Ludovic Orban către Lia Savonea și CSM

SCRISOARE DESCHISĂ A PREȘEDINTELUI PNL, LUDOVIC ORBAN, ADRESATĂ PREȘEDINTELUI CSM, LIA SAVONEA: DACĂ SUNTEȚI INTERESATĂ DE ÎNFĂPTUIREA JUSTIȚIEI, ATUNCI SUNTEȚI OBLIGATĂ SĂ SESIZAȚI CCR ÎN CAZUL TĂRICEANU

În atenția membrilor Consiliului Superior al Magistraturii,

Stimate președinte al CSM, Lia Savonea,

Mă adresez dumneavoastră, în cazul în care nu ați luat încă la cunoștință despre acest fapt, pentru a vă evidenția o situație extrem de gravă și de relevantă cu care se confruntă sistemul de justiție din România – sustragerea din anchetă penală a președintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu.

Ținând cont de faptul că dumneavoastră vă aflați la președinția Consiliului Superior al Magistraturii, organism cu menirea constituțională de a fi garant al independenței justiției, consider că această poziție pe care o dețineți vă obligă să luați atitudine și să utilizați pârghiile legale necesare pentru a facilita înfăptuirea justiției.

Încă din noiembrie 2018, adică în urmă cu cinci luni de zile, Direcția Națională Anticorupție, prin Parchetul General, a solicitat Senatului aprobarea cererii de începere a urmării penale în cazul fostului prim-ministru, Călin Popescu Tăriceanu, actual președinte al Senatului, pentru infracțiuni de luare de mită.

Senatorii Partidului Național Liberal au cerut în repetate rânduri punerea în dezbatere a solicitării în cauză și supunerea la vot în plenul Senatului. În schimb, majoritatea parlamentară PSD-ALDE a blocat în mod sistematic această procedură, tergiversând în mod intenționat răspunsul față de cererea înaintată de DNA. Este străveziu faptul că PSD și ALDE utilizează în mod politic majoritatea parlamentară pentru a sabota parcursul firesc al unei anchete penale, făcând scut în jurul dnului Tăriceanu și afectând în mod nepermis atribuțiile autorității judecătorești.

Așa cum a spus-o în repetetate rânduri, Partidul Național Liberal consideră că nu este rolul Parlamentului de a decide prin vot asupra vinovăției/nevinovăției unei persoane, întrucât singura instituție democratică abilitată în acest sens este instanța de judecată. Pe cale de consecință, în toate cazurile solicitările înaintate Parlamentului trebuie să fie acceptate tocmai pentru a oferi ocazia instanțelor de judecată de a decide, persoanelor în cauză de a se apăra, iar organelor de cercetare penală de a realiza anchetele pe care le consideră întemeiate. De altfel, această conduită valorifică tocmai principiul egalității în fața legii prevăzut de Constituție. 

Având în vedere că termenul prevăzut de Regulamentul Senatului, cu statut de lege organică, rezultat din Articolul 161 a fost depășit de cel puțin cinci ori, respectiv cu mult peste ceea ce poate fi considerat „termen rezonabil”, vă sugerez să constatați un blocaj constituțional generat de refuzul Senatului de a răspunde solicitării Direcției Naționale Anticorupție, fiind încălcat principiul colaborării loiale între instituțiile și autoritățile statului.

În calitate de președinte al CSM apreciez că este de datoria dumneavoastră exercitarea atribuției prevăzută de Legea 47/1992, Articolul 34, respectiv de a sesiza Curtea Constituțională pentru soluționarea conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritățile publice, respectiv dintre Senatul României și Ministerul Public — Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ludovic Orban,
Președintele PNL

Invitație adresată CSM, de Victor Alistra, să nu mai garanteze independența justiției

Atributul de bază al CSM este în art. 133 alin (1) din Constituție: „Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.”

