Na, că se tulburară apele în Parlamentul European. Liberalii au făcut alianță cu Popularii iar socialiștii au rămas cu ...

La Parlamentul European se joacă tare pentru ocuparea funcției de Președinte. Pleacă socialistul german Martin Schulz în viața politică internă a Germaniei și musai trebuie un nou Președinte.

Liberalul Guy Verhofstadt, candidat din partea liberalilor -ALDE european, inclusiv ALDE din România -, renunță la candidatură și face o alianță cu Popularii Europeni - unde sunt și liberalii din PNL -, pentru alegerea candidatului PPE, Antonio Tajani.

Agerpres este darnic și îmi oferă informația cât mai completă.

Mult mai plin de conținut este însă comunicatul dat de Guy Verhofstadt astăzi, comunicat ce arată că ALDE din Parlamentul European s-a orientat către PPE.

„Acesta este un prim pas în construirea unei coaliții proeuropene care să reformeze și să întărească uniunea noastră. Cu provocări precum (președintele american ales Donald) Trump și (președintele rus Vladimir) Putin, cheia succesului este să reformăm Uniunea Europeană” Guy Verhofstadt

Socialiștii europeni sunt deranjați, ne spune Agerpres. ALDE din PE nu mai vrea să le fie „remorcă”. Șansele ca Uniunea europeană să răspundă provocărilor generate de schimbările politice și mai ales de comportamentul politic al unor puteri străine, mai ales al unor lideri străini, sunt mai mari dacă se mărește puterea politică a Popularilor Europeni decât a socialiștilor europeni.

Să fim bine înțeleși. Socialiștii și social-democrații europeni au militat, constant, alături de extremiștii adunați în jurul lui Marine Le Pen, alături de verzii din diferitele țări europene (tot un fel de socialiști !), pentru temperarea sancțiunilor UE la adresa Rusiei, ba chiar au înclinat să recunoască raptul teritorial asupra Crimeei, au susținut imigrația pentru a satisface „foamea” companiilor naționale pentru „forța de muncă ieftină” din statele aflate în dificultăți economice - comportament ce a generat explozia extremismului politic -, au exagerat cu drepturile omului  în favoarea imigranților  în dauna drepturilor și libertăților civile ale cetățenilor Uniunii Europene, ba chiar în dauna propriilor cetățeni !

Să gândim consecințe la nivelul României ? Putem gândi că senil Tăriceanu va merge alături de Guy Verhofstadt ? Are vreo legătură Tăriceanu și gașca care îl acompaniază în ALDE de România cu politica europeană ? Nu cred !

Alianța PPE cu ALDE în Parlamentul European va avea consecințe privind alianțele naționale. Nu cred că în alte state nu se vor produce unele schimbări. Nu cred că în România se vor produce schimbări. Vom fi țara ciudată în care socialiștii/social-democrații (dacă le pot spune așa celor de la PSD !) sunt aliați cu unii care se declară liberali dar care nu mai au legături cu liberalii din alte state prezenți în Parlamentul European. Cât privește o eventuală fuziune între PNL și ALDE o consider catastrofală. ALDE este plin de persoane adunate de pe coclauri, la fel de liberali cum sunt eu marțian. Nu-i bai, și PNL are multe persoane care mimează liberalismul, din anumite interese.

Alianța PPE cu ALDE este o știre însemnată. Foarte importantă. Este o știre care configurează viitorul Uniunii Europene. Dacă vrem să îl știm, să fim atenți la mesajele transmise de liderii politici ai statelor care vor forma majoritatea în PE. Uniunea Europeană își poate purta singură de grijă, i-a transmis Merkel lui Trump. Este foarte important mesajul pentru că are girul tuturor membrilor PPR, al tuturor partidelor naționale care formează PPE la Bruxelles. Probabil că acest tip de mesaj a convins ALDE european să se alăture PPE.

Va fi interesat de urmărit. Pentru că Uniunea Europeană se va reforma astfel încât să devină o putere mondială întreagă, nu doar sub aspectul economiilor statelor membre.

Modificarea Constituției între derizoriu și necesitate.

Agerpres. Dorneanu: Modificările Constituției trebuie să răspundă unor nevoi socio-istorice de esență și nu unor simple considerente de oportunitate

Ședința festivă a CCR prilejuită de împlinirea a 150 de ani de la adoptarea Constituției din 1866 și 25 de ani de la adoptarea Constituției din 1991 a fost prezidată de judecătorul constituțional Valer Dorneanu care a oferit și cele mai însemnate declarații cu care nu pot fi decât de acord.

În primul rând, este vorba despre tema modificării Constituției care pur și simplu a ajuns pe buzele multor politicieni dar și a unei părți din societatea civilă. Dacă este să dau crezare informațiilor care circulă în presă, și alte „societăți”, străine ele, sunt interesate de modificarea Constituției din România, în așa fel încât laicitatea statului să fie mai puțin fermă, drepturile și libertățile civile ale cetățenilor români și rezidenților străini în România să fie sub controlul regulilor promovate de anumite confesiuni religioase. Sunt puse în discuție două instituții: căsătoria și familia. Iar aici se cuvine a dezvolta pentru că presiunea comunităților religioase asupra politicului duce, fără doar și poate, la deformarea drepturilor și libertăților civile în România, în contra cursului normal din societățile democratice, liberale.

La împlinirea a 25 de ani de la adoptarea Constituției din 1991, nu putem decât să constatăm că avem o Constituție stabilă, consolidată, inclusiv prin intermediul controlului de constituționalitate. Cât privește modificările inerente, acestea trebuie să fie temeinic fundamentate, să răspundă unor nevoi socio-istorice de esență, iar nu unor simple considerente de oportunitate. Această aniversare nu trebuie să fie privită doar ca simplă evocare istorică. Ea trebuie să aibă o semnificație mult mai substanțială și să sădească în sufletul și conștiința tuturor celor cărora li se adresează datoria sfântă de a respecta și de a apăra Constituția, ca o condiție esențială pentru existența, dezvoltarea și perenitatea României

În afara celor două instituții civile, sunt puse în discuție măsurile de protecție ale persoanelor care îndeplinesc funcții și demnități în stat: Președintele, parlamentarii, miniștrii, magistrații.

Imunitățile parlamentarilor și ale altor persoane aflate în funcții publice reprezintă o problemă prin modul în care Parlamentul României s-a folosit de ele. Teoria ca teoria, practica însă ne-a omorât.

De la modificările necesare, observate prin aplicarea prevederilor legale, la excesul de „modificare” nu este decât un pas. Aici intrăm în zona numită de judecătorul constituțional Valer Dorneanu „considerente de oportunitate”. Este similară cerințelor de modificare a Constituției privind familia. Și unii și alții caută susținere publică în scop politic apelând la exces de reglementare constituțională.

Ca de obicei, excesul vine, pe de o parte, de la biserica ortodoxă română în asociere cu alte confesiuni creștine (se pare că în înțelegere cu biserica ortodoxă rusă !) și apoi tocmai de la cei care nu au mai reușit să scape de „brațul lung al legii”, care se află în poziții politice dominante în partidul lor sau importante și care au o oarecare influență asupra unor colegi ce ocupă, temporar, funcții sau demnități publice. Portavocea excesului de reglementare constituțională privind imunitățile a devenit infractorul Liviu Dragnea, secondat de inculpatul Sebastian Ghiță și inculpatul Victor Viorel Ponta. Li se alătură inculpatul Călin Anton Popescu Tăriceanu și Traian Băsescu (nici nu mai știu situația lui juridică, dar o voi afla imediat ce procurorii vor ajunge la niște concluzii certe în dosarele în care sunt cercetate fapte de încălcare a legii pe care societatea i le impută). Vorba aia, dacă mie mi-a murit găina să moară și capra vecinului !

Este foarte interesant faptul că cei care vor modificarea legii fundamentale pentru scoaterea imunităților sunt și cei care profită de ocazia cererilor confesiunilor religioase. Oportunism și populism grețos.

Infractorul Liviu Dragnea are însă ce are cu Președintele Klaus Iohannis. Iar a promova ideea modificării Constituției doar pentru a satisface o răzbunare personală sau a da glas unei nemulțumiri ale unui sau unor grupuri politice, este prea mult. Nu mai este vorba despre judecată, nu mai este vorba despre o analiză rațională și o îmbunătățire a legii fundamentale, este doar o problemă de răzbunare.

Văd o modificare a Constituției în anul 2017, nu este imposibil să se întâmple în primul semestru al anului 2017, mi-aș dori lucrul acesta, dar vreau să facem în așa fel încât să fie modificată în 2017. Da, eu și noi vom susține acest lucru. Scoaterea acelor imunități pentru oricine din România. Dacă președintele Klaus Werner Iohannis a ieșit de atâtea ori la microfonul prezidențial emițând de acolo niște principii, acuze împotriva parlamentarilor care au votat așa cum le-a dictat conștiința, câteodată au votat pentru susținerea cererii procurorilor, câteodată — împotrivă, și tu ieși de la tribuna prezidențială și spui: un Parlament care nu a înțeles nimic, care se opune mersului Justiției, neținând cont de faptul că există această imunitate. De ce să nu fie valabil și pentru dumnealui? Își poate pune o oglindă în față și să vorbească Klaus cu Werner și să-i spună același lucru: nu ai înțeles nimic, justiția nu trebuie oprită, nu te agăța de imunitate

Se vede clar din declarația infractorului Liviu Dragnea sensul dorințelor lui și, pentru că folosește termenul „noi” și al aliaților lui, cei arătați mai sus. Este ce atrage atenția judecătorul Valer Dorneanu că nu trebuie să se întâmple: modificarea de oportunitate. Obținerea unei majorități parlamentare prin alegeri având ca scop răzbunarea pe un adversar politic, real sau imaginar, este cea mai jalnică proiecție politică a unui partid. Iar noi avem nu unul ci mai multe partide care au astfel de obiective politice majore: PSD, ALDE, PMP, PRU !

