joi, 16 martie 2017

Olanda a reușit să ia un răgaz. Extremismul trebuie combătut cu răbdare. Cu rezultate politice în actul de guvernare.

Geert Wilders a mai câștigat 4 mandate pentru partidul său extremist, Partidul Libertății (PVV), dar nu a reușit să schimbe, prea mult, spiritul democratic al societății olandeze.

Alegerile de ieri s-au încheiat cu o victorie destul de chinuită a Partidului Popular pentru Libertate și Democrație (VVD) condus de Mark Rutte, prim-ministrul în funcție. A pierdut 9 mandate față de ultimele alegeri însă a rămas cu 32 de mandate (ultimele estimări).

Există șanse ca Mark Rutte să poată forma un nou guvern. Ar fi bine. Este bine, după părerea mea și faptul că Mark Rutte a adoptat o poziție diferită față de cea anterioară. Olanda nu va mai fi „mama bună” pentru oricine ajunge în țară. Mesajul lui Rutte din timpul campaniei electorale potrivit căruia cei care nu respectă valorile olandeze să părăsească țara trage o linie roșie, clară, pentru toți cei care se duc în Olanda însă nu vor să îi respecte valorile, vor să îi impună valori străine spiritului olandez.

Să ne uităm și la rezultate, cu mai multă atenție.

Partidul Libertății al lui Wilders (PVV) câștigă 4 mandate față de ultimele alegeri. Nu este marele câștigător, este însă unul dintre câștigători. Înseamnă că în Olanda se întărește curentul naționalist ca urmare a unor politici prea deschise față de fenomenul migraționist și mai ales față de prea multă toleranță față de imigranții tratați ca „persoane defavorizate”. Cumva, Olanda va trebui să vadă  dacă o mai prinde rolul de „mamă a năpăstuiților lumii”. Ceva nu mai merge în țară. Ceva a fost prea mult. Iar ultimele contre cu Ankara scot în evidență lipsuri în politicile  anterioare privind imigrația.

Curentul naționalist cu excrescența ultranaționalistă poate fi combătut de viitoarea guvernare printr-o politică diferită decât cea de până acum. Ultra-naționalismul nu poate fi combătut cu vorbe, ci cu fapte, cu rezultate ale guvernării orientată către proprii cetățeni, către mediul european aparținând europenilor, mediu în care olandezii trebuie să se simtă ca acasă.

Ca să fiu și mai sincer, sper ca Olanda să fie mai dispusă să sprijine o mai multă integrare a tuturor statelor membre în Uniunea Europeană. Degeaba ai un concept de bază al UE, pe care îl pui în nasul britanicilor când este vorba despre accesul liber la piața europeană - libera circulație a forței de muncă -, dacă tu ca țară membră a UE accepți imigrația din terțe țări care împiedică exercitarea de către concetățenii europeni a dreptului la migrația forței de muncă. S-a ajuns până acolo încât Wilders a cerut, de mai multe ori, ca România și Bulgaria să fie eliminate din UE. Iar asta înseamnă că în Olanda s-a format, ca urmare a unui interes politic major, imaginea falsă că România și Bulgaria sunt mai aproape de echivalentul „terțelor țări” decât al „țărilor comunitare”.

Laburiștii din PvdA au înregistrat cea mai mare înfrângere istorică, coborând de la 39 de mandate la abia 9 mandate ! Iar laburiștii sunt parteneri în actuala coaliție de guvernare ! Iar asta spune ceva.

Dacă luăm în calcul și perderea de 9 mandate a partidului lui Rutte (VVD) față de legislatura trecută, putem trage o concluzie nu prea încurajatoare. Pierderile VVD și PvdA însumează 39 de mandate !

Scăparea, dacă este să fim sinceri, a venit din mandatele câștigate de Creștin-democrații din CDA - 19 mandate -, și a progresiștii din D66 - 19 mandate -, la care se adaugă Ecologiștii GroenLinks - care au crescut de 4 ori la 16 mandate ! Este sigur că aceștia nu vor colabora cu PVV-ul lui Wilders.

Cu cine va forma un viitor Guvern Rutte, nu îmi bat capul acum. Observ doar faptul că Olanda a trecut, ca prin urechile acului, de Nexit. Depinde de viitorul Guvern, de modul în care vor guverna dacă Nexit-ul rămâne de actualitate sau nu.

Cum era și normal, Franța, Germania și CE au manifestat „zgomotos” satisfacția victoriei lui Rutte, dar au morcovul cât stâlpul de telegraf. Și Franța și Germania sunt în „cărțile” extremismului din cauza politicilor mult prea laxe privind imigrația. Politici care au pus UE sub semnul întrebării.

Niciun comentariu: