Ludovic Orban, declarații de presă, 6 martie 2019

DECLARAȚIILE DE PRESĂ ALE PREȘEDINTELUI PNL, LUDOVIC ORBAN – 6 MARTIE 2019

Sărut mâna, bună ziua!

Partidul Național Liberal salută decizia președintelui de a  retrimite spre dezbaterea Parlamentului Legea bugetului de stat. Este o decizie indispensabilă pentru a repara ce se mai poate repara din proiectul de buget care a fost impus de majoritatea PSD-ALDE, pentru a așeza bugetul, nu pe cifre mincinoase, pentru a avea un buget care să nu fie construit pe bani falși, pentru a avea un buget care să poată să aibă la bază date reale, indicatori economici reali și care într-adevăr să ofere o proiecție pentru fiecare român și garanția faptului că bugetul este un instrument al dezvoltării României ci nu un vehicul care să ducă la stagnare sau la prăbușire economică.

Repetăm toate criticile pe care le-am adresat celor din majoritatea parlamentară privitor la acest buget. Acest buget nu oferă resursele financiare pentru realizarea niciunui obiectiv major pentru România.

Principalele tronsoane de Autostradă Sibiu-Pitești, Autostrada Unirii, Târgu Mureș-Iași- Ungheni, Autostrada de Centură a Bucureștiului, drumul expres Craiova-Pitești și multe alte obiective de infrastructură nu beneficiază de finanțarea necesară care să ofere garanția pornirii și finalizării acestor obiective de investiții fundamentale.

Nu există resurse financiare pentru susținerea investiției în cele trei spitale regionale pentru care beneficiem și de finanțare europeană. Spitalele regionale din Cluj, Craiova și Iași.

Finanțarea nu asigură resursele necesare pentru dezvoltarea principalelor programe pentru învățământul românesc. Regretăm și acum că amendamentul PNL de alocare a 5% din PIB pentru Educație, a fost respins de o majoritate care nu ține cont de lege și care nu ține cont de angajamentele electorale pe care și le-a luat.

Programul de generalizare a after school, programul școală după școală, programul de generalizare a mesei diversificate în școli, programul de relansare a învățământului profesional prin investiții în dotarea acestor unități de învățământ fundamentale care stau la baza dezvoltării economice a României, nu-și găsesc finanțare iar banii în domeniul educației sunt foarte puțini și cheltuiți pe lucruri care nu ajută la creșterea calității învățământului românesc.

În domeniul sănătății, banii sunt acordați mai mult pentru cheltuieli curente și nu există niciun fel de investiții în prevenție, pentru finanțarea medicilor de familie, pentru finanțarea rețelelor prin care, practic, se poate ca românii să nu se îmbolnăvească, să nu ajungă în spital  ci să existe un sistem de prevenție, de informare și de analize care să împiedice diagnosticarea bolilor în faze avansate.

În ceea ce privește autoritățile locale, este al doilea an consecutiv în care prin acest buget autoritățile locale sunt literalmente jefuite și lăsate fără resursele financiare necesare pentru realizarea programelor de dezvoltare ale comunităților locale. Autorităților locale li se pun în cârcă peste 7 miliarde de lei în plus față de anul trecut, prin transferarea cheltuielilor sociale, care erau 90% în sarcina bugetului de stat și care, prin legea bugetului de stat au fost transferate în sarcina autorităților locale afectându-se grav toate programele de investiții la nivel local.

Acest buget este un buget care lasă România fără apărare în fața unor pericole, a unor amenințări din ce în ce mai mari la adresa siguranței naționale lăsând, practic, instituții fundamentale care apără siguranța cetățeanului, care apără siguranța României fără resursele necesare pentru realizarea misiunii și a obiectivelor fundamentale.

Într-un cuvânt, acest buget care este în momentul de față un buget al stagnării, un buget al subdezvoltării și un buget care nu urmărește altceva decât obiectivele electorale perverse ale majorității guvernamentale formate din PSD-ALDE, poate fi schimbat în bine, poate fi reparat, poate fi așezat pe adevăruri economice și poate, într-adevăr, să servească atingerea unor obiective care să fie în beneficiul fiecărui cetățean român.

Din nou apelăm la majoritate ca în cursul dezbaterii în Parlament, în urma retrimiterii bugetului de către președinte la Parlament, să arate deschidere, seriozitate, respect față de nevoile oamenilor, să susțină toate amendamentele de bun simț pe care le formulăm pe punctele care vor face parte din cererea de reexaminare și să contribuie la realizarea unui buget care într-adevăr să servească interesul României și să aducă lucruri bune pentru români.

Nu în ultimul rând, bugetul și cu OUG 114 sunt tusea și junghiul românilor. Dacă vom avea ocazia, în cererea de retrimitere, la anumite articole să formulăm articole prin care să anulăm consecințele catastrofale pe care le generează OUG 114, vom revenii cu aceste amendamente, pe care de altfel le-am susținut și cu ocazia dezbaterii legii bugetului de stat și a dezbaterii legii bugetului  asigurărilor sociale de stat.

Aș mai vrea să fac o mențiune. Sunt convins că din nou campania de dezinformare PSD-ALDE va continua, privitor la alocațiile pentru copii și readuc aminte lucrurile simple, faptele care s-au petrecut. PSD-ALDE nu au avut de gând să majoreze alocațiile pentru copii. Majorarea alocațiilor pentru copii s-a produs în urma adoptării unui amendament inițiat de PNL iar parlamentarii PSD-ALDE, în majoritatea lor zdrobitoare, au votat împotriva acestui amendament. După adoptarea amendamentului, premierul Dăncilă s-a angajat că va majora alocațiile de la 1 martie, a și adoptat  OUG a cărui text inițial era foarte simplu, alocațiile se majorează în conformitate cu amendamentul adoptat la Legea bugetului de stat de la data de 1 martie, ulterior ședinței de Guvern și contra proiectului inițial care a fost supus dezbaterii publice, în textul OUG a mai apărut o propoziție suplimentară -  alocațiile copiilor se majorează după promulgarea legii bugetului de stat.

Această schimbare a textului inițial, practic, aruncă integral responsabilitatea nemajorării alocațiilor pentru copii de la 1 martie pe umerii Guvernului și, din nou, cerem Guvernului să revină la textul inițial, iar premierul Dăncilă să nu se mai facă încă o dată de râs prin faptul că i-a mințit odată pe români promițând că va majora alocațiile pentru copii de la 1 martie și să rediscute la prima ședință de Guvern, în cadrul OUG, să modifice textul, iar OUG să rămână la textul inițial și anume majorarea alocațiilor pentru copii se face de la data de 1 martie așa cum fusese în amendamentul formulat de Partidul Național Liberal la Legea bugetului de stat.

A doua temă este cea legată de fuga majorității parlamentare. Stăm și ne întrebăm dacă mai este vorba de o majoritate parlamentară,  la moțiunea împotriva lui Tudorel Toader, este un comportament infantil, este fără precedent ca parlamentarii aparținând unei majorități guvernamentale să fugă de la votul unei moțiuni  împotriva unui ministru, în condițiile în care, repet, cvorumul este asigurat de parlamentarii majorității, ei sunt cei care dețin peste jumătate plus unu, iar acest comportament ne arată faptul că nu mai au încredere în proprii parlamentari. Teoretic, pe hârtie, mai au majoritate, în realitate, așa cum s-a văzut și la votul pentru demiterea lui Liviu Dragnea, opoziția a avut majoritate în Camera Deputaților.

