Apel liberal pentru depolitizarea Curții Constituționale

Comunicat de presă al deputatului PNL Florin Roman: 

Ii solicitam președintelui CCR, Valer Dorneanu, sa respecte Constituția

Curtea Constituțională este prima care ar trebui sa respecte Constituția României! Și nu o respecta. Constituția spune ca mandatul unui judecător nu poate fi mai mare de 9 ani. Valer Dorneanu, care se comporta ca un fidel soldat al PSDragnea, refuza sa respecte Constituția și sa vacanteze mandatul lui Petre Lazaroiu, care are 10 ani la CCR. In aceste condiții, întreb și eu: de ce nu respecta Valer Dorneanu Constituția și legile țării, este cumva mai presus de lege? Sunt constituționale deciziile plenului de 9 judecători? Mai este Curtea Constituțională a României sau este Curtea Constituțională a PSD?

Fără a comenta deciziile cu iz politic ale CCR nu pot sa nu constat ca la ora actuala criminalii, tâlharii și hotii zburda in libertate pe străzi și pentru ca Legea recursului compensatoriu a fost declarată constituțională de CCR, in urma atacului PNL la curte. Rezultatul: 200 de noi crime, violuri și tâlharii pana acum. Multe din deciziile CCR au dat peste cap întreg sistemul juridic al statului de drept. Este regretabil ca in loc sa acționeze ca un garant al respectării cu sfințenie a Constituției, multe din deciziile CCR nu sunt decât părtinitoare, in favoarea PSDragnea și in defavoarea poporului roman. Depolitizarea acestei instituții trebuie făcută urgent, pana când dl Dorneanu nu o compromite total.

Florin Roman,
Deputat PNL

***

Eliberarea din penitenciare a infractorilor, în special a celor care au comis fapte grave, înainte de împlinirea termenului de pedeapsă stabilit prin lege (în unele cazuri pedeapsa este mult prea mică față de gravitatea faptelor comise!), se dovedește a fi o încălcare gravă a principiilor constituționale, a drepturilor și libertăților fundamentale. Obligația de a le asigura aplicarea revine statului, stat care este reprezentat de Președinte, Parlament, Guvern, Justiție alte instituții cu atribuții constituționale.

Justiția aplică legea, propusă de Guvern și adoptată de Parlament. Guvernul și Parlamentul sunt principalele organisme ale statului care ar trebui să urmărească ca drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor să nu fie afectate. Legea recursului compensatoriu a permis încălcarea gravă a acestor drepturi. Cele peste 200 de noi crime, violuri și tâlhării comise de infractorii eliberați din penitenciare sunt, fiecare în parte, acte de agresiune ale Guvernului și majorității parlamentare PSD-ALDE-UDMR împotriva cetățenilor României.

Art. 22 – Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică
(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.

Art. 26 – Viaţa intimă, familială şi privată
(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.
(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.

O explicație care sfidează Constituția

O problemă gravă. Mai ales când vine de la președintele Curții Constituționale.

Insist asupra unui drept al nostru, al cetățenilor. Avem dreptul să analizăm, să judecăm și să decidem dacă ne convine sau nu o situația sau alta în modul de organizare a instituțiilor statului și asupra modului în care cei care cei chemați să exercite atributele acelor instituții își respectă jurămintele și competențele.

Judecățile noastre, ne vor ajuta să alegem acele formațiuni politice care sunt mai apropiate de gândirea noastră și să le ducem la putere cu ocazia alegerilor parlamentare.

Motivările unor demnitari sau ale unor funcționari publici vor fi judecate de noi, acceptate sau respinse. Acum, eu, resping o motivare a lui Valer Dorneanu, președintele CCR, referitoare la situația colegului său, Petre Lăzăroiu, un judecător constituțional care sfidează Constituția. Iar cel care îi motivează poziția în organizație, șeful organizației, Valer Dorneanu, face dovada unei ipocrizii condamnabile.

„Cu privire la numirea domnului judecător Petre Lăzăroiu. Domnia sa a fost numit de Președintele României (atunci, domnul Traian Băsescu), în temeiul art.142 alin.(3) din Constituție și al art.68 alin.(3) din Legea nr.47/1992, pe o perioadă de 9 ani, care expiră în anul 2019. Anterior, domnul Petre Lăzăroiu a mai exercitat această funcție în perioada 16.09.2008 – 8.06.2010, pe un rest de mandat al fostului judecător Petre Ninosu, care decedase. Prevederile art. 68 alin.(3) la care ne-am referit stabilesc că, în cazul în care perioada pentru care a fost numit noul judecător este mai mică de 3 ani (cum este cazul în speță), acesta va putea fi numit, la reînnoirea Curții Constituționale, pentru un mandat complet de 9 ani. Acest text este în vigoare și se bucură în continuare de prezumția de constituționalitate.”

Să ne oprim aici pentru că aici avem un exemplu clar de încălcare a Constituției. O încălcare susținută, cu seninătate, de șeful acesteia, Valer Dorneanu. Noi, cetățenii, suntem judecătorul suprem pentru că potrivit Constituției (cea atât de invocată), „suveranitatea națională aparține poporului român” ((art. 2, alin. (1) din Constituție)). Tot aici se arată că ea este exercitată prin organele sale reprezentative,  constituite prin alegeri libere ... precum și prin referendum.

Nu pot să trec mai departe fără să arăt că arăt faptul că absența la alegeri a poporului duce puterea politică, fie în consiliile locale fie în Parlament, către forțe politice anti-democratice. Cum este situația noastră de astăzi când a devenit posibilă o afirmație a președintelui Curții Constituționale ca cea de mai sus! Nu mai spun de acțiunile actualei puteri politice.

Constituția este foarte clară cu privire la compunerea ei. Art. 142 alin. (2):

„Curtea Constituțională se compune din nouă judecători, numiți pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.”

Mie mi se pare foarte clară prevederea constituțională. Politicienii care au construit Legea nr. 47/1992, cei care au tot completat și modificat această lege, au introdus prevederi care se adaugă la Constituție, ceea ce este inadmisibil. Au făcut interpretări pentru a le folosi lor, pentru a-și asigura controlul politic al Curții Constituționale, chiar dacă, din nefericire pentru ei, ar fi intrat în opoziție. Curtea Constituțională nu a dezmințit acest raționament.

Exemplul cel mai bun este tocmai articolul invocat de Valer Dorneanu. Fac o paranteză. Ca membru al PSD (cu diferitele denumiri ale acestuia de-a lungul  timpului), Valer Dorneanu este unul dintre autorii acestor reglementări. PSD fiind, de fapt, „tatăl” tuturor normelor de lege „șmecherești”.

Art.68. - (1) Cu 3 luni înainte de expirarea mandatului fiecărui judecător, preşedintele Curţii sesizează pe preşedintele Camerei Parlamentului care a numit judecătorul sau, după caz, pe Preşedintele României, solicitându-l să numească un altul în locul lui; numirea trebuie efectuată cu cel puţin o lună înainte de încetarea mandatului judecătorului predecesor.

(2) În cazul în care mandatul a încetat înainte de expirarea duratei pentru care judecătorul a fost numit, iar perioada rămasă depășește 6 luni, președintele va sesiza autoritatea publică prevăzută la alin.(1), în termen de cel mult 3 zile de la data încetării mandatului, în vederea numirii unui nou judecător. Mandatul judecătorului astfel numit încetează la expirarea duratei mandatului pe care l-a avut judecătorul înlocuit.

(3) În cazul în care perioada pentru care a fost numit noul judecător, potrivit alin.(2), este mai mică de 3 ani, acesta va putea fi numit, la reînnoirea Curții Constituționale, pentru un mandat complet de 9 ani.

Alineatul (3) adaugă la Constituție. Șmecheria este „mandatul complet”. Nu este prevăzut în Constituție. Alineatul (3) adaugă astfel la Constituție și duce în derizoriu art. 142 alin. (2) care prevede că un mandat al unui judecător constituțional este de 9 ani care nu poate fi prelungit sau înnoit. Ei bine, art. 68 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 permite ca un judecător care are un mandat de completare sub 3 ani de zile să mai primească un mandat complet de 9 ani. Astfel, condiția imperativă a mandatului de 9 ani din Constituție devine „mandat de 12 ani”. Pentru că așa spune legea Curții Constituționale. Condiție imperativă pur și simplu sfidată, aruncată în derizoriu, delegitimată, inclusiv de președintele Curții Constituționale. Într-o astfel de situație, cum să mai ai încredere în judecătorii Curții Constituționale?!

În citatul de mai sus, Valer Dorneanu a revenit la statura de avocat. Chiar dacă nu ai un motiv sprijinit de lege, inventezi unul în favoarea clientului tău. Aici, avocatul Valer Dorneanu îi dă peste nas judecătorului constituțional Valer Dorneanu. Dubla personalitate foarte la modă printre unii politicieni, mai ales când sunt la putere și au de apărat dreptul de a folosi puterea în scopuri personale.

La fel ca Tudorel Toader, Valer Dorneanu ne dă peste nas. Cetățenilor. Spune el cu autosatisfacție: Acest text este în vigoare și se bucură în continuare de prezumția de constituționalitate.

Pentru că avem mai multe exemple cu interpretări diferite a statutului deciziilor Curții Constituționale, evident că în acest caz, CCR va trebui să constate că această prevedere adaugă la Constituție și ca atare nu este constituțională decizia aplicându-se „pentru viitor”, nu cum este cazul Deciziei 538/2018 în care se cere aplicarea ei retroactivă. Doar avem persoane diferite în „cauză”. Una trebuie sancționată sau dusă până la suspendarea din funcție pentru a face loc puterii PSD-ALDE-UDMR să preia controlul întreg asupra instituțiilor statului iar a doua este „un bun coleg” care votează cum trebuie, în momentele dificile provocate fie de președintele Iohannis fie de opoziția foarte critică asupra gravelor derapaje ale puterii.

Dacă mandatul unui judecător constituţional se termină, acest lucru se constată de preşedintele CCR, nu de preşedintele României

Este o problemă faptul că mandatul unuia dintre judecătorii CCR ar fi depăşit durata de nouă ani?

„Da, consider că este o problemă şi nu este deloc o problemă simplă. 

Într-adevăr, toată lumea se așteaptă ca primul actor care respectă cu sfințenie Constituția să fie chiar Curtea Constituțională și aflăm în ultima vreme că au apărut îndoieli, au apărut semne de întrebare printr-o decizie a Curții, care chiar ea declară că un mandat nu poate sub nicio formă depăși nouă ani, dar, în fapt, este un judecător care se află deja de zece ani acolo. 

Nu e simplu să tranșăm această chestiune, dar e foarte regretabil că avem această situație, fiindcă prin tolerarea acestor mandate mai lungi, ca să nu mă exprim altfel, chiar Curtea Constituțională s-a pus singură în situația să îi fie chestionată respectarea supremației Constituției, așa cum scrie în Constituție”

A punctat perfect. Rețin exprimarea: „chiar Curtea Constituțională s-a pus singură în situația să îi fie chestionată respectarea supremației Constituției”!

Suntem în fața unui paradox. Curtea Constituțională, cea pusă de Constituție să îi apere supremația, încalcă prevederile Constituției! Președintele Curții Constituționale are mare grijă să îi impună președintelui României obligații neînscrise în Constituție iar el nu își îndeplinește propriile obligații! Paradox!

Și-au găsit și apărătorul „de serviciu”. Tudorel Toader, nedemnul ministru al justiției care a declarat, cu tupeu, că legea privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale urmează a fi adaptată la Decizia CCR în cauză și abia apoi se va putea face înlocuirea judecătorului constituțional în cauză. Inițial am crezut că nu citesc bine. Cum vine asta? O prevedere de lege bate la fund o prevedere constituțională clară, fără nici un fel de echivoc? Ei bine, la Tudorel Toader totul este posibil. Nu numai la el, ci și la o parte dintre judecătorii CCR în frunte cu șeful Curții, Valer Dorneanu.

Opinii separate față de deciziile politizate ale CCR

De când Valer Dorneanu a ajuns președinte al Curții Constituționale, încrederea în această instituție a scăzut. Nu doar în urma comportamentului „fără abținere” a lui Valer Dorneanu de a trata problemele politice ci și a dorințelor lui de a impune judecătorilor constituționali „tăcerea” când el decide. S-a ajuns la situația absolut stupidă ca o instanță de apel să ia o hotărâre prin care anulează o decizie internă a Curții Constituționale! Nemaivăzut! Chiar s-a ajuns la absurd.

O parte dintre judecătorii Curții Constituționale au devenit actori ai „războiului” dus de PSD și ALDE contra justiției în special împotriva DNA, în particular împotriva șefei DNA, Laura Codruța Kovesi. Este inadmisibil! Spun acest lucru pentru că avem o poziție constantă pro-independența justiției din partea președintelui Klaus Iohannis, cu atribuții constituționale de supraveghere a modului cum este respectată Constituția și a modului cum funcționează autoritățile publice ((art.80 alin. (2)) și avem o poziție ambiguă a Curții Constituționale care este „garantul supremației Constituției” ((art. 142 alin. (1)) care lasă impresia că această supremație poate fi relativă iar independența justiției poate fi tratată cu superficialitate. Din acest talmeș-balmeș s-a ajuns ca jurisprudența Curții Constituționale să sufere „accidente”. Nu mai apare formula „așa cum Curtea s-a exprimat anterior prin Decizia ...”, acum citești două decizii ale CCR și te întrebi care dintre ele reflectă „supremația Constituției”? Ieri problema era clară și s-a acționat în maniera „x” iar astăzi nu mai este ca ieri? Nu mai este pentru că puterea politică nu acceptă? Cum își mai îndeplinește CCR atributul de bază prevăzut la art. 142 alin. (1)? După cum cântă „infractorul” și „inculpatul” din Parlament?

La cererea lui CAP Tăriceanu, Președintele Senatului, CCR a constatat (cu majoritate de voturi!) că persoana Laura Codruța Kovesi, în calitate de șef al DNA, trebuia să se prezinte la o Comisie specială care ancheta, ca un tribunal special, o activitate care ține exclusiv de competența Ministerului Public. O aberație de decizie. Pentru că CCR nu are dreptul, constituțional, să se refere la persoane ci doar la instituții. Și, mai mult, doar la aspecte ce țin de legislație și acțiuni în care prevederile Constituției sunt imperative. Ce a făcut CCR este de competența exclusivă a unei instanțe de judecată!

Opiniile separate la Decizia CCR ale judecătorilor constituționali Livia Stanciu, Mircea Ștefan Minea și Simona Maya Teodoroiu confirmă cele de mai sus. Agerpres.

Livia Stanciu

„Prin atribuțiile și procedurile urmate, Comisia specială de anchetă parlamentară s-a plasat în afara Constituției, hotărârea de înființare a acesteia contravenind, prin conținutul său normativ, Legii fundamentale și normelor statului de drept consacrate prin Constituție. 

(...) Comisia specială de anchetă parlamentară nu se putea substitui activității ce se derulează în cadrul unei anchete penale efectuate de parchet, anchetă care a stabilit (...) că, din coroborarea probelor administrate, nu s-a decelat niciun element/indiciu de natură să conducă la presupunerea rezonabilă că s-ar fi încercat/inițiat de către persoanele nominalizate acte/acțiuni ce ar intersecta sfera ilicitului penal

Doamna Laura Codruța Kovesi nu putea fi invitată (...) nici în virtutea calității pe care aceasta o deținuse în anul 2009, dată la care a avut loc evenimentul investigat, și nici în virtutea calității de procuror șef al DNA, pentru că invitația în astfel de calități a reprezentanților unor autorități publice ce nu se află sub control parlamentar trebuie să se circumscrie (...) 'lămuririi unor chestiuni de interes public ce vizează problemele sistemice cu care aceste instituții se confruntă (...)' și nu pentru lămurirea unor chestiuni legate de suspiciuni referitoare la o eventuală implicare într-un proces electoral în desfășurare a reprezentanților unor astfel de autorități publice, acest gen de verificări făcând obiectul doar a unei anchete penale a procurorului — ceea ce s-a și realizat în cauză de către parchet — și nu a unei anchete parlamentare”

Mircea Ștefan Minea

„Comportamentul personal (...) al conducătorului unei autorități publice în relația sa directă cu o altă autoritate publică nu poate antrena răspunderea/implicarea instituției într-un conflict juridic de natură constituțională, atât timp cât respectivul comportament nu vizează o situație juridică specială, conflictuală, a cărei naștere să rezide în mod direct în textul Constituției. 

Apreciez (...) că soluția corectă era constatarea inexistenței unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament (...) și Ministerul Public — Direcția Națională Anticorupție”

Simona-Maya Teodoroiu

„... cererile privind constatarea unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament și Ministerul Public, determinat, între altele, de refuzul procurorului șef al DNA de a se prezenta în fața Comisiei de anchetă, ar fi trebuit respinse "în principal ca inadmisibile și în subsidiar ca neîntemeiate”

CCR, cu majoritate de voturi, a făcut pe plac lui CAP Tăriceanu care a sesizat Curtea pentru a obține o decizie de „învinovățire” a Laurei Codruța Kovesi. I-a făcut pe plac. Doar că este ca o frecție la un picior de lemn. Rămâne o părere.

„În urma deliberărilor, cu majoritate de voturi, Curtea a constatat că există un conflict juridic de natură constituțională între Parlamentul României, pe de o parte, și Ministerul Public — Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, generat de refuzul procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție de a se prezenta în fața Comisiei speciale de anchetă a Senatului și Camerei Deputaților pentru verificarea aspectelor ce țin de organizarea alegerilor din 2009 și de rezultatul scrutinului prezidențial. În soluționarea conflictului, Curtea a constatat obligația doamnei Laura Codruța Kovesi de a se prezenta în fața Parlamentului României — Comisia specială de anchetă a Senatului și Camerei Deputaților pentru verificarea aspectelor ce țin de organizarea alegerilor din 2009 și de rezultatul scrutinului prezidențial și de a furniza informațiile solicitate sau de a pune la dispoziție celelalte documente sau mijloace de probă deținute, utile activității comisiei”

De unde dracu a scos Curtea „obligația”? Din ce prevedere a Constituției? Cum este afectată „supremația Constituției” în această cauză? Plecând de la această speță, putem ajunge la tot felul de aberații. Iar CCR poate ajunge să exercite un control procesual asupra unor hotărâri judecătorești peste prevederile legilor în vigoare. Pentru că așa vor mușchii unor judecători constituționali care au interese politice.

Este băgată acolo „colaborarea” între puterile statului. Grav este că a fost interpretată în mod greșit. Pentru că Parlamentul nu este „reprezentantul intereselor generale ale societății” - cum este Ministerul Public, pentru care are competențe speciale în Constituție și în lege -, el este „organ reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării” care are alte competențe iar „colaborarea” nu poate depăși competențele constituționale. Nu poate CCR să stabilească mijloacele și metodele de colaborare între puterile statului, acestea fiind doar la îndemână conducătorilor instituțiilor. Mai mult, colaborarea între puterile statului trebuie mediată de Președintele României, CCR neavând nici o competență în materie!

Peștele de la cap se'mpute. Este grav când „la cap” se pun elemente care se strică repede.

CCR Dorneanu face un joc periculos.

Citesc la Agerpres extrase din motivarea CCR privind conflictul juridic de natură constituțională între Ministerul Public - DNA și Guvern, generat de cercetarea efectuată de DNA asupra modului în care unii membri ai Guvernului au produs și adoptat celebra OUG nr. 13/2017.

Mi-a reținut atenția, în special, următorul paragraf:

Declanșarea unei ample anchete penale care s-a concretizat prin descinderi la Ministerul Justiției, ridicarea de acte, audierea unui număr mare de funcționari publici, secretari de stat și miniștri a determinat o stare de tensiune, de presiune psihică, chiar pe durata derulării unor proceduri de legiferare, creându-se premisele unui blocaj în activitatea de legiferare. Astfel, sub imperiul unei temeri declanșate de activitatea de cercetare penală și de formularea unor viitoare acuzații care pot determina incidența răspunderii penale, Guvernul este blocat în activitatea sa de legiuitor. Împrejurarea creată golește de conținut garanția constituțională referitoare la imunitatea inerentă actului decizional de legiferare, de care beneficiază membrii Guvernului, garanție care are ca scop tocmai protejarea mandatului față de eventuale presiuni sau abuzuri ce s-ar comite împotriva persoanei care ocupă funcția de ministru, imunitatea asigurându-i acesteia independența, libertatea și siguranța în exercitarea drepturilor și a obligațiilor ce îi revin potrivit Constituției și legilor

După ce a judecat ca o instanță de judecată penală, CCR Dorneanu săvârșește „o minune”. Extinde imunitatea membrilor Guvernului față de ceilalți funcționari din ministere !

