Fiecare cu ce-l doare. Unii vor să trăiască în trecut, alții doar în prezent și puțini se gândesc la viitor.

Zilele care au trecut și zilele care vor urma vor fi încărcate de „amintiri” dar și de predicții de tot felul. Mai toată lumea este împotriva a ceva. Nu știu să existe ceva care să unească voințele.

Ieri a fost zi de comemorare. Au trecut 3 ani de la referendumul de demitere a lui Băsescu. Este deja un eveniment vetust. La fel ca cel din 2007, rămas în amintirea unor politicieni care vor să își adauge la CV evenimente zgomotoase.

Nu există o interpretare unitară asupra lui. Unii încă folosesc, iresponsabil, sintagma „lovitură de stat”. O idioțenie. Alții au trecut la „puci”. Alți iresponsabili. Este un fel de scriere a istoriei de către șarlatani. El, a fost, de fapt, un act pur politic. S-a încercat eliminarea de la putere, prin mijloace constituționale, a unui derbedeu politic - Traian Băsescu. Nimic special. Ar fi fost ceva special doar dacă metoda folosită ar fi încălcat o normă legală. Fiind legală, acțiunea a fost normală. Nu îi oferă un caracter special nici cheltuirea unei sume mari de bani pentru organizarea și desfășurarea referendumului, nu îi oferă un caracter special nici numărul mare de votanți anti-Băsescu, nici măcar jocurile de culise ale unora din PSD și PNL ca referendumul să nu își realizeze scopul nu au un caracter special.

Ne încărcăm memoria activă cu un eveniment devenit inutil la sfârșitul zilei. Referendumul nu a dat nimic bun țării. A permis doar o „fotografie” la nivel național a opozanților lui Traian Băsescu. Culmea, sub 50% dintre cei înscriși în listele electorale, liste neactualizate de către autoritățile locale. Autorități interesate că aibă, scriptic, un anumit număr de cetățeni rezidenți pentru a primi anumite sume de la bugetul de stat. Înșelătorie în toată „splendoarea” ei. Mai apar, abia azi, diferite emisiuni în care sunt „promovate” frumusețile unor locuri în sate care nu mai au locuitori. Probabil că sunt câteva sute bune, dacă nu chiar mii.

Mi se pare hidos faptul că ne grăbim să comemorăm înfrângerile noastre. În loc să devenim mai responsabili cu actele noastre, să vedem că ne grăbim să facem lucruri fără orizont, ne fălim nevoie mare cu lucrurile inutile sau pur și simplu idioate comise într-un elan politic nesănătos. Ba, ca să o facem și mai de oaie, îi ridicăm în slăvi pe cei care au inițiat respectivele acțiuni iar azi se dau drept democrați nedreptățiți de soarta rea.

Văd că apare, constant, ideea vieții benefice pentru cei de azi. Ca justificare a unor măsuri politice populiste în domeniul fiscalității sau a politicilor bugetare. Își face loc dând din coate ideea penibilă a unui curent politico-economic că dezvoltarea unei țări se poate realiza doar prin împrumuturi. Că statul trebuie să se împrumute pentru dezvoltare. Bine-bine, prin ce mod ? Se vorbește, la general, despre investiții în economie. Și aici este o problemă. Care economie ? Avem exemplele nefaste ale regiilor cu capital de stat ineficiente economic care au devenit adevărate „găuri negre”, consumatoare de resurse bugetare, fără nici un viitor. Ba, mai vine și câte un ministru care le susține pentru a avea, chipurile, variante „viabile” de intervenție atunci când alte sisteme nu funcționează. Fleoșc.

Avem un stat tributar economiei comuniste. Statul agent economic, statul agent comercial, statul reglementator, statul concurent neloial al economiei private.

Cei de mai sus gândesc cu fundul. Împrumuturile de azi, cheltuite aiurea - în special pentru a acoperi cheltuielile pentru funcționarea statului -, încarcă datoria celor de mâine, a unora mai tineri care nu au timp de politică și nu vin la vot (când vor plăti pentru prostia politicienilor de azi vor avea numai cuvinte dulci pe limbă !).

