Băsescu își valorifică mandatele de Președinte prin Mișcarea Populară

Evenimentele se succed cu repeziciune. Pe 23 martie, convenția PDL impune președinția lui Blaga. Pe 6 aprilie, spune Blaga, vor fi aleși ceilalți conducători ai PDL. Elena Udrea, nemulțumită și rănită în orgoliul de „primă doamnă a PDL”, a contestat constant decizia convenției. La un moment dat a renunțat la contestații, nu înainte de a primi „indicația” prețioasă a lui Blaga: cine nu respectă deciziile partidului, pleacă. Așa că, Udrea a decis că nu mai pleacă și rămâne un simplu membru al partidului pentru a lupta contra USL. Hodoronc-tronc fleoșc. Numai că, decizia lui Udrea este puțin ciudată. De ce a luat această decizie ? Păi, simplu. Băsescu însuși ne-a spus aseară, la B1 (emisiunea lui Turcescu), care ar fi cauza: dacă Udrea ar fi câștigat, imaginea lui publică ar fi avut de suferit. Ca să vezi minune. Dar nu este. Este o concluzie trasă de pupincuriștii lui Băsescu de la Cotroceni, preluată de Băsescu și lansată la Turcescu. Iar concluzia a venit după ce Udrea a început să piardă, sever, din sprijinul celor care au susținut-o la convenție. Toți primarii „majori” ai PDL au afirmat că nu părăsesc partidul (normal, pentru că ar pierde primăriile iar alegerile locale anticipate ar fi dus la instalarea pe tronurile de primari a unor candidați ai USL !). Parlamentarii PDL sunt dependenți de primarii PDL și baronii locali. Udrea ... nu este printre ei. Au zis baronii locali că nu pleacă din partid, hop și Udrea nu a mai avut susținători. Simplu.

Am crezut, la fel ca mulți alții, că Udrea este „vârful de lance” al unei acțiuni băsesciene de înființare a unui nou partid, cu orientare declarată de dreapta (?!), pe care Băsescu să îl conducă din umbră, în vederea obținerii supremației pe partea dreaptă a scenei politice în lupta cu PNL. Nu este așa. Din ce se vede în media, se pare că vom ajunge la concluzia că Udrea a candidat pentru satisfacerea orgoliului propriu, susținerea ei de către Băsescu fiind o încercare disperată de a împiedica ascensiunea lui Blaga și revenirea, prin acesta, la conducerea PDL a „dinozaurilor PD”. Înclin să cred că Udrea, ca urmare a luptei din convenția PDL, a intrat în categoria „perdanților”. Iar lui Băsescu nu îi plac perdanții. Lui Băsescu îi plac doar câștigătorii. Mai puțin Blaga. Dacă însă Blaga va obține mai mult pentru PDL decât a lăsat Boc și Băsescu (acel sub 20% de la parlamentare este „creația” lor exclusivă, Blaga urmând să amplifice în public imaginea dezastrului în partid cauzat de Băsescu și Boc alături de Udrea și alții), nu este exclus ca, în viitor, Băsescu să îl curteze pe Blaga și să îl accepte ca partener. Părerea mea.

Băsescu a contraatacat pierderea PDL (alegerea lui Blaga a fost o despărțire de Băsescu, fără nici o discuție, fără însă ca lui Băsescu să îi fie închisă ușa partidului, semnalul pedeleprelor fiind acela că poate coabita cu ei dar nu din postura de șef, ci de partener egal, ceea ce lui Băsescu nu îi place) prin înființarea Fundației Mișcarea Populară. O recunoaște, nonșalant, la Turcescu în emisiune:

„Da, a fost ideea mea să lansăm o astfel de fundație. Dar nu voi avea nicio contribuție la conducerea ei, nu voi fi nici măcar în bord, deși legea îmi permite, dar voi veghea și o voi încuraja să existe. La conducerea ei se va afla un om de prestigiu, probabil din lume culturală sau chiar jurnalistică. Eu nu mai am nevoie de niciun beneficiu politic, vreau doar ca cei 56% de oameni care n-au votat să aibă un loc de manifestare”, a spus Traian Băsescu.

Nu exclude posibilitatea ca peste un an, doi sau trei ani această fundație să se transforme în partid politic.

„Nu exclud acest lucru, dar nu vreau ca fundația să fie un buffer pentru partidele politice. Dacă se va transforma în partid eu voi pleca. Această fundație n-are decât peste un an, peste doi, peste trei să se transforme în partid, dacă va fi ceea ce vor românii. În acel moment misiunea mea va fi încheiată și voi pleca”.

Ce înțeleg eu de aici. În primul rând, Băsescu vrea să atragă pe cei care nu vor să aibă a face cu partidele politice. Indiferent de opțiunile lor (ținta o constituie cei 56% din cei care nu au venit la vot). Practic, vrea să atragă în politică pe cei care nu o fac. Având în vedere că la conducerea Fundației vrea o personalitate a societății civile, probabil din lumea culturală (Pleșu, Patapievici, Tismăneanu, Liiceanu, Mihăieși etc. ?) sau jurnalistică (Pora, Lupea, Turcescu, Marian, Cartianu etc. ?), Băsescu a pus ochii pe ONG-urile care l-au susținut și pe sateliții acestora. Având în vedere că Fundația se va transforma în partid politic, se pare că imediat după alegerile prezidențiale din 2014, evident că va încerca să preia dintre parlamentarii și aleșii locali de la toate formațiunile politice care au „orientări de dreapta”: PDL, Forța Civică, PNȚ-CD Pavelescu, Noua Republică, PNL ... Băsescu își pune pielea la bătaie. De fapt, după convenția PDL, nu mai are altă alternativă. Pentru că nu acceptă compromisul.

Este evident că primii înscriși în fundație vor fi consilierii lui care, după prezidențialele din 2014, vor părăsi Administrația Prezidențială. Diaconescu, Lăzăroiu, Chifu ... vor forma nucleul dur al fundației și al viitorului partid Mișcarea Populară. Băsescu spune că se retrage. Se retrage pe dracu. Nu se retrage pentru că va fi „momeala” pentru atragerea în fundație (și apoi în partid) a celor care l-au susținut fără a putea face politică: procurori, judecători, avocați, funcționari publici, polițiști, jandarmi, securiști etc. Normal, unii dintre aceștia vor părăsi magistratura acuzând politizarea Justiției sau vor ieși la pensie. Este evident că există o proiecție de personal care justifică nașterea și evoluția fundației. Fostul procuror Cristian Diaconescu are încă legături strânse cu foștii colegi din procuraturi, cu cei din Ministerul Afacerilor Externe, cu cei de la interne. Ca să dau doar un exemplu. Nu mai spun de media băsistă plină de doritori să se înscrie pe listele fundației. Experiența lui Dan Diaconescu (în direct) a dat ideea „salvatoare”. Prin cooptarea jurnaliștilor, Băsescu se bazează pe o mediatizare agresivă a Fundației și obiectivelor politice a acesteia. Pentru că oricine analizează obiectivele Fundației distinge cu ușurință faptul că obiectivele sunt pur politice. Ele se găsesc pe site-ul lui Cristian Diaconescu:


„- modernizarea României
- păstrarea orientării proeuropene și proatlantice ca unica soluție pentru România
- reforma constituțională
- stimularea clasei de mijloc
- locuri de muncă pentru tineret
- criterii de integritate pentru o clasă politică adaptată la valorile Uniunii Europene
- reformarea sistemului de educație orientat spre performanță
- stat de drept eficient bazat pe principii constituționale solide
- promovarea culturii românești precum și stimularea afirmării tinerelor talente
- stimularea elaborării unor strategii pentru dezvoltarea agriculturii, industriei IT și a turismului prin consultarea categoriilor profesionale specializate
- dialog continu cu românii care trăiesc în afara granițelor precum și identificarea oportunităților pentru încurajarea acestora de a reveni acasă
- strategii vizând încurajarea tinerilor care au studiat în străinătate pentru a-și pune competențele în slujba României
În actele constitutive ale fundatiei vor fi enuntate o serie de programe si strategii care vizeaza dezvoltarea societatii romanesti, in ansamblu, cu accent pe oferirea de oportunitati pentru clasa mijlocie si tineret, ca principale forte motrice pentru progresul tarii noastre”.


Eu cred că toate aceste obiective vor avea la bază analizele și proiecțiile la care au lucrat consilierii lui Băsescu pe timpul cât au fost la Cotroceni. Practic, majoritatea documentelor Fundației sunt deja făcute, au girul lui Băsescu, au fost mediatizate constant în media, au fost dezbătute și susținute mediatic de presa pupin-băsistă, au fost analizate și aprobate de ONG-urile compuse din pupin-băsiști etc.

Va avea succes Băsescu ? Ei bine, înclin să cred că da. Nu mare sau foarte mare, însă de va reuși să atragă niște „civili” cu notorietate alături de el, atragerea unor politicieni oportuniști va fi floare la ureche. Cât de mare va fi partidul Mișcarea Populară ? El speră că mai mare decât PP-DD la parlamentarele de anul trecut. Numai că va trebui să reușească să formeze un nucleu suficient de mare din „civilii” care sunt țința principală. De nu va reuși, Mișcarea Populară nu se va transforma în partid. Cred că va urmări, prin sondaje, să vadă unde se va situa la popularitate mișcarea. De va ajunge la 10% (ceea ce este mult), se va transforma în partid și va încerca să încurajeze migrația de la celelalte formațiuni politice. Oricare ar fi ele. Parlamentari să iasă. Așa cum a „guvernat” cu un PDL format din peste 50% din FSN-iști, se poate guverna și în continuare cu politicieni socialiști convertiți la creștin-democrație. Ce naiba, Cristian Diaconescu este un exemplu concludent. Dacă Mișcarea Populară va avea succes, nu este exclus ca „infamul” PDL să aibă opțiunea, în viitor, de a se unifica cu respectiva mișcare. Ar putea și partidulețele lui MRU și Pavelescu să adere. Cu voie sau fără. Voința lor va fi nerelevantă.

După ce am clocit cele de mai sus, înclin să cred că Udrea și susținătorii ei pot primi sarcina de a menține vie, în interiorul PDL, dragostea față de Băsescu. Când va fi să fie, Udrea și susținătorii (care se pot înmulți între timp), plus primarii pedelepre la final de mandat, înaintea alegerilor locale, vor trece la Mișcarea Populară băsesciană forțând PDL să se rupă sau să adere (prin absorbție) la respectiva mișcare.

