată joc de o întreagă țară.

O parte consistentă a dialogului a fost ocupată de economie, finanțe, afaceri, statul social.



Video are o foarte mică parte din discurs. Dinu Patriciu a făcut „o călătorie” lungă, pentru exemplificarea opțiunilor lui, până în Statele Unite, unde a evidențiat că datoria publică americană are ca structură împrumutul de la proprii cetățeni în proporție de 75% (bondurile de stat), față de datoria publică din statele UE care are o structură diferită, ponderea principală constituind-o împrumuturile de la bănci care s-au internaționalizat, astfel că SUA are o poziție mult mai bună decât coana Europa. Malaezia este iar unul din exemplele preferate de Patriciu prin politicile economice luate, politici care fac din acest stat un exemplu de succes. În special a lăudat faptul că Malaezia a oferit capitalurilor străine condițiile obligatorii pentru ca acestea să devină o prezență consistentă în economia țării: stabilitate politică și profitabilitate financiară. Iar o astfel de politică de stat ar trebui să aibă și România. Normal, cu actuala guvernare este imposibil, Patriciu fiind clar în această privință.

A insistat destul de mult asupra separării Europei comunitare în două zone economice distincte. Nordul, cu state organizate în jurul ideii potrivit căreia comunitatea este mai importantă decât individul și sudul care situează în centru atenției individul și mai apoi comunitatea în care acesta trăiește. Din acest motiv Patriciu crede că nu poate să fie acceptată o politică fiscală comună a UE. Cei din nord nu vor accepta să plătească fanteziile individualismului uman ale celor din sud iar cei din sud nu vor accepta impozitări ca a celor din nord. Ajuns aici, a vorbit despre Turcia ca aparținând zonei de sud, lăudând pe premierul Erdogan pentru inteligența cu care a reușit să implice moscheia în relația Guvernului cu cetățenii. Precizarea și amănuntele date de Patriciu mi-au fost de un real folos pentru a înțelege anumite aspecte rezultate din informațiile trunchiate apărute în presa română despre vecinul nostru de la Marea Neagră.

Patriciu a confirmat o idee a lui referitoare la regenerarea, naturală, a resurselor minerale, de toate felurile. Discuția a fost deosebit de interesantă și a confirmat și faptul că are un interes major în exploatarea resurselor din Marea Neagră, altele decât hidrocarburile în modul deja cunoscut. Deja a investit bani serioși în vederea materializării acestei idei. Are convingerea că România stă foarte bine cu privire la resursele naturale necesare unei economii performante, problema este însă în legislația proastă și în mentalitățile comuniste care persistă în modul de organizare și funcționare a statului. După el, toate formațiunile politice românești au mentalități socialiste, mentalități ce reies atât din comportamentul Guvernului Boc și al lui Băsescu cât și din proiectele de programe ale USL. Ne place sau nu, Dinu Patriciu are, pe undeva, dreptate.

O altă idee a lui, mai veche, a fost pusă în discuție, la întrebarea unui blogger. Bucureștiul, capitală economică și financiară, a unei zone ce poate fi acoperită cu avionul într-o oră. Mi-a plăcut ideea și atunci când a lansat-o, îmi place și acum, impedimentul este că nu avem stabilitate politică iar de condiții de profitabilitate pentru capitalul investit nici vorbă. Guvernarea portocalie a început prin ai declara pe investitori „infractori fiscali” !

Bucureștiul este un oraș al calcanelor. Afirmația lui Dinu Patriciu a fost urmată de poziția lui față de preocupările unora sau altora de a construi în București. Discuția a fost foarte interesantă. Opinia lui Patriciu fiind aceea că dacă trebuie tăiat un bulevard care să satisfacă necesitățile de transport în capitală, atunci trebuie făcută treaba. Iar cu privire la monumentele istorice din București care nu pot fi dărâmate, părerea lui Patriciu este fermă: nu există. A dat exemplul pieței Matache. Dacă sunt nostalgici care vor să o salveze, să pună bani la bătaie și să o mute. Mai clar de atât nu se poate. Nu mă pronunț, deși parcă, parcă i-aș da dreptate. Remarc, și aici, absența lui Adrian Crăciunescu. Un schimb de replici între doi arhitecți cu viziuni cumva diferite ar fi fost interesant.