Agerpres ne comunică că Victor Alistar, membru al CSM din partea „societății civile”, ajuns acolo cu sprijinul masiv al PSD, a avut o intervenție în plenul CSM când s-a luat în discuție solicitarea unui număr de peste 1000 de magistrați ca CSM să „apere sistemul judiciar”.

 Victor Alistar, membru al Consiliului Superior al Magistraturii, a declarat joi, legat de cererea de apărare a independenţei sistemului judiciar, semnată de peste 1.000 de magistraţi, că nu este sigur dacă ar fi de interes pentru sistemul judiciar ca membrii CSM să facă "un scut pentru câteva cazuri izolate".

"Dreptul societăţii de a critica orice componentă a statului atunci când societatea consideră că acea componentă a greşit este un drept esenţial. Nu ştiu sigur dacă este de interes pentru sistemul judiciar să facem un scut pentru câteva cazuri izolate, sau să intrăm într-o polemică cu dreptul societăţii de a-şi spune părerea cu privire la administraţie, la Guvern, la Justiţie sau la altceva. Am risca să intrăm într-o dezbatere politizată şi nu ştiu dacă este chiar sănătos şi util pentru toţi colegii dumneavoastră judecători şi procurori care îşi fac zilnic datoria cu respectarea legii. Aceste petiţii in corpore, dacă ne ducem să vedem care e subiectul discuţiei, pot să aducă mai mult rău decât bine", a afirmat Alistar, în cadrul şedinţei de plen a CSM.

Se cuvine a face o precizare. Cel care este apărat în fața CSM de către „membrul” Victor Alistar nu este nimeni altul decât infractorul Liviu Dragnea! Magistrații au fost complet surprinși de conținutul discursului infractorului Liviu Dragnea la „marea adunare a cămășilor albe” de sâmbăta trecută dar mai ales de amenințările la adresa procurorilor și judecătorilor care ar îndrăzni să cerceteze și să judece pe membrii guvernului sau pe el. Pentru că el este deja cercetat, amenințarea lui este adresată procurorilor care încă îl mai cercetează în dosarul OLAF, de exemplu, dar și judecătorilor care urmează să pronunțe sentința în dosarul de la Teleorman.

Ei bine, Victor Alistar cel cu „drepturile omului” consideră că amenințările infractorului Liviu Dragnea la adresa procurorilor și judecătorilor este ... caz izolat! Incredibil!

Comunicatul Secției pentru procurori a CSM

14 februarie 2018

            COMUNICAT   

privind poziţia publică a Secţiei pentru procurori

Ca urmare a informaţiilor transmise succesiv în spaţiul public începând cu data de 11 februarie 2018 referitoare la activitatea unor procurori din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Secţia pentru procurori a luat act că aspectele semnalate fac obiectul verificărilor Inspecţiei Judiciare, precum şi obiectul unor cauze penale înregistrate pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Secţia reafirmă că într-o societate democratică, respectarea competenţelor instituţionale este o valoare fundamentală.

În acest context, dezaprobăm poziţiile exprimate public care tind să emită concluzii înaintea finalizării procedurilor în curs. Astfel de poziţii sunt veritabile presiuni asupra organelor abilitate, singurele în măsură să desfăşoare verificări, într-un cadru legal, asupra tuturor imputaţiilor factuale şi să furnizeze concluzii motivate.

De asemenea, dezaprobăm poziţiile publice ale membrilor societăţii civile din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, referitoare la necesitatea îndeplinirii unor acte procesuale, apreciind că reprezintă forme de presiune şi imixtiune de neacceptat în activitatea magistraţilor învestiţi cu soluţionarea unor cauze penale aflate pe rol.

Secţia pentru procurori aşteaptă clarificarea cu celeritate, într-un cadru legal, a tuturor aspectelor apărute în spaţiul public.

Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii

Bine venit acest comunicat. Pentru că membrii societății civile la care face referire comunicatul au comis o faptă nedemnă pentru un membru al CSM, dar și pentru un membru al societății civile cu pretenții de neutralitate.