Ca atare, condamnăm ferm această atitudine prin care Parlamentul a fost împiedicat să își exprime voința privitoare la un ministru care a provocat, sistematic, atacuri la independența justiției, care a creat probleme imense României pe plan internațional și care a generat o opoziție totală în societate, față de agresiunea permanentă împotriva magistraților, împotriva independenței justiției, împotriva accesului liber al cetățenilor la justiție, în general, împotriva statului de drept și considerăm că această fugă a majorității este cu atât mai gravă cu cât se știe că în curând, dacă nu mă înșel, vineri urmează să aibă loc Consiliul Uniunii Europene, formațiunea JAI în care este posibil ca ministrul Justiției, care putea să fie demis în urma moțiunii simple îndreptată împotriva ministrului, să continue să reprezinte România și să facă lucruri împotriva intereselor fundamentale ale României.

Al treilea subiect este legat de faptul că Partidul Național Liberal a reușit pentru a treia oară să convingă partenerii noștri de la nivelul  Adunării Parlamentare  a Consiliului Europei să sesizeze Comisia de la Veneția, prin intermediul Comisiei de Monitorizare, pentru ca acest for, Comisia, să se poată pronunța privitor la noile OUG ticăloase care sunt scoase din burtă pe ascuns, fără niciun fel de dezbatere publică, mă refer în special la OUG 7 și la OUG 90 și 92. Practic, Comisia de Monitorizare a luat decizia de a sesiza Comisia de la Veneția și așteptăm într-un timp cât mai scurt ca să se pronunțe Comisia de la Veneția privitor la textele acestor OUG care, din punctul nostru de vedere, întră în contradicție flagrantă cu principiile, valorile, practicile la nivel european, reglementările de la nivel european și considerăm că OUG 7 trebuie abrogată de urgență împreună cu alte articole din OUG 90 și 92.

(Aceasta este o  victorie doar  a liberalilor, faptul că se va pronunța din nou Comisia de la Veneția sau și a celor de la USR, PMP, că așa se lăudau?) 

Să le fie rușine dacă se lăudau. Sesizarea a fost făcută de Partidul Național Liberal, iar aici firul evenimentelor îl cunoașteți foarte bine. Sesizarea a fost aprobată în Biroul Executiv al Partidului Național Liberal și a fost semnată de parlamentarii Partidului Național Liberal care fac parte din Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, reprezentând România și Partidul Național Liberal, respectiv, doamna senator Alina Gorghiu, domnul senator Viorel Badea, domnul deputat Ionuț Stroe care este reprezentantul nostru în Comisia de Monitorizare și a fost cel care a susținut sesizarea inițiată de Partidul Național Liberal și ceilalți parlamentari care reprezintă PNL în Adunarea Parlamentară în Consiliul Europei, deci este un demers exclusiv al Partidului Național Liberal așa cum au fost și celelalte două demersuri privitoare la modificările la Codului Penal și la Codul de Procedură Penală și primul demers referitor la modificările la  Legilor Justiției. Dacă cineva încearcă să își asume merite pe care nu le are să îi fie rușine.

( Vicepreședintele Camerei Deputaților spunea că imediat ce se întoarce proiectul de buget la reexaminare, el va intra într-o procedură de urgență și se va întoarce în aceeași formă la  Șeful Statului. Dumneavoastră, opoziția puteți să faceți ceva....)

Noi ne vom apleca cu mare atenție asupra tuturor temeiurilor de retrimitere la Parlament și vom încerca, la fiecare punct din cererea de reexaminare, să venim cu corectarea Legii bugetului de stat, astfel încât să reparăm toate stricăciunile pe care le poate provoca această Lege a bugetului de stat asupra economiei și asupra societății în ansamblu.

(Pregătiți amendamente?)

Cu siguranță!

( Ce ne puteți spune despre deputații PNL care au lipsit astăzi de la moțiune)

Dar la  ce deputați PNL vă referiți?

( Sunt vreo 12)

 Nu cunosc prezența, dar până una alta......

(Criticați faptul că nu au fost prezenți social-democrații, dar nu știți de deputații PNL care nu au fost?)

Cvorumul de ședință este asigurat de parlamentarii care fac parte din majoritatea parlamentară. Nu mai încercați să găsiți răspunderi. Eu nu știu exact care sunt parlamentarii, știu în schimb parlamentarii care au absentat motivat.

(Dumneavoastră îi știți pe cei de la putere care au absentat și nu îi știți pe cei din Partidul Național Liberal. )

De la putere au absentat toți.

(Au absentat si 12 deputați PNL)

Nu cunosc în ce măsură au fost prezenți sau absenți.

( Contează sau nu domnule Orban? Era moțiunea inițiată de PNL și USR. Nu dumneavoastră, cele doua partide.)

Ascultați-mă! Nu se poate spune despre cineva că a lipsit sau că nu a lipsit, atâta timp cât nu s-a exercitat votul, deci prezența în momentul exercitării unui vot se realizează prin intermediul cartelei de vot dacă reprezentantul votează sau nu votează.

( Nu trebuia PNL să se asigure că are cvorum și că au suficiente voturi ?)

Când ai un număr sub jumătate plus unu dintre membrii care compun o Cameră, Camera Deputaților în cazul de față, din punct de vedere numeric, dacă faceți calculul parlamentarilor vedeți că nu se poate asigura cvorumul dacă nu sunt prezenți parlamentari din PSD-ALDE.

(Vă întrebam de cei care au lipsit de la PNL)

V-am spus că nu se poate spune despre cineva că a lipsit dacă nu s-a exercitat un vot.

( S-a făcut votul de control, domnule Orban)

La votul de control nu participă întotdeauna parlamentarii.

(De ce?)

Pentru că uneori se poate întâmpla să fie ieșiți din sală.

(De ce să iasă din sală?)

Noi avem o evidență foarte serioasă a parlamentarilor iar această evidență pe care o facem, o facem după exercitarea votului, la fiecare proiect de lege, la fiecare moțiune, moțiune de cenzură, după exercitarea efectivă a votului.

( Cum vedeți presiunea pusă de PSD asupra ministrului Tudorel Toader pentru a da anumite ordonanțe pe care le cer cei din PSD?)

Vă referiți la șantajul făcut de grupul parlamentar al PSD asupra lui Tudorel Toader, în sensul  că dacă nu dă  ordonanța, votează moțiunea opoziției? Nu am garanții că s-a întâmplat așa ceva dar știm, cu siguranță, că grupul dominant din jurul lui Dragnea urmărește cu obstinație adoptarea unor OUG, cum este Ordonanța privind amnistia și grațierea sau alte OUG care, în mod evident sunt niște OUG care vor provoca consecințe extrem de grave pentru români și care, după părerea mea, nu pot fi adoptate de niciun Guvern, cu atât mai puțin de acest Guvern care deține temporar președinția Consiliului Uniunii Europene.

( În aceste condiții, ar trebui să-și dea demisia ministrul Justiției?)

Ministrul Justiției ar fi trebuit să-și dea demisia de mult. De aceea am și depus a treia sau a patra moțiune împotriva ministrului Justiției, care a fost un izvor de acte normative și de acțiuni care au intrat în contradicție flagrantă cu democrația, cu independența justiției, cu prevederile constituționale.

( Cum vedeți ideea unei membre de la partidul lui Dacian Cioloș de a  se renunța la proprietatea privată, vi se pare o idee buna?)

