Pentru un Parlament curat, este nevoie de prezența la vot

Ieri a fost repetată „marțea neagră”. În Parlament. Acolo unde 184 de parlamentari ai PSD, ALDE, UDMR și ce s-a mai găsit dispus să accepte compromisul compromițător au votat împotrivă săvârșirii actului de justiție în cazul ministrului Rovana Plumb.

Au fost doar 99 de voturi pentru cererea procurorilor de începere a urmăririi penale. Dintre aceștia, 69 sunt parlamentarii PNL.

Președintele Ludovic Orban (PNL) a exprimat, alături de mulți alți colegi din PNL și în acord cu punctele de vedere ale altor politicieni dar și a unor membri ai societății civile dezacordul față de modul în care puterea politică PSD-ALDE susținută puternic de UDMR și grupul minorităților naționale înțeleg să aplice democrația.

•  ”o majoritate parlamentară nocivă” ia decizii ”împotriva interesului general al României” şi spunând că ”dacă nu se mai doreşte un Parlament dominat de frăţia corupţilor, este necesară prezenţa la vot”.

• ”O majoritate parlamentară nocivă, condusă de lideri certaţi cu legea, ia decizii împotriva interesului general al României. Deputaţii PSD, ALDE, UDMR nu mai acceptă ca vreun coleg de-al lor să fie nici măcar cercetat penal. Orice demers al justiţiei este blocat în Parlament, care se substituie celor abilitaţi de Constituţie şi de lege să decidă dacă cineva este sau nu vinovat. Unul dintre puţinele puncte negative rămase în rapoartele din cadrul MCV este tocmai împiedicarea de către majoritatea parlamentară a derulării anchetelor penale. Şi exact asta face în continuare coaliţia anti-justiţie. Adică ne condamnă pe toţi românii la menţinerea acestui statut deloc onorant pentru noi”, a scris Ludovic Orban pe Facebook

• ”Cred că oamenii trebuie să facă diferenţa între noi, care am votat sistematic, la vedere, toate solicitările justiţiei şi cei care le blochează constant. Dacă nu se mai doreste un Parlament dominat de frăţia corupţilor, este necesară prezenţa la vot şi acordarea votului către cei corecţi”

Democrația în România este la pat, bolnavă. Abia supraviețuiește. Actele politice și administrative care corespund principiilor democrației abia se mai văd, anemice, în uriașa masă de acte și fapte antidemocratice comise de membrii puterii politice și a aliaților lor.

Nu doar în Parlament se produce, constant, derapajul de la democrația constituțională, ci și la Curtea Constituțională unde Valer Dorneanu se comportă ca un vătaf pe moșie. Unde s-a format o majoritate care susține comportamentul huliganic al politicienilor puterii din Parlament prin decizii care încep să se bată cap în cap cu litera și spiritul Constituției.

Pentru a nu mai fi în această stare, începând cu viitoarele alegeri ba chiar și la alegerile parțiale care urmează să aibă loc trebuie ca partidele care au creat haosul în democrație să fie învinse de cetățeni. Cu PSD, cu ALDE nu se mai poate continua. În caz contrar, Parlamentul viitor va fi dominat de infractori și de indivizi certați cu legea. Mai rău decât este acum.

Inițiativă legislativă pentru „imunitatea sui-generis” a judecătorilor Curții Constituționale.

Adnagi Slavoliub

Deputatul reprezentând minoritatea sârbă în Parlamentul României are o inițiativă legislativă interesantă. Agerpres îmi spune că inițiativa a primit votul favorabil al membrilor Comisiei Juridice de la Camera Deputaților, condusă de celebrul Eugen Nicolicea !

Cum este și normal, mi-am băgat nasul să văd procesul legislativ la Pl-x nr. 147/2017.

Am citit Expunerea de motive, textul propunerii legislative în forma dată de autor, dar și Avizul Consiliului Legislativ.

Când am aflat prima oară de inițiativă, a fost prezentată de dna Sulfina Barbu la o ședință de informare a membrilor PNL S3, am spus că este neconstituțională. Văd că și Consiliul Legislativ are aceeași părere.

Dar să o luăm de la capăt să vedem despre ce este vorba, să înțelegem ce a avizat favorabil Comisia Juridică a Camerei Deputaților.

Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu modificările ulterioare, are la art. 66 niște prevederi privind judecata penală a membrilor CCR.

Art.66. - (1) Judecătorii Curţii Constituţionale nu pot fi arestaţi sau trimişi în judecată penală decât cu aprobarea Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, al Senatului sau a Preşedintelui României, după caz, la cererea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(2) Competenţa de judecată pentru infracţiunile săvârşite de judecătorii Curţii Constituţionale aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(3) De la data trimiterii în judecată penală, judecătorul Curţii Constituţionale este suspendat de drept din funcţia sa. În caz de condamnare definitivă, el este exclus de drept, iar în caz de achitare, suspendarea încetează.

După cum se observă, arestarea sau trimiterea în judecată a unui judecător al CCR este condiționată de aprobarea Biroului permanent al Camerei Deputaților - pentru judecătorii trimiși la CCR de Camera Deputaților -, a Biroului permanent a Senatului - pentru judecătorii trimiși la CCR de către Senat -, a Președintelui României - pentru judecătorii CCR numiți de Președintele României.

Sub acest aspect, există, evident, o dependență a judecătorilor CCR față de cei care i-au trimis să ocupe înalta demnitate. Să ne mai mirăm că unii judecători ai CCR sunt mai „maleabili” ? Citind acum acest articol din lege eu am convingerea că judecătorii CCR sunt foarte atenți la „sesizări colegiale”. Este adevărat că nu mai pot fi membri ai partidelor în care au fost dar, totuși, dacă cei care l-au numit sunt la putere, dacă găsesc un „procuror băiat de treabă”, eliminarea din CCR este ca și garantată. Decizia de a fi trimis în judecată „judecătorul prea scorțos” aparține Biroului permanent al Camerei unde puterea politică are majoritate.

Ideea de a scoate judecătorii Curții Constituționale de sub „controlul” celor care i-au trimis la CCR este bună. Numai că, să ne fie cu pardon, nu îndrepți un lucru greșit făcut cu o altă greșeală.

Art. 66
(1) Judecătorii CCR nu pot fi urmăriți penal, reținuți, arestați sau percheziționați sau trimiși în judecată penală decât cu încuviințarea plenului Curții Constituționale, la cererea ministrului Justiției, sesizat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
(2) Încuviințarea prevăzută la alineatul precedent se dă cu votul a două treimi din numărul judecătorilor Curții Constituționale, după ascultarea judecătorului în cauză.
...
(5) Judecătorul trimis în judecată penală poate fi suspendat prin decizia plenului Curții Constituționale adoptată cu votul a două treimi din membrii Curții. În cazul unei decizii de achitare,  suspendarea încetează,  iar în cazul unei decizii definitive de condamnare, mandatul de judecător al Curții încetează de drept.

Alin. (1) al art. 66 este de coșmar pentru un procuror !

Are un dosar, a fost sesizat cu o faptă penală. Începe urmărirea penală in rem - cu privire la fapta penală. Constată că fapta penală există. Nu cere nimănui o aprobare pentru a cerceta existența faptei penale ! Constată că sunt mai multe persoane care ar fi implicate. Printre ele și una care ocupă (neșansă, pisica neagră, a clipit ochiul care nu trebuie etc.) demnitatea de judecător la Curtea Constituțională. Cu celelalte persoane nu are treabă, le interoghează, obține probele dar, are dovezi care îi spun că „judecătorul” este autor sau coautor așa că cere voie, prin procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, apoi prin ministrul Justiției, plenului CCR să îl cerceteze pe respectivul judecător. 

Plenul CCR poate să îi dea cu flit, poate să fie de acord cu începerea urmăririi penale după ce ascultă pe judecătorul împricinat. Practic, CCR se constituie în instanță de judecată, în rol de judecător de drepturi și libertăți, care apreciază probele prezentate de procuror și declarația judecătorului învinuit și decide: procurorul are sau nu are dreptate.