Are dreptate CCR Dorneanu când se referă la membrul Guvernului, ministru al Justiției, că nu poate fi urmărit penal de DNA sau DIICOT dacă nu este o cerere a Camerei Parlamentului din care face parte - Constituție și Legea răspunderii ministeriale -, dar nu are dreptate când este vorba despre funcționarii publici care încadrează ministerul ! Imunitatea ministrului nu se extinde asupra subordonaților ! Iar aici, DNA a cerut funcționarilor publici din subordinea ministrului declarații, documente etc. pentru a vedea dacă un act normativ s-a întocmit pentru a satisface alte cerințe decât cele într-un stat de drept.

Dacă ne uităm la Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, la art. 45 vom observa ceva anume:

Articolul 45 (1) Functionarii publici raspund, potrivit legii, de indeplinirea atributiilor ce le revin din functia publica pe care o detin, precum si a atributiilor ce le sunt delegate.(2) Functionarul public este obligat sa se conformeze dispozitiilor primite de la superiorii ierarhici.(3) Functionarul public are dreptul sa refuze, in scris si motivat, indeplinirea dispozitiilor primite de la superiorul ierarhic, daca le considera ilegale. Daca cel care a emis dispozitia o formuleaza in scris, functionarul public este obligat sa o execute, cu exceptia cazului in care aceasta este vadit ilegala. Functionarul public are indatorirea sa aduca la cunostinta superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispozitia astfel de situatii.

Ei bine, după ce procurorii care au primit sarcina cercetării cauzei vor ajunge la ministrul în cauză, la celebrul Florin Iordache, ar fi urmat depunerea unei sesizări la Camera Parlamentului de care aparține pentru ca aceasta să permită urmărirea penală a ministrului, în situația în care ministrul ar fi avut un rol activ în comiterea unor infracțiuni.

Ce a constatat DNA până la urmă confirmă necesitatea urmăririi penale și obligația procurorilor de a afla adevărul. Nu este vorba despre oportunitatea sau legalitatea pentru Guvern de a adopta acte normative, cu despre modul în care se introduc acte normative în Guvern pentru a fi adoptate și modul în care funcționarii publici sunt folosiți de către autoritatea publică reprezentată de ministru. Pentru că aici, la Ministerul Justiției, s-a încălcat o lege, Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor publici iar cineva trebuie să răspundă pentru obligarea acestora să încalce legile din România.

2. Disjungerea și declinarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă soluționare, sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:

- Favorizare a făptuitorului- Prezentare cu rea-credință, de date inexacte, Parlamentului sau Președintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârșirea unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului (prevăzută și sancționată de Legea 115/1999 – a răspunderii ministeriale)- Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri (art. 259 al.1 și 2 C.p)- Sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri (art. 275 C.p)- Fals intelectual

Ce face CCR Dorneanu cu această motivare și decizie ? Exclude Ministerul Public de la urmărirea penală a faptelor comise în interiorul unui minister prin extinderea imunității ministrului asupra tuturor înalților funcționari publici și a funcționarilor publici de sub autoritatea acestuia ! Impardonabil ! Pur și simplu este un atac asupra Constituției și a legilor țării date în aplicarea acesteia !

Sunt curios ce va spune Ministerul Public după această motivare a CCR Dorneanu. Sunt tare curios ! Vom ajunge în situația în care Guvernul va face tot ceea ce dorește fără a mai putea fi tras la răspundere penală ? Ce comportament vor adopta funcționarii publici care, după această decizie a CCR Dorneanu, se simt apărați împotriva procurorilor ?

Va fi nevoie de o nouă putere politică în Parlament care să fie capabilă să schimbe această CCR devenită actor politic. Motivarea CCR Dorneanu mi se pare inacceptabilă. Acum forțează protecția deplină a unei puteri politice, împotriva prevederilor Constituției ! Mâine cine știe ce îi mai trece prin cap lui Dorneanu și a aliaților lui din CCR.

Declarația Universală a Drepturilor Omului are în Preambul o motivare a necesității adoptării ei de care CCR Dorneanu nu vrea să țină cont:

„Considerind ca este esential ca drepturile omului sa fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul sa nu fie silit sa recurga, ca solutie extrema, la revolta impotriva tiraniei si asupririi,”

declarație care confirmă dreptul cetățenilor țării de a se opune chiar prin revoltă. Deocamdată pașnică, dar care prin continuarea formelor de tiranie la care apelează PSD și ALDE, poate ajunge la forme mai grave.

Mie această motivare a CCR Dorneanu îmi pute. Rău de tot !

Inculpatul Tăriceanu vorbește ca proasta'n târg !

Agerpres. Tăriceanu, despre DNA: În orice stat de drept, decizia CCR ar fi fost urmată de demisia șefului instituției

Bag seama că inculpatului Tăriceanu îi place să se audă vorbind. Narcisism. El și numai el ! Mai bag de seamă că valorile la care face referire atât de des nu au pentru persoana lui nici o importanță. Este deasupra lor. Dar mai bag de seamă și faptul că are o mare durere: o vrea plecată pe Laura Codruța Kovesi de la DNA. Cu orice preț. Chiar și cu prețul aruncării la coșul de gunoi a valorilor pe care le clamează ca o bandă de magnetofon.

Pentru mine este foarte clar faptul că inculpatul Tăriceanu a luat-o pe arătură. Rău de tot. Pentru a se proteja împotriva unei eventuale acțiuni a DNA de reținere sau arestare preventivă pentru ticăloșiile pe care le-a săvârșit (unele apar încet-încet în media), s-a înhăitat cu infractorul Liviu Dragnea și cu PSD-ul „militant” uitând de valorile despre care vorbește în permanență - în special de valorile liberalismului. Când doar vorbești, fără să aplici, ai o mare problemă.

Cere ca șefa DNA să își dea demisia pentru că ne-onorabila Curte Constituțională, la sesizarea lui ca Președinte al Senatului, a constatat un conflict juridic de natură constituțională între Guvern (ca exponent al puterii executive) și Ministerul Public - DNA (ca parte a autorității judecătorești - puterea judecătorească) în limita unei cercetări penale cu privire la „legalitatea și oportunitatea elaborării unui act normativ”.

În orice stat de drept, o decizie ca aceea a CCR ar fi fost urmată de demisia șefului instituției care a încălcat un principiu fundamental al democrației: separația puterilor în stat. Refuzul de a demisiona este încă o dovadă a ceea ce aș numi corupția de putere. Am spus și repet: puterea absolută corupe absolut. Din păcate, DNA a acționat în logica instituțiilor opresive din statul comunist, convinse că au toată puterea și că nimeni nu le poate sta în cale. Decizia CCR este una istorică și cred că stopează ofensiva unor instituții nedemocratice de a prelua toată puterea în România. Ca președinte al Senatului, Camera superioară a forului democratic suprem, nu pot decât să sper că în instituțiile nedemocratice mai sunt oameni care au suficientă responsabilitate pentru a înțelege că lucrurile trebuie să se schimbe - a scris inculpatul Tăriceanu pe pagina lui de Facebook

Dar dacă nu este așa, inculpatule Tăriceanu ? Pentru că, din nefericire pentru tine, cercetarea făcută de DNA la Guvern, nu a urmărit „legalitatea și oportunitatea adoptării unui act normativ”, ci fapte penale produse pe timpul adoptării actului normativ ! De aceea DNA a disjuns cauza și a trimis-o la Parchetul General de pe lângă ICCJ pentru continuarea cercetărilor. Cu faptele penale constatate și probate până la transmiterea dosarului.