Două teme care duc o temă importantă în derizoriu. Modificarea Constituției pentru a satisface setea de răzbunare și modificarea Constituției pentru a limita drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor. De fapt, ambele nu pot fi obținute. Motive sunt destule însă explicarea ar lua mult spațiu.

Judecătorul Valer Dorneanu a mai atras atenția și asupra comportamentului oamenilor care îndeplinesc demnități publice.

Referindu-ne la rolul și importanța legii fundamentale, considerăm că nu este admis ca într-un stat de drept, într-o democrație, Constituția să fie mereu contestată, pusă la îndoială, pusă sub semnul precarității, adesea chiar de către înalți demnitari publici. În acest sens, deciziile instanței constituționale pronunțate de-a lungul timpului asupra inițiativelor de revizuire au jalonat expres limitele revizuirii Constituției. (...) Să ne amintim mereu că jurământul de credință al celor care slujesc în funcții publice preia din cuprinsul articolului 1 alineatul 1 din Constituție principalele valori ale statului român — apărarea suveranității, a independenței, precum și a caracterului unitar și indivizibil al României

 Se aude Dragnea ? Se aude Tăriceanu ? Se aude Băsescu ? Se aude Hunor ? Pe ceilalți nu îi mai pomenesc.

Corect ! FMI are „gândire” liberală.

Agerpres (aici).

Informația este foarte bună. Poziția și recomandarea FMI pentru statele din CESEE - unde intră și România -, este importantă.

Recomandarea FMI privind folosirea tuturor resurselor umane pentru stabilitatea creșterii economice vine ca o mânușă pentru proiectul nostru, al seniorilor de la OPV3 PNL Sector 3, de a conștientiza asupra resursei umane disponibile - calificată, specializată, conștientă, corectă etc. -, formată din persoanele în vârstă.

Din nefericire, astăzi nu ne putem lăuda decât cu o formă de risipă a resursei umane. Risipă promovată cu insistență de partidele de orientare socialistă, că se numesc ele PSD sau UNPR, ALDE sau PDS. Sunt susținute vehement de sindicate. Socialiștii și sindicatele urmează, de fapt, comportamentul strămoșilor lor care au creat risipa la nivel politic cu mulți ani în urmă. Voi scrie mai mult mai târziu, în alte articole.

Recomandarea FMI este clară:

„„Pentru a re-accelera procesul de convergență, FMI susține că este nevoie de îmbunătățirea ofertei de mână de lucru. Analizele FMI arată că țările din CESEE pot contracara declinul populației apte de muncă prin creșterea nivelului de participare a femeilor și seniorilor, reducerea șomajului structural și creșterea speranței de viață. "Dezvoltarea participării forței de muncă feminine ar putea ajuta la sprijinirea creșterii în Europa de Sud Est", susține FMI””.

Creșterea nivelului de participare „a femeilor și seniorilor”. Pentru asta însă, trebuie umblat la legile construite aiurea. Degeaba avem o Constituție liberală dacă legile adoptate de parlament sunt „socialiste” ! Ca să crești nivelul de participare a seniorilor trebuie, în primul rând, eliminarea obligativității ieșirii la pensie. Dreptul la pensie trebuie păstrat, este un drept patrimonial, este evaluabil în bani, momentul ieșirii la pensie însă, trebuie lăsat la latitudinea persoanei care poate cere acest drept sau poate continua să fie activ la locul de muncă în care este încadrat dacă este sănătos și poate să își continue activitatea. Mai mult, dacă persoana care împlinește condițiile de a beneficia de o pensie are o capacitate de muncă limitată, trebuie sprijinită să fie încadrată într-un loc de muncă în care limitarea să nu constituie o piedică în obținerea performanței. Nu mai vorbesc despre implicarea femeilor.

Beneficiile pentru societate sunt mult mai mari decât își poate închipui mintea limitată a unui socialist. În afara faptului că sistemul de pensii și de asigurări sociale nu vor mai fi sub presiunea deficitului financiar, activitatea lucrativă a femeilor și a persoanelor în vârstă contribuie și la menținerea stării lor de sănătate, va duce și la creșterea speranței de viață.

În lucru este un program al PNL privind „îmbătrânirea activă”, la care noi, seniorii liberali participăm. Vom veni cu detalii asupra ideii de mai sus. FMI ne ajută cu aceste recomandări. Vom folosi și datele oficiale privind raportul între persoanele care intră în maturitate și persoanele care ajung la o vârstă în care sunt impuse condiții restrictive potrivit actualelor legi. Este vorba și despre mentalitatea cultivată în timp de socialiști sau populiști. Femeile nu sunt egale cu bărbații, cei care nu sunt mulțumiți de guvernare pot pleca în altă parte (Băsescu și susținătorii lui !), persoanele în vârstă crează presiuni asupra bugetului Casei de pensii și ar fi bine ca această presiune să scadă prin mijloace naturale (Băsescu și susținătorii lui !), bătrânii ocupă locurile de muncă ale tinerilor (PSD, Tăriceanu, Băsescu și susținătorii lor !) etc.