M-aș amuza dacă nu aș fi văzut că a fost exprimată într-un cadru foarte serios. În ceea ce ne privește, PNL este un apărător al proprietății private, PNL din 1990 a militat pentru garantarea proprietății private, în primul rând în cadrul Constituției, prin toate actele normative adoptate, a militat pentru restituirea proprietăților confiscate abuziv de  regimul comunist către adevărații proprietari și considerăm că proprietatea privată este o instituție fundamentală  care stă la baza democrației și a economiei de piață.

Dacă proprietate nu este, democrație nu este. În ceea ce privește conviețuirea, normal că susținem familia. PNL este un partid pro familie care susține familia așa cum este ea lăsată de la Dumnezeu și reglementată în lege, adică familia compusă din soț și soție. Nu înțeleg exprimarea această că ar trebui să trăim în grup, adică se ne întoarcem la perioada tribală?

În ceea ce ne privește pot să vă afirm doar valorile în care credem noi, ca Partid Național Liberal, și să îmi exprim mirarea că pot să apară  astfel de derapaje de la unii lideri politici care, în mod normal, ar trebui să fie atașați Constituției, valorilor fundamentale ale democrației de tip liberal care să respecte drepturile universale, declarația universală a drepturilor omului și alte reglementări internaționale care, evident, plasează proprietatea privată ca o instituție fundamentală care stă la baza democrației.

( Vă mulțumim!)

Cu mare plăcere!

Prioritatea să fie sectorul privat

O declarație care a născut discuții. Cum să pui prioritate „zero” dezvoltarea sectorului privat când partidele politice, președintele României și „lumea bună” a intelectualității afirmă, cu fiecare ocazie, că educația și sănătatea sunt prioritatea zero a guvernărilor României? Chiar așa!

O tratare simplistă a problemei duce la ferma condamnare a senatorului Cîțu. După ce punem creierul la treabă, având grijă să eliminăm „analizele” pline de populism agresiv ale unor „înțelepți ai neamului”, vom vedea că enunțul nu este chiar așa de „grav”. Pentru că, să ne fie cu iertare, dar nu poți să ai educație competitivă la nivel național și internațional și nici sănătate minimă a populației fără resursele minime necesare. Financiare, umane, logistice etc.

Totul costă bani. Iar banii nu sunt făcuți de cei care îndeplinesc funcțiile publice. De la orice nivel! Din orice profesie! Toți consumă banii produși de industrie, agricultură și servicii. Toate celelalte domenii sunt domenii suport. Educația și sănătatea sunt domenii suport pentru sectoarele productive. Educația preia de la industrie, agricultură și servicii cea mai bună practică și o transmite viitorilor lucrători iar sănătatea are grijă ca viitorii lucrători să fie apți de muncă iar după ce ies din activitatea productivă să aibă o bătrânețe cât mai ușoară. Pentru ca educația și sănătatea să  poată să își îndeplinească rolul, trebuie să existe banii și produsele necesare. Iar banii și produsele vin din ramurile producătoare. Nu din altă parte.

Un alt aspect. Foarte important! Nu am o educație bună fără să am o bună practică în activitățile productive! Dacă activitatea economică se limitează la producția manufacturieră mică, așa zis tradițională, educația este limitată de nivelul de cunoaștere și experiență al micii producții. Nu mai spun de educația complet ieșită din zona ei de responsabilitate. O educație pentru educație în care sunt înghesuite materii care nu au nici o legătură cu un viitor legat de producție al absolvenților!

Înclin să îi dau dreptate lui Florin Cîțu. Dând prioritate sectorului privat, productiv, prin politicile guvernamentale și locale, obțin nu doar mai mulți bani (ar fi o gândire simplistă), obțin locurile de muncă pentru viitorii absolvenți ai sistemului de educație, sprijin educația să se lege de producție și asigur finanțarea sistemului de sănătate, atât din resurse private cât și din resurse ale statului prin colectarea taxelor destinate sistemului de sănătate.

În sectorul privat va intra inclusiv educația și sănătatea. De acord, astăzi nu putem renunța la educația și sănătatea asigurată prin sistemul de stat, pentru că populația țării nu a ajuns la nivelul în care să își aleagă singură operatorul din educație unde să își ducă copiii să învețe pentru viitorul lor și nici operatorul din sănătate unde să se trateze pentru eventualele afecțiuni. Dar pe măsură ce nivelul de trai va crește, ca urmare a dezvoltării economice, sistemul de stat va face loc sistemului privat care va fi preferat de populație. Pentru că sistemul privat de educație va fi orientat spre eficiență, va concura cu alți operatori privați iar pentru asta va dezvolta inclusiv cercetarea științifică proprie fie va participa la cercetarea științifică a unor operatori independenți. La fel operatorii privați din sănătate vor căuta eficiența pentru a se menține în preferințele populației. Prin natura lor, operatorii din sistemele de stat sunt limitați la resursa financiară asigurată de comunitate. Comunitățile sărace vor avea operatori „săraci”, atât din punctul de vedere al personalului didactic cât și din punctul de vedere al asigurării logistice. Atât în educație cât și în sănătate!

Judecând cu mai multă deschidere afirmația lui Florin Cîțu, fără a avea pretenția că sunt cuprinse toate elementele unei analize aprofundate - și aici trebuie făcută o distincție între datele analizate, pentru că în aceste două sisteme publice există o tradiție populistă, birocratică, care aduce un surplus de date absolut nesemnificative -, înclin să îi dau dreptate. Ca să am o educație la care am pretenția, ca om modern, ca să am un sistem de sănătate competitiv trebuie să plec de la producție. Iar producția competitivă o poate asigura doar mediul privat.

Dezvoltând sectorul privat, educația și sănătatea se vor plia pe necesitățile lui. Mediul privat are nevoie de personal competitiv însă trebuie să acceptăm ideea că ordinea de prioritate este sectorul privat care va face cererea și apoi educația care va veni să asigure necesarul, potrivit cererii sectorului privat. La fel este și cu sănătatea.

Trebuie să renunțăm la formalismul absolut dăunător: educație pentru educație și sănătate pentru sănătate. Educația și sănătate trebuie legate de un scop. Iar acela este legat de sectoarele  productive. De existența și eficiența sectoarelor productive. De capacitatea lor de a fi competitive.

Am tendința de a califica educația de acum, pe baza rezultatelor comunicate de presă în urma unor examene. Este trist să afli că 50% dintre absolvenții de clasa a VIII-a au dat testele la matematică și abia 33% dintre ei au luat notă peste 5 (cinci)! Acesta este învățământul necompetitiv. Prost conceput, prost organizat, prost aplicat. Copiii sunt victimele educației pentru educație!

A apărut Strategia Națională Anticorupție pentru perioada 2016-2020 !

Agerpres anunță că pe site-ul Ministerului Justiției a apărut proiectul de Hotărâre a Guvernului privind aprobarea SNA pentru perioada 2016 - 2020.

Am citit, pe arșița asta de la orele 22.00 trecute fix doar prezentarea de la Agerpres. Este interesantă. Mâine, pe arșița care a fost deja comunicată, voi încerca să parcurg tot textul pus la dispoziție de Ministerul Justiției.