Chiar judecătorul constituțional Dorneanu, cel care face, pe față, jocurile politice ale PSD, va trebui să accepte faptul că oportunitatea este un moment ante-factum. Este o decizie politică. Este  urmată de acțiunea de a face, a nu face, a se abține să facă ceva anume. Cineva a considerat oportun să emită o ordonanță de urgență. Foarte bine. Oportunitatea nu este interzisă de lege. Ba chiar este recomandată. A trecut la elaborarea ei și la parcurgerea etapelor prevăzute de normele în vigoare pentru avizarea și aprobarea în ședința de Guvern. Iar asta înseamnă legalitatea. Numai că nici asta nu este interzisă de lege. Dacă, evident, sunt respectate condițiile prevăzute de lege pentru ca un act normativ să fie legal promovat !

A ! Stai ! Nu au fost respectate normele prevăzute de legea în materie de construcție legislativă și a hotărârii de guvern aferente. Nu-i bai ! Nu sunt sancțiuni. Dar, ce să vezi, au dispărut documente oficiale, s-a dat același număr de înregistrare pe două documente cu același obiect dar cu conținut diferit, nu s-a respectat dispoziția obligatorie a avizelor consultative fără de care procedura nu se consideră împlinită ... fals, uz de fals, adevărate minuni.

Aici, ai picat inculpatule Tăriceanu pe o interpretare aiuritoare. Nu mai spun că protestele din stradă care țin de o lună de zile și OUG nr. 14/2017 care abrogă pe OUG nr. 13/2017 confirmă faptul că OUG-ul abrogat nu prea este în regulă.

Pe de altă parte, într-un stat democratic este inadmisibil ca un politician într-o demnitate publică atât de înaltă să nu își dea demisia din funcție și chiar din Parlament atunci când este urmărit penal și, mai grav, când este deja inculpat, este trimis în judecată. Măi Tăricene, măi ! Tu îți dai seama în ce rahat ai intrat ? Tu nici nu ai dreptul să vorbești despre alții din moment ce tu ești inculpat iar partenerul tău, șeful Camerei Deputaților, este condamnat dar și inculpat într-un nou dosar. Ești penibil Tăricene ! Prin prezența ta și a infractorului Dragnea în Parlament am ajuns de râsul democrației și a tuturor organelor legislative din lume: Parlamentul României este singurul condus de persoane condamnate penal sau judecate penal dar și singurul în care o treime dintre parlamentari au condamnări penale sau sunt în diferite faze ale proceselor penale.

Inculpatul Tăriceanu are un singur gând. Este unul mânat de o dorință disperată de răzbunare. Scoaterea lui Kovesi de la DNA. Inculpatul Tăriceanu este obsedat de persoana lui, de protecția lui personală și nu de valorile democrației.

Tovarășe Dorneanu, CCR primește încă o bilă neagră !

Prima bilă neagră a primit-o CCR de la mine când nu a văzut (o fi avut orbul găinilor ?) conflictul juridic de natură constituțională între Parlament și Guvern cu referire la emiterea OUG nr. 13/2017. Atunci ai aburit-o cu dreptul Guvernului de a emite ordonanțe și nu ați mers mai departe, în Constituție, la art. 147, acolo unde este vorba despre deciziile CCR să vedeți că Guvernul nu este abilitat să pună de acord deciziile de neconstituționalitate ale CCR cu privire la legi ci doar la ordonanțe ! Uite textul pe care tu și alți tovarăși de la CCR nu l-ați citit:

(1) Deciziile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției...

Pentru că era vorba despre o modificare a unei legi în vigoare, punerea de acord era obligația constituțională a Parlamentului și nu a Guvernului ! Dar tu, Dorneanule, tu și alți tovarăși de la CCR ați avut alte „voințe”. Politice, Dorneanule ! Iar asta înseamnă o încălcare a Constituției !

Acum, sesizați de inculpatul Tăriceanu, cu „o majoritate semnificativă” (?!), iar vă faceți de rahat.

Țin să îți aduc la cunoștință faptul că noi, cetățenii, nu suntem obligați să considerăm ca fiind corecte deciziile CCR. Obligația este doar pentru instituțiile statului, cele care lucrează cu legea, cele care o pun în aplicare. Eu, cetățeanul, pot constata că tu, judecătorul Curții Constituționale tratezi Constituția, pe care eu am votat-o, cu nepăsare. Îi faci interpretări care o exced, astfel că interpretările tale și ale unor colegi au un foarte puternic „interes” politic. Asta ai făcut la sesizarea inculpatului Tăriceanu.

Din declarațiile tale, constat că te-ai transpus în poziția procurorului general și ai judecat o cauză penală sub aspectul „oportunității și legalității ei” ! Asta faci, pur și simplu. Iar tu, judecător al CCR nu ai acest drept, nu ai această competență !

Apoi, minți de îngheață apele. Una este plângerea penală - de conținutul căreia te agăți ca disperatul -, și alta este acțiunea procurorilor. De când judecă CCR o plângere penală ? Asta este atributul CCR potrivit Constituției ? Iar cât privește ce au făcut procurorii, se desprinde din comunicatul DNA (l-am pus și eu pe blog, pentru orice eventualitate !), de unde oricine a învățat să citească poate înțelege că decizia CCR este pe lângă subiect. Ca atare, eu trag concluzia că onor CCR și-a cam depășit atribuțiile. Alo ! Judecătorilor constituționali ! Sunteți pe lângă Constituție !

Ai moșmodit explicațiile când jurnaliștii (se pare că sunt și jurnaliști adevărați) ți-au spus de comunicatul DNA și de probele adunate de ei potrivit cărora există fapte penale și probe că acele fapte s-au săvârșit. Ai fost de acord că procurorii sunt îndreptățiți să cerceteze acele fapte penale comise pentru emiterea OUG nr. 13/2017 ! Ca să vezi ! Dar dacă nu făceau cercetarea penală, mai descopereau faptele ? Nu. Este la mintea cocoșului, darămite la mintea unui judecător constituțional.