Băsescu lucrează tare. Cozi de topor la dispoziție are în PDL, urmează să aflăm dacă are și în celelalte partide. Cel mai probabil putem presupune azi că are și în PNL. Dintre pedeleprele care au aderat la PNL în timpul din urmă, dintre cei care nu agrează actuala conducere a PNL (de ce nu Chiliman și Moisescu plus suținătorii ?!), plus alții de prin țară pe care noi nu îi știm încă. Așa că, treaba se complică. Nu doar PDL va trebui să fie una din țintele politice, acum trebuie tratat cu mare atenție și această fundație băsesciană. Mai ales dacă la ea vor adera cei pe care Băsescu i-a indicat la B1 al lui Turcescu. Este de luptat. Hidra băsesciană are niște capete tăiate însă se pare că îi cresc altele. Nu este timpul să băgăm săbiile în teacă.

Tăierea legăturii STS

Hmmm. I-a tăiat legătura STS lui Băsescu și au apărut reacțiile portocalii. Două interpretări.

În prima observ, sper să am dreptate, că legătura STS avea mai multe consecințe pentru controlul votării decât se bănuia. Observația se întemeiază pe contra-măsurile cerute de Băsescu și PD-L: camere video în secțiile de votare, copii după listele de votare permanente și listele suplimentare pentru o verificare suplimentară ulterioară în paralel cu verificările BEC, desființarea secțiilor de votare nou înființate etc. Este evident că modificările în sistem, noile locații, deconectarea PD-L și a lui Traian Băsescu de la sistemul STS - în special programul de numărare a voturilor -, schimbarea controlului în secțiile de votare au schimbat, pentru Băsescu și ai lui, posibilitățile de control și fraudare a alegerilor.

A doua observație se referă la Traian Băsescu și acoliții lui. Își schimbă discursul. Au adăugat speranța că românii nu îl vor mai demite. Asta este o noutate. O noutate care arată dispariția certitudinii dată de posibilitățile de până la un moment dat că vor putea controla și frauda votul. Totuși, există aici o nesiguranță din partea mea. Este vorba de STS ca instituție și gen. Opriș ca om.  Vechi subordonat și aliat al lui Băsescu, părtaș la furturile electorale săvârșite de Băsescu și PD-L prin intervențiile în sistem de numărare și evaluare a voturilor, nu este exclus ca gen. Opriș să aibă, deja, o linie de conduită. Să obstrucționeze, prin orice mijloace, validarea referendumului sau, nu este exclus (a mai făcut-o, este probabil mai ușoară), să modifice rezultatele în sine ale votării.

Sper ca cei de la MAI să ia măsurile necesare pentru a bloca și asigura un control riguros asupra manevrelor lui Opriș.

Timpul ipocriziei

Încep să mă deranjeze chemările, insistente uneori, la „schimbarea României”. Am senzația că cei cu care intru în contact, prin diferite mijloace media, în majoritatea lor, se complac în superficialitatea folosirii unor termeni pe care nu îi stăpânesc. Se folosesc cu dezinvoltură generalitățile, se dispune asupra unor mase mari de oameni, asupra destinului lor fără a cunoaște cine sunt persoanele care le compun, fără a le cunoaște nevoile și aspirațiile. Se lucrează cu grămada și se statuează în numele unor necunoscuți ce urmează a deveni vinovați pentru că nu sunt de acord cu ideile și inițiativele vorbitorilor. Mă deranjează. Gândirea unor astfel de oameni a rămas în evul mediu. Condițiile de azi sunt altele și o astfel de gândire conduce sigur la eșec. De fapt, primitivul Traian Băsescu are parte de un final trist pentru el tocmai pentru faptul că în epoca informațională a judecat și aplicat măsuri politice și administrative specifice evului mediu. El este un eșec educațional, în primul rând, înainte de a fi un eșec politic sau de altă natură.

Este ipocrit să vorbim despre schimbarea României când nu suntem capabili să spunem cine ne sunt vecinii de scară, nu mai spun de stradă sau cartier. Nu îi cunoaștem dar vrem să le impunem un mod de gândire și de acțiune. Suntem ipocriți. Dar insistăm în acțiune pentru că ne dorim să devenim „cineva” într-un grup social în care alții ca noi aspiră la o recunoaștere facilă. Superficialii și ipocriții încearcă să ocupe spațiul social. În final ajung să formeze noi grupuri cu pretenții politice.  Indiferent de identitatea declarată, scopul lor final este politic.

Mă bag în această categorie pentru că în practica mea internaută am făcut parte, la un moment dat, din diferite grupuri. Unele mai serioase, cele în care discuțiile erau simple, scopul fiind socializarea, dar și unele neserioase care își propuneau să schimbe lumea. Din cele neserioase am ieșit. Ele însă au rămas. Nu vreau să mai știu de ele, nu mă mai interesează să le urmăresc evoluția. Știu că există și mai știu că membrii lor ajung într-un final în grupurile politice ale lui Mihail Neamțu, Mihai Răzvan Ungureanu sau Traian Băsescu. Fac aceste nominalizări pentru că în discursurile lor am identificat apetența pentru superficialitate. PDL, ca partid, s-a construit în jurul și a atras pe cei care gândesc, vorbesc și acționează cu superficialitate. Superficialitatea atrage și incită spiritele slabe către ceva la care în mod normal nu au dreptul. Atunci când în locul competenței reale ajunge la putere superficialul, „bun de gură” dar slab în gândire și acțiune practică, dezastrul este imediat „după colț”. Este cazul nostru, ca țară, dar și al Europei unite ca sistem de valori. În cazul Europei vorbim despre popularii europeni care își doresc, cu ardoare, să schimbe Europa. Calcă în picioare toate țările membre, culturile acestor țări, tradițiile lor, aspirațiile milioanelor de oameni care, de cele mai multe ori, au puțin a face cu politicile europene. Pentru cei care nu cunosc în profunzime Uniunea Europeană văd în organismele europene „puterea de stat”, când ele sunt, în realitate, organisme de decizie colectivă, statele membre având dreptul de a respinge acele politici care nu le sunt favorabile.

Pe 29 avem obligația de a merge la vot în speranța că prin demiterea lui Traian Băsescu dăm jos superficialitatea de la putere. A fost prea mult.

Băsescu provoacă valuri

Cine urmărește ce se întâmplă azi în România și Europa poate ajunge la concluzii false. Poate. Dacă se mulțumește cu privirea superficială pe care o oferă presa și echipa de campanie a lui Traian Băsescu.

Mult timp presa a criticat politicienii pentru lipsa de consistență a mesajului public. Azi, mai mult ca oricând, presa dovedește că ea este aceea care preia can-can-urile și le promoveză, super-analiștii care trăiesc prin intermediul presei sunt cei care preiau, cu o satisfacție bolnavă, ideile și evenimentele slabe, fără substanță, și le fac „evenimente politice”.

Pe fond, suntem în desfășurarea unui eveniment politic normal, constituțional. La cererea „străzii”, politicienii adversari lui Traian Băsescu și acoliților lui politici au reușit să preia puterea în Parlament și să preia Guvernul. Au trecut, pe baza „regulilor” parlamentare (duse la extrem de PD-L), la înlocuirea președinților celor două Camere. Au cunoscut unde PD-L a deformat organizarea de stat și persoanele care au asigurat acțiunea și a trecut la înlocuirea lor. Toate persoanele în cauză sunt alese politic, fac parte din componenta politică a guvernării, legile în vigoare impun o astfel de abordare. Ultima acțiune este suspendarea lui Băsescu și referendumul pentru demiterea sau reinstaurarea lui la Cotroceni. A surprins rapiditatea cu care toate aceste acțiuni s-au desfășurat. Asta înseamnă, nici mai mult și nici mai puțin, o foarte bună organizare a puterii politice majoritare azi în Parlament și respectarea fermă a programului politic adoptat. Evenimentele au demonstrat și faptul că între USL și PD-L nu există compromisuri, atât de criticate de unii dintre analiștii de televizor. Dacă PD-L nu ar fi fost atât de talibanizat, nu este exclus ca toate aceste evenimente să nu fi avut loc. Părerea mea.

 A surprins, la noi, reacția absolut aberantă a popularilor europeni. „Frații” politici ai PD-L. O succesiune a evenimentelor am luat-o de la Gândul. Eu nu sunt dintre cei care le acordă simpatia și îi consider responsabili de dezastrul european de azi. Eu consider că politicienii PPE sunt susținătorii politici ai celor care au provocat criza economică de sistem în spațiul european. Popularii europeni sunt cei care în țările în care guvernează sau au guvernat au provocat dezastrul la nivel național. Ei sunt cei care au promovat expansiunea puterii politice proprii în dauna altor idei și concepte politice existente în țările Europei, cu agresiune, cu denigrarea celorlalte curente politice, cu atacul injust și denigrator la adresa politicienilor altor formațiuni politice etc. Acest model de comportament este și la noi, PD-L fiind vârful de lance. Din cauza acestui comportament s-a pus în pericol înțelegerea și acceptul populației pentru politicile de dreapta. În percepția populației s-a ajuns ca „politica de dreapta” să însemne actul de corupție, abuzul politic și administrativ, constituirea bugetului de stat ca un scop în sine și folosirea lui în mod discreționar, desființarea pieței libere și anularea concurenței în comerț și economie, statul devenind „garantul” existenței societăților comerciale clientelare și desființării acelor societăți comerciale care nu contribuie la bugetul politic al partidului de guvernământ.

Crizarea popularilor europeni ne arată și cât de sensibilă este situația lor în Europa. Demiterea lui Băsescu din funcția de Președinte al României scade un vot pentru politicile popularilor în Consiliul European. Căderea PD-L de la guvernare și ascensiunea USL face ca la alegerile pentru Parlamentul European viitoare PPE să piardă puterea în acest for de codecizie la nivelul UE. Pierderea puterii în PE face ca la nivelul Comisiei Europene să se producă modificări severe în componența acesteia. Practic, România dă un semnal la nivelul Uniunii Europene că epoca popularilor europeni este pe cale să apună. Sunt convins că în alte state europene opozanții locali ai partidelor din familia popularilor europeni studiază cu mare atenție acțiunile USL pentru a înțelege modul de acțiune politică și obiectivele de politică internă pe care USL le va urmări.

În ideea de mai sus, măsurile economice și debirocratizarea vieții economice și comerciale vor fi foarte atent urmărite. România va deveni vârful de lance al unui nou curent politic în viața economică. Fără a elimina măsurile de siguranță administrativă în administrarea bugetului de stat la nivel național și local, măsurile economice la nivel guvernamental pot duce la eliberarea economicului de sub controlul absurd al politicului. Este un paradox, dar este o realitate, politicile popularilor europeni atât în țările lor dar și în spațiul UE au dus Europa către un regim „comunist”, statele și UE devenind, încet-încet, autocrații. Ei, popularii europeni, au dezvoltat, în mod exagerat, cultul personalității liderilor lor (Merkel se vrea „doamna de fier”), liderii popularilor europeni se consideră, fără excepție, trimișii pe pământ al „zeilor”, și-au atribuit roluri mesianice, ei știu totul, pot totul, fac totul. În spatele lor stau disciplinate armate de votanți spălați pe creer, virulenți în vocabular, adepți ai unor măsuri extreme, periculoase pentru însăși esența Uniunii Europene.

Nu mai spun de interesele economice particulare ale popularilor europeni atât de porniți împotriva României azi. Că au fost ostili României de-a lungul timpului se știe. Ei au fost împotriva aderării României la UE, ei au fost la originea măsurilor temporare (?!) de integrare a României la UE (circulația liberă a forței de muncă, recunoașterea calificărilor obținute în învățământul românesc, condiționarea producției unor bunuri și servicii și exportul acestora în statele lor etc.), ei sunt la originea măsurilor luate în anii din urmă de obstrucționare a României ca stat membru al UE pentru integrare. Culmea, politicile lor perverse au fost aplicate în România de partidul „frate” PD-L care a dat dovezile de care popularii europeni au avut nevoie pentru a putea susține acțiunile politice de obstrucționare. Acum noi nu știm totul, dar se pare că Guvernul Ponta ne va aduce la cunoștință despre dezastrul real al guvernării PD-L sub dictatura lui Traian Băsescu. Se pare că Băsescu și ai lui, prin măsurile luate la nivel guvernamental, au favorizat clientela internațională a popularilor europeni, a asigurat se pare și bugetarea politicilor popularilor europeni, o bugetare frauduloasă, după părerea mea.

Băsescu provoacă valuri interne și internaționale. Da, sunt valuri, dar nu sunt decât în familia din ce în ce mai redusă a popularilor europeni. Este o mare prostie să facem un capăt de țară din durerea lor politică. Merkel nu va mai putea să își impună „politicile” economice de acaparare a pieței UE în favoarea clientelei politice a creștin-democraților germani. Este supărată. Nu este treaba mea. Puțin mă interesează supărarea lui Merkel și a prietenilor ei politici din partidul ei. Sunt convins că în Germania avem prieteni politici care apreciază mersul evenimentelor de la noi. Sunt convins că și în alte state avem prieteni politici. Din nefericire, mass-media română îi promovează pe popularii europeni și nu pe ceilalți.

Băsescu va îngropa popularii europeni așa cum a mai îngropat niște formațiuni politice, pe marginea gropii fiind chiar partidul care l-a lansat în spațiul politic, PD-L. Vor constata popularii europeni ce înseamnă să se alieze cu Băsescu. Sunt convins că în Germania vom asista, în curând, la o schimbare politică majoră. Merkel și partidul ei vor pierde puterea.

Referendumul îi dă lui Băsescu două căi de apărare

S-a depus cererea pentru suspendarea Președintelui Traian Băsescu la Parlament. De către parlamentarii USL. Act politic. Corect. De la această acțiune și pe suportul celorlalte deja finalizate (MOf la Guvern, revocările din funcții ale Av Pop, Blaga și Anastase etc.), un lung șir de vorbe și de ipoteze umplu spațiul informațional.

Este evident că eu sunt de o parte. De partea celor care și-au propus să îl suspende pe Băsescu. De aceea am ieșit în Piața Universității din 14 ianuarie acest an împreună cu prietenii. Am strigat „Jos Băsescu”, „Jos Boc”, apoi „Jos Ungureanu”, lozinci adaptate la moment până când am ajuns la doctor. Azi, după ce o parte dintre cererile noastre din PU au fost satisfăcute, Băsescu a înlocuit pe Boc cu Ungureanu, Udrea a trecut în linia a doua și mai are puțin și revine pe centură, USL a reușit o moțiune de cenzură și a dat jos guvernul „fără zile” Ungureanu, majoritatea parlamentară s-a mutat la USL și aliații, au fost corectate o serie de legi date de puterea portocalie în folosul propriu, alte legi sunt în curs de aprobare, zilele trecute USL a trecut la războiul total împotriva puterii portocalii care își păstrase șefi și șefuți în diferite instituții publice cu care torpila acțiunile guvernului. Este evident că nu se putea continua așa drept urmare s-a trecut la înlocuirea lor. Regret faptul că o parte dintre cei care au susținut acțiunile anti-băsesciene au ajuns acum să critice USL pentru acțiunile politice desfășurate pe motive care acum, ieri, azi și sigur mâine, nu pot fi luate în considerare. În timpul luptei nu faci teoria democrației. După ce ai câștigat războiul, iar până atunci mai este cale lungă, treci, obligatoriu, la un „audit al democrației” în țară, vezi unde s-au produs daunele majore și, cu respectarea procedurilor de rigoare, te apuci și îndrepți. Treabă complexă ce presupune înlăturarea din funcțiile de decizie politică și administrativă a celor care au adus țara în prăpastie, construirea unei noi majorități parlamentare, după câștigarea alegerilor, construirea unui nou guvern, alegerea unui nou președinte al țării, construirea unui program de guvernare care să dea stabilitate economică și socială țării și abia mai apoi se pot face corecturile pentru ajungerea la democrație. Să nu uităm nici faptul că actuala Constituție este una din sursele dezmățului băsescian care au permis aruncarea democrației la coșul de gunoi și impunerea statului autoritarist cu rădăcini în statul comunist al lui Ceaușescu. Și pe timpul lui Ceaușescu se afirma că România este un stat democratic cu o politică socialistă. Nici pe timpul lui Ceaușescu nu a fost democrație, nici pe timpul lui Băsescu. Însă, în condițiile de azi ale vieții politice europene, regimul băsescian a avut evidente valențe ale barbariei politice.

Suspendarea lui Băsescu de către Parlament și mai apoi demiterea lui Traian Băsescu de către cetățenii care se vor prezenta la vor este un act de igienă politică colectivă. Problema este că în legea referendumului există condiția validității acestuia care spune că este valid referendumul la care se prezintă 50%+1 din numărul cetățenilor înscriși în listele electorale. De aici eu trag concluzia că USL trebuie să facă tot ce este posibil pentru a încuraja, a stimula cetățenii să iasă la vot.

Este o problemă interesantă prin consecințele pe care le poate naște.

PDL și aliații au un mare număr de membri și simpatizanți activi politic. Au ieșit la vot. În număr mare. În situația în care campania pro-Băsescu va încuraja, va stimula pe susținătorii lor să boicoteze referendumul pentru ca acesta să nu fie valid, Băsescu va reveni la Cotroceni. Pentru că există condiția obligatorie ca referendumul să fie valid. Se poate interpreta că lipsa de validitate a referendumului este favorabilă lui Băsescu, cetățenii nedorind demiterea lui. De fapt, Băsescu are două căi de apărare pe când USL una singură de atac. Băsescu poate beneficia de susținerea populației în mod direct, prin prezența masivă la vot, referendum valid cu Băsescu câștigător, dar și prin susținerea indirectă a populației care nu ar valida referendumul. Aici este problema cheie. Iar PDL a început să acționeze în acest sens. Pentru a nu se situa în situația periculoasă a validării referendului prin prezența la vot însă a pierderii prin demiterea lui Băsescu, PDL își activează membrii și susținătorii, îi va ține în priză în această lună și îi va determina să nu valideze referendumul.

Pentru acest referendum trebuie făcută o campanie mai puternică decât la alegerile parlamentare. Membrii și simpatizanții USL trebuie să asigure cei 50%+1 din numărul cetățenilor de pe listele de vot. De asemenea, membrii și simpatizanții UDMR și ai UNPR. Ba, de ce nu, cei peste 10% din membrii și simpatizanții PP-DD. Nu mai spun de alte formațiuni politice. Apelul lui Blaga de ieri seară la adresa UDMR și UNPR, la societatea civilă etc. asta urmărea.

Lumea se bucură că suspendarea lui Băsescu a intrat în linie dreaptă. Eu sunt îngrijorat din cauza referendumului. Ar fi mare păcat să nu reușească suspendarea lui Băsescu. Nu îmi plac comentariile superficiale de pe posturile Tv. Toți mănâncă rahat.

Vrancea vrea Plăcintă

Azi, Sorina Plăcintă a părăsit PD-L și a trecut în barca PNL. Intenția senatorului Plăcintă a fost exprimată, mai pe ocolișuri, mai temător, la moțiunea de cenzură care a dus la căderea Guvernului Ungureanu și care a pus bazele dezastrului de acum al PD-L la alegerile locale. Aceasta este o realitate.

"Vă anunţ că începând de astăzi încetez activitatea în grupul PDL şi voi activa în grupul PNL”, a anunţat Sorina Plăcintă de la tribuna Senatului, la începutul şedinţei de plen, anunță Mediafax.

Toată lumea o critică. Cei din PD-L o califică ca fiind trădătoare, presa o bârfește cu satisfacție, cea pro-USL cu îngăduință, cea pro-băsistă-pedelistă, cu profundă suferință. A plecat Plăcintă, s-a mai subțiat numărul senatorilor PD-L. Dacă mai pleacă și alții, așa cum afirmă Hașotti, Senatul va reveni la majoritatea USL de care este nevoie pentru a aproba proiectele legislative ale Guvernului Ponta.

Din declarația lui Hașotti reiese faptul că autorul trecerii Sorinei Plăcintă de la PD-L la PNL este Nini Săpunaru, Președintele PNL Vrancea. Deci, este o treabă de „familie”. Este voința PNL Vrancea ca Sorina Plăcintă să devină membră a PNL:

"Cu doamna senator Sorina Plăcintă au fost discuţii încă dinainte de moţiunea de cenzură în urma căreia a căzut Guvernul Ungureanu, şi discuţiile le-au purtat mai mulţi din PNL, dar în primul rând domnul deputat Nini Săpunaru, preşedintele PNL din Vrancea".

Intrarea Sorinei Plăcintă în PNL depinde doar de voința organizației locale. Noi, cei din alte organizații, putem doar manifesta negativ sau pozitiv la acțiunea vrâncenilor. Chiar dacă Ludovic Orban, liberal vechi și verde, se opune cu vehemență intrării în PNL și promovării de către PNL Vrancea a Sorinei Plăcintă în organele statutare ale PNL la nivel central sau pe listele parlamentare, va fi doar o opoziție. Poate nu singulară, însă va fi insuficientă. Pentru că o organizație județeană va avea, de cele mai multe ori, câștig de cauză în fața liderilor informali. Liderii formali ai PNL, ca în orice partid, au alte calcule.

Personal, emoțional, sunt de partea lui Ludovic Orban. Ar trebui ca PNL să înceteze cu achizițiile din PDL. Consider că sunt suficienți lideri informali în PNL, în toate organizațiile, care pot deveni candidați la alegerile parlamentare din toamnă. Însă, offf, însă trebuie să accept și faptul că la nivel local, în alte organizații, sunt alte realități.