În SNA se pune accentul, cu fermitate, pe integritate. Prevenție, educație, combatere. În noul SNA intră domeniile educației și sănătatea care tocmai în această perioadă de timp au dat suficiente dovezi că au mari lipsuri la integritate. Ca exemplu, ministrul sănătății este aspru criticat pentru declarațiile făcute în aceste zile, de către „medicii neamului” adunați în fel de fel de organizații, pentru afirmațiile critice făcute la adresa sistemului ! După medicii și managerii din spitale sau din alte locuri unde își câștigă existența totul este un model demn de urmat. Chiar dacă au ieșit la iveală acte și fapte de neînchipuit până acum, inclusiv acordarea asistenței medicale în funcție de vârstă, astfel că jurnalistul care a pus o întrebare dacă se califică pentru a fi tratat să scape cu viață, după declinarea vârstei de 45 de ani, un medic, mai hâtru, i-a răspuns că ar fi șanse, este încă tânăr.

Foarte important este faptul că se continuă cu conceptul potrivit căruia un dosar penal pentru corupție la DNA sau ANI să fie asimilat cu un eșec de management la instituția din care face parte subiectul dosarului. O idee bună. Foarte bună. La fel cum starea de infracționalitate într-o comunitate este un eșec al administrației publice locale la braț cu autoritatea de ordine publică responsabilă de ordinea și liniștea publică din acea localitate.

Gata. Mâine mai mult. Azi este și prea târziu și prea cald.

Sănătatea, prioritate națională. O problemă de securitate națională. Ședința CSAT la final.

S-a terminat ședința Consiliului Suprem de Apărare a Țării. S-a discutat și despre sistemul de sănătate. În ansamblul său, după cum reiese din declarația Președintelui Iohannis de mai jos. O abordare integrală. O abordare care obligă la reformă, care impune reformă, care va duce la schimbare.

Foarte importantă este și avizarea Strategiei Militare a României. Este foarte important scopul pe care România și-l propune prin această strategie: „Pornind de la potenţialele riscuri şi ameninţări identificate la adresa securităţii României, Strategia stabileşte misiunile Armatei României şi nivelul militar de ambiţie, pentru a căror îndeplinire trebuie constituite, dezvoltate şi menţinute capabilităţi credibile, dar şi sustenabile”.

Conceptele folosite vor fi urmate de programe guvernamentale care vor antrena toate domeniile vieții sociale, economice și politice. Nu mai spun de alocarea bugetară care va trebui să permită conceptelor să prindă viață. O Armată puternice va permite României să ofere securitate în spațiul Europei de sud-est, cu o atenție deosebită la R. Moldova și la vecinul nostru Ucraina.

15:00 | 27 mai 2016

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a susținut vineri, 27 mai a.c., la Palatul Cotroceni, o declarație de presă, la finalul şedinţei Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

Vă prezentăm în continuare transcrierea declaraţiei de presă:

„În cadrul şedinţei de astăzi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării s-au luat decizii importante privind securitatea naţională.

Temele incluse pe agendă şi analizate de către membrii Consiliului au vizat atât proiecte prevăzute în Programul de activitate a Consiliului pe anul în curs, cât şi unele problematici de actualitate, în concordanţă cu dinamica şi realităţile interne şi internaţionale, cum a fost, de exemplu, tema sănătății, pe care am inclus-o suplimentar.

A fost un moment important, dat fiind faptul că o parte dintre deciziile Consiliului au urmărit consolidarea prevederilor Strategiei Naţionale de Apărare a Ţării, document de orientare strategică în baza căruia Consiliul Suprem de Apărare a Ţării asigură organizarea şi coordonarea unitară a activităţilor care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi la apărarea colectivă, în conformitate cu Constituția României.

O primă temă dezbătută de către Consiliu a reprezentat-o analiza şi avizarea Strategiei Militare a României. Documentul transpune în practică politica de apărare şi securitate naţională, definind cadrul de dezvoltare a organismului militar pentru apărarea armată a ţării în context aliat, având la bază prevederile Strategiei Naţionale de Apărare a Ţării pentru perioada 2015-2019, ale Cartei Albe a Apărării şi ale documentelor NATO şi ale Uniunii Europene.

Pornind de la potenţialele riscuri şi ameninţări identificate la adresa securităţii României, Strategia stabileşte misiunile Armatei României şi nivelul militar de ambiţie, pentru a căror îndeplinire trebuie constituite, dezvoltate şi menţinute capabilităţi credibile, dar şi sustenabile.

O altă decizie pe care am luat-o astăzi în şedinţa Consiliului a fost aprobarea Programului privind transformarea, dezvoltarea şi înzestrarea Armatei României până în anul 2026 şi în perspectivă.
Scopul Programului este de a asigura capabilităţile necesare Armatei României pentru promovarea intereselor naţionale şi protejarea acestora în faţa riscurilor şi ameninţărilor curente, în dezvoltare şi în perspectivă, precum şi îndeplinirea angajamentelor internaţionale în planul securităţii şi al apărării.
S-a concluzionat că demersurile viitoare ale Ministerului Apărării Naţionale pentru implementarea măsurilor stabilite în Programul privind transformarea, dezvoltarea şi înzestrarea Armatei României până în anul 2026 impun respectarea Acordului politic naţional privind creşterea finanţării pentru Apărare la 2% din PIB.

În aceeaşi ordine de idei, Consiliul a aprobat forţele armate ale României care pot fi puse la dispoziţie pentru participarea la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, conduse de NATO, Uniunea Europeană, ONU şi OSCE în 2017. Armata României va putea participa cu 1.401 militari şi civili. Iar în ceea ce priveşte Ministerul Afacerilor Interne, forţele puse la dispoziţie pentru misiuni în afara teritoriului naţional în anul 2017 sunt în număr de 783 militari și polițiști, care vor putea fi dislocaţi în teatrele de operaţii.

Tot în şedinţa de astăzi, Consiliul a aprobat liniile generale de mandat ale României la Summitul NATO de la Varşovia, care va avea loc pe 8 și 9 iulie 2016, cu menţiunea ca acestea să fie actualizate şi adaptate, în funcţie de negocierile din Alianţă şi, evident, de evoluţiile situaţiei internaţionale.

În cadrul şedinţei Consiliului am analizat şi aprobat Raportul Ministrului Energiei privind stadiul şi evoluţia Proiectului Unităţile 3 şi 4 de la Centrala Cernavodă, stabilind că acesta reprezintă un proiect prioritar de investiţii pentru România, care va asigura creşterea cotei energiei nucleare la 30 sau chiar 32% din totalul producţiei naţionale de energie electrică şi va contribui substanţial la creşterea economică, menţinerea, dar şi crearea de noi locuri de muncă.

Am analizat în şedinţa Consiliului situația din sănătate. Nu este vorba doar despre un aspect singular, ci despre siguranța vieții oamenilor și despre sănătatea publică. Aici putem include subiectul dezinfectanților, dar și chestiuni care țin, spre exemplu, de medicamente sau de siguranța alimentară.

Am discutat și convenit un plan de acţiune, concretizat printr-o hotărâre a Consiliului, care stabileşte, în câteva puncte, măsuri referitoare la: norme, proceduri, control, laboratoare.

În ceea ce privește normele, avem nevoie de norme, norme aliniate la cerinţele standardelor europene referitoare la antiseptice şi dezinfectante chimice, norme mai exigente, mai aplicate, inclusiv cu sancțiuni mai severe. S-a convenit ca un asemenea pachet de norme să fie elaborat la nivel de guvern până la sfârşitul lunii iulie.

În acest scop, la Guvern se va constitui un grup de experți, unde participă medici, biologi, chimiști, specialiști în siguranță alimentară și alte categorii de specialiști, care să lucreze la acest pachet de norme.

Acestea privesc modul în care se pun pe piață produsele biocide, dar și curățenia, dezinfecția și sterilizarea în spitale, conformitatea cu standardele europene referitoare la antiseptice și dezinfectante chimice, activitatea de control și inspecție sanitară de stat, precum și întărirea capacității de control a Ministerului Sănătății.

De asemenea, va trebui reglementat modul de coordonare a activității între domeniile sănătăţii umane, veterinare, alimentaţiei publice şi creşterii animalelor, pentru stabilirea unor măsuri în vederea utilizării eficiente a antibioticelor.

Guvernul României va urmări implementarea tuturor obiectivelor stabilite în Planul strategic de prevenire și combatere a infecțiilor nosocomiale 2016-2018, prin care sunt dispuse măsuri privind prevenția, reducerea incidenței, monitorizarea și creșterea capacității de diagnostic a infecțiilor intraspitalicești.

În ceea ce privește procedurile și controlul, am convenit crearea unui mecanism de raportare, informare și control. În mod evident, este nevoie nu doar de norme mai exigente, ci și de un control mult mai riguros.

Trimestrial, așa s-a stabilit, Guvernul României va prezenta Consiliului Suprem de Apărare a Ţării informări cu privire la sistemul de sănătate publică şi starea de sănătate a cetăţenilor.

S-a hotărât, de asemenea, ca Guvernul să inițieze programe de instruire și perfecționare a pregătirii personalului medical pentru identificarea, prevenirea și combaterea infecțiilor intraspitalicești, precum și legate de responsabilitatea pentru asigurarea unor servicii medicale de calitate.

În ceea ce privește laboratoarele, România va dezvolta o rețea de laboratoare acreditate, care pot analiza inclusiv soluțiile dezinfectante. Am discutat despre condițiile necesare creării unei asemenea rețele, care să asigure controlul oficial conform cerințelor Uniunii Europene.

S-a luat decizia ca Guvernul României să elaboreze un program de investiții pe termen lung. Acesta urmărește, pe de-o parte, crearea la nivel național de laboratoare acreditate pentru efectuarea testelor de evaluare a eficienței biocidelor, iar, pe de altă parte, reorganizarea și dotarea corespunzătoare a autorităților de control în domeniul sănătății publice, la nivel central, cât și teritorial, cu respectarea regulamentelor și a standardelor europene în domeniu.

Vă mulțumesc!”

Prea mult despre trecut și prea puțin despre viitor.

Vreau să fiu sincer. Avem o societate aplecată, bolnav, doar asupra trecutului. Mai îndepărtat sau imediat. Concetățenii mei consumă mai multă energie pentru a prea-mări sau a terfeli trecutul și sunt absenți în proiectarea viitorului. Este o muncă de Sisif să tot revii la trecut, să îl tot valorifici emoțional în fiecare generație, să îi tot cauți „învățămintele” fără însă a merge mai departe în exploatarea lor. Se scrie mult, se vorbește mult, se crează mult pentru potențarea trecutului. Cu fiecare generație se ajunge la alte și alte concluzii. Asupra trecutului, asupra personajelor care au ieșit în evidență, cu sprijinul interesat al unor succesori. Sunt acte și fapte care s-au petrecut. Au avut rostul lor, au fost bune sau mai puțin bune la timpul producerii lor. Unii au beneficiat de ele, alții au suferit. Gata ! M-am săturat.

Vrem să creștem, ca societate. Alegem politicieni care în loc să facă ce promit, să proiecteze un viitor, se întorc la trecut. Ajung demnitari, aleg, imbecil, modele din viața socială a altora, modele care expiră în zilele noastre. Devenim o parte a memoriei altora copiind, prostește, experimentele lor. Cu bune și cu rele.

Facem învățământ „ca la alții”, fără însă a avea fundamentul social asigurat, fără a avea finalitatea actului educațional asigurată, fără a avea asigurat locul în care absolventul să treacă „în producție”. Facem „sănătate” ca la alții, fără să observăm că cercetarea lor în materie a evoluat, că procedurile se schimbă, că înțelegerea  asupra „bolii” și a „pacietului” nu mai este „la grămadă”, devine o particularitate. Suntem primitivi în comportament din moment ce bruma de cunoaștere permite oportuniștilor să ne atragă cu reclame la medicamente contrafăcute, la tratamente imbecile care ne agravează sănătatea și ne transformă din oameni în cobai ai unor experimente cretine. Încă „judecăm” după modelele formale ale secolului XIX și XX, suntem însă imuni la noile descoperiri în materie. Ne îndopăm cu medicamete inutile, recomandate de medici complici ai producătorilor, distrugându-ne propriul organism.

Cu o asemenea gândire socială, nu putem progresa. Progresul înseamnă, în primul rând, alegerea noului în detrimentului vechiului. Din moment ce învățătura primară este deficitară, din moment ce informația dată copiilor pe timpul dezvoltării lor este sever ancorată în trecut, din moment ce copiii noștri sunt obligați să privească doar la trecut, din moment ce dascălii sunt obligați să lucreze numai cu trecutul, nu putem merge către viitor. Undeva trebuie să rupem acest formalism dăunător și să dăm voie societății să participe la dezvoltare. Nu poți promova concurența într-o societate tarată de „pacifism”, „ecologie extremă”, lipsă de cunoaștere și deficit de informare. Cine cu cine să concureze maturii zilelor noastre din moment ce educația copiilor exclude concurența, confruntarea, negarea „adevărurilor” generațiilor anterioare ? Avem o educație a negărilor pe bandă rulată. Nu ai voie să faci asta, nu ai voie să mergi acolo, nu ai voie să negi aia, nu ai voie să ...

Prea mult trecut. Nimic despre viitor. Ignoranța deplină a majorității concetățenilor are efecte dezastruoase. Nimic despre viitor pentru că atât părinții cât și dascălii sunt în mod egal neevoluați. Sunt oameni ai trecutului. Măcar dacă ar fi al lor, ar mai fi o brumă de speranță. Dar este al altor generații, a acelora care au trăit cu sute de ani în urmă, ceea ce este o tragedie, M-am săturat.

Procent din PIB sau procent din buget ? Cum este normal ?

Război. Cum să împărțim banii ? „Noi” vrem din PIB, așa s-a prevăzut în legi, așa s-a convenit politic etc.

Ca întotdeauna în prim plan sunt cei din învățământ. Vor 6% din PIB. Nu din Buget. Nu sunt specialist însă mi-am pus întrebarea: care este diferența. Imensă, constat eu, făcând niște calcule simple.

PIB-ul estimat al României este de 658,6 miliarde lei. 6% din PIB pentru învățământ ar fi pe undeva pe la 39 miliarde lei (fac calcule estimative). Bugetul este estimat la 32,9 % din PIB. Adică 216,8 miliarde lei. Dacă aplic 6% din PIB la buget, ajung la 18% pentru învățământ !

Guvernul are posibilitatea să cheltuiască doar ce adună la buget. Își face calcule estimative, astfel că execuția bugetară poate fi realizată sau nu, poate fi depășită sau nu. Speranța este către depășire astfel încât bugetul să asigure mai mult pentru dezvoltare.

Făcând calcule „din PIB” și aplicând la bugetul ce urmează a fi realizat, ne furăm singuri căciula. Calculând în procente din PIB la toate trebuințele înseamnă să ne planificăm să trăim din împrumuturi care nu vor fi vreodată returnate. Ar fi cea mai proastă alegere.

Consider că normal este să ne îndreptăm către buget. Să cheltuim din cât adunăm și nu din cât visăm.