Să spunem că îi dă voie să înceapă urmărirea penală. Procurorul de caz scormonește peste tot, adună declarații și probe, își fundamentează acuzarea și ajunge să scrie rechizitoriul pentru a duce dosarul la instanță. Înainte de a ajunge la judecătorul de drepturi și libertăți trebuie să se prezinte cu dosarul la procurorul general de pe lângă ICCJ, acesta se duce cu dosarul la ministru, ministrul trimite dosarul la CCR, iar CCR ascultă pe judecătorul în cauză și vede dosarul procurorului și dispune: da sau nu. Dacă este „NU”, dosarul intră la sertar așteptând „vremuri mai bune”, dacă este da, procurorul merge mai departe cu procesul penal.

Consiliul Legislativ are o recomandare în avizul dat:

2. Fără a ne pronunța asupra oportunității soluției legislative propuse privind necesitatea încuviințării plenului Curții Constituționale pentru efectuarea urmăririi penale împotriva judecătorilor Curții Constituționale, apreciem că aceasta ar trebui reanalizată, având în vedere că o astfel de soluție legislativă reprezintă instituirea unei imunități sui-generis, care nu are consacrare constituțională

Față de reglementarea actuală unde trimiterea în judecată a unui judecător al CCR este condiționată de aprobarea Biroului permanent al unei Camere sau aprobarea Președintelui României, inițiativa legislativă instituie două praguri: începerea urmăririi penale și trimiterea în judecată.

Dacă iau de bun și anunțul de astăzi a ministrului Justiției, Tudorel Toader că va exercita autoritatea asupra procurorilor „... fără ingerințe în independența procurorilor de a da soluții, pentru identificarea modului în care pe viitor procurorii înțeleg să respecte limitele de competență, să evite transformarea acțiunilor de prevenire, de combatere a fenomenului infracțional în acțiuni de natură să pună în pericol democrația, să afecteze drepturile și libertățile fundamentale. Această autoritate se va exercita fără știrbirea independenței procurorilor ...”, am convingerea că judecătorii CCR nu vor mai ajunge să fie părți ale unei judecăți penale !

Nu de alta, dar și cei de la Digi24 au sesizat că pentru a nu mai inflama spiritele în Piața Victoriei, puterea PSD-ALDE va lucra cu sprijinul Curții Constituționale unde au 6 voturi sigure pentru orice aventură legislativă ! Adică, mai pe șleau, au două treimi asigurate. Nu este exclus să aibă chiar mai mult de două treimi !

CCR Dorneanu face un joc periculos.

Citesc la Agerpres extrase din motivarea CCR privind conflictul juridic de natură constituțională între Ministerul Public - DNA și Guvern, generat de cercetarea efectuată de DNA asupra modului în care unii membri ai Guvernului au produs și adoptat celebra OUG nr. 13/2017.

Mi-a reținut atenția, în special, următorul paragraf:

Declanșarea unei ample anchete penale care s-a concretizat prin descinderi la Ministerul Justiției, ridicarea de acte, audierea unui număr mare de funcționari publici, secretari de stat și miniștri a determinat o stare de tensiune, de presiune psihică, chiar pe durata derulării unor proceduri de legiferare, creându-se premisele unui blocaj în activitatea de legiferare. Astfel, sub imperiul unei temeri declanșate de activitatea de cercetare penală și de formularea unor viitoare acuzații care pot determina incidența răspunderii penale, Guvernul este blocat în activitatea sa de legiuitor. Împrejurarea creată golește de conținut garanția constituțională referitoare la imunitatea inerentă actului decizional de legiferare, de care beneficiază membrii Guvernului, garanție care are ca scop tocmai protejarea mandatului față de eventuale presiuni sau abuzuri ce s-ar comite împotriva persoanei care ocupă funcția de ministru, imunitatea asigurându-i acesteia independența, libertatea și siguranța în exercitarea drepturilor și a obligațiilor ce îi revin potrivit Constituției și legilor

După ce a judecat ca o instanță de judecată penală, CCR Dorneanu săvârșește „o minune”. Extinde imunitatea membrilor Guvernului față de ceilalți funcționari din ministere !

Are dreptate CCR Dorneanu când se referă la membrul Guvernului, ministru al Justiției, că nu poate fi urmărit penal de DNA sau DIICOT dacă nu este o cerere a Camerei Parlamentului din care face parte - Constituție și Legea răspunderii ministeriale -, dar nu are dreptate când este vorba despre funcționarii publici care încadrează ministerul ! Imunitatea ministrului nu se extinde asupra subordonaților ! Iar aici, DNA a cerut funcționarilor publici din subordinea ministrului declarații, documente etc. pentru a vedea dacă un act normativ s-a întocmit pentru a satisface alte cerințe decât cele într-un stat de drept.