A prezentat, succint, ideile lui cu privire la holdingul Adevărul, la ziarul cu același titlu, la faptul că se va adăuga un post de radio și o televiziune, din toamnă. El consideră televiziunile ca fiind perdante în fața presei scrise în special a celei on-line. Conceptual, Dinu Patriciu construiește compania media având în centru o structură care produce și care distribuie celorlalte componente media ale grupului produsele ce urmează a satisface cerințele pieței. Interesant, el vrea să facă din ziarul Adevărul a platformă liberală în presa scrisă, contrar ideilor lui Cartianu care își dorea ca Adevărul să nu promoveze politicul. Totuși, Cartianu a devenit un limbist băsescian alături de Cristoiu și Turcescu. În fața reacțiilor noastre negative față de Gregoar cel băsescian Patriciu i-a luat apărarea lăudând comportamentul acestuia la conducerea ziarului (este un manager care duce o treabă la sfârșit) și ușurința cu care mânuiește condeiul. Sunt sigur ca a receptat mesajul nostru nefavorabil băsescianului Cartianu. S-o schimba Cartianu în timp ? Iată o întrebare care își va aștepta răspunsul.

Să nu uit. Cu referire la articolele lui din Adevărul s-a exprimat în sensul că deși scrisul lui este apreciat, ca formă, inclusiv de noi, lui îi vine greu să își păstreze acest stil. Ar prefera să își formuleze ideile într-un stil care să fie mai aproape de limbajul economiștilor și finanțiștilor. Are două incoveniente: 1/ ziarul Adevărul este generalist și are cititorii majoritari nespecialiști în aceste domenii și 2/ imaginea lui (la care ține) va avea de suferit.

Ne-a făcut o propunere. Promovarea în spațiul virtual a unor concepte și idei liberale, cum ar fi cele despre fiscalitate. Urmează ca propunerea să îmbrace forma unui proiect ce ne va fi prezentat în toamnă, după ce și noi ne vom face calculele necesare. Ideea este interesantă. Să vedem ce va fi.

Regret că nu mai pot scrie. Și așa m-am întins. Pentru că despre această întâlnire se poate scrie mai mult. Fie sunt alte informații aduse în dialog de Dinu Patriciu, fie sunt opinii separate, fie sunt comentarii de făcut. Sunt însă consemnări despre întâlnire la bloggerii prezenti. Lilick, Ionuț Iancu, Clubul Bloggerilor Liberali, Tudor Mihăescu și alții.

Despre întâlnirea cu Tăriceanu

Evenimentul de la Cafeneaua Liberală a trecut. Au scris despre el unii participanți. Lilick, Marius Ghilezan, Stelian Tănase, Tudor Mihăescu, Liviu Jicman, Radu Fătulescu și probabil și alții pe care nu îi mai pomenesc, cu scuzele de rigoare.

Ca să fiu sincer, am așteptat cu interes această întâlnire. O dovadă este faptul că scriu despre ea după mai bine de 24 de ore de la consumare. Nu sunt reporter sau obișnuit cu lucrul în media, cum sunt Stelian Tănase sau Marius Ghilezan care au scris ca de pe front. Imediat ce au ajuns la un calculator. Au scris bine, cu vervă, la obiect. O să mă exprim și cu privire la subiectul abordat, cu insistență, de cei doi.

Întrebările adunate de Lilick de pe la toți cei care au dorit să le pună au fost interesante. Răspunsurile lui Tăriceanu au fost în nota obișnuită a comportamentului și gândirii acestuia. Poziția unui liberal cu capul pe umeri.

O himeră politică vânturată de propaganda portocalie, probabil că are ca sursă grupul „SS” dezertat din PNL sub conducerea lui Stolojan, spune că alianța PNL cu PSD va avea drept consecință derapajul doctrinar al PNL către stânga politică astfel că PD-L rămâne singurul partid care prin discurs și comportament guvernamental asigură existența și promovarea valorilor de dreapta. Răspunsul lui Tăriceanu a fost clar. Nu este cazul. Nu există motive care să confirme un derapaj spre stânga al PNL. Legat de acest subiect, Tăriceanu a venit și cu precizarea că noi, liberalii, ar trebui să refuzăm agenda publică aruncată în media de PD-L și aliații acestora și să ne concentrăm pe evenimentele care sunt în atenția PNL: scăderea dramatică a nivelului de trai, proasta administrare a treburilor statului de guvernul lui Băsescu, lipsa cronică a locurilor de muncă, abuzul ordonanțelor de urgență și al angajărilor de răspundere în fața Parlamentului, criza și consecințele acesteia asupra mediului economic și a vieții cetățenilor în situația actuală în care Guvernul Băsescu-Boc nu a luat măsuri de combatere a fenomenelor acesteia și nici de prevenire a unor fenomene negative (măsurile sunt la îndemâna Guvernului însă nu sunt luate datorită unei gândiri defectuoase). Legat de criză și măsurile guvernamentale necesare, Tăriceanu a revenit la o mai veche idee a lui cu privire la deficitul bugetar. Idee cu care eu sunt de acord. O guvernare cu mintea acasă ar folosi deficitul bugetar pentru dezvoltare, cu prioritate a infrastructurii de drumuri care va permite dezvoltare zonelor pe care drumurile bune le vor străbate. S-a referit în acest context la țările dezvoltate din Europa și din lume care abia după ce și-au construit infrastructura necesară au adoptat ca politică guvernamentală reducerea deficitului bugetar la valori care să fie sustenabile economic. Sunt absolut de acord cu el. Politici de control sever, în cifră fixă, a deficitului bugetar nu sunt pentru țările care abia se dezvoltă. Sunt pentru țările dezvoltate. Însă, dacă ne uităm cu atenție la Franța, Germania dar și alte țări dezvoltate, vedem că ele lucrează cu deficitul bugetar și azi, ținând cont de necesitățile sociale ale cetățenilor lor și mai puțin de regulile convenite, tot de ei, în cadrul Comunității Economice Europene. Subiectul acesta îmi aduce în minte laudele pe care și le acordă Băsescu și campaniile portocalii din media cu privire la respectarea cifrei magice a deficitului bugetar și mă întreb dacă, nu cumva, prostia este o boală portocalie ?

Să revin, după ce am plimbat ursul prin porumb, la ideea de la care am plecat. Derapajul spre stânga al PNL. Este o dorință a PD-L, o himeră politicianistă și o oportunitate jurnalistică. Membrii PNL, cei convinși de doctrina liberală, nu membrii de adunătură aduși în partid datorită unor evenimente și calcule politice, nu au cum să își schimbe ideile. Iar partidul este o sumă a acestor membri, este organizația care îi reprezintă. Ideea mi se pare de un absurd grotesc. Cum să trec eu, de exemplu, de la ideile liberalismului la cale ale socialismului ? Nu mai spun de alți membri ai PNL care s-au exprimat public în acest sens. Chiar dacă, prin absurd, lideri politici ai PNL ar accepta un astfel de derapaj problema se corectează prin alegerea altora. Simplu.