Se cer bani, intensiv, pentru învățământ și sănătate. Ca să dau niște exemple, mai sensibile, emoționale. Eficiența acestor sisteme este sub genunchiul broaștei. Subvenționăm direct (inclusiv prin burse) tineri care nu au nici un chef să rămână în țară. Pentru cei direct interesați este „eficient”. Copilul „se realizează”. Pentru mine, un contribuabil oarecare, este o pierdere planificată. Copilul „lui” nu mai contribuie la susținerea mea ca pensionar prin nevalorificarea studiilor parcurse. Mulți fac facultăți care nu au nici o legătură cu economia. Alții pleacă din țară acolo unde au posibilitatea unui câștig onorabil. În ambele cazuri ajung la concluzia că „investiția obligatorie” la buget se duce pe apa sâmbetei.

În plus, am ajuns să „investim”, prin obligații bugetare, domenii care, cumva, s-au privatizat. Și cadrele didactice și medicii plus asistenții lor, și-au privatizat acțiunea profesională. Ce iau de la stat este o parte din ce câștigă. Pentru unii dintre ei este partea „pentru țigări, o bere sau un obiect de îmbrăcăminte”. În plus, folosesc infrastructura de stat pentru „afacerea proprie”.

Ceva este putred.

Pe mâna procurorilor. În ultimul an, exact când avea nevoie Morar să dovedească că este de neînlocuit.

Două sisteme ale statului sunt „belite” de foile corupției ca o ceapă. Acum se dau jos foile uscate.

Justiția își dă tributul. Judecători și grefieri, autori sau complici la acte de corupție, au ajuns și sunt pe cale să ajungă la parchetele competente pentru interogatorii. Li se adaugă, așa cum este normal, unii dintre procurorii  „incoruptibili” ai Parchetului General, avocați și polițiști. Imaginea de ansamblu este aceea a unui dezastru „anunțat”. La naiba, de la venirea USL la guvernare, cazurile cu corupții din Justiție s-au înmulțit.

Nu pot să nu speculez o situație care existat până mai ieri. Daniel Morar a fost șeful tuturor procurorilor prin diferite șmecherii administrative. Ba detașat, ba delegat. Cu complicitatea evidentă a CSM care a dat urgent, acolo unde legea impune, avizele necesare pentru perchezițiile investigatorilor la procurorii și judecătorii aflați în colimator. Plus pentru arestările preventive.

Sănătatea este, la rândul ei, belită de corupți. La fel ca în cazul Justiției, corupția din sănătate atât de clamată însă până acum nedovedită temeinic, a așteptat niște ani pentru a fi televizată. La fel ca în cazul Justiției, corupția din sănătate are un impact extraordinar de puternic asupra sufletului simțitor al românilor.

Cât va continua „tăvălugul” anticorupție în Justiție și Sănătate. Se va opri cumva acum, după plecarea lui Morar sau va continua sub conducerea aleșilor lui Ponta pentru a face dovada către onor societate că Ponta a ales bine ?

Își va trage și Băsescu ceva merite din aceste acțiuni ?

Cât va folosi societății aceste acțiuni ? Dacă sunt singulare, va folosi exact ca o frecție la un picior de lemn. Dacă însă se va dovedi că au continuitate, vor fi utile.

Între timp, să nu uităm că Ministerul Sănătății tocmai face o reformă care să împiedice producerea pe viitor a unor astfel de acte și fapte. Să nu uităm că reforma în Justiție începută de Mona Pivniceru ar trebui continuată de viitorul ministru. Ponta ne anunță că va fi un profesionist din cadrul Justiției. De va fi un procuror, teamă îmi este că vom repeta mandatul lui Monica Macovei.

Ce este important ?

Valorile, în viața societății, au fost răsturnate cu fundu'n sus. De la Justiție avem trei știri „tari”. Judecătoarele de la secția penală arestate pentru acte de corupție, eliberarea condiționată a lui Adrian Năstase, agresiunea procurorilor asupra judecătorilor (aici nu includ judecătorii corupți ci doar judecătorii hărțuiți pentru că „pun în pericol statutul procurorilor !). Toate aceste știri ne arată că avem o justiție „privată” (cum „cerea” Dinu Patriciu, la un moment dat). O parte a Justiției a fost înregimentată politic la PDL (nu este exclus ca o altă parte să fie „în adormire” la alte formațiuni politice însă nu este încă vizibilă). PDL fiind, pe fond, o organizație privată. O parte a justiției a fost confiscată de judecători, grefieri și procurori cu sprijinul unor avocați în interes propriu. Evident, privat. O altă parte a Justiției a fost confiscată de procurori, în frunte cu Daniel Morar sprijinit de Monica Macovei și Traian Băsescu, în scopul menținerii Justiției sub controlul politic al Președintelui Traian Băsescu, măcar până la terminarea mandatului acestuia iar mai apoi sub controlul politic al „civilului” Traian Băsescu.

CCR se primenește. Doi din viitorii judecători constituționali vor fi impuși de USL - posibil Pivniceru și Dorneanu -, unul va fi nominalizat de Traian Băsescu. Parlamentul își va da votul. Dar dacă Parlamentul va da vot negativ propunerii lui Băsescu ? Nu este exclus, mai ales dacă Băsescu va încerca să impună o caricatură de felul lui Zăgrean sau o paparudă ca Moțoc. Așa ar trebui să facă Parlamentul. Să nu îl lase să mai trimită la CCR o lichea. Calculele arată că Băsescu va avea, cumva, o majoritate prin reprezentantul UDMR care va vota în favoarea expiratului de câte ori expiratul o va cere. Și o va cere pentru că îi este teamă.

Eugen Nicolaescu vrea să pună sistemul de sănătate pe picioarele lui. Face ajustări organizatorice, în limitele legii, va face ajustări la lege, sunt absolut necesare, vrea să asigure independența profesiei medicale și să scoată personalul medical de sub influența nefastă a bunului plac politic. Vrea să ducă actul medical la comunitățile locale (treabă grea, mai ales după dezastrul produs de udemeriștii portocalii pe timpul guvernării catastrofale Băsescu-Boc fără număr).

Suntem supuși unui conflict economic nedeclarat. Agricultura este un obiectiv major al actualei guvernări și nu convine. Nu convine celor favorizați până acum, străinilor care ocupaseră tarabele din piețe și galantarele magazinelor. Marile lanțuri de magazine au impus, încet-încet, numai produse cu marca din altă țară. Produsele din România au început să semene cumplit de mult cu produsele din străinătate. Schilodite cu antibiotice, umflate cu injecții de saramură, hormonizate în exces ... Dezvoltarea produselor autohtone, curate, sănătoase a deranjat. A început războiul. Numai că am și eu o observație. De ce nu își propun producătorii români să satisfacă, cu prioritate, piața românească ? Este bun exportul, dar nu când vecinii îți mor de foame.

Agricultura, Justiția și Sănătatea sunt pe prim plan. Ele sunt urgența națională. Între timp, învățământul, transporturile, ordinea publică, securitatea națională și apărarea își duc traiul cu ce au. Schengen mai poate aștepta. Cămașa este mai aproape de piele decât paltonul.

Banul de la stat merge la spitalul de stat. Se clarifică sistemul de sănătate finanțat de stat.

Iau comunicatul de la Agerpres. Ministrul Eugen Nicolăescu a dat clarificări privind activitatea din perioada următoare a ministerului.

Pe fond, banii de la stat se duc în sistemul de sănătate de stat. Vor fi decuplate spitalele private.

Serviciile private contractate de spitale vor fi revăzute.