Parchetul General a dat și el un comunicat (aici). Cu mult mai inteligent decât gargara cu pioneze a tovarășului Dorneanu:

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a luat cunoștință despre Decizia Curții Constituționale privind constatarea existenței unui conflict juridic de natură constituțională între Guvern și Ministerul Public prin Direcția Națională Anticorupție, decizie prin care instanța de contencios constituțional a constatat că "acțiunea PÎCCJ — DNA de a-și aroga atribuția de a verifica legalitatea și oportunitatea unui act normativ, respectiv OUG13/2017, cu încălcarea competențelor constituționale ale Guvernului și Parlamentului, prevăzute de art. 115 alin 4 și 5 din Constituția României, respectiv ale Curții Constituționale, prevăzute de art. 146 lit. din Constituție", a generat un conflict juridic de natură constituțională între respectivele autorități ale statului

Motivarea Curții Constituționale va fi determinantă pentru viitorul curs al anchetei cu privire la infracțiunile de favorizarea făptuitorului, prezentarea cu rea-credință de date inexacte, Parlamentului sau Președintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârșirea unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului, prev. de art. 8 alin 1 lit. b din Legea 115/1999, sustragerea sau distrugerea de înscrisuri, sustragerea sau distrugerea de probe ori înscrisuri, fals intelectual, ce constituie obiectul cauzei înregistrată pe rolul Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul PÎCCJ, cauză cunoscută generic sub denumirea de "Adoptarea Ordonanței 13"

Parchetul General atrage atenția, de fapt, CCR, că motivarea lor pentru existența unui conflict juridic de natură constituțională poate duce la împiedicarea procurorilor din cadrul Autorității Judecătorești - a treia putere a statului, potrivit art. 1 alin. (4) din Constituție -, să își exercite atributul constituțional de tragere la răspundere a celor care comit fapte penale având competența exclusivă de a apăra interesele generale ale societății, potrivit art. 131 alin. (1) din Constituție.

Pentru că tovarășul Dorneanu citește din Constituție doar ce vrea mușchii lui și o interpretează după cum i se dictează de către infractorul Dragnea sau inculpatul Tăriceanu îi scriu aici, chiar dacă nu va citit articolul de pe blog:

Art. 131 - Rolul Ministerului Public
(1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.

Poate are nevoie să îi reamintesc și prevederile art. 124 alin 1 și 2 din Constituție:
(1) Justiția se înfăptuiește în numele legii.
(2) Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.

Fiind investită cu cercetarea unor fapte posibil de natură penală, printr-un act prevăzut de legea procesual penală, DNA a fost obligat să aplice legea ! Că place sau nu place cuiva, asta este legea. A spune tu, judecător constituțional, că aplicarea legii este un abuz al procurorilor legal investiți, este peste poate.

Tovarășe Dorneanu, îmi reaprinzi dorințele ca această Curte Constituțională, în forma în care este aleasă și mai ales în modul cum acționează să își înceteze activitatea. O fi bună ea o Curte Constituțională dar după cum se comportă parcă ... nu prea răspunde cerințelor. Poate nu ar strica ca sesizările de neconstituționalitate să fie date spre soluționare unei secții speciale de pe lângă ICCJ, acolo unde sunt judecători nu doar absolvenți de drept.

CCR are, tehnic, dreptate. Dar nu mai pe o parte a Constituției. Nu și pe alta ! Tot imperativă !

Agerpres. UPDATE CCR: Nu există conflict juridic de natură constituțională între puterile statului

„În privința naturii conflictului dintre Parlament și Guvern s-a spus că în acest caz Guvernul și-a arogat o putere de legiferare care nu îi este atribuită în Constituție și ca exagerată în utilizarea ordonanței de urgență. Este adevărat că, potrivit principiului separației puterilor, Parlamentul este cel care are suveranitatea legislativă și competența de a da legi organice primare. Guvernul, de regulă, nu are o asemenea competență. În mod excepțional, însă chiar prin Constituție (...), Guvernul poate fi delegat de puterea legislativă să emită ordonanțe fie simple, fie de urgență. (...) În această privință, nu există un conflict, pentru că Guvernul a acționat legal în sfera lui de competență de a emite ordonanțe” - a declarat Valer Dorneanu

Corect. OUG se supune regimului art. 115 alin. (4) și (5) din Constituție. Acolo, acesta trebuie îndeplinească condiția imperativă a urgenței reglementării - situația extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată ! Din nefericire, Dorneanu dă dovadă de superficialitate. O cumplită superficialitate pentru că se referă doar la delegarea legislativă și la regimul OUG. Nu a mers mai departe, în Constituție, unde ar fi văzut că există acest conflict.

Pentru că vreau să fiu rău, așa cum trebuie să fiu ca cetățean al României care își apără drepturile constituționale, pun aici o altă reglementare din Constituție care poate fi înțeleasă de oricine.

Art. 147 - Deciziile Curții Constituționale
(1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.

Ipoteza este clară. Vorbim despre legi, despre ordonanțe și regulamente (ale Camerelor Parlamentului !).

Competența de a le pune de acord revine, acestui articol, Parlamentului pentru legi și regulamentele Camerelor și Guvernului pentru ordonanțe !

Este evident că suntem în fața unei competențe constituționale, altfel, sintagma „după caz” nu ar mai avea sens în cuprinsul normei. Este după caz, după competențele constituționale de emitere a actelor normative, nu este la grămadă !

Nu știu dacă în sesizarea CSM și a Președintelui s-a făcut referire la acest articol din Constituție, iar dacă nu s-a făcut, s-a greșit. Pe de altă parte, înțeleg că onor CCR ar fi trebuit să vadă că suntem exact într-o stare de conflict constituțional. Guvernul și-a arogat atributul Parlamentului de a pune de acord decizii de neconstituționalitate ale CCR pe legi și nu pe ordonanțe !

Ce este culmea în această situație, tot Valer Dorneanu afirmă, cu gurița lui, ce am demonstrat eu mai sus:

Președintele CCR a subliniat că nu orice conflict dintre autorități îndeplinește condiția unui conflict juridic de natură constituțională, ci doar când o parte sau părțile își arogă puteri, atribuții, competențe din sfera de activitate a celeilalte autorități sau când o autoritate își declină competența, nu își exercită rolul pe care îl are, potrivit obligațiilor sale, sau refuză să îl îndeplinească.

Ca să fac pe placul cârcotașilor da, și pe timpul guvernării Cioloș, OUG-ul dat pentru punerea de acord a codurilor penale cu deciziile de neconstituționalitate a încălcat prevederile art. 147 alin. (1). Dar Parlamentul la acea dată, din comoditate, a acceptat ca Guvernul să îi facă munca. Ei, parlamentarii fiind ocupați cu răspândirea minciunilor politice. Doare urmau alegerile parlamentare, ce naiba !

Modificarea Constituției între derizoriu și necesitate.

Agerpres. Dorneanu: Modificările Constituției trebuie să răspundă unor nevoi socio-istorice de esență și nu unor simple considerente de oportunitate

Ședința festivă a CCR prilejuită de împlinirea a 150 de ani de la adoptarea Constituției din 1866 și 25 de ani de la adoptarea Constituției din 1991 a fost prezidată de judecătorul constituțional Valer Dorneanu care a oferit și cele mai însemnate declarații cu care nu pot fi decât de acord.