Văd că o parte a parlamentarilor au sărit în sus, în susținerea unei politici fiscale care îngroapă viitorul tinerilor. Să scădem taxele ! Este o măsură liberală ! O fi, dar când este făcută prost, nu mai este liberală, este comunistă în cel mai pur sens al cuvântului. Unele păreri (neagreate, se pare, de către unii) spun că nu mărimea taxelor este problema ci simplificarea fiscalității. Înclin să le dau dreptate celor care susțin așa ceva. Sunt state care au taxe imense însă au o fiscalitate extrem de simplă, clară, predictibilă. Nu ar fi stricat ca acum să se umble la simplificarea fiscalității care, fără doar și poate, ar permite creșterea economică. Cum este posibil în alte țări poate fi posibil și în România. Minte să fie, resurse sunt.

Studii mai aprofundate ne arată că avem niște limite pe care le putem depăși dacă am aborda problemele din economie cu capul și nu cu stomacul. Sunt indicatori care ar trebui să ia locul abordărilor politicianiste (aici). Ei bine, politicienii noștri care sunt mai peste tot și acționează ca niște primitivi ar trebui să poarte o discuție serioasă pe acești indicatori. Ce anume se propune pentru îmbunătățirea lor ? În ce perioadă de timp se poate ajunge la un anume nivel. Unde să se pună accentul bugetar, legislativ, cine să se ocupe de identificarea riscurilor, care sunt măsurile ce se iau pentru reducerea efectelor negative etc. indiferent de partidul aflat la guvernare. Rămân destule locuri în administrația publică care să le permită politicienilor să se joace de-a politica.

Ieri am văzut la TV că Președintele a vorbit la un forum al economiștilor români din țară și străinătate. Am citit pe site-ul Președinției comunicatul (aici). Am preluat un calup. Trecutul, prezentul și viitorul economic al României.

„Doamnelor și domnilor,

În urmă cu un sfert de veac puneam punct unei istorii nefaste pentru economia, cultura și societatea noastră. Socialismul ne-a demonstrat, din păcate, cât de dramatic putem rămâne în urmă atunci când ne conducem după idei eronate, după idei economice și sociale aflate în contradicție cu însăși natura umană. În prezent, după 25 de ani de reforme, am putea spune că tranziția economică a fost, în cele din urmă, încheiată. Am lăsat în urmă un sistem plin de defecte, care ne-a oferit însă o lecție esențială: viziunea economică este decisivă pentru bunul mers al societății. 

De aici înainte, România trebuie să-și consolideze, în mod hotărât, instituțiile economiei de piață. În actuala etapă, circumscrisă trinomului post-tranziție, post-aderare, post-criză, avem nevoie de un nou model de dezvoltare, axat pe competitivitate și responsabilitate. România are nevoie de o abordare echilibrată și responsabilă, una care să corecteze erorile trecutului, în favoarea unor beneficii sustenabile. Nu ne mai putem permite politici care să genereze prosperitate doar pe termen scurt, fără să consolidăm bazele reale ale progresului economic: proprietatea privată și piața concurențială, acumularea de capital și stimularea investițiilor, inovarea și antreprenoriatul, libertatea economică și competitivitatea. Acestea sunt sursele prosperității generale, a creării de locuri de muncă productive și bine plătite.

Recent, am solicitat Parlamentului reexaminarea Codului fiscal. Am făcut acest lucru cu motivația prudenței și responsabilității în plan fiscal-bugetar. România are nevoie de relaxare fiscală, însă contează foarte mult maniera în care se realizează aceasta. Pentru consolidarea performanțelor recente, politicile fiscal-bugetare trebuie să fie sustenabile. Dezvoltarea reală, calitativă, se obține prin politici economice bine gândite, care depășesc interesele politice și rezolvă problemele profunde ale economiei noastre”.