Urmează clarificarea dualității prestațiilor medicale. Se va alege o variantă. Medicii vor practica doar la stat sau vor trece la privat.

Cei care vor solicita pacienților să își aducă medicamentele de acasă, vor părăsi sistemul medical.

Mie îmi place.

Eficiența economică a ... vieții

Nu pot uita cretinismul locatarului de la Cotroceni, Traian Băsescu, pe timpul guvernărilor fără număr Boc, când așa-numiții consilieri pe probleme ai Administrației Prezidențiale concepeau planuri peste planuri pentru eficientizarea „economică” a învățământului, a sănătății, a justiției, a poliției, a armatei, a operei și operetei, a folclorului, a actorilor și soliștilor vocali ... Rezultatul a fost distrugerea satului românesc, ținerea ruralului departe de civilizație, împărțirea țării în bogații portocalii trăitori la orașe și sărăcimea mută de la sate. Poate că nu exagerez dacă spun că Băsescu și guvernarea lui portocalie a fost cea mai cumplită dictatură după cea comunistă.

Varujan Vosganian ne spune, pe blog, că s-a întâlnit cu primarii PNL din colegiul senatorial unde vrea să mai obțină un mandat. Concluzia este următoarea:

„Majoritatea drumurilor sunt impracticabile. Multe sate nu au apă şi în timpul secetei din această vară le-a fost adusă apă cu cisterna. Odată cu blocarea investiţiilor în mediul rural, multe şcoli au rămas fără acoperiş, iar copiii învaţă în schimburi, ca la fabrică. Lipsiţi de mijloace de transport, elevii bat kilometri întregi până la şcoală. Dispensarele, acolo unde există, nu au dotări suficiente. Primăriile nu au nici măcar destule venituri pentru funcţionarea curentă, darămite pentru cofinanţarea fondurilor europene”.

Mai toți parlamentarii s-au chinuit să obțină fonduri pentru biserici sau pentru diferite „obiective” turistice (jaf curat) însă au neglijat, cumplit de mult, viața însăși. Deh, în mintea multor parlamentari viața concetățenilor noștri nu are suficiente valențe pentru „eficiența economică” a statului, așa că nu se cuvenea, Băsescule (!), să se acorde o importanță oarecare vieții. Prada bugetului de stat în diferitele ei forme de manifestare a fost mult mai interesantă.

Sper că USL, de va ajunge la guvernare, să vadă că investițiile sunt necesare în ridicarea calității vieții concetățenilor noștri din mediul rural și nu în programe fanteziste. Turismul, de exemplu, va urma, întotdeauna, drumurile și infrastructura socială din mediul rural. Alimentația sănătoasă se obține din cultura câmpului și nu din produsele obținute în laboratoare. Nu ai infrastructură, produsele agricole nu pot ieși pe piață din cauza glodului drumurilor de țară.

PDL și acoliții nu ar mai trebui să intre în Parlament. După guvernările PDL nu s-au pierdut 4 ani, s-a pierdut dublu. Iar conceptele băsesciene trebuie interzise, prin lege, să mai fie promovate în viața publică.

Sper ca Varujan Vosganian să promoveze alte concepții în Parlament dar și în conducerea USL. Nu putem să mai promovăm prostia în viața publică.

UDMR preferă nechezolul

Nechezol - argou -, cafea în amestec cu înlocuitori, surogat de cafea (pe timpul comunismului ceaușist).

UDMR a făcut mare tam-tam la rectificarea bugetară. Nemulțumit de „șpaga” insuficientă ce se întrezărea, dar și de spaimele ciubucarilor din domeniul afacerilor cu consumabile pentru spitale bașca importatorii de medicamente scumpe bune pentru umflat buzunarul de partid udemerist, Cseke Attila coboară de pa „calul guvernării”, își ia pastrama de cal și pleacă în viața politică parlamentară mult mai liniștită. Acolo ridică doar mâna, la semnalul portocaliu de rigoare sau, dacă nu au pus de o mânărie cu PD-L, la semnalul „patriotic” dat de liderul UDMR prezent în sală. După ceva negocieri la sânge, printre care și condiția ca CNAS să treacă în subordinea ministerului pentru a putea implementa politicile guvernamentale la care UDMR a pus botul, plus „indicațiile prețioase” ale FMI, UDMR numește un alt ministru, de data asta medic și nu notar, care anunță cu mândrie ungurească „succesurile” obținute în negocierile cu CNAS și prezintă noua ordonanță de urgență care să „răspundă dinamicii reformei din sănătate”. De groază.

Ladislau Ritli, noul tovarăș ministru se prezintă în fața presei pe 7 septembrie 2011, cu o meclă serioasă și limbajul de lemn corespunzător:


„Bună ziua. Doamnelor și domnilor, este vorba despre un act normativ aprobat astăzi de Guvern, și anume Ordonanţa de urgenţă privind modificarea și completarea Legii nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii. De ce am considerat că este vorba de un caracter de urgență în adoptarea acestui act normativ? Avem în vedere dinamica desfășurării reformei în sănătate, necesitatea ca fondurile, care sunt limitate, să fie gestionate eficient, necesitatea asigurării coerenței în distribuirea fondurilor și, nu în ultimul rând, necesitatea coordonării tuturor activităților și măsurilor care privesc sistemul sanitar, asumate cu FMI.
Consider că participarea tuturor partenerilor, inclusiv a celor de la Ministerul Sănătății, în elaborarea coordonată bugetului de venituri și cheltuieli este imperios necesară. Până astăzi, Ministerul Sănătății, care răspunde de coordonarea și controlul implementării politicilor de sănătate, prevăzute în programul de Guvernare, nu a avut instrumente de influență reală asupra definirii unor politici și elemente strategice financiare ale CNAS.
Prin acest act normativ propunem, subliniez, în condițiile păstrării autonomiei CNAS și al rolului sau funcției de coordonator principal de credite al președintelui CNAS, Ministerul Sănătăţii are rol de coordonator al CNAS în aplicarea politicilor, programelor guvernamentale în domeniul sănătății, adică o corelare a politicilor naționale de sănătate realizate de instituția noastră, Ministerul Sănătății, cu politicile financiare ale serviciilor de sănătate.
Cu ce instrumente se realizează această coordonare? După lungi tratative, respectiv întrevederi și discuții, am căzut de acord ca instrumentul să fie de avizare sau aviz conform, după caz, pe diferite elemente, și anume: pe proiectul de buget de venituri și cheltuieli al CNAS, rectificarea bugetului, proiecte de acte normative ale CNAS, planul de activitate și raportul anual, statutul, documentele de cooperare națională, CNAS raportează sau prezintă rapoarte trimestriale sau anuale Ministerului Sănătății, controlul la casele județene de asigurări, licitațiile naţionale în comun privind medicamentele specifice programelor naţionale. Ministrul Sănătăţii este invitat permanent al consiliului de administraţie, prezidează chiar, fără drept de vot.
CNAS răspunde mai departe, ca și până în prezent, în fața guvernului și a asiguraților, dar și în fața Ministerului Sănătății, pentru întreaga activitate. Numirea președintelui Casei rămâne exact ca și până în prezent.
Privind celelalte case de asigurări, care sunt în subordinea CNAS, respectiv Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, sunt valabile mai departe prevederile legale și organizații funcționale care privesc casele județene, dar aici se păstrează specificul fiecărei zone.
La nivelul Casei Transporturilor, Construcției, Turismului este nevoie de aviz conform al Ministerului Turismului. Deci, consider că, de fapt s-a realizat o normalitate între două instituții care sunt în același sistem și care nu sunt antagoniste, ci complementare”.