Dacă ne uităm la Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, la art. 45 vom observa ceva anume:

Articolul 45 (1) Functionarii publici raspund, potrivit legii, de indeplinirea atributiilor ce le revin din functia publica pe care o detin, precum si a atributiilor ce le sunt delegate.(2) Functionarul public este obligat sa se conformeze dispozitiilor primite de la superiorii ierarhici.(3) Functionarul public are dreptul sa refuze, in scris si motivat, indeplinirea dispozitiilor primite de la superiorul ierarhic, daca le considera ilegale. Daca cel care a emis dispozitia o formuleaza in scris, functionarul public este obligat sa o execute, cu exceptia cazului in care aceasta este vadit ilegala. Functionarul public are indatorirea sa aduca la cunostinta superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispozitia astfel de situatii.

Ei bine, după ce procurorii care au primit sarcina cercetării cauzei vor ajunge la ministrul în cauză, la celebrul Florin Iordache, ar fi urmat depunerea unei sesizări la Camera Parlamentului de care aparține pentru ca aceasta să permită urmărirea penală a ministrului, în situația în care ministrul ar fi avut un rol activ în comiterea unor infracțiuni.

Ce a constatat DNA până la urmă confirmă necesitatea urmăririi penale și obligația procurorilor de a afla adevărul. Nu este vorba despre oportunitatea sau legalitatea pentru Guvern de a adopta acte normative, cu despre modul în care se introduc acte normative în Guvern pentru a fi adoptate și modul în care funcționarii publici sunt folosiți de către autoritatea publică reprezentată de ministru. Pentru că aici, la Ministerul Justiției, s-a încălcat o lege, Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor publici iar cineva trebuie să răspundă pentru obligarea acestora să încalce legile din România.

2. Disjungerea și declinarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă soluționare, sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:

- Favorizare a făptuitorului- Prezentare cu rea-credință, de date inexacte, Parlamentului sau Președintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârșirea unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului (prevăzută și sancționată de Legea 115/1999 – a răspunderii ministeriale)- Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri (art. 259 al.1 și 2 C.p)- Sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri (art. 275 C.p)- Fals intelectual

Ce face CCR Dorneanu cu această motivare și decizie ? Exclude Ministerul Public de la urmărirea penală a faptelor comise în interiorul unui minister prin extinderea imunității ministrului asupra tuturor înalților funcționari publici și a funcționarilor publici de sub autoritatea acestuia ! Impardonabil ! Pur și simplu este un atac asupra Constituției și a legilor țării date în aplicarea acesteia !

Sunt curios ce va spune Ministerul Public după această motivare a CCR Dorneanu. Sunt tare curios ! Vom ajunge în situația în care Guvernul va face tot ceea ce dorește fără a mai putea fi tras la răspundere penală ? Ce comportament vor adopta funcționarii publici care, după această decizie a CCR Dorneanu, se simt apărați împotriva procurorilor ?

Va fi nevoie de o nouă putere politică în Parlament care să fie capabilă să schimbe această CCR devenită actor politic. Motivarea CCR Dorneanu mi se pare inacceptabilă. Acum forțează protecția deplină a unei puteri politice, împotriva prevederilor Constituției ! Mâine cine știe ce îi mai trece prin cap lui Dorneanu și a aliaților lui din CCR.

Declarația Universală a Drepturilor Omului are în Preambul o motivare a necesității adoptării ei de care CCR Dorneanu nu vrea să țină cont:

„Considerind ca este esential ca drepturile omului sa fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul sa nu fie silit sa recurga, ca solutie extrema, la revolta impotriva tiraniei si asupririi,”

declarație care confirmă dreptul cetățenilor țării de a se opune chiar prin revoltă. Deocamdată pașnică, dar care prin continuarea formelor de tiranie la care apelează PSD și ALDE, poate ajunge la forme mai grave.

Mie această motivare a CCR Dorneanu îmi pute. Rău de tot !

