Propunerea PSD cu Nicolicea la Justiție corespunde nevoilor de calitate a Guvernului Dăncilă

Ca să fiu foarte corect, propunerile de miniștri ale PSD se încadrează în standardul de calitate al Guvernului Dăncilă. Foarte, foarte slab.

S-a tot discutat despre un ministru sau altul. Fie de la PSD, fie de la ALDE. Chiar și un ministru ca Tudorel Toader, plin de diplome, titluri și onoruri academice, a fost în linia calității actualului Guvern. Dezastrul provocat de Tudorel Toader în Justiție confirmă foarte slaba lui calitate guvernamentală. Tudorel Toader a acționat în fruntea Ministerului Justiției urmărind interese personale (ale lui cu prioritate) nu interesele generale ale societății. Nu a avut în vedere o Justiție viitoare într-o altfel de Românie, o Românie mai mult integrată în spațiul Uniunii Europene, așa cum ar fi fost normal să fie rolul lui de ministru, el s-a comportat ca un „avocat” care a forțat sistemul de Justiție să se plieze pe necesitățile imediate ale liderilor politici care l-au susținut pentru ocuparea funcției. Lideri politici certați cu legea, așa cum știm deja din hotărârile instanțelor de judecată competente și din investigațiile jurnalistice de calitate. O găinărie.

Nominalizarea lui Eugen Nicolicea de către PSD pentru demnitatea de Ministru al Justiției nu schimbă cu mult politica de până acum a PSD și ALDE cu privire la Justiție. Eugen Nicolicea nu are o gândire politică cu privire la Justiție. Nu are cum. În capul lui nu au loc modelele politice înalte, nu au loc viziunile politice democratice. Nu l-a preocupat așa ceva. Cariera lui politică, plimbarea de la un partid la altul pentru a-și păstra locul în Parlament, ne spune că Nicolicea și-a „apărat” șansa de a rămâne parlamentar cât mai mult cu putință. Este singura „meserie” pe care o cunoaște! Cu toată vechimea lui în Parlamentul României este doar un speculant legislativ, un „servitor” interesat care a mers mereu în întâmpinarea dorințelor „stăpânilor” politici.

Am văzut că „Alianța 2020 USR Plus”, sub semnătura celor doi lideri, Dan Barna și Dacian Cioloș, au publicat o scrisoare deschisă adresată președintelui Klaus Iohannis pentru ca acesta să refuze propunerea coaliției PSD-ALDE cu Eugen Nicolicea la Justiție. Un act populist grosolan. Gândire politică, ioc. Nu Nicolicea este problema aici, problema este Guvernul Dăncilă. Este inadmisibil, pentru mine, să duci acțiunea politică „de opoziție” către un singur om, de parcă fără Nicolicea vom avea un Guvern Dăncilă ... competent! Pentru mine este deranjant și pentru faptul că avem această putere politică, PSD-ALDE, ca urmare a campaniilor din 2016 ale USR și ale unor ONG-uri asociate sub deviza „Uniți Salvăm” de descurajare a prezenței la vot a cetățenilor pentru „sancționarea clasei politice” - „Mă piș pe el de vot”. Campania aia ne-a adus puterea absolută a PSD din 2016 și până în prezent. Iar de atunci, USR a tot făcut vinovat pe președintele Iohannis pentru abuzurile PSD în timp ce, în Parlament dar mai ales în consilii locale, acolo unde USR a avut membri, au votat de foarte multe ori „proiecte” ale PSD fie la înțelegere cu PSD fie doar pentru a nu vota așa cum votează membrii PNL din respectivele Consilii (cred că ultima variantă a fost cea mai uzitată!).

Dintr-o declarație a lui Tăriceanu se pare că vor alege varianta „reorganizării Guvernului” astfel ca propunerile PSD-ALDE să fie trecute prin Parlament, evitând astfel dreptul Președintelui României de a „sancționa” o nominalizare sau alta.

PSD are, în așteptare, alți politicieni cu apetit de slugă așa că ori va fi Nicolicea ori va fi altul Guvernul Dăncilă va primi omul de care infractorul Liviu Dragnea are nevoie. Hai să nu mai lătrăm la „caravană” pentru că înlocuiește pe unul sau pe altul, hai să atacăm caravana! Guvernul Dăncilă este problema, nu un ministru sau altul.