În primul rând, este vorba despre tema modificării Constituției care pur și simplu a ajuns pe buzele multor politicieni dar și a unei părți din societatea civilă. Dacă este să dau crezare informațiilor care circulă în presă, și alte „societăți”, străine ele, sunt interesate de modificarea Constituției din România, în așa fel încât laicitatea statului să fie mai puțin fermă, drepturile și libertățile civile ale cetățenilor români și rezidenților străini în România să fie sub controlul regulilor promovate de anumite confesiuni religioase. Sunt puse în discuție două instituții: căsătoria și familia. Iar aici se cuvine a dezvolta pentru că presiunea comunităților religioase asupra politicului duce, fără doar și poate, la deformarea drepturilor și libertăților civile în România, în contra cursului normal din societățile democratice, liberale.

La împlinirea a 25 de ani de la adoptarea Constituției din 1991, nu putem decât să constatăm că avem o Constituție stabilă, consolidată, inclusiv prin intermediul controlului de constituționalitate. Cât privește modificările inerente, acestea trebuie să fie temeinic fundamentate, să răspundă unor nevoi socio-istorice de esență, iar nu unor simple considerente de oportunitate. Această aniversare nu trebuie să fie privită doar ca simplă evocare istorică. Ea trebuie să aibă o semnificație mult mai substanțială și să sădească în sufletul și conștiința tuturor celor cărora li se adresează datoria sfântă de a respecta și de a apăra Constituția, ca o condiție esențială pentru existența, dezvoltarea și perenitatea României

În afara celor două instituții civile, sunt puse în discuție măsurile de protecție ale persoanelor care îndeplinesc funcții și demnități în stat: Președintele, parlamentarii, miniștrii, magistrații.

Imunitățile parlamentarilor și ale altor persoane aflate în funcții publice reprezintă o problemă prin modul în care Parlamentul României s-a folosit de ele. Teoria ca teoria, practica însă ne-a omorât.

De la modificările necesare, observate prin aplicarea prevederilor legale, la excesul de „modificare” nu este decât un pas. Aici intrăm în zona numită de judecătorul constituțional Valer Dorneanu „considerente de oportunitate”. Este similară cerințelor de modificare a Constituției privind familia. Și unii și alții caută susținere publică în scop politic apelând la exces de reglementare constituțională.

Ca de obicei, excesul vine, pe de o parte, de la biserica ortodoxă română în asociere cu alte confesiuni creștine (se pare că în înțelegere cu biserica ortodoxă rusă !) și apoi tocmai de la cei care nu au mai reușit să scape de „brațul lung al legii”, care se află în poziții politice dominante în partidul lor sau importante și care au o oarecare influență asupra unor colegi ce ocupă, temporar, funcții sau demnități publice. Portavocea excesului de reglementare constituțională privind imunitățile a devenit infractorul Liviu Dragnea, secondat de inculpatul Sebastian Ghiță și inculpatul Victor Viorel Ponta. Li se alătură inculpatul Călin Anton Popescu Tăriceanu și Traian Băsescu (nici nu mai știu situația lui juridică, dar o voi afla imediat ce procurorii vor ajunge la niște concluzii certe în dosarele în care sunt cercetate fapte de încălcare a legii pe care societatea i le impută). Vorba aia, dacă mie mi-a murit găina să moară și capra vecinului !

Este foarte interesant faptul că cei care vor modificarea legii fundamentale pentru scoaterea imunităților sunt și cei care profită de ocazia cererilor confesiunilor religioase. Oportunism și populism grețos.

Infractorul Liviu Dragnea are însă ce are cu Președintele Klaus Iohannis. Iar a promova ideea modificării Constituției doar pentru a satisface o răzbunare personală sau a da glas unei nemulțumiri ale unui sau unor grupuri politice, este prea mult. Nu mai este vorba despre judecată, nu mai este vorba despre o analiză rațională și o îmbunătățire a legii fundamentale, este doar o problemă de răzbunare.

Văd o modificare a Constituției în anul 2017, nu este imposibil să se întâmple în primul semestru al anului 2017, mi-aș dori lucrul acesta, dar vreau să facem în așa fel încât să fie modificată în 2017. Da, eu și noi vom susține acest lucru. Scoaterea acelor imunități pentru oricine din România. Dacă președintele Klaus Werner Iohannis a ieșit de atâtea ori la microfonul prezidențial emițând de acolo niște principii, acuze împotriva parlamentarilor care au votat așa cum le-a dictat conștiința, câteodată au votat pentru susținerea cererii procurorilor, câteodată — împotrivă, și tu ieși de la tribuna prezidențială și spui: un Parlament care nu a înțeles nimic, care se opune mersului Justiției, neținând cont de faptul că există această imunitate. De ce să nu fie valabil și pentru dumnealui? Își poate pune o oglindă în față și să vorbească Klaus cu Werner și să-i spună același lucru: nu ai înțeles nimic, justiția nu trebuie oprită, nu te agăța de imunitate

Se vede clar din declarația infractorului Liviu Dragnea sensul dorințelor lui și, pentru că folosește termenul „noi” și al aliaților lui, cei arătați mai sus. Este ce atrage atenția judecătorul Valer Dorneanu că nu trebuie să se întâmple: modificarea de oportunitate. Obținerea unei majorități parlamentare prin alegeri având ca scop răzbunarea pe un adversar politic, real sau imaginar, este cea mai jalnică proiecție politică a unui partid. Iar noi avem nu unul ci mai multe partide care au astfel de obiective politice majore: PSD, ALDE, PMP, PRU !

Două teme care duc o temă importantă în derizoriu. Modificarea Constituției pentru a satisface setea de răzbunare și modificarea Constituției pentru a limita drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor. De fapt, ambele nu pot fi obținute. Motive sunt destule însă explicarea ar lua mult spațiu.

Judecătorul Valer Dorneanu a mai atras atenția și asupra comportamentului oamenilor care îndeplinesc demnități publice.

Referindu-ne la rolul și importanța legii fundamentale, considerăm că nu este admis ca într-un stat de drept, într-o democrație, Constituția să fie mereu contestată, pusă la îndoială, pusă sub semnul precarității, adesea chiar de către înalți demnitari publici. În acest sens, deciziile instanței constituționale pronunțate de-a lungul timpului asupra inițiativelor de revizuire au jalonat expres limitele revizuirii Constituției. (...) Să ne amintim mereu că jurământul de credință al celor care slujesc în funcții publice preia din cuprinsul articolului 1 alineatul 1 din Constituție principalele valori ale statului român — apărarea suveranității, a independenței, precum și a caracterului unitar și indivizibil al României

 Se aude Dragnea ? Se aude Tăriceanu ? Se aude Băsescu ? Se aude Hunor ? Pe ceilalți nu îi mai pomenesc.

Neconstituționalități pe bandă rulantă. De la Parlament plecate, normal !