Vrancea, de exemplu, este a USL. Însă USL în Vrancea este mai slab în rezultate decât partidele din componența Uniunii la alegerile din 2008. În „Ziarul de Vrancea” este prezentată situația alegerilor din 10 iunie. PSD a pierdut 3 consilieri județeni, PNL a pierdut unul, PDL a pierdut unul iar OTV a intrat, a candidat și a luat 4 ! La această situație nu este exclus ca Sorina Plăcintă să aducă ceva PNL Vrancea condus de Nini Săpunaru. Este o presupunere bazată pe logică. Faci un act/fapt pentru a obține ceva. Dacă nu ai un scop ... înseamnă că ești alienat. De aceea cred că din calculele PNL Vrancea ar reeși că aducerea Sorinei Plăcintă le va aduce un câștig electoral. Chiar dacă noi nu o plăcem, nu este exclus ca vrâncenii să aibă altă părere. Dacă nu ții cont de părerea populației, degeaba mai faci politică.

Hașotti a anunțat că urmează și alte achiziții de la PD-L. Să vedem ce va fi.

Poftiți pe dreapta, domnilor !

O adevărată nebunie pe „piața” mesajului politic. Băsescienii oferă, în disperare, mesaje „de dreapta” în speranța încropirii unei formațiuni politice care să ia locul PDL, compromis complet în urma unei guvernări dezastruoase.

Teodor Baconschi a făcut un început. A creat Fundația Creștin-democrată. Ca membru apare și Theodor Paleologu. Creștin-democrația este de dreapta. Fundația are activitate, are susținători, nu este însă acceptată de portocalezi.

Undeva, în urmă, cu puțin timp, a apărut o nouă structură, cu pretenții de dreapta.   Noua Republică cu Mihail Neamțu în frunte vrea să se impună pe dreapta politicii românești. Este, de fapt, o formațiune anti-sistem. Se clamează de dreapta însă promovează forța, chiar brutalitatea în actul politic. Între portocalezul Baconschi și portocalezul Neamțu există diferențe de abordare a acțiunilor politice. Amândoi au însă susținători de la partidul care devine, pe zi ce trece, o fantomă. PDL. Fundația Creștin-democrată încă nu a anunțat transformarea în partid. Sau nu știu eu. Noua Republică însă vrea să intre în Parlament în 2012. Are vocație, declarată, de partid care vrea să guverneze. Are, dar nu are cu cine.

În scenă, a apărut Mihai Răzvan Ungureanu, mult susținut de o parte dintre susținătorii băsescieni, de cei care nu s-au săturat de PDL însă nu agrează celelalte formațiuni care le dă peste cap convingerile politice. Și au portocalezii niște convingeri de toată groaza. Puțini au trecut sau au anunțat că trec la PNL, mulți au trecut la PSD, o parte vor la UNPR (stânga extremă), alții au trecut la PP-DD ... Ca o concluzie la PDL, nu înțeleg de unde scot propagandiștii din presă băsescieni că PDL este de dreapta ?

Mihai Răzvan Ungureanu vrea să formeze un partid de dreapta. Inițiativa Civică de Centru-dreapta. Hait. Încă unul pe dreapta. După utecistul șef la Universitatea din Cluj, Emil Boc care se închipuie de dreapta, utecistul șef de la nivelul național MRU vrea și el pe dreapta. În esență, așa pe scurt, MRU se declară împotriva socialismului. Ce vrea el pe fond vom vedea în viitor. A primit mii de mesaje de încurajare. Însă primește și critici. După Baconschi și Neamțu, MRU este următorul care ia din PDL viitoarele trupe ale acestei inițiative. Pe lângă Dan Diaconescu cu al lui partid de televizor. Reacțiile greilor din PDL sunt de dezaprobare. Cezar Preda se opune categoric susținerii unor astfel de mesaje.

Dreapta se aglomerează. Cel puțin sub aspect declarativ. Dacă îi iei la bani mărunți nu prea rămâne mare lucru de ei. Dacă PDL ajunge la nucleul de bază al PD, atunci trebuie să vedem, dacă nu avem orbul găinilor, că acel nucleu este socialist, hai, social-democrat, este nucleul pe care Adrian Năstase dorea să îl absoarbă în PSD la începutul anilor 2000. Nu este o crimă orientarea lor social-democrată, o crimă este faptul că au adunat, așa cum spune Preda, toți neaveniții, toți oportuniștii, toți fripturiștii care au avut astfel prilejul să ajungă la bugetul statului pentru a-l căpușa. Toți aceștia au avut și încă mai au suficienți susținători pentru a falsifica identitatea ideologică sub care acționează. Toți se declară de dreapta. Este la modă. Toți vor să scape de gena lor comunistă, nici măcar socialistă, în accepțiunea modernă, europeană, ci comunist-dictatorială.

Mă gândesc la faptul că VUM, anunțat ca fiind modul în care vor fi aleși parlamentarii în toamnă, va avea o mare contribuție la deratizarea scenei politice românești de acești „șoareci și șobolani” politici. Chipurile, de dreapta. Toți au sperat, la fel ca cei din PP-DD, că susținerea populară și listele de partid le vor aduce fotolii de parlamentari. Ei bine, se pare că nu. Iar PDL se adaugă lor. Imaginea negativă a principalilor lideri ai PDL la care se adaugă părăsirea partidului de către liderii locali semnificativi dă puține șanse PDL de a mai ajunge în Parlament la un număr semnificativ de parlamentari care să aibă importanță în lupta politică. Dacă vor suferi înfrângeri severe în alegerile locale, înfrângeri care se prefigurează deja, viitorul PDL va fi destul de negru. Vor mai avea capacitatea de a renaște ? Dacă nu, unde se vor duce pedeliștii ? La Noua Republică, la Inițiativa Civică, la PP-DD, la PNȚ-CD Pavelescu ? Posibil ? Nu. Pentru că nici una dintre variantele de mai sus nu are vocația guvernării. Sunt doar încercări disperate ale unor indivizi de a se impune în viața politică autohtonă. Bănuiesc că, după zbaterile actuale ale indivizilor care se declară liderii noilor formațiuni va urma înregimentarea lor, cu cățel și purcel, la una din formațiunile politice care va domina scena politică în viitor: PNL sau PSD. Iar după debarcarea lui Băsescu din fotoliul de la Cotroceni, agitația clarificărilor ideologice se va accentua.

Deocamdată există o singură formațiune considerată a fi de dreapta în România care și-a confirmat orientarea politică inclusiv prin actul de guvernare. PNL. În rest, doar cluburi și clubulețe de discuții și bârfe politice.

Cazul Păcuraru și Morega

Paul Păcuraru și Ilie Morega au fost trimiși în judecată de DNA pentru presupuse fapte de corupție. Azi am citit, pe Mediafax, că aceștia au fost achitați în 3 mai, de Inalta Curte de Casație și Justiție, procurorii făcând recurs la completul de cinci judecători. Nu știu soluția din recurs, găsesc însă interesante observațiile judecătorilor din dispozitivul hotărârii de achitare.

Este evident că procurorii nu au avut probe. Convorbirile telefonice au fost interpretate de procurori ca fiind premergătoare unor acțiuni viitoare de corupție, judecătorii dând însă altă interpretare.

Concluzia judecătorilor a fost că discuțiile au fost preponderent politice, că fiul lui Păcuraru este rupt de context, că angajările politice în funcții publice nu sunt interzise de lege chiar dacă din punct de vedere moral nu sunt corecte, pentru că nu se ține seama de competența reală a celui numit în funcția respectivă, că în cauza dedusă judecății nu există corupție.

Meteahna este veche. Toate partidele au practicat-o. De aceea este imoral, azi, ca PNL și PSD să îi critice pe cei din PD-L care au dus această meteahnă pe culmile abuzului. Nu este nevoie să faci de mai multe ori un abuz pentru a-l condamna, este suficient unul.

DNA-ul PD-L a dus la instanță o meteahnă pe care PD-L o are și o promovează cu agresivitate. După ce pleacă PD-L de la guvernare, Morar și procurorii lui au gata dosarele cu miniștrii PD-L aflați în astfel de situații ?

PD-L s-a salvat. Este legal.

Ieri, vineri, Tribunalul București a admis cererea PD-L de modificare a statutului, potrivit legii partidelor. Aflat în ilegalitate din luna iunie, PD-L a fost protejat de Parchetul de pe lângă Tribunal și, normal, de Kovesi, Procurorul General al României. Nu mai spun de neglijența partidelor din USL care au ratat momentul de a sesiza procurorii de încălcarea legii.

Am tratat subiectul aici. În dosarul 59194/3/2011 înregistrat în 5.09.2011 suntem anunțați de media că la primul termen, pe 23 septembrie 2011, s-a admis cererea PD-L. Contestația se poate face în termen de cinci zile de la comunicare.

Am luat informația de la Agerpres.

Evenimentul are deja suficientă notorietate pentru a nu fi lăsat să se stingă. Sunt câteva lucruri aici.

Procurorii nu au acționat potrivit legii pentru sesizarea instanței de judecată de încălcarea legii de către PD-L. Este un abuz de putere în dauna intereselor publice mai mult decât evident. Însă nu avem procedură pentru a-i sancționa. Dacă procurorii nu vor să facă ceva ce legea îi obligă nu există prevedere legală care să garanteze că un denunț împotriva lor făcut, culmea, tot la ei, se poate finaliza printr-o cercetare echitabilă și corectă. Din acest motiv Ministerul Public condus de Koveși și DNA-ul lui Moraru au devenit state în stat. Ce au făcut procurorii băsescieni se numește abuz. La abuzul de drept se răspunde doar politic și legislativ, ceea ce presupune o altă majoritate parlamentară și un alt Guvern. Trebuie făcut ceva ca procurorii să se subordoneze legii. Nu se mai poate așa.

În dosarul de mai sus, depus de PD-L, USL putea deveni intervenient, ca urmare a unei cereri. Legea așa prevede. Nu văd acest lucru. Să fi hotărât USL să nu îi deranjeze pe băsescieni ? Atunci ce facem cu declarațiile sforăitoare ale lui Victor Ponta ? Ce facem cu toate analizele media din zilele din urmă când legea partidelor politice a fost aprig dezbătută, în special cu privire la termenul de 30 de zile din art. 25 alin. (2) ? Cum este acest termen ? Imperativ și sancționatoriu sau de recomandare, așa cum susținea, doct, Emil Boc ? După lege este imperativ. După soluția instanței este de recomandare. Iar asta deoarece persoanele interesate, și aici mă refer la partidele politice din opoziție, partidele din USL, nu au acționat în consecință.

Eu consider că PD-L s-a salvat cu sprijinul „tovărășesc” al USL. Asta este senzația mea. Să vedem dacă USL introduce contestație în termen. Sau nu există interes ?

UDMR preferă nechezolul

Nechezol - argou -, cafea în amestec cu înlocuitori, surogat de cafea (pe timpul comunismului ceaușist).

UDMR a făcut mare tam-tam la rectificarea bugetară. Nemulțumit de „șpaga” insuficientă ce se întrezărea, dar și de spaimele ciubucarilor din domeniul afacerilor cu consumabile pentru spitale bașca importatorii de medicamente scumpe bune pentru umflat buzunarul de partid udemerist, Cseke Attila coboară de pa „calul guvernării”, își ia pastrama de cal și pleacă în viața politică parlamentară mult mai liniștită. Acolo ridică doar mâna, la semnalul portocaliu de rigoare sau, dacă nu au pus de o mânărie cu PD-L, la semnalul „patriotic” dat de liderul UDMR prezent în sală. După ceva negocieri la sânge, printre care și condiția ca CNAS să treacă în subordinea ministerului pentru a putea implementa politicile guvernamentale la care UDMR a pus botul, plus „indicațiile prețioase” ale FMI, UDMR numește un alt ministru, de data asta medic și nu notar, care anunță cu mândrie ungurească „succesurile” obținute în negocierile cu CNAS și prezintă noua ordonanță de urgență care să „răspundă dinamicii reformei din sănătate”. De groază.

Ladislau Ritli, noul tovarăș ministru se prezintă în fața presei pe 7 septembrie 2011, cu o meclă serioasă și limbajul de lemn corespunzător:


„Bună ziua. Doamnelor și domnilor, este vorba despre un act normativ aprobat astăzi de Guvern, și anume Ordonanţa de urgenţă privind modificarea și completarea Legii nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii. De ce am considerat că este vorba de un caracter de urgență în adoptarea acestui act normativ? Avem în vedere dinamica desfășurării reformei în sănătate, necesitatea ca fondurile, care sunt limitate, să fie gestionate eficient, necesitatea asigurării coerenței în distribuirea fondurilor și, nu în ultimul rând, necesitatea coordonării tuturor activităților și măsurilor care privesc sistemul sanitar, asumate cu FMI.
Consider că participarea tuturor partenerilor, inclusiv a celor de la Ministerul Sănătății, în elaborarea coordonată bugetului de venituri și cheltuieli este imperios necesară. Până astăzi, Ministerul Sănătății, care răspunde de coordonarea și controlul implementării politicilor de sănătate, prevăzute în programul de Guvernare, nu a avut instrumente de influență reală asupra definirii unor politici și elemente strategice financiare ale CNAS.
Prin acest act normativ propunem, subliniez, în condițiile păstrării autonomiei CNAS și al rolului sau funcției de coordonator principal de credite al președintelui CNAS, Ministerul Sănătăţii are rol de coordonator al CNAS în aplicarea politicilor, programelor guvernamentale în domeniul sănătății, adică o corelare a politicilor naționale de sănătate realizate de instituția noastră, Ministerul Sănătății, cu politicile financiare ale serviciilor de sănătate.
Cu ce instrumente se realizează această coordonare? După lungi tratative, respectiv întrevederi și discuții, am căzut de acord ca instrumentul să fie de avizare sau aviz conform, după caz, pe diferite elemente, și anume: pe proiectul de buget de venituri și cheltuieli al CNAS, rectificarea bugetului, proiecte de acte normative ale CNAS, planul de activitate și raportul anual, statutul, documentele de cooperare națională, CNAS raportează sau prezintă rapoarte trimestriale sau anuale Ministerului Sănătății, controlul la casele județene de asigurări, licitațiile naţionale în comun privind medicamentele specifice programelor naţionale. Ministrul Sănătăţii este invitat permanent al consiliului de administraţie, prezidează chiar, fără drept de vot.
CNAS răspunde mai departe, ca și până în prezent, în fața guvernului și a asiguraților, dar și în fața Ministerului Sănătății, pentru întreaga activitate. Numirea președintelui Casei rămâne exact ca și până în prezent.
Privind celelalte case de asigurări, care sunt în subordinea CNAS, respectiv Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, sunt valabile mai departe prevederile legale și organizații funcționale care privesc casele județene, dar aici se păstrează specificul fiecărei zone.
La nivelul Casei Transporturilor, Construcției, Turismului este nevoie de aviz conform al Ministerului Turismului. Deci, consider că, de fapt s-a realizat o normalitate între două instituții care sunt în același sistem și care nu sunt antagoniste, ci complementare”.

Ori este caraghios ori este prost. Fiind medic, înclin să cred că este caraghios. În plus observ ceva ce îl leagă de șeful lui, umil Boc, cu întrebările alea la care el dă răspunsul, răspunsuri pur și simplu caraghioase. Faptul că este un caraghios se vede și din răspunsurile date jurnaliștilor, unii mai insistenți. Avizele, instrumentele minune ale compromisului pedelisto-udemerist sunt scrise în ordonanță însă ... sunt negociabile în ședința de guvern în caz că ministrul nu cade la pace cu șeful CNAS ?! Ca la nebuni !

Un dialog de toată groaza:


„Reporter: Vreau să vă întreb despre acest aviz. Este consultativ sau obligatoriu ? Ce regim are?
Ladislau Ritli: Avizul conform este obligatoriu, avizul este consultativ. Capitolele care au fost enumerate au diferite note, deci sunt stipulate în acest capitol?
Reporter: Deci se poate face o modificare în bugetul CNAS cu aviz consultativ sau cu aviz obligatoriu? Adică este nevoie de avizul dvs pentru a se face o modificare?
Ladislau Ritli: Aviz simplu, în acest caz.
Reporter: Dacă dvs dați un aviz negativ, ce se întâmplă?
Ladislau Ritli: Renegociem. Acest act normativ… este oarecum obligatoriu să ne consultăm până când ajungem la un consens.
Reporter: Și dacă nu aveți aceeași părere ca și cea a reprezentanților CNAS ce se întâmplă?
Ladislau Ritli: Ministerul Sănătății este factorul coordonator deci contează probabil (?!) foarte mult părerea ministrului Sănătății.
Reporter: Dar este obligatoriu sau este după bunul plac? Dacă vrem să ascultăm de minister sau nu?
Ladislau Ritli: Nu, nu este după bunul plac al nimănui. Este un act pe care îl facem în consens și sunt convins că se poate ajunge la un consens. Nu avem interese adverse.
Reporter: În cazul în care nu se ține cont de avizul dvs și nu se dorește acea renegociere ce se întâmplă?
Ladislau Ritli: Ne consultăm și ne confruntăm până când ajungem la un consens. Putem să cerem și alte instrumente legislative, putem să cerem și părerea altor instituții - Ministerul Finanțelor - sau putem să discutăm în guvern acest lucru.
Reporter: Puteți cere și schimbarea președintelui CNAS?
Ladislau Ritli: Eu, personal, nu am/…/
Reporter: Nu, dar într-o astfel de situație?
Ladislau Ritli: Nu cred că este important acest lucru.
Reporter: Va fi secretar de stat în cadrul Ministerului?
Ladislau Ritli: Nu, are rang de secretar de stat dar este președintele CNAS, care este autonomă”.

Este mai mult decât clar. Guvernul incompetenților condus de Boc își propune să emită un act normativ prin care să satisfacă, politic, partenerul de guvernare maghiar însă situația reală va rămâne ca înainte de începerea crizei între cele două partide surori.

Cu această ocazie UDMR a plecat, bine de tot, de la etajul partidelor politice serioase, cu ștaif și a coborât în cocina porcilor unde se bălăcește cu mare satisfacție PD-L și UNPR. Să nu mai aud de UDMR și nu știu ce parteneriate ale PNL cu acești indivizi. Mi-ar provoca o mare scârbă. Iar eu țin la sănătatea mea.

Actualizare:

Iau de pe oficiosul guvernamental, Hotnews, un articol care are, de această dată, girul portocaliilor. Comentariul este semnat de Sorin Paveliu. Portocaliu intens. Ordonanța cu care se laudă UDMR este o monstruozitate juridică !

Și-au tras-o ?

PD-L a comis-o. Cu intenție sau fără ? Aceasta este întrebarea. Până una-alta, trebuie să observăm că PD-L este pur și simplu „în găleată”. Explicațiile lui Boc - păcat de el, are totuși studii juridice, dar se pare că le are degeaba -, sunt absolut aberante.

Cauza: PD-L nu a depus în termen de 30 de zile, la Tribunalul București, documentele Congresului PD-L din 14 mai 2011. Obligația de depunere este prevăzută în Legea nr. 14/2003 a partidelor politice, art. 25 alin. 2 care prevede următoarele:

„Art. 25.(1) Modificarea statutului sau a programului partidului politic poate avea loc in conditiile prevazute de statut. (2) Orice modificare se comunica Tribunalului Bucuresti, in termen de 30 de zile de la data adoptarii, cu indeplinirea prevederilor art. 18 alin. (2) si (3). Tribunalul Bucuresti o examineaza potrivit procedurii prevazute la art. 20 si 21”. 

Termenul de 30 de zile prevăzut în cadrul art. de mai sus este imperativ și este sancționatoriu potrivit prevederilor art. 26 din lege care prevede:

„Art. 26.
(1) In cazul in care modificarile nu sunt comunicate conform art. 25 alin. (2) (adică nu s-au depus în termenul de 30 de zile, dacă nu s-a afișat timp de 15 zile cererea de înregistrare a PD-L la TB și nu s-a publicat într-un ziar central de mare tiraj cererea PD-L - prin grija acestuia, potrivit prevederilor art. 18 alin 2 și 3 din lege !) sau daca instanta a respins cererea de incuviintare a modificarii statutului, iar partidul politic in cauza actioneaza in baza statutului modificat, Ministerul Public va solicita Tribunalului Bucuresti incetarea activitatii partidului politic si radierea acestuia din Registrul partidelor politice. 
(2) In termen de 15 zile de la inregistrarea cererii Ministerului Public, Tribunalul Bucuresti se va pronunta asupra acesteia.
(3) Impotriva hotararii Tribunalului Bucuresti partea interesata poate face contestatie la Curtea de Apel Bucuresti in termen de 5 zile de la data comunicarii hotararii.
(4) Curtea de Apel Bucuresti se pronunta in termen de 15 zile de la inregistrarea contestatiei, iar hotararea sa este definitiva si irevocabila.
(5) Hotararea definitiva si irevocabila de admitere a modificarii statutului se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a”. 

