Propunerea PSD cu Nicolicea la Justiție corespunde nevoilor de calitate a Guvernului Dăncilă

Ca să fiu foarte corect, propunerile de miniștri ale PSD se încadrează în standardul de calitate al Guvernului Dăncilă. Foarte, foarte slab.

S-a tot discutat despre un ministru sau altul. Fie de la PSD, fie de la ALDE. Chiar și un ministru ca Tudorel Toader, plin de diplome, titluri și onoruri academice, a fost în linia calității actualului Guvern. Dezastrul provocat de Tudorel Toader în Justiție confirmă foarte slaba lui calitate guvernamentală. Tudorel Toader a acționat în fruntea Ministerului Justiției urmărind interese personale (ale lui cu prioritate) nu interesele generale ale societății. Nu a avut în vedere o Justiție viitoare într-o altfel de Românie, o Românie mai mult integrată în spațiul Uniunii Europene, așa cum ar fi fost normal să fie rolul lui de ministru, el s-a comportat ca un „avocat” care a forțat sistemul de Justiție să se plieze pe necesitățile imediate ale liderilor politici care l-au susținut pentru ocuparea funcției. Lideri politici certați cu legea, așa cum știm deja din hotărârile instanțelor de judecată competente și din investigațiile jurnalistice de calitate. O găinărie.

Nominalizarea lui Eugen Nicolicea de către PSD pentru demnitatea de Ministru al Justiției nu schimbă cu mult politica de până acum a PSD și ALDE cu privire la Justiție. Eugen Nicolicea nu are o gândire politică cu privire la Justiție. Nu are cum. În capul lui nu au loc modelele politice înalte, nu au loc viziunile politice democratice. Nu l-a preocupat așa ceva. Cariera lui politică, plimbarea de la un partid la altul pentru a-și păstra locul în Parlament, ne spune că Nicolicea și-a „apărat” șansa de a rămâne parlamentar cât mai mult cu putință. Este singura „meserie” pe care o cunoaște! Cu toată vechimea lui în Parlamentul României este doar un speculant legislativ, un „servitor” interesat care a mers mereu în întâmpinarea dorințelor „stăpânilor” politici.

Am văzut că „Alianța 2020 USR Plus”, sub semnătura celor doi lideri, Dan Barna și Dacian Cioloș, au publicat o scrisoare deschisă adresată președintelui Klaus Iohannis pentru ca acesta să refuze propunerea coaliției PSD-ALDE cu Eugen Nicolicea la Justiție. Un act populist grosolan. Gândire politică, ioc. Nu Nicolicea este problema aici, problema este Guvernul Dăncilă. Este inadmisibil, pentru mine, să duci acțiunea politică „de opoziție” către un singur om, de parcă fără Nicolicea vom avea un Guvern Dăncilă ... competent! Pentru mine este deranjant și pentru faptul că avem această putere politică, PSD-ALDE, ca urmare a campaniilor din 2016 ale USR și ale unor ONG-uri asociate sub deviza „Uniți Salvăm” de descurajare a prezenței la vot a cetățenilor pentru „sancționarea clasei politice” - „Mă piș pe el de vot”. Campania aia ne-a adus puterea absolută a PSD din 2016 și până în prezent. Iar de atunci, USR a tot făcut vinovat pe președintele Iohannis pentru abuzurile PSD în timp ce, în Parlament dar mai ales în consilii locale, acolo unde USR a avut membri, au votat de foarte multe ori „proiecte” ale PSD fie la înțelegere cu PSD fie doar pentru a nu vota așa cum votează membrii PNL din respectivele Consilii (cred că ultima variantă a fost cea mai uzitată!).

Dintr-o declarație a lui Tăriceanu se pare că vor alege varianta „reorganizării Guvernului” astfel ca propunerile PSD-ALDE să fie trecute prin Parlament, evitând astfel dreptul Președintelui României de a „sancționa” o nominalizare sau alta.

PSD are, în așteptare, alți politicieni cu apetit de slugă așa că ori va fi Nicolicea ori va fi altul Guvernul Dăncilă va primi omul de care infractorul Liviu Dragnea are nevoie. Hai să nu mai lătrăm la „caravană” pentru că înlocuiește pe unul sau pe altul, hai să atacăm caravana! Guvernul Dăncilă este problema, nu un ministru sau altul.