Sunt multe de schimbat pentru a ajunge la o societate normală, democratică.

Mare harababură pentru ... nimic. Guvernul Ponta IV.

Senzațional, formidabil, exploziv, de neînchipuit, bla-bla-bla titrează mediile de informare favorabile noului guvern Ponta, unul restrâns, remaniat, reformat, reașezat, o strânsură cu nume, unele onorabile însă cu puteri mici. Foarte mici. Nu are viitor. Sper eu. Speră mai mulți.

Azi, Ponta îl va anunța. Mâine poate să îl prezinte Parlamentului. O zi-două durează votul în comisii și aprobarea lui în plen odată cu legea bugetului. Mare parte dintre miniștrii nou veniți nu au treabă cu bugetul. Nu au lucrat la el, vor fi simpli executanți ai unor „ordine” politice. Până la depunerea jurământului de către Klaus Iohannis, noul Cabinet va depune jurământul în fața lui Băsescu. Ar fi ultimul act al coabitării Băsescu-Ponta.

Nu am de gând să apreciez pe vreunul dintre cei care vor fi miniștri. Nici nu am de gând să gândesc ce ar putea face ei pentru mai binele țării. Am vaga impresie că această remaniere, reorganizare este doar pentru a fi făcută. PSD readună, sub umbrela ministerelor tradiționale, toate ramificațiile secundare ale ministerelor inventate de ei în 2012 pentru a împiedica PNL (pe atunci partener de guvernare) să își pună în aplicare programele proprii, așa cum au fost ele convenite la formarea USL.

Noul guvern Ponta umple spațiul mediatic. Legea bugetului a trecut pe planul II. Impresia generală este că PSD este singurul care există. Undeva, acoperit de ceața tăceii, PNL clocește. Nu spune mare lucru, nu critică excesiv, nu contrează. Tace și dracu știe ce face. A tăcut pe timpul campaniei pentru prezidențiale și a câștigat Iohannis. Candidatul la funcția de premier al PNL își vede de treabă. Construiește programul alternativ de guvernare, proiectul alternativ de buget, alege viitorii candidați pentru funcțiile de miniștri, se gândește la viitoarele alianțe și stabilește cât și cum vor da din putere. Nu tac ei degeaba, ce naiba !

Tăcerea PNL scoate în evidență gălăgia din PSD și contrele dintre noii aliați. Presa, avidă de informație, nu scapă ocazia să apeleze la cei vizibili pentru „bombele de presă”. Și vin, vin unele după altele. În PSD se ascut cuțitele și se comit agresiuni, Tăriceanu a devenit important, mai important ca UNPR-ul interesului național al lui Oprea care s-a hotărât să dea un șah periculos PSD - ei susțin doar un cabinet condus de Victor Ponta ! Tăriceanu a devenit mai important chiar și decât PC-ul lui Voiculescu condus de „băiatul cu mapa a lui Ponta”, Daniel Constantin. Nici UNPR și nici PC nu trec pragul lui 5% în toate sondajele, măsluite sau nu. Tăriceanu are acel 5% care îl face „credibil”. Cât timp ? Nu prea mult.

Peste toate se suprapune tâmpenia politică. Tehnic, orice idee de organizare a statului și a funcționării instituțiilor acestuia este posibilă. Politic însă, poate avea consecințe nu doar nedorite ci chiar catastrofale, mai ales pentru un stat care are pretenția că este democratic. Ce mă deranjează pe mine, este faptul că cei din PSD, în special Ponta, Dragnea și toți cei care îi susțin, vor să modifice organizarea și funcționarea statului pentru că ei nu mai pot controla propriul partid. Este un comportament tipic unui partid care vrea să fie confundat cu statul. Așa a procedat PSD sub conducerea lui Năstase când au modificat Constituția. Nu mai spun de legile țării. Comportamentul PSD nu s-a schimbat. Este același partid care vrea să fie statul.