Agerpres. UPDATE CCR: Legea de modificare a OUG privind școlile doctorale, neconstituțională

Curtea Constituțională a adoptat și sesizarea grupului liberal și sesizarea Guvenului cu privire la neconstituționalitatea ordonanței 4 pentru modificarea Legii învățământului. Am avut în vedere faptul principal că cele două Camere ale Parlamentului nu au respectat principiul bicameralismului și au adoptat legea într-o formă și într-un conținut foarte diferit decât cel care a început inițiativa legislativă și diferit și de felul cum a adoptat fiecare dintre cele două Camere

Separat, am considerat că și obiecția Guvernului cu privire la nerespectarea prevederilor din art. 1 alin. 5 din Constituție cu privire la claritatea legii, la previziune, la toate normele de tehnică legislativă nu au fost respectate în cuprinsul acelor adăugiri și modificări care au fost făcute de cele două Camere ale Parlamentului. Deci, legea este integral neconstituțională

 Iar concluzia președintelui CCR este simplă: inițiatorii vor trebui să reia procedura de la zero. Punct !

Inițiatorii fiind cei din PSD prin „mămițica dezastrelor din învățământ” Ecaterina Andronescu, supranumită „Abramburica”.

Fiind neconstituțională, legea asta nu se mai aplică și se continuă cu aplicarea legii vechi, cea care nu favorizează, de exemplu, pe Florentin Pandele, primarul de la Voluntari și soțul Gabrielei Vrânceanu Firea (nu știu de ce am eu impresia că o mare presiune pentru adaptarea acestei legi a venit de la Pandele și sinistra lui soție !), pe Tobă (ex-ministrul de interne !), pe Ponta dar și pe mulți alții din PSD care și-au tras doctorate pentru că „era la modă”. Nu mai spun de toată liota de doctori păstoriți de inculpatul Gabriel Oprea.

Ieri, CCR a mai făcut o „nefăcută”. A declarat ca neconstituționale niște reglementări din legea dării în plată. Iar din ce explicații a dat președintele Valer Dorneanu, se pare că vor ieși din schemă speculatorii. Cei care, de fapt, ar fi fost beneficiarii legii, beneficiari „ascunși”, beneficiari protejați de autori. Nu cele câteva cazuri de persoane aflate în dificultate pentru că au gândit și acționat prost la un anume moment dat. Legea a fost dată pentru speculatori.

Am admis excepția de neconstituționalitate și am constatat că sintagma 'precum și din devalorizarea bunurilor imobile', sintagmă care era conținută în articolul 11 teza 1, este neconstituțională. Sintagma se referă la faptul că sunt aplicabile și acelor situații care privesc devalorizarea bunurilor imobile. Or, obiectul procesului era plata contractului, nu era vorba de bunuri imobile, încât din acest punct de vedere va fi eliminată această sintagmă

Mare măgărie ! Ca să vezi unde i-a dus mintea pe autorii legii ! Când mă refer la „devalorizarea bunurilor imobile” nu mă refer la locuința necesară familiei ci la un bun pe care proprietarul vrea să îl valorifice. Iar ideea mârșavă spune, de fapt, că dacă cel care s-a împrumutat și nu mai poate vinde la un preț convenabil, dă casa băncii și a scăpat de o problemă ! Ticăloșie ! Scopul legii este deja pierdut.

Am admis, de asemenea, excepția de neconstituționalitate și am constatat că prevederile art. 11 teza 1 raportate la art 3 teza II, art. 4, art 7 și art 8 din Legea 77 sunt constituționale în măsura în care instanța judecătorească verifică condițiile referitoare la existența impreviziunii. Fac precizarea că această posibilitate nu o aveau instanțele sesizate de bănci sau de părți încât, în prezent, de aici încolo, instanțele de judecată vor trebui să aibă în vedere toate implicațiile teoriei impreviziunii și cu privire la riscuri și cu privire la proporționalitate

Iar o treabă interesantă. Autorii au vrut să ia instanțelor posibilitatea să verifice dacă cererea debitorului este justificată sau nu. Acum, instanța va putea să îi spună debitorului să caute altă cale pentru că ce face el, nu se justifică și că trebuie să respecte contractul. Poate fi imprevizibilă pierderea unui loc de muncă. Dar și tu, debitorul, trebuie să faci totul pentru a prelua un alt loc de muncă prin intermediul căruia să îți continui contractul. Aici CCR a făcut un lucru foarte bun. Speculanții sunt scoși din lege. Astfel că legea va fi favorabilă celor care au, într-adevăr, nevoie de o protecție. Darea în plată va rămâne ca procedură legală. Acum însă, băncile își vor calcula riscurile și vor fi mult mai atente cu acordarea împrumuturilor imobiliare. Cumva, în viitor, legea va fi defavorabilă și băncilor (care vor acorda împrumuturi doar celor capabili să le execute fără nici un dubiu) dar și celor care doresc să facă un împrumut fiind la o limită de risc ca buni platnici.  Adică, cei tineri.

Urmează să vedem ce decizie va lua CCR cu privire la legea conversiei. Nu de alta, dar știrile devin din ce în ce mai clare. Se pare că beneficiarii „adevărați” ai acestei legi sunt de fapt niște „băieți deștepți” care au luat credite în franci elvețieni pentru a cumpăra acțiuni pe bursă. Nu cred că toți sunt la PSD, cred că sunt clienți ai unor avocați care se mișcă cu interes printre politicieni. Știrile mai spun că 80% dintre cei care au împrumuturi în franci elvețieni au rezolvat cu băncile problemele de achitare a ratelor. Au rămas 20% dintre ei care ar fi printre cei cu care băncile nu vor să discute sau care știu că nu pot discuta cu băncile din moment ce sumele împrumutate - în echivalent de ordinul a 500.000 euro până la 1 mil euro -, au fost investite în acțiuni la bursă. Numai de „săraci” nu este vorba.

Curg neconstituționalitățile astea pe bandă. Legi comise de o bandă de politicieni aflați la putere în Parlament

Vaporul portocaliu ia apă. Chila este putredă.

Semnalele se înmulțesc. Pedeliștii părăsesc corabia marinarului chior (de beat ?!) și caută alte tărâmuri. Au început să îl părăsească și aliații. Se pare că votul de azi din Camera Deputaților a fost proba supremă.

Întâi am citit la ioșka. Candidatul PD-L la Curtea Constituțională, un profesor de drept de la Cluj, Ștefan Minea (proful lui Boc cel constituțional ?!) a pierdut în fața candidatului PSD, Valer Dorneanu. 161 voturi pentru Dorneanu contra 123 pentru Minea.

Mihai Voicu vine și ne confirmă pe blogul său. Și face precizarea că deputații PSD și ai PNL, toți în păr (dar nu a fost cazul), sunt doar 148. Până la 161 !

Disperați că pierd, pedeliștii încearcă să invalideze votul. Roberta Anastase a început să facă propriile interpretări asupra reglementărilor în vigoare.

Să fie începutul sfârșitului pentru acest pseudo-partid politic din România ? Să fie începutul eliberării noastre de sub dictatura băsesciană ? Să vedem ce va mai fi.

Noi trebuie să continuăm să protestăm, cum putem, în continuare, împotriva abuzurilor lui Băsescu și a găștii lui de mafioți politici.