Dacă ar fi fost un Guvern de calitate da, sunt de acord, un nou ministru ar trezi curiozitatea, aprecierea cetățenilor sau nu. Dar la un astfel de Guvern, Guvernul Dăncilă, ce rost mai are protestul pentru unul ca Nicolicea? De ce să ne pierdem timpul cu amănunte care nu au semnificație? Nu suntem la cârciumă pentru a urmări o bătaie între bețivi!

Tudorel Toader este campionul minciunilor

Mare dezbatere mare. Opoziția PNL-USR-PMP a depus și moțiune simplă la adresa sinistrului personaj cocoțat în funcția de ministru al justiției, pe numele lui Tudorel Toader, dar a picat pentru că demiterea/revocarea unui ministru nu se face la cererea opoziție, a explicat liderul coaliției PSD-ALDE-UDMR infractorul Liviu Dragnea. Revocarea/demiterea se judecă „la partid” și se hotărăște acolo ce și cum.

Tudorel Toader a ajuns să completeze toate „capitolele” la calificativul general „incompetent”.

COMPETÉNT, -Ă, competenți, -te, adj. 1. Care este bine informat într-un anumit domeniu; care este capabil, care este în măsură să judece un anumit lucru. 2. Care are atribuția, căderea, autoritatea legală să facă ceva; îndreptățit. [Var.: (înv.) competínte adj.] – Din fr. compétent.

INCOMPETÉNT, -Ă, incompetenți, -te, adj. Care nu este competent; care nu are dreptul de a face ceva; necompetent. ♦ (Despre un organ de stat) Care nu are competența de a judeca, cerceta sau rezolva o anumită problemă. – Din fr. incompétent.

O problemă cu care trebuie să fim de acord este aceea că „buna informare” într-un anumit domeniu nu este același lucru cu „buna activitate” bazată pe informare.

Putem accepta, la limită, că Tudorel Toader are o anumită informare cu privire la Justiție, ca practician al dreptului, avocat specializat pe penal, dar asta nu înseamnă că știe ce este cu Justiția! Știe cum să ducă un proces penal și cu asta basta. Este important, dar este insuficient pentru mai mult decât activitatea de avocat. El vine și spune că a format, în domeniul penal, sute de studenți. Foarte frumos. Le-a prezentat dreptul penal, în special procedura penală unde este calificat și cu asta basta. Are norocul că nu se poate aprecia eficiența lui ca profesor universitar! Naiba știe ce fel de juriști a scos! Restul materiilor de la științele penale au fost prezentate studenților de alți profesori, specializați pe materiile respective. Cum în activitatea lui ca ministru al justiției nu a avut nici o treabă cu celelalte specializări ale dreptului, dar absolut nici una, pot ajunge ușor la concluzia că în restul materiilor dreptului este un fel de „tufă de Veneția”. Nu se bagă pentru că își prinde urechile!

Să ne uităm cu atenție și să recunoaștem că Tudorel Toader a făcut, de când este la Ministerul Justiției, doar ce i se pare lui că știe. A deschis „dosare penale” președintelui Klaus Iohannis - este principala lui preocupare, să arate că președintele Klaus Iohannis este în culpă pentru numirile sau revocările magistraților -, a deschis „dosare penale” magistraților cu putere de decizie în Ministerul Public și încearcă să obțină „revocarea” lor. Cu Laura Codruța Kovesi a reușit pentru că fosta șefă a DNA nu a apelat la instanța de judecată competentă în contencios administrativ pentru a-și apăra poziția (procedură recomandată de fostul președinte al CCR Augustin Zegrean). Acum încearcă același lucru cu procurorul general Augustin Lazăr.