Numai că aici avem o problemă. Mare. Mare de tot, pe care va trebui să o rezolve USL - cât mai urgent. Pe rolul tribunalului București este un dosar - în civil, pe fond - a lui Viorel Rânghilescu pentru desființarea PD-L, dosar cu numărul 48885/3/2011, depus la grefa instanței la 20 iunie 2011, după termenul de 30 de zile impus de art. 25 alin. 2 din legea partidelor politice PD-L pentru depunerea documentelor. Nu există însă o cerere a Ministerului Public prin care să se dispună încetarea activității PD-L și radierea acestui partid din Registrul partidelor politice, potrivit prevederilor art. 26 alin. 1 din lege. Existența acestei cereri este o condiție procedurală imperativă, ad formationem și ad validitatem pentru începerea judecății în cauză. Din acest motiv este posibil ca la instanța de judecată să se respingă, pe fond, cererea lui VR. VR va putea interveni în procesul deschis, obligatoriu, cu cererea Ministerului Public pentru încetarea activității PD-L și radierea acestuia din Registru, în condițiile art. 20 alin. 2 din lege. Este mai complicat pentru cei care nu au citit această lege însă este procedura obligatorie în astfel de situații. Ca atare, dacă nu există și o cerere a MP, astfel ca instanța să considere că este legal sesizată în condițiile art. 26 din legea partidelor politice, sunt slabe speranțe ca pe data de 8 septembrie 2011 să vedem cum PD-L este radiat din Registrul partidelor politice cu toate consecințele ce decurg din această situație. Nu instanța de judecată va fi vinovată de situație. Vinovat este Ministerul public, vinovate sunt partidele politice din USL care au dat dovadă de neglijență, o neglijență cutremurătoare dacă nu cumva complicitate față de PD-L și chiorul cotrocenist.

Procurorii au făcut-o de oaie, și de această dată. Răspunsul dat lui VR este o dovadă concludentă a pupincurismului de care dă dovadă această instituție obiedientă cu puterea, o adunătură de lingăi ordinari cu pretenții de magistrați.

Datat 3.08.2011, răspunsul este o capodoperă a pupincurismului. Procurorii trebuiau să considere sesizarea ca denunț și nu o petiție. Pentru a manipula mai mult, au dat și un comunicat stupid:

„ 3.09.2011
 COMUNICAT
            Având în vedere  susţinerile din materialul  difuzat în cadrul emisiunii  ,, Subiectiv,, de la postul TV Antena 3, la data de 2.09.2011 , orele 21,00  care au cuprins o dezbatere pe marginea faptului că, o persoană fizică ar fi solicitat instituţiei noastre să sesizeze Tribunalului Bucureşti încetarea activităţii Partidului Democrat Liberal şi radierea acestuia,în temeiul dispoziţiilor art.26 alin.(2) din Legea partidelor politice, însă  Ministerul Public a negat primirea acestei sesizări,
         Biroul de informare publică şi relaţii cu presa din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, face următoarele precizări şi solicită, în aceleaşi condiţii , publicarea punctului său de vedere:
         Petiţia adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de către   dl. Rînghilescu Viorel , prezentată în cadrul emisiunii ca reprezentând dovada faptului că, Ministerul Public a fost sesizat de o persoană interesată în legătură cu încetarea  activităţii acestui partid politic, care nu ar fi respectat dispoziţiile legii partidelor politice  şi  trebuia să solicite Tribunalului Bucureşti radierea ,a vizat o cauză aflată pe rolul acestei instanţe de judecată, în care petentul este parte (???!!!). În  aceste condiţii , în conformitate cu dispoziţiile art. 6 1 din legea petiţiilor( Legea nr.233/2002 cu modificări), petiţia petentului , prezentată în emisiune, a fost transmisă acestei instanţe, respectiv Tribunalului Bucureşti. De asemenea, în concordanţă cu dispoziţiile legii petiţiilor, a fost comunicat petentului  faptul că, această petiţie a fost redirecţionată instituţiei pe rolul căreia se află cauza la care domnia sa a făcut referire.
           Antena 3 a solicitat Biroului de informare publică şi relaţii cu presa din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 2 septembrie 2011 anterior emisiunii ,, Subiectiv,, să comunice dacă ,, Ministerul Public a solicitat Tribunalului Bucureşti să constate dizolvarea PDL având în vedere că această formaţiune politică nu a depus în termen modificările statutului survenite în urma convenţiei din 14 mai 2011,,
          Răspunsul furnizat de instituţia noastră a fost în sensul că ,, la Ministerul Public nu a fost depusă o sesizare care ar atrage incidenţa dispoziţiilor art. 26 (1) din legea partidelor politice,,
           Aşadar, acest răspuns a fost exact, dar asocierea făcută în cadrul emisiunii Subiectiv  dintre răspunsul furnizat Antenei 3 şi comunicarea transmisă dl. Rînghilescu Viorel, de către instituţia noastră este tendenţioasă. Răspunsul transmis dl. Rînghilescu Viorel de către instituţia noastră, reprezintă  numai dovada că petiţia sa a fost redirecţionată instituţiei pe rolul căreia se află cauza în care domnia sa era parte .
          Maniera de abordare a subiectului s-a întemeiat pe alăturarea  răspunsurilor furnizate de instituţia noastră  persoanei fizice şi Antenei 3 , deşi solicitările erau diferite”.

Procurorii ăștia au multă imaginație. Sau procurorii nu cunosc sau nu vor să aplice legile statului român ai cărui angajați sunt. Acolo unde legea prevede imperativ intervenția procurorului, obligatorie pentru deschiderea unui dosar civil, se consideră că sunt puse în pericol grav raporturile sociale prevăzute și reglementate de legea care impune această procedură. Considerentul asupra gravității faptei, practic sfidarea ordinii de drept prin neglijența cu care acționează o formațiune politică după ce își modifică statutul sau condiția, este în sancțiunea maximă aplicată de Tribunalul București, sancțiune ce se concretizează în constatarea încetării activității acelei formațiuni politice și decizia radierii acesteia din Registrul partidelor politice. Este singura situație cu sancțiune radicală din această lege, în afara cazurilor extreme când o formațiune politică încalcă prevederile constituționale, la înființare sau pe parcursul activității sau când se constată că nu mai are activitate (sunt partide fără membri !).

Proba, și pentru procurori, dacă ar fi procurori și nu o nouă formațiune de opresiune publică ca pe timpul comunismului, o constituie adresa către VR a TB:

Se vede și din satelit că până la data de 19.07.2011 nu erau depuse la TB documentele prevăzute de lege de către PD-L. Este un document oficial. Este o probă indubitabilă în fața oricărei instanțe din lume, darămite la TB. Dar TB nu poate să înceapă un proces în cauză pentru că nu este abilitat de lege să se autosesizeze. Cu autosesizarea sunt abilitați de lege procurorii din Ministerul Public care au hotărât, la fel ca stăpânul lor cotrocenist, că legea este facultativă.

Nu puteam trece spre final fără să aduc în față caraghiosul juriștilor din România. Nimeni altul decât Emil Boc. Idiotul fabulează. Iau de pe Mediafax:

"Vreau să fiţi liniştiţi. Documentele au fost semnate, sunt înaintate spre Tribunalul Municipiului Bucureşti. Termenul de 30 de zile din legea partidelor politice este un termen de recomandare, nu de decădere, pentru că în legea partidelor politice, articolul 53, atunci când s-a dorit să se menţioneze că un termen este de decădere, s-a menţionat expres", a declarat Emil Boc.
El a dat ca exemplu termenul de 6 luni pentru înscrierea unui partid politic, care este termen de decădere.
"Restul termenelor, dacă nu sunt de decădere, este de recomandare. Congresul a fost absolut legal, nu a existat niciun fel de contestare a congresului, partidul îşi desfăşoară activitatea în concordanţă cu principiile Constituţiei. Deci, unii spun, toţi vorbesc, important e să ştiţi exact ce se întâmplă", a mai spus premierul.

Ei bine, Bocule, nu este termen de recomandare. Iar art. 53 la care faci referire este la dispoziții finale și tranzitorii, pentru înțelesul tău, totuși, sunt dispoziții care reglementează trecerea de la vechea lege - legea nr. 27/1996 - la noua lege. Dacă ești prost, de ce nu stai acasă ?

ADN-ul trădării

Ioan Oltean, secretarul general al PD-L a transmis un comunicat agențiilor de presă în care se bagă pe sine în seamă dar bagă și PD-L. Apreciază, în urma unei declarații a lui Adrian Năstase, soarta USL susținând că partidele componente au în sânge „ADN-ul trădării”. Cine spune ? PD-L ? Păi, normal. După alegerile parțiale de duminică se cerea ca în fața cititorilor de informație, din țară și străinătate, să fie jucată piesa negării și ponegririi adversarului politic pentru a bulversa gândirea acestora și a ascunde adevărul. Vorba aia. O minciună repetată la nesfârșit devine adevăr.

Motivul care a generat declarația, aparent inofensivă, însă doar aparent, este declarația lui Adrian Năstase potrivit căreia „în cadrul USL, PSD și PNL vor avea probleme în a-și armoniza pozițiile”. De la ea, Oltean construiește, singur sau cu ajutorul lui Mezeșan și al aparatului de propagandă condus de aceasta, o întreagă aiureală ce se încadrează în declarațiile politice, aiureală ce conține în esență ideea ruperii USL datorită PSD care își dorește așa ceva, PNL urmând să își dea seama că Antonescu i-a dus pe un drum greșit  Auditoriul necesar există. Din abundență. Iar răspândacii ideii sunt gata să bage zâzanie în rândurile liberalilor și susținătorilor acestora, în special cei care „au lucrat sub acoperire” pe rețelele de socializare.

Declarația este pe Mediafax, Agerpress este preluată de restul mediei avidă de rating.

Adrian Năstase a spus, de fapt, o banalitate. Este absolut normal ca între PSD și PNL să existe diferențe majore din punct de vedere doctrinar, sub toate aspectele vieții și administrației publice, este absolut normal ca între membrii celor două partide să existe diferențe majore de interpretare a modului în care România trebuie guvernată, este absolut normal ca între liderii celor două formațiuni politice să se caute o armonizare a pozițiilor politice astfel încât membrii celor două formațiuni să fie mulțumiți de compromis iar liderii, Crin Antonescu și Victor Ponta, să își păstreze pozițiile deținute acum. Adrian Năstase se gândește serios la faptul că această construcție politică, USL, are șanse mari de a avea succes doar în măsura în care la nivelul pozițiilor doctrinare ale celor două mari partide componente se ajunge la un compromis convenabil ce nu va afecta doctrinele partidelor respective. Liberalii vor rămâne liberali, social-democrații vor rămâne social-democrați însă se poate admite și construi o combinație politică temporară care să urmeze niște programe care să nu afecteze doctrinele celor două mari forțe politice componente. O banalitate care vine în ajutorul construcției USL, o atenționare, în același timp, a membrilor celor două formațiuni politice asupra faptului că USL nu va înlocui partidele componente și că programele USL vor reflecta interesele majore ale membrilor celor două partide. Armonizarea pozițiilor înseamnă acceptarea unei limite comune, o limită de jos, la care trebuie să se ajungă pentru ca programele construite împreună să poată avea valoare în plan politic. Până unde se va ajunge ? Vor judeca persoanele desemnate de cele două partide să lucreze pe domeniile de interes ale fiecărui partid în parte. Raționamentul lui Năstase ne mai arată că în unele domenii se lucrează greu, posibil ca în domeniile în care divergențele doctrinare să fie atât de mari încât o poziție comună să nu poată fi atinsă, situație ce necesită, obligatoriu, o consultare a propriului electorat în caz că se dorește, la nivelul conducerilor, ajungerea la un anume rezultat. Nu este exclus ca un program sau mai multe să nu aibă profunzimea cerută de partide. În aceste situații se va menține situația de azi, ceea ce, din punctul de vedere al membrilor celor două partide ar fi inacceptabil.