Teodor Victor Alistar și Romeo Chelariu, membri ai societății civile aleși și impusă de coaliția PSD-ALDE au susținut, vehement, propunerile coaliției la legile justiției (CCR infirmând constituționalitatea lor!) iar acum, depășind competențele pe care le au în CSM au emis un comunicat prin care au cerut ministrului justiției, Inspecției Judiciare, procurorilor ce să facă și mai ales cum să facă.

Particularitatea intervenției lor este aceea că susțin ca fiind „probe de netăgăduit” materialele prezentate de posturile Tv Antena 3 și România Tv! O poziție asemănătoare a adoptat și ministrul de interne, Carmen Dan, care cere procurorului șef al DNA să revoce detașarea ofițerilor de poliție judiciară de la DNA Ploiești pentru că au fost pomeniți și acuzați de infractorul (fugar deocamdată) Vlad Cosma!

Înclin să cred că acești doi membri ai CSM din partea societății civile au fost parte a atacului asupra Justiției, în special asupra DNA, cu speranța că vor forța pe procurorul șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, să își prezinte demisia.

Comunicatul lor, dat imediat după prezentarea materialelor la TV ne arată că erau pregătiți pentru a-și îndeplini sarcina.

Ar fi timpul să ne ocupăm de ei. Să îi facem cunoscuți lumii. Lumea să știe că în CSM au fost introduși „viruși” ai anti-democrației!

Independența justiției nu este „de vânzare”

5 ian 2018, raport CSM și alegeri interne

10:05 | 05 ianuarie 2018

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a susținut vineri, 5 ianuarie a.c., la sediul CSM, o alocuțiune în cadrul ședinței plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

„Mă bucur că ne revedem. Este deja o tradiție prezența Președintelui la prima ședință a CSM din an, întâlnire care are, ca de obicei, două puncte extrem de importante – prezentarea raportului și alegerile pentru conducerea CSM pentru anul în curs.

Sigur, formal și constituțional, voi conduce această ședință, dar o să îmi permit să particip doar la prima parte, prezentarea raportului, și după aceea să vă las să alegeți în liniște, fără participarea mea, conducerea pentru anul 2018.

Fiind acum la început de an, dați-mi voie să fac câteva remarci foarte scurte, legate de, sigur, activitatea CSM, câteva remarci mai generale despre mersul justiției în România și, evident, și cred că toată lumea se așteaptă, o să fac câteva remarci foarte scurte despre legile justiției.

În primul rând, vreau să felicit întreg CSM, dar și conducerea, doamna Președinte Ghena, domnul Vicepreședinte Ban, pentru activitatea din anul 2017, un an foarte complicat nu numai pentru CSM, un an foarte complicat politic pentru România.

Nu știu dacă a mai fost un an în care CSM a avut așa o activitate intensă, complicată și cu impact puternic. În acest sens, doamnă Președinte, domnule Vicepreședinte, vă felicit pentru felul în care ați condus CSM pe parcursul anului 2017!

Când am devenit Președinte, am promis că voi încerca să introduc altfel de a face politică, cu mai puține artificii, cu mai puțin scandal și cu mai multe rezultate. Atunci, la început, mi-am imaginat că, după un timp rezonabil de scurt, anumite lucruri devin evidente, sau self-evidente, și nu mai trebuie spuse în fiecare an.

Dar, surpriză, anumite lucruri, chit că sunt scrise negru pe alb în Constituție, și toată lumea le cunoaște, nu sunt contestate, dar sunt departe de a fi self-evidente. Și în acest context, îmi face, recunosc, plăcere, să spun câteva lucruri care cred că sunt chiar de bază și simple.

În România, justiția este independentă și trebuie să rămână așa! Eu, Președintele României, o să fac orice îmi stă în puterea constituțională să vă ajut să garantați independența justiției! În acest demers și în acest deziderat, veți avea în mine un partener și un susținător constant pe care vă puteți baza.

Dumneavoastră, CSM, conform Constituției, garantați independența justiției în România. Sigur, această sintagmă, garantare, în contextul în care atribuțiile CSM sunt cele care sunt, este o sintagmă foarte puternică, câteodată mai puternică decât CSM. Dar, trebuie să spun un lucru clar și vreau să luați ca atare. Eu sunt foarte mulțumit de cum a știut CSM, și în 2017, dar și în anii dinainte, să acționeze și să se implice pentru a garanta independența justiției în România.

Eu cred, și am toată încrederea în dumneavoastră, că veți merge mai departe tot așa. Pentru România nu există altă cale.

Vedem cu toții perindându-se pe la diferite televiziuni și în fața camerelor diferiți politicieni de diferite coloraturi care ne spun lucruri surprinzătoare. Unii spun lucruri surprinzător de corecte, că justiția este independentă, trebuie întărită și trebuie să rămână așa. Alții, dimpotrivă. Nu am crezut acum trei ani că o să mai văd pe la televizor politicieni care, aparent foarte serios, spun că justiția nu trebuie să își facă de cap, că justiția nu e în altă Românie, și alte astfel de afirmații fundamental și constituțional deplasate.

Totuși, faptul că se fac astfel de afirmații în spațiul public trebuie să ne dea de gândit foarte serios. Înseamnă că, într-adevăr, există politicieni care cred că, așa cum este construită arhitectura statului, trebuie să vină cu propuneri de modificare, ceea ce, sigur, este dreptul fiecăruia și putem să discutăm în spațiul public despre arhitectura statului.

Dar despre un lucru nu putem să discutăm, despre independența justiției. Asta nu se poate discuta! Asta trebuie să rămână, trebuie să existe, face parte din valorile de bază, din nucleul dur al democrației pe care vrem să o construim în România. Face parte din valorile europene, din valorile Uniunii Europene din care facem parte. Face parte din arhitectura de bază a unui stat democratic din secolul XXI.

Foarte multe discuții s-au purtat în cursul anului 2017 despre ce fac judecătorii, mai mult poate s-a discutat despre ce fac procurorii. În general a apărut, așa, un entuziasm de a discuta în spațiul public ce se întâmplă în sistemul de justiție. Acum, având în vedere că avem câteva persoane condamnate penal, urmărite penal, judecate penal, chiar în conducerea statului, nu e de mirare.

Și am afirmat în repetate rânduri, și o să mai afirm, spre disperarea lor, că astfel de persoane nu au ce căuta în conducerea statului, exact din acest motiv, fiindcă dintr-un interes personal, evident, ei vor fi tot timpul tentați să pună sub semnul întrebării sistemul de justiție, justiția, judecătorii, procurorii, dăunând astfel grav statului, încrederii cetățeanului în stat și încrederii cetățeanului în justiție.

Sistemul electoral a fost așa construit că accesul acestor persoane a fost posibil. Nu putem să negăm, în condițiile acestor legi valabile accesul acestor persoane la funcții înalte în stat.

Personal, sunt convins că dacă ne-am apuca odată să rediscutăm Constituția, arhitectura statului, este obligatoriu să introducem principiul integrității chiar în Constituție, altfel s-ar putea ca situații de acest tip să apară și în alte cicluri electorale.

Nu vreau să întru în continuare într-o analiză a diferitelor entități constituante ale sistemului de justiție din România, vreau doar generic, și o să reiau mai detaliat la ședințele respective, vreau să spun generic că mi s-a părut că în 2017 s-a lucrat foarte serios, atât la Înalta Curte, cât și la Parchetul General, la diferitele secțiuni ale Parchetului, la DNA, la DIICOT, și acest lucru este îmbucurător.

Nu este, din păcate, de la sine înțeles ca, în condițiile în care în spațiul public sunt atâtea discuții despre sistemul de justiție, oamenii din sistem să-și facă treaba cu seriozitate, cu rezultate, și am ținut să subliniez acest lucru în această rundă în CSM.

Vă felicit pe toți și vă rog să transmiteți colegelor, colegilor dumneavoastră că s-a văzut cum s-a lucrat, că s-a lucrat foarte mult și s-a lucrat cu rezultate bune.

Una din preocupările cele mai importante nu numai ale Parlamentului, ci a întregului spațiu politic, și cred că și a societății civile, cea mai intensă preocupare s-a referit la legile justiției. Noi, cei din sală, știm cu toții că a fost nevoie de îmbunătățirea unor legi din domeniul justiției. Din motive destul de clare, au existat diferite hotărâri ale Curții Constituționale, au existat anumite disfuncționalități constatate chiar aici în cadrul CSM și știu că unele dintre propuneri au venit chiar aici, din CSM, și dacă s-ar fi procedat ca atare, atunci probabil ar fi existat ceva discuții în spațiul public, s-ar fi îmbunătățit legile justiției, și lucrurile ar fi mers mai departe, rezonabil. Nu a fost să fie așa.

Anul 2017 a început cu o acțiune reprobabilă a Guvernului de atunci, vă amintiți, încercarea de a promova ordonanțe care urmau să schimbe fundamental politica penală a statului român, fără o discuție, fără o dezbatere publică, fără o argumentație serioasă. La vremea respectivă chiar am făcut o vizită inopinată la Guvernul care a fost atunci.

Și românii s-au supărat. Au fost cele mai mari demonstrații publice pe care le-am avut după Revoluție. Nefericita Ordonanță 13 a fost hotărâtă în Guvern, pe urmă a fost retrasă, pe urmă au urmat nenumărate discuții, în fine, acel Guvern s-a dovedit a fi de scurtă folosință, și a fost schimbat iarăși foarte neuzual de propriul partid.

A urmat al doilea guvern, în primul an de după alegeri, deja un semn de oarecare, să zicem, neclaritate în cadrul coaliției de guvernare.

Dacă nici în primul an după alegeri nu știi ce guvern să pui, chiar se pune întrebarea dacă știi ce vrei cu această țară!

În fine, a urmat al doilea guvern, care este și acum în funcție. Au reapărut, s-au reaprins discuțiile în jurul modificărilor legilor justiției, a urmat o procedură pe care eu am considerat-o foarte netransparentă, s-au inițiat modificări în guvern, care pe urmă nu au fost în guvern, au fost duse cumva printr-o procedură nemaivăzută, într-o comisie specială a Parlamentului.

În fine, personal, nu am înțeles, și explicațiile care s-au dat în spațiul public, după părerea mea, au fost total nesatisfăcătoare, de ce nu s-a respectat o procedură clară pe care o cunoaște toată lumea. Cei din sală cu certitudine o cunosc, chiar din mai multe puncte de vedere, și guvernamentale, și constituționale. S-a ales o procedură nemaivăzută, netransparentă și s-au ignorat, pe față, toate avizele sistemului.

CSM, dumneavoastră, ați dat mai multe avize negative acestor modificări și cred că dumneavoastră sunteți cei care știți cel mai bine dacă modificarea este fezabilă, dacă este de dorit în această etapă în care se află sistemul și așa mai departe. Magistrații, atât judecătorii, cât și procurorii, s-au adunat în forurile lor și în masă au dat avize negative, au avertizat asupra acestor modificări.

Partenerii noștri din Uniunea Europeană, din Consiliul Europei, au atras atenția că trebuie mai multă dezbatere, trebuie mai multă transparență. Cu toate acestea, acea super comisie specială a mers mai departe într-o procedură parlamentară proaspăt inventată care, apropo, a fost contestată, dar Curtea Constituțională a considerat că se poate și așa. O procedură parlamentară pe care, în această formă, nu am mai avut-o niciodată, cu discuții lipsite total de transparență, cu pumnul în gura opoziției, ba chiar unii au vrut să voteze ca opoziția să nu mai aducă amendamente de acelea deranjante, cu lucrat noaptea, lucrat multe ore în ultimele zile ale sesiunii.

De ce s-or fi grăbit doamnele și domnii parlamentari să îngrașe porcul înainte de Crăciun? Probabil nu au auzit acea vorbă din popor, cu îngrășatul porcului în Ajun de Crăciun. Aia a ieșit. Au ieșit trei legi foarte contestate, contestate nu numai de opoziție la Curtea Constituțională, ci și de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a analizat aceste legi și a considerat că nu se încadrează în cadrul constituțional din România.

Eu regret - eu, Președintele României - regret că s-a ajuns în România în această situație în care legile justiției, care sunt foarte importante, se discută în proceduri neclare, ad–hoc, sub presiunea timpului, cu nerespectarea unor cutume în procedura parlamentară și, în final, aprobate în mare viteză, viteză neexplicată în spațiul public și ajunse, toate, să fie contestate la Curtea Constituțională.

Mai mult nu voi spune astăzi despre conținutul propriu-zis al acestor legi fiindcă aștept să se pronunțe Curtea Constituțională, și atunci când legile vor ajunge la mine pentru următoarea etapă - care poate să fie promulgare, sau contestare la Curtea Constituțională, sau retrimiterea în Parlament. Atunci mă voi referi și la conținutul acestor legi, respectiv la articole pe care atunci le voi considera demne de o atenție aprofundată.

În ansamblu, însă, am și acum speranța că aceste legi vor fi îmbunătățite. Am speranța și încrederea că la Curtea Constituțională judecătorii se vor apleca cu timp, cu mult profesionalism și cu multă obiectivitate asupra celor contestate, iar în cazul în care anumite chestiuni vor trebui clarificate, cred că și Parlamentul are puterea să recunoască că anumite lucruri s-au întâmplat fără discuții publice suficiente, fără transparență, așa cum o așteaptă toată lumea, și se pot adapta articolele în așa fel încât legile să fie de folos celor care funcționează sub autoritatea lor.

Astăzi, după raport, veți alege o nouă conducere a CSM, alegeri la care nu voi participa, dar vreau de pe acum să doresc succes celor două persoane care vor fi alese în funcția de Președinte și Vicepreședinte CSM.

Dumneavoastră, tuturor, vă doresc să aveți succes în anul 2018 și să realizați cel mai important lucru pe care vi l-a prescris Constituția României – să păstrați, să garantați, să întăriți independența Justiției din România. Vă mulțumesc!

Doamnă Președinte, v-aș ruga, în continuare, să ne prezentați raportul ca să putem continua împreună.”

Sesizarea de neconstituționalitate a PNL pe Legea nr. 304/2004

Este a doua sesizare de neconstituționalitate depusă de PNL la CCR. Prima s-a referit la modificările aduse Legii nr. 303 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Înalta Curte de Casație și Justiție a depus, la rândul ei, sesizări de neconstituționalitate orientate către domeniul profesiei de judecător și procuror. CSM a anunțat că a depus și el. Urmează să depună și Președintele României sesizări pentru fiecare proiect de lege în parte.

Trebuie observat că doar PNL și Președintele României pot depune sesizări care îmbracă și aspectul politic al modificărilor dar și sub aspectul procedurilor în care s-au efectuat modificările. Astfel că sesizările PNL și ale Președintelui României vor fi completate de sesizările axate pe stricta specialitate ale CSM și ICCJ.

Pentru că am citit destule comentarii ale unor susținători USR sau PMP care au luat în derâdere elementele din sesizări cu privire la procedurile parlamentare, proceduri care au încălcat, la rândul lor, prevederile constituționale, trebuie să constat, cu tristețe, că nu este suficient să fii parlamentar! Trebuie să înțelegi rostul tău când ajungi să deții un loc în „organul reprezentativ al poporului român”. Trebuie să înveți să activezi ca parlamentar. Circul în timpul dezbaterilor parlamentare place doar acelor oameni care urmăresc înfruntările între alte persoane, spectatorii „bătăilor de stradă”, persoane care simt că „renasc” auzind insulte, cuvinte triviale, amenințări etc.

