Inițiativă legislativă pentru „imunitatea sui-generis” a judecătorilor Curții Constituționale.

Adnagi Slavoliub

Deputatul reprezentând minoritatea sârbă în Parlamentul României are o inițiativă legislativă interesantă. Agerpres îmi spune că inițiativa a primit votul favorabil al membrilor Comisiei Juridice de la Camera Deputaților, condusă de celebrul Eugen Nicolicea !

Cum este și normal, mi-am băgat nasul să văd procesul legislativ la Pl-x nr. 147/2017.

Am citit Expunerea de motive, textul propunerii legislative în forma dată de autor, dar și Avizul Consiliului Legislativ.

Când am aflat prima oară de inițiativă, a fost prezentată de dna Sulfina Barbu la o ședință de informare a membrilor PNL S3, am spus că este neconstituțională. Văd că și Consiliul Legislativ are aceeași părere.

Dar să o luăm de la capăt să vedem despre ce este vorba, să înțelegem ce a avizat favorabil Comisia Juridică a Camerei Deputaților.

Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu modificările ulterioare, are la art. 66 niște prevederi privind judecata penală a membrilor CCR.

Art.66. - (1) Judecătorii Curţii Constituţionale nu pot fi arestaţi sau trimişi în judecată penală decât cu aprobarea Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, al Senatului sau a Preşedintelui României, după caz, la cererea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(2) Competenţa de judecată pentru infracţiunile săvârşite de judecătorii Curţii Constituţionale aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(3) De la data trimiterii în judecată penală, judecătorul Curţii Constituţionale este suspendat de drept din funcţia sa. În caz de condamnare definitivă, el este exclus de drept, iar în caz de achitare, suspendarea încetează.

După cum se observă, arestarea sau trimiterea în judecată a unui judecător al CCR este condiționată de aprobarea Biroului permanent al Camerei Deputaților - pentru judecătorii trimiși la CCR de Camera Deputaților -, a Biroului permanent a Senatului - pentru judecătorii trimiși la CCR de către Senat -, a Președintelui României - pentru judecătorii CCR numiți de Președintele României.

Sub acest aspect, există, evident, o dependență a judecătorilor CCR față de cei care i-au trimis să ocupe înalta demnitate. Să ne mai mirăm că unii judecători ai CCR sunt mai „maleabili” ? Citind acum acest articol din lege eu am convingerea că judecătorii CCR sunt foarte atenți la „sesizări colegiale”. Este adevărat că nu mai pot fi membri ai partidelor în care au fost dar, totuși, dacă cei care l-au numit sunt la putere, dacă găsesc un „procuror băiat de treabă”, eliminarea din CCR este ca și garantată. Decizia de a fi trimis în judecată „judecătorul prea scorțos” aparține Biroului permanent al Camerei unde puterea politică are majoritate.

Ideea de a scoate judecătorii Curții Constituționale de sub „controlul” celor care i-au trimis la CCR este bună. Numai că, să ne fie cu pardon, nu îndrepți un lucru greșit făcut cu o altă greșeală.

Art. 66
(1) Judecătorii CCR nu pot fi urmăriți penal, reținuți, arestați sau percheziționați sau trimiși în judecată penală decât cu încuviințarea plenului Curții Constituționale, la cererea ministrului Justiției, sesizat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
(2) Încuviințarea prevăzută la alineatul precedent se dă cu votul a două treimi din numărul judecătorilor Curții Constituționale, după ascultarea judecătorului în cauză.
...
(5) Judecătorul trimis în judecată penală poate fi suspendat prin decizia plenului Curții Constituționale adoptată cu votul a două treimi din membrii Curții. În cazul unei decizii de achitare,  suspendarea încetează,  iar în cazul unei decizii definitive de condamnare, mandatul de judecător al Curții încetează de drept.

Alin. (1) al art. 66 este de coșmar pentru un procuror !

Are un dosar, a fost sesizat cu o faptă penală. Începe urmărirea penală in rem - cu privire la fapta penală. Constată că fapta penală există. Nu cere nimănui o aprobare pentru a cerceta existența faptei penale ! Constată că sunt mai multe persoane care ar fi implicate. Printre ele și una care ocupă (neșansă, pisica neagră, a clipit ochiul care nu trebuie etc.) demnitatea de judecător la Curtea Constituțională. Cu celelalte persoane nu are treabă, le interoghează, obține probele dar, are dovezi care îi spun că „judecătorul” este autor sau coautor așa că cere voie, prin procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, apoi prin ministrul Justiției, plenului CCR să îl cerceteze pe respectivul judecător. 

Plenul CCR poate să îi dea cu flit, poate să fie de acord cu începerea urmăririi penale după ce ascultă pe judecătorul împricinat. Practic, CCR se constituie în instanță de judecată, în rol de judecător de drepturi și libertăți, care apreciază probele prezentate de procuror și declarația judecătorului învinuit și decide: procurorul are sau nu are dreptate.

Să spunem că îi dă voie să înceapă urmărirea penală. Procurorul de caz scormonește peste tot, adună declarații și probe, își fundamentează acuzarea și ajunge să scrie rechizitoriul pentru a duce dosarul la instanță. Înainte de a ajunge la judecătorul de drepturi și libertăți trebuie să se prezinte cu dosarul la procurorul general de pe lângă ICCJ, acesta se duce cu dosarul la ministru, ministrul trimite dosarul la CCR, iar CCR ascultă pe judecătorul în cauză și vede dosarul procurorului și dispune: da sau nu. Dacă este „NU”, dosarul intră la sertar așteptând „vremuri mai bune”, dacă este da, procurorul merge mai departe cu procesul penal.

Consiliul Legislativ are o recomandare în avizul dat:

2. Fără a ne pronunța asupra oportunității soluției legislative propuse privind necesitatea încuviințării plenului Curții Constituționale pentru efectuarea urmăririi penale împotriva judecătorilor Curții Constituționale, apreciem că aceasta ar trebui reanalizată, având în vedere că o astfel de soluție legislativă reprezintă instituirea unei imunități sui-generis, care nu are consacrare constituțională

Față de reglementarea actuală unde trimiterea în judecată a unui judecător al CCR este condiționată de aprobarea Biroului permanent al unei Camere sau aprobarea Președintelui României, inițiativa legislativă instituie două praguri: începerea urmăririi penale și trimiterea în judecată.

Dacă iau de bun și anunțul de astăzi a ministrului Justiției, Tudorel Toader că va exercita autoritatea asupra procurorilor „... fără ingerințe în independența procurorilor de a da soluții, pentru identificarea modului în care pe viitor procurorii înțeleg să respecte limitele de competență, să evite transformarea acțiunilor de prevenire, de combatere a fenomenului infracțional în acțiuni de natură să pună în pericol democrația, să afecteze drepturile și libertățile fundamentale. Această autoritate se va exercita fără știrbirea independenței procurorilor ...”, am convingerea că judecătorii CCR nu vor mai ajunge să fie părți ale unei judecăți penale !

Nu de alta, dar și cei de la Digi24 au sesizat că pentru a nu mai inflama spiritele în Piața Victoriei, puterea PSD-ALDE va lucra cu sprijinul Curții Constituționale unde au 6 voturi sigure pentru orice aventură legislativă ! Adică, mai pe șleau, au două treimi asigurate. Nu este exclus să aibă chiar mai mult de două treimi !