Ce viitor va avea noul guvern Ponta ? Dracul știe. Eu nu îl văd. Așa cum nu cred în bugetul făcut acum. După cum este făcut, Ponta și ai lui spun că alimentarea bugetului este sigură, că vor avea chiar un surplus de finanțare pentru scăderea sau eliminarea unor impozite. Aiureli. Din ce au planificat anterior, nu au putut cheltui pentru că fie nu au avut bani, fie au dat drumul la pomeni. cel puțin o treime din bugetul anual pentru investiții nu a fost nici acumulat și nici consumat. Degeaba au băgat acum cu 9 miliarde mai mult dacă ei în 2014 au cheltuieli mai mici, efectiv realizate, decât în 2013. Și în 2014 au planificat mai mult ca în 2013 ! Degeaba asigură cheltuieli, pe hârtie, pentru cofinanțare dacă legislația aferentă nu a fost promulgată. Unele acte normative nici nu sunt scrise ! Degeaba planifici acțiuni dacă nu ai fost în stare să pui de acord legislația română cu acquis-ul comunitar. Marii specialiști ce au îndeplinit demnități în guvernele Ponta de până acum au fost atât de performanți încât am ajuns în criză. O criză legislativă. După ce vom fi sancționați de UE pentru că nu am reformat legile le vom reforma, vom adăuga legile pe care le-am ocolit și abia apoi vom constata că planificarea bugetară propusă de guvernul Ponta III este cam pe alături.

Nu trebuie să ne punem speranțe în noul guvern pentru că odată cu instalarea în funcție a lui Klaus Iohannis nu știm ce urmează să se întâmple. Pe ici colo apare câte un pesedist sau aliat al PSD care îi dă „sfaturi” lui Iohannis să nu influențeze cumva majoritatea din Parlament și să sprijine demiterea guvernului Ponta. Că vezi Doamne ar fi împotriva Constituției. Ei bine, PSD face acum valuri însă are „morcovul” băgat în fund cu tot cu frunze. După investirea lui Iohannis, ce se va alege de toată „munca” lor ?!

Tăriceanu fără papion, devine „prostul satului”.

Agerpres (aici). Tăriceanu își dă cu părerea despre fuziunea dintre PNL și PDL la lansarea Partidului Liberal Reformator. Cu accent pe mai vechii lui dușmani. Liberalii.

„Pașii repezi care sunt făcuți în aceste zile către fuziunea cu PDL nu fac decât să confirme că așa-zisul proiect de unificare a dreptei, care a fost lansat de Băsescu, ajunge să fie pus în operă de aceste persoane care fac parte din conducerea PNL. Nu mă refer la marea masă a membrilor de partid, care am impresia că au fost puși în fața faptului împlinit. Asistăm la un proiect care este impus de actuala conducere în jos și care ca obiective asigurarea unor posturi importante pentru membrii familiilor, cum este cazul fostului președinte PNL, care și-a propulsat soția vicepreședinte la Partidul Popular European. Vom mai vedea și alte lucruri în perioada care urmează”.

Constat că a preluat limbajul licențios al lui Traian Băsescu, Dan Diaconescu-direct, al jurnaliștilor de la Antena 3 sau România Tv pe unde își face veacul, mai nou, de când este asociat cu PSD-ul. De la limbajul purtătorului de papion, a trecut la limbajul purtătorului de cravată.

A avut „obraz subțire”. De când și-a pierdut libertatea și a devenit dependent de mofturile lui Victor Ponta și ale PSD, s-a îngroșat la „obraz”. A devenit mojic.

Nu îi place viteza cu care se duc negocierile pentru fuziunea dintre PNL și PDL. Se teme, în mod real, că viitoarea formațiune va păstra titulatura și istoria PNL ca valori supreme ale noului partid. Se teme că în programele politice ce vor fi construite de noul partid el, Tăriceanu și clona lui „liberală”, nu mai au un loc, nu vor mai găsi o nișă în care să se afirme ca „păstrători ai valorilor liberale”. Se teme la fel ca Traian Băsescu și al lui PMP. Pentru că succesele politice ale lui Băsescu pot fi preluate în patrimoniul noii formațiuni politice rezultată în urma fuziunii.

Fuziunea dintre PNl și PD(L) nu este o idee a lui Traian Băsescu. A fost o idee care a stat la baza Alianței „D.A.”, dinainte de 2004. Fuziunea atunci nu s-a mai realizat pentru că Traian Băsescu ajuns președinte a dorit să aibă un partid nou și nu a mai vrut să respecte înțelegerea anterioară ca PNL să absoarbă PD. A vrut invers. Era la putere, avea electorat de partea lui ... simțea că poate. Nu a putut. Atunci a amenințat Băsescu PNL că nu se va lăsa până nu îl duce sub pragul electoral. El, Tăriceanu, era și Președintele PNL și prim-ministru. Opoziția lui la ideile lui Băsescu s-a datorat celorlalți lideri ai PNL care l-au susținut cu înverșunare chiar dacă în interiorul partidului îi erau opozanți. Tăriceanu s-a remarcat prin încăpățânare și nu prin inteligență. Dacă era inteligent, PNL nu pierdea un sfert dintre membrii partidului, nu pierdea organizații întregi. Dacă era inteligent contracara acțiunile lui Valeriu Stoica și ale lui Teodor Stolojan. Nu a fost să fie. Azi dă dovada supremă că îi lipsește inteligența.

Minte ca o jigodie. Fuziunea a fost aprobată de membrii PNL care au participat la discuțiile în organizații. Este adevărat că a fost aprobată cu condiția ca PNL să nu dispară ca partid politic iar istoria, tradiția partidului să nu fie abandonate. El știe asta. Însă nu îi convine realitatea.

Azi și-a anunțat candidatura la prezidențiale din postura de iepure al lui Victor Ponta. Va căuta să atragă cât mai multe voturi din partea liberalilor mai slab informați sau induși în eroare. Este evident că nu va prinde turul II. Dar este la fel de evident că va face tot ce este posibil ca în turul al II-lea să câștige Victor Ponta pentru a beneficia de sinecurile promise de acesta pentru el și apropiații lui. Culmea ! Cei care îl însoțesc sunt, în marea lor majoritate, liberali făcuți la „apelul bocancilor”. Vocalul Ilieșiu și tăcutul Stănișoară sunt foști băsiști notorii. Alții sunt pesediști notorii. Alții au venit în PNL doar pentru poziția de demnitari în Parlament. Au ajuns demnitari, nu mai contează în ce partid sunt. Halal „echipaj” cu care vrea să facă „reformă liberală”. Sună ca dracu „liberal reformator”. Fiind la remorca PSD, ce dracu vor ei să reformeze ? Țara este deja „reformată” de PSD prin preluarea integrală a „regimului Băsescu”. Ce promite Tăriceanu prin titlul pompos ales ? Nu cumva vrea o „reformă” politică care să sprijine distrugerea opoziției la PSD ? Provenind din partidul opus ideologic, Tăriceanu este cel mai bine cotat de PSD ca instrument pentru distrugerea PNL și a altor formațiuni politice adverse pentru a asigura în viitor supremația politică a PSD. Toate acestea pentru niște trecătoare funcții publice și sinecuri politice.

Este un mojic. Fără nici o reținere spun acest lucru. După zicerea lui, toți liderii PNL și ai PDL, după fuziune, își vor pune soții/soțiile, copiii, părinții, frații și surorile, nepoții și nepoatele în funcții politice și de demnitate publică. Pentru asta înseamnă că partidul care va rezulta din fuziune va câștiga ceva politic. Președinția, cu șansa de a schimba Guvernul Ponta din acest an sau localele și parlamentarele din 2016. Pentru că altfel, zicerea lui Tăriceanu nu mai are sens. Rămâne doar o calomnie odioasă a unui individ certat cu bunele maniere și cam prost, de felul lui.

Pentru prezidențialele care se apropie ar cam trebui dusă o muncă politică mai intensă cu membrii și simpatizanții din teritoriu pentru a le clarifica cine este și ce a devenit Tăriceanu. Mai sunt, din nefericire, liberali mai slabi de înger care nu știu că guvernarea anterioară a lui Tăriceanu a fost susținută de PSD aflat în opoziție, că Tăriceanu a fost condus și nu a condus, că unele măsuri luate de Tăriceanu la presiunile PSD ne-au dus către criza economică - slaba guvernare era mai mult decât evidentă.

Tăriceanu devine pe zi ce trece „prostul satului”.

Tăriceniștii devin penibili. Au adus motivări lipsite de logică politică.

Va trebui să scriu despre ei, din când în când, pentru că eu văd altfel decât cei de la Antena 3 și RTV constituirea și evoluția acestui grup. Pentru început, accept ideea că Tăriceanu și cei care i s-au asociat vorbesc ca niște liberali, când se referă la unele probleme economice și mai ales la interesele lor. Mai departe de economie și cumva finanțe, Tăriceanu și ai lui nu mai au nimic comun cu liberalismul. Nu pot merge mai departe spre liberalism pentru că ei nu înțeleg liberalismul ca model de viață socială. Nici unul dintre ei nu știe ce este liberalismul, nu au ajuns vreodată la baza lui socială: bunăstarea fiecărui individ în parte. Nici unul dintre ei nu înțelege că bunăstarea unei întregi națiuni poate începe doar de la bunăstarea persoanelor care formează națiunea. Deja, atât la Tăriceanu cât și la ceilalți observ că se „judecă” cu mulțimi, cu concepte formalizate în scheme economico-financiare, la fel ca socialiștii sau alte formațiuni politice care lucrează cu masele și nu cu persoanele.

Mi-am amintit chiar acum o discuție cu Daniel Barbu, la o lansare de carte a lui Liviu Brătescu, la Bookfest. Daniel Barbu acuza de populism inițiativa liberalilor ca statul să refacă, din surse proprii și prin atragerea fondurilor europene, situația topo-geodezică a terenurilor în România astfel încât să avem un cadastru real și nu corupt de măsurători false. Nu am fost de acord cu el. Știu cum s-a furat cu ajutorul topografilor din terenul oamenilor, știu cum s-a ajuns ca proprietarii reali de terenuri să nu mai ajungă la proprietățile lor, ca atare, consider că este vina statului pentru situația cadastrală dezastruoasă de azi. Nu am fost de acord cu el pentru că eu consider că acolo unde statul se face vinovat de o stare sau o situație conflictuală este obligat să refacă starea sau să stingă conflictul cu respectarea adevărului. Am susținut acest punct de vedere și cu alte ocazii, una dintre ele privea răspunderea statului contractant într-o relație internațională. Guvernarea social-democrată a lui Adrian Năstase nu a vrut să accepte conceptul (au fost unele consecințe pentru mine) însă după niște ani, după ce am fost pensionat, am primit un telefon de felicitare. Conceptul a fost acceptat de statul român. Lipsa de profesionalism, nepriceperea, indolența, reaua-credință a oficialilor unui stat în soluționarea unei probleme care a dus la producerea de pagube în dauna unei persoane private sau chiar a statului nu acoperă reponsabilitatea statului în acea situație. Pentru că prin lege, statul a preluat obligația de soluționare a problemelor la nivelul său, persoanele afectate fiind obligate să aștepte rezolvarea problemelor de către oficialii statului. În fine, acum îmi dau seama că Daniel Barbu știe să vorbească despre liberalism însă nu are legătură intimă cu liberalismul. Este doar ca o reclamă electorală.

După participarea la emisiunea lui Rareș Bogdan de la Sibiu, Klaus Iohannis a fost atacat printr-un comunicat al „Grupului de Inițiativă pentru Păstrarea Identității Liberale” (aici). Nu știu cine a construit „atacul” însă nu pot trece cu vederea faptul că are cumplit de multe asemănări cu tembelismele promovate de Antena 3 și RTV.

Unificarea dreptei, dintre PNL și PDL, și trecerea PNL la popularii europeni (PPE) se face sub controlul și la voința lui Traian Băsescu ! Aceasta este ideea de bază a întregului atac. Consecința acțiunilor ar fi dispariția PNL. 

Sunt penibili. Păcat de nivelul lor academic, al celor care au acest nivel și se pretează la o astfel de manipulare. Ceilalți ... ei bine, sunt și ei niște oameni pe acolo.

Să mergem la „consecință”. PNL și PDL, potrivit titulaturilor și doctrinelor lor sunt două partide liberale, pe fond. Partidul Național Liberal și Partidul Democrat Liberal. Între cele două partide nu există mari diferențe, chiar dacă evoluția lor a fost diferită, chiar dacă au luptat între ele cu încrâncenare pentru cucerirea puterii, chiar dacă există între ele o stare reală de tensiune, uneori chiar ură personală. Unificarea lor înseamnă formarea unui singur mare partid liberal. Este evident că unificarea va urmări să exploateze valorile pe care cele două partide le aduc la fuziune. PNL vine cu o mare masă de liberali fideli conceptelor liberale, cu o istorie glorioasă, cu o cultură și o tradiție liberală autentică, cu o experiență de guvernare liberală reală. Vine cu sigla. PDL vine cu o masă serioasă de aderenți orientați către liberalism, cu o organizare teritorială mai bună decât a PNL, cu o experiență de guvernare completă (de la dezastru la succes), cu oameni la fel de competenți și hotărâți să acționeze politic. Renunțând la părțile lor negative, cele două partide pot avea un succes real în lupta împotriva hidrei roșii reprezentată de PSD și aliații săi. Fuziunea dintre PNL și PDL va duce la formarea unui PNL mai mare și mai puternic. Tot la consecință, nu pot să nu observ că Traian Băsescu și-a luat „băsescienii” în partidulețul la care a pus-o șefă pe Elena Udrea. PDL este „mai curat” decât în urmă cu câteva luni. Tăriceanu face ce a făcut Băsescu. Își face un partid (declarație fără echivoc în comunicat) care va prelua pe falșii liberali, socialiști de fapt sau oportuniști fără milă. PNL se curăță de frustrați. Viitorul previzibil (cel puțin pentru mine) arată că PMP și partidulețul pe care îl face Tăriceanu acum vor fuziona cu PNL format în urma fuziunii cu PDL. După starea emotivă a începutului va urma starea de reflecție. Se vor întreba cine sunt, pe cine reprezintă, cine îi însoțește, cum pot ajunge la putere, cum pot beneficia de binefacerile puterii, dacă se pot asocia și cu cine etc. Nu exclud varianta să aleagă PSD. Nici la PMP și nici la tăriceniști. Cred însă că vor alege, peste ceva timp, poate chiar un an sau doi, PNL. Numai că PNL le va spune că nu face alianțe, dacă vor să fină să fuzioneze. Prin absorbție.

Nu vreau să comentez starea de ranchiună ce răzbate din fiecare cuvânt al comunicatului. Nu mă interesează.