Paradoxul situației actuale este că „rolul” instanței de judecată competente este preluat de coaliția politică PSD-ALDE! Tudorel Toader prezintă „dosarul” politicienilor care „îi dau dreptate” ba chiar îi cer să facă mai mult. Suntem în fața celei mai idioate exprimări a unui individ aflat într-o funcție de demnitate publică. Dosarele lui Tudorel Toader sunt expresii ale unei voințe politice și nu au treabă cu adevărul. Revocările cerute de Tudorel Toader prin referate elaborate, înfoiate, nu au probe care ar sta în fața unor instanțe de contencios administrativ. Sunt pline de păreri personale și de dorințe politice. Ele reflectă doar dorința autorului de a impune propriul punct de vedere pentru realizarea unor obiective politice. Iar realitatea ne arată că ce a scris Tudorel Toader pledează pentru salvarea de la condamnare a unor personalități politice actuale în slujba cărora se găsește. Pentru că suntem în fața unei proceduri normale a mandatului primit de avocat de la cel pe care urmează să îl apere, calificat, în fața unei instanțe de judecată competente. Cum instanța de judecată competentă lipsește din peisaj, „judecătorii” sunt tocmai cei care l-au mandatat, adică persoanele certate cu legea penală, cu bunul simț, cu democrația constituțională etc.

Cazul Augustin Lazăr îl are ca țintă pe procurorul general, revocarea acestuia fiind visul de răzbunare al individului cocoțat în fotoliul Ministerului Justiției însă, este bine să observăm că, în particular, este vizat președintele Klaus Iohannis care este, la rândul lui, acuzat că a admis nominalizarea lui Augustin Lazăr cu „încălcarea” legii. Dacă asta este treaba ministrului justiției înseamnă că lumea s-a întors cu curul în sus! Pentru că întregul mandat al lui Tudorel Toader la minister este ocupat doar cu astfel de probleme putem trage concluzia, fără nici o reținere că individul nu are nici o treabă cu această poziție de demnitate publică, este un incompetent sadea! Un impostor!

Este mare dezbatere pe un document care ar fi existat în „dosarul de candidat” al lui Augustin Lazăr în 2016. Ce a adunat Tudorel Toader la Ministerul Justiției nu se pupă cu ce există în dosarul personal al lui Augustin Lazăr la CSM! Adică, acolo unde un astfel de dosar își are locul! CSM i-a dat un răspuns lui  Augustin Lazăr clarificator:

„CSM i-a transmis lui Augustin Lazăr că la dosar nu există un astfel de document.

„Urmare a adresei dumneavoastră (...), vă aducem la cunoştinţă că în urma verificării documentaţiei ataşate la lucrarea noastră (...) (având ca obiect avizarea propunerii ministrului Justiţiei de numire în funcţia de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a domnului Augustin Lazăr, procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia), nu a fost identificat niciun document cu obiectul invocat în solicitarea dumneavoastră”

Ei bine, sinistrul personaj care răspunde la numele Tudorel Toader nu acceptă faptul că a introdus în referat o minciună, nu admite că a fost prins cu „mâța'n sac”. Contestă pe cei care au dosarul de candidatură, contestă instituția publică calificată, competentă, să emită un răspuns!

Pentru o și mai  bună înțelegere a „fenomenului Tudorel Toader” am preluat și postarea judecătorului Cristi Danileț de pe Facebook.

„Azi ar fi trebuit ca ministrul justiției să publice „rezoluția de clasare” dată - chipurile - de Augustin Lazăr cu privire la Președintele Statului. Nu a făcut-o. Și dacă ar exista, nu ar fi nicio problemă.

În schimb ne-am trezit cu un fel de comunicat de presă din care deducem că la Ministerul Justiției este un haos. Eu îi cunosc pe colegii din staff, am lucrat cu ei, și nu mă îndoiesc de profesionalismul lor. Dar constat că ministrul justiției nu știe lucruri relativ simple despre cariera magistraților. 