Nu se poate ! Din cauză de Oprea, Tăriceanu propune o discuție pe tema ... impunității !

Tăriceanu și Oprea la Senat

Multe mai aflăm în aceste zile. Tare multe. Acum se cuvine a vorbi despre cazul Oprea. Care se îndreaptă, val-vârtej, dacă nu cumva se va petrece un eveniment deosebit, către soluționarea corectă a cauzei.

Gabriel Oprea vrea să își salveze, după mintea lui, desigur, bruma de onoare pe care este convins că o mai are. Toată lumea vede că nu, el încă mai vede ceva pe ici pe colo prin părțile lui esențiale. A anunțat că își dă demisia din Senat astfel că urmărirea lui penală pentru ucidere din culpă va putea începe.

Nu spun că este vinovat sau nu. După cum judec eu cazul, este vinovat. După cum judecă alții cazul (în special cei care au comis același tip de fapte), nu este. Dar noi vorbim de pe marginea străzii, vinovăția dacă există va fi constatată și sancționată de o instanță de de judecată competentă. Până la pronunțarea instanței, eu îl consider vinovat. Cu convingere.

Se vede că s-a trecut peste o informație interesantă, spun eu, cu prea mare ușurință deși ar fi trebuit ca jurnaliștii care au cunoștințe juridice să își pună imediat întrebări.

Ca reacție la declarația lui Klaus Iohannis ca a spus că parlamentarii nu au înțeles că nu Senatul trebuie să decidă vinovăția sau nevinovăția unui om, Tăriceanu cel isteț ca în poveste a dat un răspuns ciudat: „pe lângă imunitate, ar trebui să se discute și impunitatea unora” - Agerpres.

DEX ne spune că „impunitate” înseamnă „Apărare de pedeapsă a unui infractor determinată de anumite împrejurări speciale, prevăzute de lege”, iar în Codul penal există destule cauze de nepedepsire strict prevăzute de lege.

Problema este alta. La ce se referă Tăriceanu ? La cine se referă ? Ce are în cap individul ? Este evident că la ei, la ALDE, cei care au cunoștințe juridice au tratat această problemă, a impunității, iar lui Tăriceanu i-a rămas ceva în cap. Altfel, nici nu știu dacă ar fi cunoscut cuvântul.

Pentru că reacția lui a fost când i s-a pomenit de o declarație a lui Iohannis, cred că el are în cap protecția de care beneficiază Președintele Republicii, protecție văzută de el ca fiind excesivă pentru că acum o are Iohannis și nu el. Normal ! Mă gândesc la declarațiile lui anterioare când îl acuza pe Iohannis că a obținut prin acte infracționale o casă.

Poate însă fi și vorba despre impunitatea de care ar trebui să beneficieze anumiți demnitari pe timpul exercitării funcției. Iar aici ar fi vorba despre faptul că Oprea stătea în spatele mașinii și nu a fost autor direct la producerea accidentului. Că funcția de conducere a coloanei ar fi fost exercitată de ofițerul din mașina de poliție care îi deschidea drumul. Că acela ar fi responsabil de faptul că motociclistul a circulat cu viteză mare și s-a ajuns la accident.

Dacă este așa, atunci Tăriceanu îl exonerează de răspundere pe Oprea.

Este evident că așa ceva s-a discutat la ALDE. Nu este mare  lucru ca Tăriceanu și cei de la ALDE, după ce se vor pune de acord cu cei de la PSD să încerce să introducă o completare la codul penal privind impunitatea demnitarilor în anumite cauze. Eu leg de această afirmație a lui Tăriceanu și idioțenia de afirmație a lui Daniel Barbu care a afirmat, fără rușine, că parlamentarii sunt într-o stare de pericol mai mare decât soldații români de pe fronturile din Afganistan. Barbu a arătat „pericolul” iar Tăriceanu a pronunțat soluția: impunitatea de care să beneficieze parlamentarul !

Jurnaliștii ar fi trebuit să vadă această mârlănie care confirmă ideea că unii parlamentari și politicieni se consideră superiori celor care îi votează.

Pentru că individul este un jegos mărunt, nu este exclus ca aventura lui cu permisul de conducere să fie una din cauzele care l-au determinat să abordeze o astfel de problemă !