Delictul de opinie. Hm. În PNL delictul de opinie nu este sancționat. Din ce știu eu. Este sancționat doar cel care încalcă deciziile PNL luate în forurile statutare. Dovadă a faptului că opinia diferită față de o decizie luată nu este sancționabilă este prezenta în PNL a unor personalități care au fost mereu și mereu contra curentului. Au vorbit contra însă au acționat potrivit deciziilor luate de partid. Iar Ludovic Orban este un exemplu mai mult decât concludent. Chiar și Ioan Ghișe se poate încadra aici. Până la proba care să confirme că Daniel Chițoiu și Gerea au făcut presiuni asupra unor lideri locali să nu facă campanie la europarlamentare pentru PNL pentru a scăpa de Crin Antonescu, indivizii sunt încă membri ai PNL. Până la Congres, unde se va lua o decizie fermă, parlamentarii PNL și alți liberali care au aderat la platforma lui Tăriceanu ce își propune explicit să formeze un alt partid sunt încă membri ai PNL. Faptul că vor fi excluși din PNL devine o obligație pentru conducerea superioară a partidului dacă excluderea lor se poate face doar printr-o decizie a unui organ de conducere superior. Este normal așa. Una este să vorbești, să îți motivezi opțiunea și alta este să acționezi explicit împotriva deciziilor luate de conducerea partidului. Cei care îl însoțesc pe Tăriceanu și își propun înființarea altui partid au acționat. Prin vorbă și faptă. Nu mai au ce căuta în PNL. Excluderea lor este obligatorie.

Tăriceniștii sunt penibili. PNL a rămas PNL și când au plecat Stolojan și Stoica cu un sfert din partid. PNL va rămâne PNL și după plecarea tăriceniștilor. Îmi vine să râd. Este o vorbă veche: tot răul este înspre bine. Stolojan și Stoica au contribuit la transformarea PD din partid social-democrat în partid liberal. Tăriceanu va contribui la plecarea socialiștilor din PNL. Prin unificarea PNL cu PDL va rezulta un PNL mai mare, prin venirea foștilor social-democrați din PD. Mare parte dintre foștii social-democrați au rămas în PDL, nu l-au însoțit pe Traian Băsescu. PMP-ul lui Băsescu este format în majoritatea lor din oportuniști fideli unui lider și nu unei viziuni. Mai bine lipsă. Hopa ! Nu este exclus ca Traian Băsescu și cadă la o înțelegere cu Călin Popescu Tăriceanu ! Uite că la asta nu m-am gândit până acum. Într-un viitor oarecare, văzând ei că nu pot ajunge pe cai mari în PNL, Băsescu și Tăriceanu pot fuziona pentru a fi o alternativă la PNL. Canibali amândoi, Băsescu va încerca să continue a rupe dintre foștii PDL-iști iar Tăriceanu dintre liberalii actuali. Ar fi o variantă de lucru. De ce nu ?!

Deocamdată, interesul național-privat al lui Tăriceanu și a însoțitorilor lui este să ajungă la niște resturi din cașcavalul puterii la care PSD poate renunța. Înființarea unui partid, poate avea consecința „invitării la guvernare”. Tăriceanu speră să rămână președintele Senatului, parlamentarii care îl însoțesc speră la ceva mai consistent pentru ei sau pentru apropiații lor (în special), alții de prin teritoriu visează la funcții locale. Ofuscarea lor pe afirmația că „grupul este hrănit de PSD” va fi contrazisă sau validată de ce se va întâmpla în viitor. Este evident că PSD le va da ceva pentru a beneficia de cele câteva voturi în Parlament pe care le aduce Tăriceanu. PSD știe că de nu le va da ceva, aceștia se vor întoarce la PNL. Spășiți și răzbunători.

Penibili și caraghioși. Toate motivațiile lor sunt cusute cu ață albă. Banul și accesul la sinecuri este adevăratul motiv al acțiunii lor.

Tăriceanu este părăsit și de Inițiativa România Liberală

Am tot crezut că Tăriceanu va primi de la IRL (aici) tot sprijinul pentru defectarea din PNL. Ei bine, după ce am citit câte ceva pe site-ul IRL am ajuns la concluzia că ... Tăriceanu va trebui să aibă niște parlamentari liberali în spate pentru ca IRL să îl ajute mai departe. Chiliman nu pomenește nimic despre sprijinul pentru Tăriceanu. Acum, pe bune, pe ce naiba s-a bazat Tăriceanu când a făcut pasul demisiei ?

Doar aici, la IRL, putea avea speranța că va avea semnături pe liste pentru formarea partidului lui. Am gândit așa având în vedere și anunțurile lui. Că va merge pe liste comune la europarlamentare cu USD ! El, liberalul, pe liste cu social-democrații !

Acum, sincer să fiu, cred că este prost. Dar prost de bubuie. Iar partidul lui anunțat cu mare pompă și pe care Radu Tudor îl vrea pentru sancționarea PNL este doar un mare „fâssss”.

Celor care au de gând să se sinucidă, le recomand emisiunile Antenei 3. Eu vreau să mai trăiesc.