Este evident că nu poate satisface plăcerea unor superficiali ca Băsescu, Striblea, Cristoiu care cereau „observații punctuale” la Codul fiscal. Nu sunt singurii. Comportamentul superficial este propriu și unor personalități despre care, la un moment dat, credeam că sunt mai sus de marea masă a populiștilor. Ei bine, m-am înșelat. Nu sunt.

Iohannis a pus accentul pe educație, nu doar pe guvernare sau economie. Guvernarea de azi, economia românească de azi este la nivelul educației actorilor politici de azi. Sunt prost educați, avem o economie și o guvernare proastă (asta o spun eu pentru că ceilalți nu o prea fac). Avem niște șmecherași (băieți de la țară dar crescuți între blocuri, după cum îl califică Băsescu pe Dragnea) care mai știu ei ceva dar nu prea mult, avem o economie care face ceva dar nu prea mult și o guvernare care mimează că face dar de fapt nu prea face.

Mă alătur celor care se gândesc la viitor, fără nici un fel de îndoială. Indiferent de nume și istoric. Dacă sunt de bună-credință, au tot sprijinul meu.

Comemorarea împlinirii unui an de Piață a Universității

Ieri am comemorat anul. Azi ar trebui comemorat anul primei ocupări a carosabilului și primele ghionturi date de jandarmi. Mâine ar trebui comemorate primele „bătăi” date de jandarmi manifestanților pentru gloria lui Băsescu și a clicii lui de la guvernare ...

S-a strigat „Jos Băsescu”. La fel ca acum un an au fost și dintre cei care au încercat „să organizeze” în folos propriu prezența oamenilor la manifestație. Fiecare cu problema lui. A mea a fost „Jos Băsescu”. Singura dintre dorințele de atunci care nu a fost împlinită. Motivul neîmplinirii „a fost prezent” în piață sub forma unei caricaturi:

M-am bucurat să îmi întâlnesc prietenii, cunoscuții, să continui sau să port noi discuții - de ex. cele cu comunistul proprietar de terenuri sau cu cei care au soluții radicale pentru tot ce mișcă în viața publică. Cezar Avrămuță era prezent, la fel ca întotdeauna. Cu drapelul lui uriaș.

Când am simțit că mi-au înghețat picioarele, tremurând, am plecat spre casă. Alții au rămas. La televizor, acasă, am văzut că cei mai organizați și veniți pentru imagine publică au profitat de prezența televiziunilor. Așa a fost și „mai an”.

Am un mare regret. Sincer. Sunt mâhnit de faptul că interesele mărunte ale unor orgolioși și vanitoși politici au dus la ruperea unor prietenii. Păcat.

Comemorare 8 noiembrie

Cafeneaua este plină. Au vorbit legendele liberalismului românesc, oamenii care au făcut istorie, oamenii care au fost în stradă la 8 noiembrie 1945, la București și la Ploiești, oamenii care au protestat împotriva regimului comunist Groza, pe atunci elevi și studenți. Radu Câmpeanu cel care a organizat și condus manifestația de la București, Mircea Ionescu-Quintus la Ploiești, Dinu Zamfirescu din partea elevilor cu orientare liberală la București.

Lucia Hossu Longin, din postura omului care a lucrat și lucrează la redarea memoriei naționale distrusă pe timpul comunismului, a făcut un apel practic, la tinerii liberali, de a adăuga la modul lor de manifestare ieșirea în stradă:

"De ce tinerii de astazi sunt atat de inerti, de ce sunt apatici, de ce nu actioneaza? Ce asteapta ei oare?...Se mai poate repeta 8 noiembrie '45? Atunci tinerii au fost baza manifestatiei...Intreb tineretul liberal, daca focul liberalismului pe care-l astept de la ei nu cuprinde si aceasta iesire in strada, cand vedem ca se-ntampla ce se-ntampla, cand asteptam niste alegeri care vor fi asa cum vor fi, pentru ca se spune ca de 100 de ani de la Capitalul lui Marx, niciodata comunistii n-au castigat cinstit alegerile! ... "

Cumplită dreptate. „Niciodată comuniștii n-au câștigat cinstit alegerile” este un serios avertisment ce are în vedere neo-comuniștii băsescieni aflați azi la putere hotărâți să câștige, în stil comunist, alegerile viitoare pentru a asigura perpetuarea „speciei comuniștilor” la putere aici, în România, unde omul este prea leneș să se deștepte.