Dacă ar fi fost un Guvern de calitate da, sunt de acord, un nou ministru ar trezi curiozitatea, aprecierea cetățenilor sau nu. Dar la un astfel de Guvern, Guvernul Dăncilă, ce rost mai are protestul pentru unul ca Nicolicea? De ce să ne pierdem timpul cu amănunte care nu au semnificație? Nu suntem la cârciumă pentru a urmări o bătaie între bețivi!

PSD este obsedat să reintroducă cenzura

COMUNICAT DE PRESĂ AL PNL:

ALEGERILE LIBERE SUNT PUSE ÎN PERICOL DE OBSESIA COMUNISTOIDĂ A PSD-ALDE PENTRU CENZURĂ

Zilele acestea s-a confirmat faptul că singura soluție pe care o mai au cei din PSD-ALDE pentru a ieși pe stradă, ca să dea ochii cu cetățenii, este să instituie cenzura pentru a nu mai fi huidiți. Obsesia comunistoidă de a-i reduce la tăcere pe cei revoltați de prestația guvernamentală lamentabilă a coaliției PSD-ALDE zace în fibra acestei structuri politice și apare recurent ori de câte ori se confruntă cu voci critice din societatea civilă, din mass-media sau din Opoziție.

Inițiativa anunțată de Eugen Nicolicea și Codrin Ștefănescu pentru incriminarea ca faptă penală a insultei și calomniei, alăturată celei sugerate de ministrul Justiției, Tudorel Toader, referitoare la presupusele acte de „defăimare”, relevă intenții reale de restrângere a libertății de exprimare cu scopul de a diminua prăbușirea PSD-ALDE în opțiunile politice ale cetățenilor.

De altfel, o tentativă similară de a restrânge libertatea de exprimare a avut loc înainte de alegerile din 2016, când Liviu Dragnea a inițiat proiectul privind Legea defăimării, respins de Parlament doar după ample dispute publice.

Insulta și calomnia sunt incriminate de Codul civil, iar această reglementare este suficientă pentru a proteja dreptul la propria imagine prin apel la instanțele de judecată. Orice demers de natură a transfera aceste fapte în domeniul penal, cu atât mai mult cu cât vin pe fondul nemulțumirilor exprimate de cetățeni față de puterea politică, nu reprezintă altceva decât un act de cenzură politică.

De altfel, în privința instituțiilor de presă, majoritatea PSD-ALDE din Consiliul Național al Audiovizualului și-a demonstrat recent lipsa de imparțialitate atunci când a recurs la acte de represiune politică, pe de o parte sancționând vocile critice față de actuala putere, iar pe de altă parte dovedindu-se îngăduitoare cu derapajele acelor publicații partizane PSD-ALDE.

În mod esențial, libertatea de exprimare reprezintă un element fundamental în garantarea unor alegeri libere și corecte. Or, demersurile legislative anunțate de PSD-ALDE reprezintă un atac frontal și brutal la democrația românească, cu scopul de a falsifica următoarele scrutine electorale, respectiv de a evita iminenta pierdere a alegerilor în următorii doi ani de zile.

Toate acestea sunt semnale de alarmă pentru orice stat membru al Uniunii Europene care arată intenția PSD-ALDE de a instaura în România un regim autocratic, bazat pe frică și pe acțiuni de intimidare.

Partidul Național Liberal va folosi toate pârghiile pe care le are la dispoziție, prin reprezentanții săi, pentru a bloca aceste demersuri de îngrădire a libertății de exprimare, atât prin proceduri naționale, cât și prin acțiuni la nivel european.

Departamentul de Comunicare al PNL

Știința dreptului pentru proști în varianta lui Eugen Nicolicea

Comisia Juridică condusă de Eugen Nicolicea a mai „judecat” o cauză. Dosarul „Belina” are finalitate. Rovana Plumb nu este vinovată. Așa a decretat Comisia. Mai mult, Comisia nu doar „a judecat” ci a și apărat pe Rovana Plumb în cauză. Ca atare, Comisia a închis cauza. Justiția nu are de cât să dea mărunt din buze că nu va putea judeca ce s-a întâmplat în cauza „Belina”. Eugen Nicolicea, juristul de talie internațională și chiar stelară, a clarificat problema. Insula Belina nu mai există, brațul Pavel „a murit de moarte bună” și s-a transformat în niște „lăculețe”, așa că această cauză nu mai există, nu mai există nici vinovăție și nici vinovați. Punct ! Dacă așa spune Parlamentul României, așa este. Chiar așa, de ce om mai avea nevoie de Justiție ?

Eugen Nicolicea exploatează la maxim puterea dată de majoritatea parlamentară.

Problema nu este cum arată astăzi insula Belina și brațul Pavel, problema este la respectarea legii. Mai mult, imaginile arată lucrări de blocare a curgerii apei pe cuveta brațului Pavel ! Când au fost făcute ? Cine le-a aprobat ? Legea apelor are reglementări în acest sens și chiar interzice astfel de amenajări !

Tot legea apelor face referire la faptul că pentru administrarea apelor din România se aplică prevederile acestei legi dar și a legilor speciale în situația în care respectivele ape sunt folosite în comun cu alte state. Adică, dacă pe ele trece o linie de frontieră ! Iar pe Dunăre, în respectivul sector,  avem frontieră comună cu Bulgaria.

Comunicatul DNA nu are treabă cu „cercetarea” făcută de Eugen Nicolicea și echipa de „specialiști” care l-a asista. Acuzarea este simplă: transferul dreptului de proprietate s-a făcut cu încălcarea legii, modificarea codurilor de clasificație ale Insulei Belina și Brațului Pavel pentru a le scoate din albia minoră a Dunării și a favoriza un transfer al dreptului de proprietate publică. Cum este insula Belina sau cum nu mai este, nu este treaba DNA. Este treaba Guvernului prin ministerul specializat care, pe baza unei documentații tehnice adecvate, trebuie să stabilească un nou cod de clasificație pentru insulă și braț. Există un document oficial care descrie traseul Dunării și face o clasificare a fiecărui element de topometrie de pe parcursul Dunării. Apele române au dreptul de a face constatări și a propune modificări ale codurilor de clasificație. Dar acum este o modificare făcută pentru un anume scop, iar asta a născut, pe bună dreptate, suspiciunea că este în cauză un interes ascuns.

Chiar mă întreb. Cum naiba cei de la Apele române nu au constatat că până acum schimbarea clasificației ? Mă mai întreb. Când au început lucrările pentru blocarea Canalului Pavel ? Se vede că a apărut un dig care îl rupe în două.  Nu este o colmatare, este o lucrare de infrastructură. Apoi a apărut, natural dar și cu ajutor, o colmatare la intrarea din amonte în aval pe braț. Înseamnă că s-au executat, cu intenție, lucrări pregătitoare cu mult timp înainte pentru a scoate Insula Belina și Canalul Pavel din albia minoră a Dunării.

Dar legea este lege. Au făcut „amenajările” în teren, posibil cu încălcarea legii, dar au uitat să constituie comisia de experți care să constate modificarea de teren și să umble la clasificare. Iar DNA acuză încălcarea legii la emiterea actelor normative. Singurii care pot face lumină în cauză sunt judecătorii. Nu parlamentarii.

Inițiativă legislativă pentru „imunitatea sui-generis” a judecătorilor Curții Constituționale.

Adnagi Slavoliub

Deputatul reprezentând minoritatea sârbă în Parlamentul României are o inițiativă legislativă interesantă. Agerpres îmi spune că inițiativa a primit votul favorabil al membrilor Comisiei Juridice de la Camera Deputaților, condusă de celebrul Eugen Nicolicea !

Cum este și normal, mi-am băgat nasul să văd procesul legislativ la Pl-x nr. 147/2017.

Am citit Expunerea de motive, textul propunerii legislative în forma dată de autor, dar și Avizul Consiliului Legislativ.

Când am aflat prima oară de inițiativă, a fost prezentată de dna Sulfina Barbu la o ședință de informare a membrilor PNL S3, am spus că este neconstituțională. Văd că și Consiliul Legislativ are aceeași părere.

Dar să o luăm de la capăt să vedem despre ce este vorba, să înțelegem ce a avizat favorabil Comisia Juridică a Camerei Deputaților.

Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu modificările ulterioare, are la art. 66 niște prevederi privind judecata penală a membrilor CCR.

Art.66. - (1) Judecătorii Curţii Constituţionale nu pot fi arestaţi sau trimişi în judecată penală decât cu aprobarea Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, al Senatului sau a Preşedintelui României, după caz, la cererea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(2) Competenţa de judecată pentru infracţiunile săvârşite de judecătorii Curţii Constituţionale aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(3) De la data trimiterii în judecată penală, judecătorul Curţii Constituţionale este suspendat de drept din funcţia sa. În caz de condamnare definitivă, el este exclus de drept, iar în caz de achitare, suspendarea încetează.

După cum se observă, arestarea sau trimiterea în judecată a unui judecător al CCR este condiționată de aprobarea Biroului permanent al Camerei Deputaților - pentru judecătorii trimiși la CCR de Camera Deputaților -, a Biroului permanent a Senatului - pentru judecătorii trimiși la CCR de către Senat -, a Președintelui României - pentru judecătorii CCR numiți de Președintele României.

Sub acest aspect, există, evident, o dependență a judecătorilor CCR față de cei care i-au trimis să ocupe înalta demnitate. Să ne mai mirăm că unii judecători ai CCR sunt mai „maleabili” ? Citind acum acest articol din lege eu am convingerea că judecătorii CCR sunt foarte atenți la „sesizări colegiale”. Este adevărat că nu mai pot fi membri ai partidelor în care au fost dar, totuși, dacă cei care l-au numit sunt la putere, dacă găsesc un „procuror băiat de treabă”, eliminarea din CCR este ca și garantată. Decizia de a fi trimis în judecată „judecătorul prea scorțos” aparține Biroului permanent al Camerei unde puterea politică are majoritate.

Ideea de a scoate judecătorii Curții Constituționale de sub „controlul” celor care i-au trimis la CCR este bună. Numai că, să ne fie cu pardon, nu îndrepți un lucru greșit făcut cu o altă greșeală.

Art. 66
(1) Judecătorii CCR nu pot fi urmăriți penal, reținuți, arestați sau percheziționați sau trimiși în judecată penală decât cu încuviințarea plenului Curții Constituționale, la cererea ministrului Justiției, sesizat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
(2) Încuviințarea prevăzută la alineatul precedent se dă cu votul a două treimi din numărul judecătorilor Curții Constituționale, după ascultarea judecătorului în cauză.
...
(5) Judecătorul trimis în judecată penală poate fi suspendat prin decizia plenului Curții Constituționale adoptată cu votul a două treimi din membrii Curții. În cazul unei decizii de achitare,  suspendarea încetează,  iar în cazul unei decizii definitive de condamnare, mandatul de judecător al Curții încetează de drept.

Alin. (1) al art. 66 este de coșmar pentru un procuror !

Are un dosar, a fost sesizat cu o faptă penală. Începe urmărirea penală in rem - cu privire la fapta penală. Constată că fapta penală există. Nu cere nimănui o aprobare pentru a cerceta existența faptei penale ! Constată că sunt mai multe persoane care ar fi implicate. Printre ele și una care ocupă (neșansă, pisica neagră, a clipit ochiul care nu trebuie etc.) demnitatea de judecător la Curtea Constituțională. Cu celelalte persoane nu are treabă, le interoghează, obține probele dar, are dovezi care îi spun că „judecătorul” este autor sau coautor așa că cere voie, prin procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, apoi prin ministrul Justiției, plenului CCR să îl cerceteze pe respectivul judecător. 

Plenul CCR poate să îi dea cu flit, poate să fie de acord cu începerea urmăririi penale după ce ascultă pe judecătorul împricinat. Practic, CCR se constituie în instanță de judecată, în rol de judecător de drepturi și libertăți, care apreciază probele prezentate de procuror și declarația judecătorului învinuit și decide: procurorul are sau nu are dreptate.

Să spunem că îi dă voie să înceapă urmărirea penală. Procurorul de caz scormonește peste tot, adună declarații și probe, își fundamentează acuzarea și ajunge să scrie rechizitoriul pentru a duce dosarul la instanță. Înainte de a ajunge la judecătorul de drepturi și libertăți trebuie să se prezinte cu dosarul la procurorul general de pe lângă ICCJ, acesta se duce cu dosarul la ministru, ministrul trimite dosarul la CCR, iar CCR ascultă pe judecătorul în cauză și vede dosarul procurorului și dispune: da sau nu. Dacă este „NU”, dosarul intră la sertar așteptând „vremuri mai bune”, dacă este da, procurorul merge mai departe cu procesul penal.

Consiliul Legislativ are o recomandare în avizul dat:

2. Fără a ne pronunța asupra oportunității soluției legislative propuse privind necesitatea încuviințării plenului Curții Constituționale pentru efectuarea urmăririi penale împotriva judecătorilor Curții Constituționale, apreciem că aceasta ar trebui reanalizată, având în vedere că o astfel de soluție legislativă reprezintă instituirea unei imunități sui-generis, care nu are consacrare constituțională

Față de reglementarea actuală unde trimiterea în judecată a unui judecător al CCR este condiționată de aprobarea Biroului permanent al unei Camere sau aprobarea Președintelui României, inițiativa legislativă instituie două praguri: începerea urmăririi penale și trimiterea în judecată.

Dacă iau de bun și anunțul de astăzi a ministrului Justiției, Tudorel Toader că va exercita autoritatea asupra procurorilor „... fără ingerințe în independența procurorilor de a da soluții, pentru identificarea modului în care pe viitor procurorii înțeleg să respecte limitele de competență, să evite transformarea acțiunilor de prevenire, de combatere a fenomenului infracțional în acțiuni de natură să pună în pericol democrația, să afecteze drepturile și libertățile fundamentale. Această autoritate se va exercita fără știrbirea independenței procurorilor ...”, am convingerea că judecătorii CCR nu vor mai ajunge să fie părți ale unei judecăți penale !

Nu de alta, dar și cei de la Digi24 au sesizat că pentru a nu mai inflama spiritele în Piața Victoriei, puterea PSD-ALDE va lucra cu sprijinul Curții Constituționale unde au 6 voturi sigure pentru orice aventură legislativă ! Adică, mai pe șleau, au două treimi asigurate. Nu este exclus să aibă chiar mai mult de două treimi !

Ați furat ? Să vă fie de bine ! Vă mai dăm o șansă cu ... amnistia !

Cercul a fost închis. Infractorul Liviu Dragnea și-a asigurat fiecare mișcare pe care o va face în viitorul foarte apropiat. Nu guvernarea este problema lui în aceste zile ! Guvernarea este „pe calea cea bună”, după mintea lui creață, a nominalizat miniștrii de care are nevoie pentru alte și alte obiective, legate de propria libertate ! Nu doar a lui, nu este așa de egoist, dar interesul lui pentru viitorul lui este condiționat de interesul celorlalți din jurul lui, pupinii din PSD, ALDE și alți actori politici care, deși critică cu mânie proletară intenția declarată (mai „pe surse”, nu chiar în văzul și auzul tuturor !) așteaptă cu sufletul la gură ca „minunea” să se întâmple.

Raluca Țurcan a ridicat cu insistență problema amnistiei pe care PSD o are în atenție ca obiectiv strategic, intenție confirmată de „surse” din PSD, din actualul Parlament.

Desemnarea și numirea lui Florin Iordache ca ministru al Justiției închide cercul. Ministerul Justiției este responsabilul cu proiectul de lege al amnistiei. În cele două Camere ale Parlamentului, puterea în grupurile parlamentare ale PSD a fost dată lui Șerban Nicolae și Eugen Nicolicea. Deasupra lor sunt infractorul Liviu Dragnea la Camera Deputațiilor și inculpatul Călin Popescu Tăriceanu la Senat. Controlul legislativ este asigurat. Majoritatea este colea la îndemână. PSD și ALDE au deja majoritatea simplă la care se va adăuga, fără doar și poate UDMR (are și el niște interese majore în promovarea legii amnistiei !) și, de ce nu, și unii de prin opoziție.

Iordache, Nicolae și Nicolicea sunt autorii vocali ai altor modificări ale legilor penale care să favorizeze politicienii. Să nu uităm de „marțea neagră” pregătită tehnic (legislativ) de cei trei „crai”.