Legat de subiect se mai vehiculează ideea, că alianța USL va promova în ochii electoratului ideea că USL este de centru-stânga. Abrupt gândind, afirmația poate fi corectă. Va fi sprijinită de media, în mod sigur. Ideea obligă PNL să iasă în public mai mult, nu doar cu Crin Antonescu, ci cu toți liderii politici reprezentativi pentru prezentarea contribuției PNL la programele alianței. Oamenii, în special cei mai puțin informați însă dispuși să susțină PNL vor avea astfel posibilitatea să vadă că ideile liberale nu au fost părăsite. Astfel că o mare parte a electoratului va înțelege că alianța USL este conjuncturală, determinată de cerințele constituționale ale formării unei majorități politice care să obțină jumătate plus unul la alegerile parlamentare de anul viitor dar și de comportamentul lui Băsescu ca Președinte al României, total pe lângă spiritul Constituției care, în caz contrar, ar putea perpetua guvernarea portocalie în situația în care partidele componente ale USL ar merge la alegeri separate. Este și explicația dată de Tăriceanu pe timpul întâlnirii. În plus, PSD a fost foarte insistent în realizarea acestei alianțe atât de devreme, motivul fiind pomenit în presă și în comentariile analiștilor politici: teama că PNL ar putea să „bată palma” cu PD-L astfel că PSD ar fi rămas de căruță încă un ciclu parlamentar.

Peste toate cele spuse mai sus, eu cred că electoratul PNL se formează greu. Pentru a avea liberali, țara ar trebui să fie pe un trend de dezvoltare. Independența financiară a individului este cea mai bună invitație adresată acestuia de a îmbrățișa ideile liberalismului, de a-l încuraja să fie propriul stăpân și să își asume obligații și pentru colectivitatea în care trăiește față de obligațiile familiale pe care le are. La cum merge țara acum, este greu, dacă nu împosibil să poți lămuri oamenii sărăciți să adere la ideile liberale. Plus propaganda nesimțită a băsescienilor. Dar nu este imposibil. Promovând aducerea aminte despre Guvernul Tăriceanu și realizările acestuia, când majoritatea românilor au simțit că se poate să ai sau să speri la o viață mai bună, este posibil să crească numărul susținătorilor liberali. Legat de acest subiect, cred că speranța unui procent de 30-35% la alegrile parlamentare pentru PNL ar fi un obiectiv realizabil.

Referitor la sistemul de vot, VUM sau proporțional cu compensare, Tăriceanu a fost categoric pentru cel din urmă. VUM nu asigură reprezentativitatea electorilor, este un sistem al ciubucului electoral, al „pumnului norocos” ca să îl definesc cumva. După mintea mea, nu după a altora deși, sunt convins, politologii folosesc construcții elevate pentru a-l defini. VUM aduce în Parlament oportuniști gen Prigoană, Elena Udrea, Ridzi, Plăcintă etc. preocupați să își promoveze propriile afaceri din poziția de parlamentari și nu de a reprezenta interesele alegătorilor lor din colegii. Nu ar fi vota împotriva electorilor lor legea pensiilor, legea învățământului, codul muncii etc. VUM a dat guvernarea portocalie. Sistemul proporțional cu compensare susținut de Tăriceanu ar pune în prim plan partidele și programele lor politice construite având ca suport doctrinele respectivelor partide. În cazul USL și a programelor prezentate de acesta până în prezent se observă influența doctrinară a partidelor componente. Pentru cine le-a citit. Pentru cei care doar le povestesc din auzite există dubii cu privire la identitatea doctrinară în respectivele programe. Cu privire la afirmația lui Crin Antonescu că PNL susține VUM, chiar mai radical decât îl promovează public Băsescu și gașca portocalie, Tăriceanu a explicat că a fost o manevră. Aplicarea, în continuare, a unui VUM radical ar duce, în condițiile actuale, la pierderea de către PD-L a 2/3 din numărul de parlamentari. Practic, Antonescu pune în dificultate PD-L pe tema VUM. Ce vor face portocalii ? Nu sunt toți tâmpiți acolo. Vom vedea. Mai ales, dar mai ales că VUM atacă, astăzi, poziția de partid parlamentar a UDMR iar UNPR ...

Cu privire la sistemul parlamentar și al activității Parlamentului am avut satisfacția unor răspunsuri tranșante din partea lui Tăriceanu. Democrația costă. Dacă vrei democrație, atunci trebuie să plătești. Fără Parlament nu ai democrație. Noi avem un deficit de reprezentare. Iar acest deficit este determinat de modul în care au fost aduși în Parlament „aleșii” și de modul în care se lucrează în plen și pe comisii. Parlamentul nu mai dezbate. Se lucrează doar în Comisii și se votează în plen. Iar lucrul în comisii este din ce în ce mai absurd. La Comisia Economică unde este un „patron” Iancu (PSD) care a introdus un mod de lucru prin care se consideră a fi toți prezenți chiar dacă scaunele sunt goale. Ce hotărăște un mic grup prezent se duce în fața plenului (dacă este titulara problemei) sau se trimite la Comisia titulară fără a avea aportul celorlalți parlamentari din partidele parlamentare. Ca la balamuc. În plen nu se mai fac dezbateri, nu se mai depun amendamente. Se votează după „deget”. Dacă liderul de grup greșește semnalul, trece sau nu legea supusă votului. Este evident că Parlamentul a devenit un fel de Mare Adunare Națională iar susținerile portocalii pe simplificarea procedurilor parlamentare sunt doar gargară cu pioneze. Normal, dar absolut normal, o lege nu trebuie să treacă de Parlament până nu răspunde dorinței electoratului. Pentru că nu interesează pe badea Gheorghe al cui este meritul pentru promovarea legii, pe el îl interesează dacă legea respectivă este sau nu în favoarea lui și a familiei lui, este în favoarea muncii lui și mai ales dacă este în favoarea protecției lui față de comportamentul abuziv al altora sau al instituțiilor statului. Guvernarea Băsesciană portocalie are ca reper tocmai persecutarea lui „Gheorghe” pentru niște idealuri așa-zis de dreapta și niște concepții total aiurea despre administrarea statului. Tăriceanu a adus în discuție și modelul parlamentar din alte state, în special Marea Britanie, unde premierul vine săptămânal în fata Parlamentului pentru susținerea obiectivelor guvernului în săptămâna următoare dar și pentru a da seamă parlamentarilor opoziției despre ce a făcut în săptămâna în curs. Ideea este excelentă. Premierul englez are timp, premierul român nu are. Al nostru taie panglici.

Un subiect interesant, așteptat cu nerăbdare de o parte dintre colegi, a fost cel cu privire la sistemul de stat. Republică sau monarhie ? Tăriceanu a fost tranșant. Ar susține un stat monarhic. Un asemenea sistem de stat ar scoate de sub influența politicului pe conducătorul statului. Totuși, a recunoscut că timpurile nu sunt în favoarea acestui tip de stat așa că susține o republică parlamentară, în care șeful statului are un rol strict de reprezentare a statului, de echilibru între puterile statului, fără însă a fi doar o prezență simbolică. Aici a făcut o figură de stil, spunând că „Oamenii îşi imaginează că un simbol este cineva sau ceva pe care îl plimbi pe stradă şi îl arăţi lumii ca pe  urs”. Așa am ajuns la Băsescu.

Normal că au fost întrebări legate de raporturile lui ca om și prim-ministru cu zurbagiul de la Cotroceni. A spus și o glumă, este bine redată de Radu Fătulescu pe blogul lui. Concluzia este că Băsescu a introdus în viața publică „președintele jucător” cu rol multiplu: atacant, portar, executant al loviturii de la 11 m, arbitru, spectator fraudulos și hooligan. Tăriceanu susține că acest tip de conducător trebuie evitat, pentru asta fiind necesară inclusiv modificarea Constituției.

Au fost și alte discuții. Merită pomenită întrebarea referitoare la sloganul liberal „prin noi înșine”. Răspunsul a fost în sensul că România este acum membră a UE și că dezvoltarea țării necesită folosirea sprijinului celorlalte state UE, în special a fondurilor structurale însă nu așa cum se acționează acum. Dacă, de exemplu, înainte de aderare, fondurile alocate României pe diferite programe au dus la o absorbție de peste 95%, astăzi, după aderare, în special în anii guvernării portocalii, am absorbit 2% în 2009 și cu 50% mai mult în 2010, adică 3% ! De tot râsul. La care se adaugă nemulțumirile OLAF față de secretomania comportării guvernului față de fondurile cerute sau atrase deja, dublarea programelor finanțate de UE, BM sau altele cu programe guvernamentale, în scopul transferului financiar de la bugetul de stat către clientela politică - metodă practicată cu suscces de Elena Udrea.