Ori este caraghios ori este prost. Fiind medic, înclin să cred că este caraghios. În plus observ ceva ce îl leagă de șeful lui, umil Boc, cu întrebările alea la care el dă răspunsul, răspunsuri pur și simplu caraghioase. Faptul că este un caraghios se vede și din răspunsurile date jurnaliștilor, unii mai insistenți. Avizele, instrumentele minune ale compromisului pedelisto-udemerist sunt scrise în ordonanță însă ... sunt negociabile în ședința de guvern în caz că ministrul nu cade la pace cu șeful CNAS ?! Ca la nebuni !

Un dialog de toată groaza:


„Reporter: Vreau să vă întreb despre acest aviz. Este consultativ sau obligatoriu ? Ce regim are?
Ladislau Ritli: Avizul conform este obligatoriu, avizul este consultativ. Capitolele care au fost enumerate au diferite note, deci sunt stipulate în acest capitol?
Reporter: Deci se poate face o modificare în bugetul CNAS cu aviz consultativ sau cu aviz obligatoriu? Adică este nevoie de avizul dvs pentru a se face o modificare?
Ladislau Ritli: Aviz simplu, în acest caz.
Reporter: Dacă dvs dați un aviz negativ, ce se întâmplă?
Ladislau Ritli: Renegociem. Acest act normativ… este oarecum obligatoriu să ne consultăm până când ajungem la un consens.
Reporter: Și dacă nu aveți aceeași părere ca și cea a reprezentanților CNAS ce se întâmplă?
Ladislau Ritli: Ministerul Sănătății este factorul coordonator deci contează probabil (?!) foarte mult părerea ministrului Sănătății.
Reporter: Dar este obligatoriu sau este după bunul plac? Dacă vrem să ascultăm de minister sau nu?
Ladislau Ritli: Nu, nu este după bunul plac al nimănui. Este un act pe care îl facem în consens și sunt convins că se poate ajunge la un consens. Nu avem interese adverse.
Reporter: În cazul în care nu se ține cont de avizul dvs și nu se dorește acea renegociere ce se întâmplă?
Ladislau Ritli: Ne consultăm și ne confruntăm până când ajungem la un consens. Putem să cerem și alte instrumente legislative, putem să cerem și părerea altor instituții - Ministerul Finanțelor - sau putem să discutăm în guvern acest lucru.
Reporter: Puteți cere și schimbarea președintelui CNAS?
Ladislau Ritli: Eu, personal, nu am/…/
Reporter: Nu, dar într-o astfel de situație?
Ladislau Ritli: Nu cred că este important acest lucru.
Reporter: Va fi secretar de stat în cadrul Ministerului?
Ladislau Ritli: Nu, are rang de secretar de stat dar este președintele CNAS, care este autonomă”.

Este mai mult decât clar. Guvernul incompetenților condus de Boc își propune să emită un act normativ prin care să satisfacă, politic, partenerul de guvernare maghiar însă situația reală va rămâne ca înainte de începerea crizei între cele două partide surori.

Cu această ocazie UDMR a plecat, bine de tot, de la etajul partidelor politice serioase, cu ștaif și a coborât în cocina porcilor unde se bălăcește cu mare satisfacție PD-L și UNPR. Să nu mai aud de UDMR și nu știu ce parteneriate ale PNL cu acești indivizi. Mi-ar provoca o mare scârbă. Iar eu țin la sănătatea mea.

Actualizare:

Iau de pe oficiosul guvernamental, Hotnews, un articol care are, de această dată, girul portocaliilor. Comentariul este semnat de Sorin Paveliu. Portocaliu intens. Ordonanța cu care se laudă UDMR este o monstruozitate juridică !

Reformă sau prostie ?

Cseke Attila este, spune el, reformatorul sistemului de sănătate în România. Normal, pe un program comun PD-UDMR. Doar că, așa-zisa reformă este doar „o tăiere” de unități sanitare pe niște considerente subțiri, foarte subțiri însă îmbrăcate în cuvinte pompoase. Nu mă duc la ele pentru că din dezbaterile Tv pe tema desființării spitalelor am constatat că pentru aceleași propoziții s-au adus interpretări contradictorii, reprezentanții puterii nefiind de acord chiar între ei. Nu mai spun de ceilalți.

Un ziarist, Val Vâlcu, a pus degetul pe rană. Nu este reformă. Este doar o reorganizare administrativă a unităților spitalicești pe considerente ce țin de bugetul asigurărilor sociale și, de ce nu, pe considerente ce țin de interesul politic. Acolo unde liderii județeni ai PD au avut sânge în instalație, se va reveni asupra măsurii de desființare a unităților sanitare în cauză. Ca să vezi „reformă”.

Boc nu știe nimic, sau nu pricepe mare lucru, el merge pe mâna lui Cseke. Iar asta este o problemă. Mare, după părerea mea. Idiotul ăsta de la Cluj a permis amputarea unui sistem social național fără a vedea dacă există implicații sociale la nivel local și dacă nu sunt puse în pericol alte sisteme naționale: de ordine publică, de apărare, de invățământ, de justiție etc.

Cel mai bun exemplu, semnalat în cazul spitalului de la Cernavodă, este faptul că se va reveni asupra deciziei ministeriale (ilegală potrivit legii), pentru că, vezi Doamne, într-un plan pentru situații de urgență al MAI - acțiuni pentru reducerea pierderilor umane în cazul unui accident la Centrala Atomo-electrică -, spitalul de la Cernavodă era o piesă de rezistență de bază. Iar exemple mai pot fi date luând ca bază teritoriul național și riscurile de calamități ce pot afecta comunitățile locale. Zone foarte izolate - cum este cazul orașului Sulina unde se desființa unitatea spitalicească (?) -, zone supuse inundațiilor sau zone montane cu riscurile specifice. Cseke și clica de idioți cu studii medicale de pe lângă el au gândit cu curul. Ei au văzut doar bugetul Casei de asigurări de sănătate unde hălăduiește un pedelist și s-au gândit cum să reducă din cheltuielile de sănătate pentru afacerile de familie ale clicii pedelisto-udemeriste.

Acum o dau la întors. Pedelisti și udemeriști de frunte ies la Tv și în presă și aduc în prim plan pe Bazac (ministrul ferrari al PSD care a început, la vremea lui, un program de reducere a unităților sanitare), acuză pe funcționarii care, chipurile, nu ar fi studiat corect impactul asupra societăților umane afectate, acuză pe Adrian Năstase și guvernul PSD de privatizarea Petrom ...

Între timp, justiția își face de cap și suspendă în aplicare HG de referință iar unii primari și CJ redeschid unele spitale desființate fără respectarea legii de către Guvernul Boc poloboc care va face poc.

Era reformă în alte condiții. Era reformă dacă se duceau fondurile de asigurări de sănătate la pușculița fiecărei case județene de asigurări de sănătate cu rolul de a finanța unitățile medicale aferente. Da, asta ar fi însemnat descentralizare. Așa însă, este „centralism democratic” specific regimurilor bolșevice, totalitare.

După toată tevatura cu desființarea spitalelor am ajuns la concluzia că aceasta este o mare prostie. Mă deranjează cumplit faptul că idioții pedelisto-udemeriști pun eticheta de „reformă” pe toate tâmpeniile lor. Iar o parte dintre cei care îi ascultă și îi suportă cad de fraieri.