Amnistia este prevăzută de legea penală.

Art. 152 Efectele amnistiei(1) Amnistia înlătură răspunderea penală pentru infracțiunea săvârșită. Dacă intervine după condamnare, ea înlătură și executarea pedepsei pronunțate, precum și celelalte consecințe ale condamnării. Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie.(2) Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranță și asupra drepturilor persoanei vătămate.

În dicționarul juridic, amnistia are mai multe explicații, toate fiind legate de consecințele amnistiei și de felurile în care amnistia poate fi. Chiar există sintagma „mila publică”.

amnistie - act de clemenţă, acordat prin lege organică, în temeiul unor considerente social politice şi de politică penală, prin care se înlătură răspunderea penală, executarea pedepsei şi alte consecinţe ale condamnării, pentru infracţiuni comise până la data apariţiei legii de aministie.

~ generală - este acordată pentru orice tip de infracţiune.

~ specială - se acordă numai pentru anumite infracţiuni.

~ necondiţionată (pură şi simplă) - nu se prevede nici o condiţie pentru a obţine beneficiul ei.

~ condiţionată - este acordată numai sub rezerva îndeplinirii uneia sau mai multor condiţii.
Detalii: http://legeaz.net/dictionar-juridic/amnistie

Este evident că strategii PSD vor face o lege care să „ierte public” mai mulți pârnăiași sau candidați la pârnaie și pe lângă aceștia să fie beneficiari ai legii și politicienii interesați. Mai ales cei care au săvârșit infracțiuni cu pedepse maxime de până în 3 ani de închisoare, beneficiari ai condamnărilor executării pedepselor cu suspendare.

Paradoxul legislației române este că cei care au comis infracțiuni din poziția de demnitate publică sau funcție publică pot ajunge să își execute pedeapsa în Parlamentul României ca președinți de Camere ale Parlamentului ca să nu mai spun în cea de parlamentari. Există o „eroare” în legea privind organizarea și funcționarea Guvernului, nr. 90/2001, unde condamnaților nu li se permite să fie miniștri, dar și aceasta va fi îndreptată ultra-urgent. Responsabilul este selectat cu grijă și va ocupa funcția de ministru al Justiției, nimeni altul decât multiplul autor al strâmbelor penale Florin Iordache ! Este un paradox ca într-o țară cu pretenții europeniste să existe o astfel de posibilitate și, mai ales, după cum vorbește infractorul Liviu Dragnea, condamnații să execute benevol o muncă în folosul comunității, fără a avea o condamnare în acest sens, de pe băncile Parlamentului ! La noi ca la nimeni ! Suntem unici, având beneficiul existenței unui partid care a făcut din infracționalitate o activitate benefică societății !

Vom avea în curând, prin mila a 17% din populația țării, pe Liviu Dragnea fără calitatea de infractor, pe Tăriceanu fără calitatea de inculpat, pe Adrian Năstase fără calitatea de infractor și pe mulți-mulți alții care vor fi albi și curați ca hârtia albă. Înduioșător !

Precedentul fiind realizat, periodic vom avea un PSD gata să dea din prea-plinul bunăvoinței sale o lege a amnistiei care să îi „curețe” penalii de pete. Vom avea pentru că niște persoane ce trăiesc în România și care își cer cu insistență drepturile civile de la statul român, ba chiar și servicii de stat gratuite, vor sta acasă și nu vor merge la vot. Pentru PSD este foarte bine. Cine știe ce le mai trece electorilor prin cap în cabina de vot ?! Cum să dispară „curățătoria” penală din viața societății ?

Primii pași înapoi. Clari și fermi. Se va umbla la legile „incomode” !

PSD a acceptat, cu adâncă recunoștință, propunerea marelui lider, iubitul conducător, infractorul de renume mondial Liviu Dragnea, ca parlamentarii partidului să fie „conduși” până la sfârșitul lunii ianuarie 2017 de cuplul juriștilor anti-Justiție (sau Justiție după cum vrea mușchiul meu !) Eugen Nicolicea și Șerban Nicolae.

Păreri și păreri, aplauze la unii, supărări la alții. Hai să mergem la raportul de cauzalitate. Aceste numiri intră la categoria efecte, cauza fiind undeva în urmă.