Parlamentul este vraiște. Unii parlamentari sunt ... varză. Unii sunt de rea-credință.

Ne ciondănim pe actele și faptele Camerelor Parlamentului și ale parlamentarilor. Ba și pe a procurorilor din Ministerul Public. În ultimul timp, legăturile dintre procurori și parlamentari devin din ce în ce mai numeroase, ca firele de sfoară dintr-un otgon. Zi de zi vedem cum otgonul se îngroașă.

Presa, varză cum este ea, neștiutoare însă combativă până la extrem, ne dezinformează ... cu grație. Își apără veniturile ilicite. Iar procurorii le cam retează sursele de finanțare.

Am cules niște prevederi de lege. Din legea privind răspunderea ministerială, am ales art. 23 din cap. Dispoziții finale. Aici este o prevedere care fie a scăpat atenției unora fie este ocolită cu bună știință. Este ocolită pentru a salva imunitatea unor mafioți aciuați în Parlament.

„Lege privind responsabilitatea ministeriala, legea 115/1999 republicata in 2007

Capitolul IV - Dispozitii finale

Art. 23 
(1) Regulile de procedura prevazute in prezenta lege se completeaza cu cele cuprinse in regulamentele celor doua Camere ale Parlamentului si in Codul de procedura penala, in masura in care prezenta lege nu dispune altfel. 
(2) Urmarirea penala si judecarea fostilor membri ai Guvernului pentru infractiunile savarsite in exercitiul functiei lor, astfel cum acestea sunt prevazute de art. 7-11, se efectueaza potrivit normelor de procedura penala de drept comun. 
(3) Prevederile de ordin procedural ale prezentei legi nu se aplica fostilor membri ai Guvernului in nicio situatie”.

Această lege se adresează doar membrilor guvernului aflați în exercițiul funcțiunii, procedura din această lege se aplică doar membrilor guvernului în funcție. Pentru a nu exista confuzii, art. 23 scoate de sub protecția procedurii legii pe cei care au fost miniștri în alte guverne. Cum este cazul lui Vosganian sau Borbely.

Deși avem o prevedere constituțională clară, la art. 72 alin. (2), unde se prevede că deputații și senatorii pot fi trimiși în judecată pentru fapte care nu au legătură cu voturile lor sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, condiționând de încuviințarea Camerei în cauză doar percheziția, reținerea sau arestarea parlamentarului, în Regulamentul Senatului apare o noutate: aprobarea Senatului pentru ca procurorii să înceapă urmărirea penală:

„CAPITOLUL IV STATUTUL SENATORULUI

Secţiunea 1 Imunitatea parlamentară

Art. 172

...

(4) În temeiul art.72 din Constituţia României, republicată, senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Senatului, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(5) În caz de infracţiune flagrantă, senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Senatului asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Senatul constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.

(6) Cererea de autorizare a trimiterii în judecată, penală ori contravenţională, precum şi cererea de reţinere, de arestare sau de percheziţie se adresează preşedintelui Senatului de ministrul justiţiei.

...”

Este evident că acest regulament încalcă Constituția, pe care o pomenește (copy-paste) la alin. (4).

Degeaba se bucură Vosganian și Borbely că vor scăpa de urmărirea penală și că procurorii vor fi obligați să claseze dosarele lor. Regulamentul Senatului trebuie semnalat CCR ca fiind neconstituțional în aceste prevederi. Pur și simplu adaugă la Constituție ceea ce este de nepermis.

Potrivit acestui statut, Senatul României este stat în stat. Infractorii au cea mai sigură ascunzătoare. Singura lor obligație este aceea de a încropi o motivare sentimentală pentru a stoarce lacrimile colegilor care, după cum se vede, vor interzice procurorilor să tulbure zilele domoale ale infractorilor.

Să nu uităm că cei din PSD se opun, cu vehemență modificării Regulamentului, modificare cerută de PNL. 

Culmea este că în Regulamentul Camerei Deputaților nu apare aberația de la Senat !

În lumina Constituției și a legilor în vigoare, începerea urmăririi penale se poate cere doar pentru miniștrii în funcție, nu și pentru parlamentari. Foștii miniștri nu beneficiază de prevederile legii răspunderii ministeriale ci se duc, așa cum spune legea, la normele dreptului comun.