Gata. Mă opresc după ce pun colajul realizat de mine cu pozele făcute de Marius și distribuite de Lilick.

Un proiect îndrăzneț

Proiectul prezentat de Daniel Constantin, Președintele Partidului Conservator și copreședinte al ACD (PNL+PC), de parteneriat instituțional statul Român și Casa Regală de România, este unul curajos și, de ce nu, posibil. Asta o spun eu, republican convins ce nu adoptă poziții radicale atunci când este vorba despre regalitate, MS Mihai I sau urmașii acestuia.

Clubul bloggerillor liberali și Asociația ”Regele este Patria” sunt „gazdele” întâlnirii cu Daniel Constantin. Nu am fost singurii interesați de proiectul acesta. Alți participanți sunt evidențiați în postarea lui Lilick.

O sinteză interesantă a discuțiilor din seara trecută are Daniel Gheorghe pe blogul Alianța dreptei.

Sunt de acord cu amândoi. Dar cu cine nu sunt eu de acord dacă sunt cuvinte spuse cu măsură ?

Proiectul are ca scop realizarea unui parteneriat între stat, prin intermediul Parlamentului, și Casa Regală de România, pentru valorificarea în interes național a potențialului Casei Regale de relații internaționale însă există și o componentă internă care urmează a fi mai bine structurată. Personal am unele rezerve cu privire la unele direcții însă cred, cu convingere, că demersul este unul pozitiv și benefic ambelor părți. De partea cealaltă, a monarhiștilor, proiectul ar fi un pas înainte în vederea restabilirii, undeva în timp, a regalității în România. Anii de mandat ai lui Traian Băsescu au impus căutarea unei soluții la funcția de șef de stat apolitică. Iar soluția unei monarhii constituționale este din ce în ce mai vizibilă în spațiul public românesc. Dar până atunci ... va mai curge apă pe Dunăre. Iar viața actorilor politici este scurtă. Foarte scurtă atunci când ne raportăm la timpul istoric. Oricum, nu cred că își mai dorește cineva un „președinte jucător” de factura incompetentului de la Cotroceni, așa că ideea poate prinde viață, mai devreme sau mai târziu. Românii vor hotărî ce vor atunci când va veni timpul.

O abordare echilibrată a problemelor în discuție a avut Ștefan Szobotka, abordare înregistrată și pusă pe YouTube

Ieri a fost prezentată o idee generală. În zilele ce vor urma vom dezbate, punctual, diferitele puncte de vedere ce au fost exprimate de participanți. Două dintre ele sunt posibile chiar și azi: sărbătorirea zilei de 10 mai, dată ce reprezintă un reper istoric în formarea României moderne și reanalizarea stemei României, sub aspect heraldic, astfel încât coroana, ce reprezintă suveranitatea și unitatea statului să reapară acolo unde îi este locul. Actuala stemă a României a fost impusă de Ion Iliescu, personaj care se face vinovat prin excluderile heraldice de pe stemă de falsificarea istoriei statului Român. Dar, asupra subiectelor urmează să revin.

Cafeneaua liberală începe să devină un reper important al vieții publice liberale în București. Pe vremuri, mi s-a spus, liberalii se adunau la Capșa, unde dezbăteau aprins chestiunile importante ale zilei. M-ar bucura ca viața publică bucureșteană să găsească la Cafeneaua Liberală locul ideal de exprimare a ideilor zilei.

Actualizare

O poziție extraordinar de lucidă și interesantă o are bunul prieten ce semnează cu „epistolepentruzeus”. O recomand cu multă căldură.

Despre întâlnire a mai scris și Liviu Jicman, un punct de vedere decent, o punte pentru viitoare abordări.