Dacă ne amintim istoricul intervențiilor parlamentare ale celor doi, vom observa că au fost mereu și mereu la dispoziția PSD și UNPR (cât timp a trăit UNPR !), prin tot felul de interpretări juridice de care până și colegii lor s-au ferit. Amândoi sunt printre parlamentarii care au lucrat la propuneri legislative pentru reducerea competențelor DNA, pentru modificările codurilor penale astfel încât unele infracțiuni să fie altfel interpretate și, nu este exclus, să fie și printre cei care au lucrat la „ideea” lansată de Tăriceanu a amnistiei speciale prin care unii parlamentari să fie albiți și să își poată ocupa „pe merit”, locul în fruntea puterii.

INVOLÚȚIE, involuții, s. f. 1. Modificare regresivă a unui organ sau a unui organism. ♦ P. gener. Proces de transformare regresivă, de regres

Care este, astăzi, marele interes ? Eliminarea dintr-o lege a prevederii potrivit căreia infractorii nu pot fi numiți în guvern. După eliminare, infractorul Liviu Dragnea devine un fel de „Alaba ca zăpada” și va putea prelua Guvernul format de PSD și ALDE. Cum se poate ajunge la acest deznodământ ? Prin inițiativa legislativă a parlamentarilor. Guvernul care se va forma va fi obedient și va transmite că nu se opune modificării legislative, Parlamentul dominat de PSD și ALDE va constata că inițiativa legislativă este „constituțională” și va aproba legea. Până aici PSD și infractorul Liviu Dragnea au puterea de a face ceva. De aici încolo, intervin alte forțe care pot strica jucăria. Controlul de constituționalitate are o singură soluție, pentru că onorabila Curte Constituținală a dat deja decizii prin care cei care au fost condamnați definitiv își pierd integritatea astfel că numirea lor în funcții publice este imposibilă. Bine, se poate ajunge și la minunea potrivit căreia și funcția electivă a celui condamnat definitiv să fie pusă sub semnul întrebării. Atunci se ajunge la varianta a II-a, cea expusă candid de inculpatul Călin Anton Popescu Tăriceanu. Amnistia specială. Ei, aici ar intra mai mulți. Lucrată cu grijă de către cei doi abia desemnați șefi ai grupurilor parlamentare la Cameră și Senat, pot scăpa de consecințele condamnărilor dar și a urmăririlor penale toți politicienii care sunt în această situație. Iar Parlamentul abia ales are 1/4 persoane cu probleme penale, în afara infractorilor care au primit beneficiul suspendării executării pedepsei în penitenciar.

Numirea celor doi nu este un regres în sine ci intenția care însoțește numirea lor ! Ei își dau „examenul de capacitate” în distrugerea legislației care împiedică politicienii PSD și ALDE, se pare că au venit alături de ei și cei ai UDMR, să fie „albiți” sub aspect juridic. La rând, cu sticluțe cu mir în mâini, stau Tăriceanu, Vosganian, Olguța Vasilescu, Chițoiu, plus o groază de PSD-iști.

Aici trebuie să fim atenți ! La inițiativele legislative care vor apare foarte-foarte repede ! Termenul dat de infractorul Liviu Dragnea, sfârșitul lunii ianuarie 2017, este un semn. Până atunci treaba trebuie rezolvată în Parlament ca, după o luptă la baionetă cu Justiția, Președintele Iohannis și CCR, să se ajungă la o reorganizare a Guvernului prin desemnarea infractorului Liviu Dragnea ca prim-ministru.

Între timp, marile promisiuni PSD-iste cu creșterea salariului minim la 1400 lei se pot produce. Nu este mare scofală. De la o salarizare minimă pe oră de 1,4 euro se ajunge la 1,8 euro ! În condițiile în care de la Ungaria încolo se depășește 2 euro. Bine, cu cât mergi mai spre vest, salariul minim orar ajunge la 10-11-12 euro și chiar mai mult.

Promisiunile PSD îmi readuc în minte promisiunea disperată a lui Ceaușescu: vă mai dau 100 lei ! La fel ca infractorul Liviu Dragnea ! Și ăsta se crede alfa și omega puterii politice în România.