Nu poți intra în memoria alegătorilor doar cu acțiuni colocviale, extinse prin intermediul internetului către cei care îl folosesc, predispuși și ei păcatului colocviului și trăncănitului fără rost, de cele mai multe ori. Și sunt, de bună seamă, suficient de multe motive pentru a manifesta public. Nu cred că există localitate în România unde să nu fie ceva de comemorat, fie din istoria românilor fie a liberalilor. Pentru unele acțiuni, cum ar fi comemorările nu sunt necesare aprobări pentru a manifesta - depuneri de coroane de flori, punerea unor lumânări în locurile în care au căzut cei care au protestat împotriva dictaturilor de tot felul care au precedat dictatura lui Traian Băsescu, discursuri în aer liber cu tema unui eveniment local. Să exiști politic trebuie să fii perceput ca o realitate, inclusiv în discurs, de către locuitorii cărora le vei cere să dea votul liberalilor. Când lumea nu te cunoaște, de ce să te voteze ? De ce să voteze partidul de care aparții ?

Pe blogul clubului și pe blogurile liberale sunt prezentate multe momente ale acestei comemorări. Dar este prea puțin și prea soft. Iar noi, bloggerii liberali, suntem prea puțini pentru a impresiona populația unei capitale liberale cum este Bucureștiul - după cum s-a exprimat Mircea Ionescu-Quintus -, indiferent de acțiunea în stradă la care participăm. Este nevoie ca fiecare filială să își stimuleze membrii să participe la diferite acțiuni publice. Imposibil să nu se găsească două ore pentru o acțiune stradală într-o lună măcar, dacă nu săptămânal.

Comemorarea din 8 noiembrie a fost înălțătoare. Dar este prea puțin.

Jandarmeria face poliție politică. Pe bune !

25 octombrie 2011. În interiorul Parcului Izvor. Ora 10.30-11.00. Un plutonier de jandarmi verifică în sistemul on-line dacă sunt urmărit general. Nu am fost. În dreapta mea, un locotenent de jandarmi, în vorbă cu un coleg, m-a acuzat constant că nu cunosc legea și că ei au dreptul să ia datele de identitate celor care sunt prezenți acolo. Nu să vadă doar că ești persoana „X” sau „Y”, ci să preia datele de identitate. Motivul ... așa le dă voie legea.

Ei bine, legea nu le dă voie. La sugestia lui Lilick am scormonit prin legile pe care Jandarmeria Română este obligată să le aplice. Plecând de la Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, trecând prin legile ce privesc ordinea publică, adică Legea nr. 60/2001 (republicată) privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, Legea nr. 61/1991 (actualizată și republicată) pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice și cum este normal, legile care fac referire la prelucrarea datelor cu caracter personal: Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (lege adoptată după aderarea României la Convenția europeană în materie) și Legea nr. 238/2009 privind reglementarea prelucrării datelor cu caracter personal de către structurile/unitățile MAI în activitățile de prevenire, cercetare și combatere a infracțiunilor, precum și de menținere și asigurare a ordinii publice.

Ce au făcut jandarmii în parcul Izvor, cu noi, cei prezenți acolo, este o încălcare evidentă a prevederilor legale și, după cum îmi spune Lilick, au continuat și la statuia lui Carol I, acolo unde a fost aprobată, de primărie, manifestația adepților sistemului monarhic.

Ce a fost la Izvor ?

M-am uitat în lege. La art. 3 din Legea nr. 60/2001 se dispune că „nu trebuie declarate în prealabil adunările publice al căror scop îl constituie manifestările cultural-artistice, sportive, religioase, comemorative ...”. Stop ! În față era Parlamentul. În Parlament se desfășura o adunare comemorativă în cinstea Regelui Mihai I, cu ocazia zilei sale de naștere și împlinirea onorabilei vârste de 90 de ani. Unii au reușit să intre în Parlament și să asiste la discursul Regelui (magistral, de altfel). Ceilalți, care nu au putut intra s-au adunat în interiorul parcului Izvor în speranța că sărbătoritul va ieși la balcon și îi va saluta. Participanții nu se manifestau zgomotos, unii aveau banderole albe, se discuta civilizat.

În concluzie, circumstanțial, era o adunare a unor oameni, marea majoritate necunoscuți, veniți să îl omagieze pe Rege. A fost o adunare comemorativă. Legea a fost respectată.

Ce au făcut Jandarmii ?

Jandarmii au știut că în parcul Izvor se vor aduna oameni care doresc să îl omagieze pe Regele Mihai. Pentru a nu permite crearea unor condiții care să favorizeze adeziunea unui număr mai mare de cetățeni, pentru a intimida populația ce începuse să se adune, au trecut la „prelucrarea datelor cu caracter personal având funcție de identificare” - titlul art. 8 din Legea nr. 677/2001 care prevede că

(1) Prelucrarea codului numeric personal sau a altor date cu caracter personal având funcția de identificare de aplicabilitate generală poate fi efectuată numai dacă:
a) persoana vizată și-a dat în mod expres consimțământul
b) prelucrarea este prevăzută în mod expres de o dispoziție legală

Eu am refuzat ca jandarmul să treacă în carnetul lui (zicese înregistrat, adică cu regim de secret de serviciu) însă am fost de acord să mă verifice în baza de date ca urmărit general. În imagine asta se arată.

Știam că nu au voie. Am lucrat în sistem iar Legea nr. 677/2001 a dat multe dureri de cap șefilor din MAI, obișnuiți să facă ce vor ei fără a fi limitați de legi.

Rămânea ca să existe o lege care să prevadă în mod expres prelucrarea datelor personale pentru identificare. Ei bine, există, numai că nu este pentru situația de la parcul Izvor sau alte situații ale adunărilor publice, cu sau fără declarare prealabilă. Este Legea nr. 238/2009 (lege băsesciană). Legea este restrictivă pentru structurile/unitățile MAI. Probabil că Jandarmeria Română are dreptul de la șefii ei să o încalce. Mai știi ?

La art. 2, alin. (2) se prevede :
„Structurile/unitățile MAI utilizează sisteme de evidență și/sau mijloace automate sau neautomate de preluare a datelor cu caracter personal , cu respectarea drepturilor omului și aplicarea principiilor legalității, necesității, confidențialității, proporționalității și numai dacă, prin utilizarea acestora este asigurată protecția acestora”.

Cu referire la această prevedere, în situația de la parcul Izvor, sunt încălcate prin preluarea datelor cu caracter personal principiile legalității, necesității, proporționalității și nu este garantată confidențialitatea și protecția datelor preluate. Toate acestea vor reeși din prevederile legii pe care le voi arăta mai jos.

La Cap. III, intitulat „Colectarea datelor cu caracter personal”, legea prevede la art. 4 se prevede că:
(1) Pentru realizarea activităților prevăzute la art. 1 alin. (1), structurile/unitățile MAI colectează date cu caracter personal, cu sau fără consimțământul persoanei vizate în condițiile legii.
(2) Colectarea datelor cu caracter personal fără consimțământul persoanei vizate ... se face numai dacă această măsură este necesară pentru prevenirea unui pericol iminent, cel puțin asupra vieții, integrității corporale sau sănătății unei persoane ori a proprietății acesteia, precum și pentru combaterea unei anumite infracțiuni.
La alin. (4) se reia textul de la alin. (2) unde se dispune că preluarea datelor fără consimțământul persoanei „trebuie limitată” la situațiile expres prevăzute la alin. (2).

Este evident faptul că legea îl contrazice pe jandarmul care colectează datele de identificare ale persoanelor din parc, acestea nefiind în vreuna din situațiile expres prevăzute de lege. Nu era nici un pericol iminent și nici nu era în curs de săvârșire o infracțiune dată în competența de soluționare a Jandarmeriei.

Dar hai mai departe.

La Cap. IV din lege, intitulat ”Încheierea operațiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal”, la art. 12, alin. (1) și (2) sunt prevederi care vin să confirme, mai mult, ilegalitatea jandarmilor.
(1) Datele cu caracter personal stocate în îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la art. 1 alin. (1) se șterg atunci când nu mai sunt necesare scopurilor pentru care au fost colectate.
(2) Înainte de ștergerea datelor cu caracter personal, potrivit alin. (1), și dacă activitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) nu mai pot fi prejudiciate prin cunoașterea faptului că datele cu caracter personal au fost colectate și stocate, persoana vizată trebuie informată atunci când colectarea și stocarea datelor s-a efectuat fără consimțământul său.

Ei bine, pentru cei care au fost în parc, dar și pentru oricare altă persoană cu mai mult de neuronul portocaliu al jandarmilor, scopul pentru care jandarmii au colectat datele persoanelor din parc, de la statui, s-a realizat prin îndepărtarea oamenilor care stăteau cu ochii către Parlamentul României, acolo unde Regele lor rostea o declarație către națiune. Potrivit legii, articolele arătate de mine mai sus, datele colectate vor trebui șterse ! Dacă ele sunt în carentul înseriat al jandarmului, a predat acesta carnetul la ajungerea la unitate în vederea distrugerii ? Eu, care am fost verificat pentru urmăriți general, care am refuzat să îmi fie înscrise datele în carnetul jandarmului, voi fi informat că datele mele (numele și CNP) au fost șterse din baza lor de date ? Da, poate rămâne o dată statistică - o persoană verificată dacă este urmărit general -, nu însă sub forma ”Crăciun Florin, CNP ..., a fost verificat pe 25 octombrie 2011 în baza de date a urmăriților general”. Având în vedere faptul că le cunosc năravurile, tuturor celor din MAI, sigur voi rămâne în baza lor de date ca o persoană ce pune probleme. Iar mai târziu, cine știe, mă trezesc cu un procuror care circumstanțiază aceste date cu o înjurătură aruncată spre Băsescu, Boc sau mai știu eu care handicapat se află la conducerea țării.

Este clar că jandarmii au încălcat legea. Constat însă faptul că unii dintre noi (se știu ei care) le dau credit. Păcat.

Jandarmii au făcut poliție politică. Așa arată o acțiune de poliție politică. Trăim într-un stat polițienesc. Nu au pus bâtele pe noi pentru că încă nu au scos o lege care să le dea voie în mod explicit. Mare lucru să nu apară. Igaș, incompetentul tâmplar ajuns ministru este capabil și de o astfel de tâmpenie.

 Imagine și text de la mine, pentru că sunt darnic.

Actualizare:

O imagine trimisă de un prieten. Le explic jandarmilor legea, legea lor, nu alta. Nu pricep băieții. Ei execută „ordine cu caracter militar” !

Piața Unversității și art. 53 din Constituție

Numai mâine nu'i poimâine. Vine, repede, ziua comemorării. Lilick ne amintește, pe blogul ”Mișcarea Violet” că în Constituție se prevede în art. 39 că „mitingurile, demonstrațiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere și se pot organiza și desfășura numai în mod pașnic, fără nici un fel de arme”. Corect. Numai că legea care aplică această libertate constituțională a fost construită pe temeiul celebrului de acum art. 53 - Restrângerea unor drepturi sau al unor libertăți. Este vorba despre Legea nr. 60 din 1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice. Toate limitările din această lege au ca suport : apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor. Cel care este chemat să califice o manifestație pentru care se cere aprobarea este primarul. Chiar dacă, de ex., se prevede în art. 3 al legii că nu trebuie declarate manifestările comemorative, cum este cazul manifestărilor care comemorează „fenomenul anticomunist Piața Universității”, vine art. 5 din lege și face din prevederile art. 3 harcea-parcea. Art. 3 devine doar un mănunchi de vorbe frumoase. Atât.

ART. 5 Organizarea si desfasurarea adunarilor publice sunt interzise in imediata apropiere a garilor, porturilor, aeroporturilor, statiilor de metrou, spitalelor, obiectivelor militare, a unitatilor economice cu instalatii, utilaje sau masini cu grad ridicat de pericol in exploatare. De asemenea, este interzisa desfasurarea simultana a doua sau mai multe adunari publice distincte, in acelasi loc sau pe aceleasi trasee, indiferent de caracterul acestora.

Practic, orice manifestație poate fi interzisă pentru motive de ordine publică și siguranță națională. Iar azi, azi când manifestațiile au ca țintă guvernanții portocalii incompetenți și tartorul de la Cotroceni, chiar și această comemorare poate fi interpretată de un funcționar portocaliu ca un „atentat la siguranța statului”, ca „b) organizarea unei lovituri de stat sau altei actiuni contrare sigurantei nationale;”, ca atentat la drepturile și libertățile altor cetățeni - evident, portocalii pe limbă. Faptul că TNL nu a reușit să obțină aprobarea pentru manifestația comemorativă din 12 iunie 2010 sub forma mitingului cu tema „Dreapta autentică se unește pentru România/Un nou început după 20 de ani” nu mai trebuie să ne mire. Tema este subversivă. Neagă, din titlu, autenticitatea de dreapta a partidului portocaliu specializat în orientarea politică novatoare pe scena europeană a curentului „stânga'n'pre-jur”. Curent care se probează prin schimbul destul de vizibil de parlamentari și alți politicieni între PD-L și PSD !

Deși legea nr. 60/1991 este un exemplu concret de aplicare a art. 53 din Constituție - cu exces de reglementare, deși această lege are vicii de fond, fiind construită în „laboratorul” juridic și operativ al Jandarmeriei, fiind scrisă cu „bulanul” și nu cu stiloul, înclinăm să o considerăm ca fiind în limitele Constituției.

Abia când ajungem să ne cerem un drept vedem cât de nedreaptă este o lege. Iar morții de acum 20 de ani sunt încă odată „persecutați” de aceeași „funcționari și demnitari” ai FSN. Acum cu siglă PD-L.

Piața Universității după 20 de ani.

Pe 14 iunie se împlinesc 20 de ani de la „fenomenul” Piața Universității. În imagini sunt „golanii” de atunci. Voi participa la comemorarea evenimentului și voi fi prezent în piață la ora 18.00. Grupul este constituit pe facebook. Găsiți invitația la epistolepentruzeus, la „mișcarea violet” ... Motivarea este următoarea:

„Am creat acest grup, pentru a ne aminti de momentele cand incercam sa ne opunem revenirii la dictatura. Cu o societate civila din ce in ce mai activa. Am creat acest grup pentru ca spatiul de dezbatere de acolo sa nu moara. Am creat acest grup pentru ca "golanii" s-au transformat in "diletanti". Fiindca acum e necesar sa ne opunem unei alte dictaturi.Dupa aceea a lui ceausescu, aceea a lui iliescu, acum aceea a lui basescu. Asteptam aici studentii satui de minciunile lui boc, dar care au nevoie de burse intregi. De profesori si medici si actori care au nevoie d e salarii intregi. De pensionarii intregi. De lumea lucida care doreste ca Romania sa prospere si sa fie o tara normala. Pe vechii golani, pe golanii cei noi, pe "tiganii imputiti", pe"diiletanti", pe vechii taranisti si liberali, pe monarhisti si republicanii parlamentaristi. pe toti cei cred ca dictatura aceasta a lui Basescu care vine-vine-vine, poate fi oprita. Asa sa ne ajute Dumnezeu”.

Vă invit și pe voi, cei care puteți, să participați alături de noi la miting. Să atragem atenția la moment aniversar lui Traian Băsescu, Guvernului Băsescu-Boc-Udrea, PD-L, UDMR și UNPR că noi nu ne dorim o nouă dictatură. Să atragem atenția celor trei partide politice menționate ca au luat-o pe panta neo-comunismului și că acest lucru trebuie să înceteze.