Folosind o stratagemă străveche, o combinație între negare și ponegrire, PD-L prin Ioan Oltean vine și dă cu bâta'n baltă. Trădare ? Haida-de. Tocmai PD-L ? Păi ei sunt campionii trădării. Au trădat CDR, au trădat Internaționala Socialistă unde erau membri de drept - urmași ai PCR, PD fiind urmașul FSN, eșalonul II al PCR învingător în revoluția de la '89 -, au trădat alianța DA - încercând să absoarbă PNL și să înlăture pe Călin Popescu Tăriceanu din fruntea guvernului, ei făcând opoziție în guvern (!) -, au trădat tot și pe toți. Păi, să avem iertare, dar trădarea în ADN este la PD-L. PD s-a trădat până și pe sine, devenind din social-democrați, populari. Faptul că au trădat formațiunile politice cu care s-au aliat de-a lungul timpului reprezentând o nimica-toată.

Restul comunicatului lui Ioan Oltean nu mai merită atenție. Este placa portocalie cu destrămarea USL, cu greșelile lui Crin Antonescu ... Gargară cu pioneze.

Rateuri portocalii

În disperare de cauză, cu agresiunea neputinței, PD-L practică intoxicarea publicului cu teme de interes național prea mari pentru capacitatea oamenilor acestui partid de a le rezolva. Cu neputincioșii nu poți face lucruri mari. Poți însă, așa cum viața ne arată zi de zi, distruge (temporar) ce oamenii au construit în ani de zile: ani de trudă, de lipsuri, de speranțe, de împliniri.

PD-L a devenit, fără concurență, campionul proastei guvernări. Au luat măsuri de politică economică susținute de organismele internaționale interesate plecând de la premise false, slujind interesele oculte ale finanțelor internaționale în contra intereselor naționale. Practic, plecând de la „principii formale” ale științei economice au atacat și afectat grav drepturile și libertățile fundamentale ale poporului român. Un act de trădare națională evident. Grav. Foarte grav. România a fost prădată în anii de guvernare portocalii-băsesciene cum nu a mai fost vreodată. Dezastrul este completat de risipă. O risipă idioată, o risipă fără nici o justificare logică, măcar legată cumva de acele principii economice de care neonorantul Guvernator al BNR, Mugur Isărescu, face atâta caz. Pentru că dezastrul național are, în Mugur Isărescu, un mare susținător. Spuneam cândva că Isărescu este probabil coautorul măsurilor enunțate de Băsescu și aplicate cu inconștineță de acest guvern de incompetenți.

Acum, prin vocea liderului informal, Traian Băsescu, PD-L ne aruncă în curte teme „bombă”. Modificarea Constituției, reforma administrativ teritorială, reforma instituțiilor publice. Numitorul comun al acestor reforme îl constituie „tăierea”. Constituția este „tăiată” de Băsescu pentru ca el sau altul asemenea lui, să aibă o țară ca o feudă. El, normal, fiind feudalul. Neocomunism pur și dur. Reforma administrativ teritorială „taie” istoria poporului român, cultura acestuia și duce țara în zona unei ocupații teritoriale. Reîmpărțirea administrativă în județele/regiunile plănuite de Băsescu și ai lui portocalii seamănă cu modul de comportare al ocupantului străin după câștigarea unui război. Dar ... război nu a fost, victorie nu este ... atunci suntem în fața unui abuz. Pentru că desființarea județelor istorice precum și a principatelor/ținuturilor seculare cum sunt Moldova, Muntenia, Transilvania, Banatul, Oltenia, Maramureșul, Dobrogea, Bucovina este o crimă socială, este un atentat la identitatea națională. Eu nu voi mai fi un moldovean din Neamț ci un individ, oarecare, din zona de Nord-Est ! Soția nu va mai fi o dobrogeancă din Constanța cu rădăcini brașovene ci o individă din zona de Sud-Est ! Un sacrilegiu. Iar reforma instituțiilor statului este, și ea, total aiurea.

PD-L nu are nici o șansă să ducă la îndeplinire ce și-a propus. Toate sunt rateuri politice pentru PD-L și pentru susținătorii acestuia - UDMR, UNPR și minorități - și devin rateuri personale ale lui Traian Băsescu.

Încet, încet, dar din ce în ce mai repede, ostilitatea populară față de membrii PD-L, UDMR, UNPR și reprezentanții minorităților naționale devine din ce în ce mai evidentă. Când niște oameni îți fac rău îi eviți. În cel mai fericit caz. Dacă nu îi poți evita intri în conflict cu ei, conflict ce poate degenera în forme grotești, de cele mai multe ori. Culmea, toate acțiunile populației, în cazul în care participanții sunt mai mulți și au obiective sociale comune au parte de recunoașterea societății. Aceste cazuri nu pot sta în fața justiției pentru că revolta populară nu are articole de condamnare în legile penale.

Guvernarea portocalie este un mare rateu. Dacă însă Băsescu și ai lui au vrut să ne arate cum arată cea mai proastă guvernare de pe glob, atunci da, au și ei o realizare. Singura.

Protest de militar

Preiau un mesaj primit de la colegii mei, militarii. Fără intervenții din partea mea. Aplic doar regula „citește și dă mai departe”.

„O poezie-protest, conceputa de un ofiter, circula, tot de la Timisoara, sub forma de viral, pe internet . Textul este dedicat aliantei toxice PDL-UNPR-UDMR, tripleta care si-a propus sa distruga total aceasta tara. Incepem si noi, ca oameni bine informati, sa credem ca indivizii astia sunt tradatori de neam si tara. Versurile, maestre:

Nu-i iertaţi!

o haită de borfaşi, mecanic colorată,
supusă ritualic aceluiaşi consemn,
îndepărtată crud de mamă şi de tată,
ne-aduce existenţa în sapa lor de lemn…

în fruntea ei, dementul, o javră ordinară
care ne-a sechestrat şi dreptul de-a vorbi,
descreieratul care a semănat în Ţară
doar vrajba dintre noi, în dreptul de-a muri…

nu ne-aţi iertat niciunul, ne-aţi pângărit pe toţi,
pe medici şi pe dascăli i-aţi răstignit borând,
adunătură oarbă de venetici şi hoţi...
fugiţi, spre-a nu vă prinde răbdarea explodând…

aţi umilit Ostaşul, tăcut, dar suveran,
artistului i-aţi pus bir până şi pe scenă,
justiţia aţi frânt-o în râvne de maidan,
pe nimeni n-aţi cruţat de jeg şi anatemă…

ne mor copiii arşi, în leagăne de îngeri,
bătrânii tac şi plâng, în rezumate seci,
guvernul ne dictează fatalele constrângeri,
e semn că este vremea cu haita ta să pleci…

pe poliţişti i-aţi dus mai jos de disperare,
pe mame le-aţi distrus în fondul lor suprem,
ai pus guvernul ţării elenei la picioare
şi balele oranj în cale i se-aştern…

din lege aţi făcut cheremul poftei chioare,
iar din legislativ, un jaf şi-o mascaradă,
simţind pe os cuţitul, nimic nu ne mai doare
borfaşi înveşmântaţi în straie de paradă…

ne-aţi asmuţit pe toţi în contra tuturora
spre a vă aduna voi, haita, tot mai strâns,
azi au sosit, istoric, secundele şi ora
să vă-aruncăm din jilţuri, să ne oprim din plâns…

nu bogăţia haitei, nici luxul sau huzurul,
nu desfătarea oarbă-a lichelelor ne doare,
ci aroganţa lor, cinismul şi sperjurul
jucat naţional făr` nicio remuşcare..

nu contrarelativa (!) noastră sărăcie
ne judecă speranţa şi viaţa ne-o apasă,
ci starea ei impusă, de gravă umilire,
pe care-au strecurat-o în fiecare casă…

pe-această-adunătură de hoţi şi de lichele
doar disperarea noastră o va putea opri,
să le-aruncăm cinismul în lanţuri şi zăbrele,
stârpiţi-i fără milă, oriunde-i veţi găsi…

nu îi iertaţi nicicum, revolta socială,
e tot ce ne-a rămas ca şansă de a fi,
lăsaţi blândeţii voastre dreptul la răscoală
şi răsplătiţi borfaşii cu dreptul ... de-a muri. ”

Niște gânduri

De ceva vreme nu sunt în apele mele. Eu îi spun lene. După alte alea se numește disconfort. Generat de ... mai multe. Vârsta este însă principalul motiv. Nu mai sunt zglobiu ca în tinerețe. Asta este.

Am sta mai mult pe la Tv. În afara emisiunilor informative am privit și niște filme. Cele istorice cu predilecție însă nu am ocolit SF - urile. În rest ... nulități editoriale. Pentru tot poporul.

Politica a intrat în viața mea cu picioarele. Sunt, la fel ca mulți alții, una dintre persoanele care trăiește cu sabia deasupra capului. Ce va fi mâine ? Sursa mea de existență va mai exista sau va dispărea pentru că, nu este așa, Băsescu va găsi de cuviință că existența ei este un atentat la siguranța națională. Iar interesul național este, după mintea îngustă a ipochimenului de la Cotroceni, un echilibru contabil între ce și-a propus Băsescu ca venituri la bugetul consolidat al statului și ce cheltuie Băsescu și acoliții lui din Guvernul României din același buget în interesul sponsorilor lor politici și a membrilor partidului. Fiind mari cheltuielile cu acoliții, trebuie să taie, mereu și mereu, din sumele cu care statul este îndatorat către proprii cetățeni. Și taie. Taie panarama într-o veselie. Iar presa vine zilnic cu exemple clarificatoare cu privire la jaful practicat de PD-L asupra țării și cu nemele jefuitorilor în clar. Pe lângă Stoica, Stolojan, Boureanu, Negoiță și alții a fost pusă pe prima pagină și Elena Udrea. Iar de unde nu te aștepți apar nume pedeliste de mai peste tot.

Am marea banuială că eu, la fel ca alții, am ajuns să bag banii în pușculița PD-L cumpărând bunuri și servicii de la oamenii PD-L. Cumplit. Nu că sunt mari cheltuielile, ci că existența mea este condiționată de contribuția financiară pe care o am față de acest partid corupt. Mă gândesc, foarte serios, să îi identific pe pedeliștii de pe piață. Să încerc, în limitele mele, normal, să nu mai bag banii în buzunarul lor. Este cutare magazin sponsor al PD-L. Îl șterg de pe listă. Va fi greu.

O să încerc. O să pun aici, în pagină, pe cei pe care îi găsesc. Poate dau de gândit și altora. Trec să fac un embargou asupra pedeliștilor. Iar relațional ... sunt pentru mine persoane non-grata. Scurt.

Comunism și neocomunism băsescian

Pe 9 mai, Ziua Europei, ziua în care al doilea război mondial s-a sfârșit consfinținduse eliberarea europenilor din vest de ocupația nazistă și fascistă este și ziua în care s-a consfințit ocuparea europei de este de comuniștii ruși. Vestul a închis lagărele de concentrare naziste, rușii le-au deschis pe cele comuniste.

Un prieten mi-a trimis acest film. M-a frapat asemănarea cumplită între politicile rusești de exterminare a populațiilor ocupate și politicile lui Băsescu și ale PD-L în România. Asemănarea mă face să concluzionez că suntem victimele neocomunismului de tip băsescian. PD-L este partidul care îl susține. Faptul că UDMR susține acest tip de neocomunism confirmă apetența lor istorică de aliniere cu cei care lucrează pentru exterminarea românilor. De fapt, în 1940, când Stalin ne-a somat să-i dăm Basarabia și Bucovina, Ungaria hortistă era pregătiră să intervină militar împotriva României ! Eliminarea vârfurilor societății și punerea în locul lor a oamenilor de slabă calitate, măsurile abuziv-represive împotriva populației (motivele sunt hilare, nu au nici o susținere în realitate), ocuparea politică a sistemului administrativ, tulburarea nepermis de gravă a sistemelor de sănătate, învățământ și ordine publică, aservirea politică a instituțiilor de ordine publică - Ministerul Public, Jandarmeria, Garda Financiară, CNA etc. sunt, sub altă formă, o continuare sau o repetare a atrocităților comise de ruși în teritoriile ocupate. Este mult de spus. Mă opresc aici și las filmul să vorbească.

Un sondaj

Antena 3 a prezentat un sondaj al CCSB. Diferă de cel comandat de PD-L la CSOP. Având în vedere și alte sondaje apărute în ultimul timp, prezentate în presă, înclin să cred că percepția populației a fost serios amendată din condei de către cei de la CSOP în favoarea PD-L, în special a lui Emil Boc.

Să luăm datele cu privire la personalități. Încrederea în ele. În sondajul CSOP, erau următoarele date:

- Crin Antonescu - 24%
- Victor Ponta - 23%


- Emil Boc - 16%



În sondajul CCSB datele sunt schimbate, cumva:

- Crin Antonescu - 40%
-Victor Ponta - 33,2%


- Emil Boc - 12,3%


Cam mare diferența. Nu am luat în calcul alte personalități politice „ale momentului”, pentru că ele sunt de umplutură. Sunt pentru „senzații tari”. Băsescu de exemplu, devine pe zi ce trece un „nimeni” politic. Pentru că nu mai are în spate nici un partid politic. Ar fi trebuit să îl bag în seamă doar pe Mugur Isărescu, însă acesta nu va juca politic pentru nu îi convine. Chiar dacă procentul de încredere de care se bucură este de peste 50%. Isărescu în politică înseamnă bani pierduți la sipetul familiei. Așa că...


Interesant este însă faptul că există niște date semnificative cu privire la modul în care populația percepe partidele politice capabile să scoată România din criză.

- PNL - 37,5 %
- PSD - 33,9 %
- USL - 29,4 %
- PC - 24,2 %
- ACD - 23,5 %
- PD-L - 17, 9 % sub partidul neînființat al lui Dan Diaconescu „în direct” care are un 20,5 %

PNL are un procent bun. Chiar foarte bun. Prima poziție ar trebui întărită printr-o mai bună campanie de comunicare cu populația. Iar combinația politică USL ar trebui întărită în ideea alegerilor de anul viitor, dacă nu cumva anul acesta nu ne va oferi bucuria de a scăpa și de Boc și de Băsescu ca urmare a luptelor interne din PD-L.

Nu mai dezvolt celelalte date ale sondajului. Ele reflectă percepția populației asupra momentului guvernării Boc, o guvernare a dezastrului național. Ele reflectă și totala lipsă de încredere a populației într-o continuare a conviețuirii cu portocalii băsescieni. Excepție face disponibilitatea populației de a merge la vot. Peste 50% dintre români sunt categorici în refuzul de a merge la vot. În cazul în care USL nu va face totul pentru a-și scoate membrii la vot, măcar, suntem în pericol de a continua și după 2012 cu Băsescu și portocalii lui. Ceea ce ar însemna o sinucidere la nivel național.

În general lumea nu crede în sondaje, deși le comentează. Ele nu garantează că percepția la un moment dat va deveni realitate în viitor. Dar ajută, ele reprezentând, cumva, o apreciere a populației la un moment dat asupra modului în care au acționat partidele și personalitățile politice. Iar acest sondaj ne arată că partidele din USL au acționat relativ bine la nivel de partid și destul de slab la nivel de alianță. Iar sigla USL este foarte importantă pentru alegerile viitoare. Pentru că USL va trebui să se poarte ca un întreg. Eu cred că PNL trebuie să dezvolte acțiunile la nivel de partid pentru o mai bună percepție a populației cu privire la partid dar și să dezvolte încrederea în USL, obiectivul politic imediat fiind legat de obținerea de către alianță a încrederii populației.

Eu cred că se poate dezvolta indentitatea PNL în interiorul USL fără a afecta partenerii de alianță, în ideea creșterii numărului de membri și simpatizanți liberali. În viitor, PNL va merge singur în confruntările electorale. Pentru viitor trebuie gândit și acționat însă de pe acum. La fel vor trebui să facă și celelalte formațiuni politice componente, PSD și PC. Alianța are ca scop înlăturarea de pe scena politică a lui Băsescu și a mafioților lui și repararea, dacă pot spune așa, a tuturor stricăciunilor produse de aceștia țării. Este mai bine pentru următorii ani ca țara să fie guvernată de o astfel de alianță, ar fi o garanție pentru viitor, când partidele componente se vor implica în lupta politică pe cont propriu, că partudul sau partidele care vor forma guvernarea vor respecta niște obiective naționale și niște principii de bună guvernare ale căror baze se vor pune acum.

Despre niște mafioți

Avem multă treabă. Toți. Principala preocupare este ziua de azi, de mâine, de poimâine ... și așa mai departe. Niște sondaje prezentate de presă ne spun că românii au încredere în ziua de mâine. De ce ? Și, mai ales, care mâine ? Mâine cu Boc la guvernare ? Sau acel mâine fără Boc și PD-L la cârma statului ? Iar sondaje mai sunt. Interpretările sunt însă diferite. În timp ce o parte a presei vede că PD-L, pe baza sondajului comandat ce aceștia, este la limita lui 20% (?!), iar notorietatea lui Boc este slabă comparativ cu a celorlalți competitori politici, Evenimentul Zilei vede un reviriment al PD-L și a lui Boc în special.

 Nu am găsit autorul articolului, am găsit însă în conținutul lui un paragraf care confirmă capacitatea extraordinară a celor de la Ev.Z. de a pupincurisi la portocalii:

„Acelaşi sondaj relevă un nivel neaşteptat de scăzut al încrederii în politicienii din Opoziţie. Atât Crin Antonescu, cât şi Victor Ponta nu au reuşit să crească ca urmare a alianţei politice dintre PSD şi PNL şi se află la 24%, respectiv 23%. Traian Băsescu este pe locul patru cu 19 la sută. În cazul lui Crin Antonescu, nivelul scăzut se poate explica şi prin dezvăluirile care au apărut în presă încă de la începutul acestui an, în legătură cu "chiulul" din Parlament”.

Oare ce așteptări or fi având pupincuriștii de la ziarul cu bulină roșie de la Crin Antonescu de remarcă, atât de categorici, că acesta are un nivel scăzut de încredere în rândul populației ? Sau nu cumva este satisfacția că Antonescu nu l-a depășit de Isărescu, altă sculă de basculă portocalizată ? Sau nu cumva sunt bucuroși că Emil Boc este în creștere, că de la 8% mai dăunăzi a ajuns la 16% ?! Fiind comandat de PD-L, sondajul are rolul lui în campania acestui partid de teroriști pentru alegerile lor interne. Din acest motiv cred că unele date sunt umflate (cu pompa) iar altor date le-au fost tăiate niște valori. Este ilogic ca Emil Boc să crească în sondaje ca încredere în rândul populației. Este huiduit peste tot. Ori românii sunt masochiști. Eu cred că este o făcătură.

Boc își face campanie în PD-L pentru a fi reales pe banii noștri. Aiureala spusă de purtătoarea de vorbe a guvernului că sărmanul Boc împletește activitatea de premier cu cea de președinte de partid în aceste deplasări este mai degrabă o insultă la adresa noastră. O minimă decență ar impune individei și mai ales lui Boc să se mai uite la atribuțiile premierului. Plimbatul prin orașele și orășelele țării nu este un atribut guvernamental ! Sau, nu cumva, Boc nu mai are ce face la Palatul Victoria și se plimbă, de restul ocupându-se Elena Udrea ?! Mai observ că plimbatul prin țară în interes personal (fie afaceri, probabil, fie campanii de imagine) a devenit o modă a miniștrilor portocalii. Este clar că acest guvern este doar ca să fie. Deciziile se iau de Băsescu la Cotroceni iar paiațele portocalii, verzi sau altă culoare politică de la Palatul Victoria  fac doar oficiul de a valida juridic respectivele decizii.

Și, pentru că tot am scris de panaramele portocalii, observ că presa pupin-băsistă atacă fanatic pe Vasile Blaga. Mai observ că Vasile Blaga răspunde ferm însă fără a critica ceea ce partidul de mafioți din care face parte și în care are o funcție de mare importanță a făcut împotriva României și a românilor. El este de acord cu ce s-a făcut până acum. De ce îl atacă atunci pupinii băsescieni ? Este ceva ce nu știm noi ?

Indiferent ce va rezulta în urma alegerilor din PD-L aceștia vor rămâne tot un partid de mafioți. Pițipoanca Ridzi a fost trimisă, în fine, în judecată de DNA. Cătălin Tolontan și Alina Gorghiu sunt satisfăcuți că nu au muncit degeaba. Unul ca ziarist care a investigat cazul, cealaltă ca președintă a comisiei parlamentare care a anchetat și a dat o soluție politică cazului. Iar la orizont se ivește, semeață și hoață Elena Udrea cu o altă mânărie. Tot reclamă în interes politic personal pe banii noștri, în cârdășie cu TVR, devenită televiziune de partid băsescian.