Pe scurt:
- magistrații nu pot face ei personal dovada calificativelor lor. Ele se află la mapa profesională, nu la noi acasă. Când ne înscriem la vreun concurs, comisia de organizare verifică calificativul și face o notă în acest sens, notă care se depune la organul care ne examinează candidatura;
- regulamentul adoptat de CSM cu privire la numirea în funcția de PG nu stabilește proceduri pentru minister sau ce acte se depun la ministrul justiției (modul în care MJ selectează un candidat este total necunoscut magistraților, ministrul putând alege omul după înălțime sau culoarea ochilor, ori după numărul de plecăciuni). Ci stabilește procesul de examinare care se desfășoară în fața CSM și actele care trebuie depuse de candidat la această instituție, singura ce are grijă de cariera fiecărui magistrat (proiect de management, lucrări întocmite, diplome deținute);
- după cum se vede, anunțul din 2016 al MJ cu privire la ocuparea funcției de PG nu cuprindea cerința unui proiect de management, deci nu aveau candidații de ce să trimită odată cu cererea de înscriere și un astfel de proiect;
- dacă domnul Lazăr a fost evaluat ultima dată în 2017 ca procuror, rezultă că anterior fusese evaluat în 2014. Nu mă îndoiesc că obținuse calificativul FB;
- dacă ministrul Justiției are dubii cu privire la legalitatea numirii domnului Lazăr ca PG, atunci el trebuie să ceară anularea numirii sale, nicidecum revocarea din funcție. Această diferență este învățată în anul întâi la Drept.
- cât despre ultima frază cum că „dacă CSM apreciază că sunt întrunite condițiile legale pentru a face publice documentele transmise, îmi exprim acordul în acest sens” venind din partea MJ, rămân stupefiat: adică MJ nu poate stabilit dacă e legal să publice acte privind un magistrat? Uau”, a transmis judecătorul Cristi Danileț.

Completând cele scrise de mine mai sus cu observațiile foarte interesante ale judecătorului Cristi Danileț, strict ancorate în viața magistraților, suntem suficient de bine documentați pentru a aprecia că numitul Tudorel Toader este un incompetent care ocupă nemeritat funcția de demnitate publică la Ministerul Justiției.

Apropo, să nu uit! Numitul Tudorel Toader a afirmat, în Parlament, că cel care îl apreciază trebuie să fie la același nivel cu el! Îi dau dreptate. Pentru că nu îl pot aprecia ca profesor de drept penal, ca avocat, îl apreciez ca om, ca demnitar în funcția publică, ca jurist (în sensul larg al termenului!), ca cetățean. Iar aprecierea mea este și o critică la adresa celor din PNL-USR-PMP care au susținut moțiunea simplă în care i-au dat „nota 4(patru)” ministrului Tudorel Toader. Au exagerat. Nota 2(doi) cu indulgență ar fi fost cea corectă. Chiar și moțiunea are hiba că nu a scos în evidență pe deplin impostura personajului Tudorel Toader în funcția de ministru al justiției. Înțeleg pe colegii mei din PNL că au vrut să fie eleganți, așa stă bine unui liberal, dar nu sunt de acord cu ei în situația impostorului incompetent Tudorel Toader!

Actualizare!

Îmi cer scuze că revin. 😂

Nu pot să nu pun și această postare a judecătorului Cristi Danileț. Confirmarea imposturii și incompetenței funcționale a numitului Tudorel Toader trebuie bine lămurită.

Am urmărit o parte a discursului ministrului Toader de ieri, din Parlament:

- înțeleg apropierea lui de valorile estice, dar nu le accept: Justiția română este una occidentată, în care „rule of law”, nu „rule of men” este un principiu fundamental. Noi, generația de azi, nu putem să mai perpetuăm în greșelile generației părinților noștri: noi vorbim despre libertate și drepturi, nu despre frică și ordin;

- văd că a plâns public de mila infractorilor, într-o zi când ne plângeam în tăcere morții și răniții de la #Colectiv; aș vrea să îi aduc aminte că drepturile omului sunt menite să ocrotească deopotrivă pe toți oamenii și că procesul penal are ca scop sancționarea infractorilor, nu deplângerea acestora. Din păcate, însă, victimele nu mai sunt demult o preocupare nici pentru juriștii români, nici pentru politicieni;

- mai constat afirmația ministrului cum că sunt arestați oameni nevinovați. Sunt stupefiat, căci asta denotă o confuzie de concepte impardonabilă pentru un ministru: o persoană este arestată la începutul procesului, după care pe tot parcursul procesului penal se bucură de prezumția de nevinovăție; or, de aici rezultă că orice arestat din lumea asta este nevinovat!! Dacă am ști de la început că o persoană este vinovată nu am mai aresta-o, ci am condamna-o direct!:

- mai văd că utilizează termenul „pușcărie” și mă înfioară asta: pedeapsa este cu „închisoarea”, iar locul unde se execută e numit „penitenciar”. Pușcării existau pe vremea comunismului de care ne-am îndepărtat - sper - de 28 de ani încoace. Iar sistemul penitenciar este în subordinea Ministerului Justiției, dacă nu se știe;

- tot astfel, vorbește de „nevinovați aflați în pușcării”. În afară că ceea ce spune este un grav atac la justiție și la magistrați (dintre care el însuși a pregătit o parte în calitate de profesor) și de faptul că nu există nicio dovadă a celor afirmate de el cu atâta ușurință, constat nu fără amărăciune că nu vorbește nimic de vinovații care nu se află în ...„pușcărie”, ci se află pe străzi (vezi cazurile cu autor necunoscut), în Parlament (vezi condamnări definitive ale unor ...demnitari), în Primării (idem), ba chiar în Costa Rica sau Madagascar (sau poate or fi pe banii lor acolo și nu știm noi), ori sunt patroni de televiziuni care intoxică seara de seară oamenii și de unde domnul ministru ne transmite cu fală măsurile sale care ne vor duce pe înalte culmi de civilizație și progres.

A apărut Strategia Națională Anticorupție pentru perioada 2016-2020 !

Agerpres anunță că pe site-ul Ministerului Justiției a apărut proiectul de Hotărâre a Guvernului privind aprobarea SNA pentru perioada 2016 - 2020.

Am citit, pe arșița asta de la orele 22.00 trecute fix doar prezentarea de la Agerpres. Este interesantă. Mâine, pe arșița care a fost deja comunicată, voi încerca să parcurg tot textul pus la dispoziție de Ministerul Justiției.

În SNA se pune accentul, cu fermitate, pe integritate. Prevenție, educație, combatere. În noul SNA intră domeniile educației și sănătatea care tocmai în această perioadă de timp au dat suficiente dovezi că au mari lipsuri la integritate. Ca exemplu, ministrul sănătății este aspru criticat pentru declarațiile făcute în aceste zile, de către „medicii neamului” adunați în fel de fel de organizații, pentru afirmațiile critice făcute la adresa sistemului ! După medicii și managerii din spitale sau din alte locuri unde își câștigă existența totul este un model demn de urmat. Chiar dacă au ieșit la iveală acte și fapte de neînchipuit până acum, inclusiv acordarea asistenței medicale în funcție de vârstă, astfel că jurnalistul care a pus o întrebare dacă se califică pentru a fi tratat să scape cu viață, după declinarea vârstei de 45 de ani, un medic, mai hâtru, i-a răspuns că ar fi șanse, este încă tânăr.

Foarte important este faptul că se continuă cu conceptul potrivit căruia un dosar penal pentru corupție la DNA sau ANI să fie asimilat cu un eșec de management la instituția din care face parte subiectul dosarului. O idee bună. Foarte bună. La fel cum starea de infracționalitate într-o comunitate este un eșec al administrației publice locale la braț cu autoritatea de ordine publică responsabilă de ordinea și liniștea publică din acea localitate.

Gata. Mâine mai mult. Azi este și prea târziu și prea cald.

Justiția are probleme. Unii/ele se vor stat în stat.

Imagine de la Cotidianul

Justiția a fost, este și sper să nu mai fie angajată politic. Pe timpul lui Iliescu a fost evidentă aplecarea către servilism politic a procurorilor și judecătorilor. Excepțiile au fost puține și nu au ajuns în spațiul public. Băsescu a fost mai direct. A impus procurorii - de la șefimea unităților de parchet până la procurorii șefi de secții, bașca procurorii de toată mâna care luați de te miri unde au ajuns să reprezinte interesele generale ale societății -, a impus judecătorii - manevrele INM și ale CSM sunt de notorietate, la Băsescu au ajuns ca propuneri de intrare în magistratură a celor care au făcut dovada culorii portocalii cu trandafir a sângelui purtător de oxigen băsescian. Am ajuns în situația stupidă ca procurorii să acuze în numele PDL, partidul luând locul societății, judecătorii nu mai apără drepturile subiective ale justițiarilor ci „drepturile” guvernelor portocalii și mofturile lui Traian Băsescu, în dispozitivul hotărârilor pronunțate în cauzele penale sau administrative având un spațiu din ce în ce mai generos motivările judecătorești copy-paste din expunerile de motive sau notele de fundamentare ale actelor normative de pe timpul sinistrelor guvernări Boc și Ungureanu, plus aiuritoarele explicații ale diferitelor comisii prezidențiale băsesciene ce încearcă să inducă ideea renunțării la statul social și ducerea țării către epoca bunului plac guvernamental. O spun pentru că sunt pățit cu „onorabilul” Tribunal București. Am rămas șocat când am găsit în dispozitivul unei hotărâri motivările din expunerea de motive a unei ordonanțe a Guvernului Boc. Am renunțat la recurs, ar fi fost o acțiune inutilă din moment ce am constatat că judecătorii Tribunalului au renunțat să mai judece și au trecut la copy-paste. Când vezi așa ceva știi, sau ar trebui să știi, că nu mai ai parte de justiție ci de pumnul în gură cu care guvernările băsesciene ne-au gratulat până acum. Ce mă întristează, dacă pot spune așa, este faptul că la actualii guvernanți nu văd îngrijorare față de actele justiției, față de nedreptățile flagrante comise de instanțele de judecată împotriva cetățenilor, față de abuzurile comise pe față de judecători și procurori. Nu sunt suficiente explicațiile sofisticate și pretins intelectuale de la posturile Tv sau din paginile jurnalelor, este nevoie de acțiune politică exprimată în legislaltiv de către Guvern și nu de către parlamentari. În fine. Să mergem la CSM care dă semne că ar vrea să fie stat în stat.

Potrivit Constituției, art. 134 alin. (1) și (2) CSM are două atribuții principale. Constituționale. Propune Președintelui numirea în funcție a judecătorilor și procurorilor, cu excepția celor stagiari (precizare foarte importantă, fiind vorba despre prima numire în funcție a acestora) și a doua se referă la rolul CSM de instanță de judecată (un fel de instanță de fond) în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor. Atât. Acestea sunt atribuțiile constituționale. Are și alte atribuții legale, pentru a îndeplini funcția de garant al independenței justiției, însă primele atribuții sunt cele constituționale ceea ce duce la concluzia că independența justiției se realizează cu prioritate printr-o politică severă de resurse umane. Un control serios la intrarea în magistratură și acțiuni de sancționare severă a magistraților care calcă în străchini.

CSM are, în ultimii ani, inițiative politice. Nu mă refer doar la ieșirile și discursul evident politic al unor membri ai CSM în media, mă refer și la acte ale CSM care îi depășesc, evident competențele. Acum vrea, nici mai mult și nici mai puțin, să devină „superiorul” Ministerului Justiției, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al instanțelor judecătorești. În scrisoarea adresată ministrului justiției, dna Mona Pivniceru, CSM vrea și dispune, recomandă și impune, acuză și vrea sancțiuni. Extrase din scrisoare sunt la Agerpres.

Ori cucoanele care asigură conducerea CSM au luat-o razna ori suntem de fapt în fața unei acțiuni de comando a susținătorilor lui Băsescu din Justiție pentru a limita noului ministru al justiției câmpul de acțiune. Înclin să cred că este așa. Înclin deoarece în textul scrisorii se face referire la acțiunile petrecute în România după 6 iulie 2012, deoarece se cere, imperativ, adoptarea unor acte normative prin care să fie stabilite sancțiuni penale sau administrative politicienilor din parlament și guvern care critică judecătorii și procurorii etc. Nu doar că cererile lor sunt anti-constituționale, dar nici nu fac parte din competențele lor. Mai mult, prin cererile formulate CSM se vrea minister. Total aiurea. Și instanță de judecată în domeniul disciplinar pentru judecători și procurori (instanță specială pe care constituția noastră o impune) și organ administrativ judiciar. Este cam aiurea. Total aiurea. Pentru administrativ am Ministerul Justiției.

Culmea, scrisoarea are o particularitate. Apare după ce revenirea lui Băsescu la Cotroceni a devenit o certitudine. Adică marți. Ca să vezi poznă.