SESIZARE DE NECONSTITUŢIONALITATE

cu privire la Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară (L547/2017), adoptată de către Senatul României, în şedinţa din data de 20 decembrie 2017, având în vedere următoarele considerente:

Situația de fapt sesizată

Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară (PL-x nr. 417/2017) a fost adoptată, în procedură de urgență, de către Camera Deputaților, ca prima cameră sesizată, în şedinţa din data de 13 decembrie 2017, potrivit art.76 alin.(1) din Constituţia României, republicată şi de către Senatul României (L547/2017), în calitate de cameră decizională, în procedură de urgență, în şedinţa din data de 20 decembrie 2017, potrivit art.75 alin.(1) teza a II-a din Constituţia României, republicată, propunerea legislativă menționată având caracter de lege organică.

Potrivit Expunerii de motive a iniţiatorilor, scopul iniţial al legii, lapidar expus și nesusținut de către inițiatori, cu argumente, statistici sau studii de impact, în cuprinsul doar a patru alineate, a fost acela de “a pune în acord textele declarate neconstituționale din Legea nr. 304/2004, cu Decizia Curții Constituționale nr. 312/2017, eliminarea unor atribuții de la Secțiile Consiliului Superior al Magistraturii și introducerea acestora la Plenul consiliului”, și „de a înființa, în acord cu Ministerul Justiției, o direcție specială, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției, care să investigheze infracțiunile săvârșite de magistrați”.

În data de 12 decembrie 2017, propunerea legislativă menționată a primit un prim Raport de admitere, cu 133 amendamente admise și 185 amendamente respinse, din partea Comisiei speciale a Camerei Deputaților și Senatului pentru sistematizarea, unificarea și asigurarea stabilității legislative în domeniul justiției (denumită generic în continuare “Comisia specială”), înregistrat sub nr. 4c-32/407/12.12.2017, raport ce a stat la baza adoptării propunerii legislative de către Camera Deputaților, în ședința din data de 13 decembrie 2017.

În data de 19 decembrie 2017, propunerea legislativă menționată a primit un al doilea Raport de admitere, cu amendamente admise și amendamente respinse, din partea Comisiei speciale a Camerei Deputaților și Senatului pentru sistematizarea, unificarea și asigurarea stabilității legislative în domeniul justiției (denumită generic în continuare “Comisia specială”), înregistrat sub nr. 4c-32/429/ 19.12.2017, raport ce a stat la baza adoptării propunerii legislative de către Senat, cameră decizională, în ședința din data de 20 decembrie 2017.

Consiliul Superior al Magistraturii a transmis prin Hotărârea Plenului nr. 1148 din 9 noiembrie 2017, avizul negativ atât cu privire la propunerea legislativă criticată, cât și cu privire la propunerile legislative pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Guvernul, în Punctul de vedere transmis Parlamentului, a lăsat la aprecierea forului legislativ decizia privind oportunitatea adoptării acestei propuneri legislative, comunicând mai multe amendamente, parte dintre ele însușite în raportul final al comisiei 

Consiliul Legislativ, prin Avizul nr. 943/2017, a avizat favorabil inițiativa legislativă, cu observații și propuneri.

Critici de neconstituționalitate:

B1. Motive extrinseci

B1.1 Legea pentru modificarea şi completarea Legii 304/2004 privind organizarea judiciară încalcă dispozițiile articolului 74 alineatul (1) din Constituţia României, republicată, privind dreptul la inițiativă legislativă întrucât în derularea procesului legislativ parlamentar, Comisia specială a aplicat proceduri care încalcă dreptul de inițiativă legislativă al deputaților sau al senatorilor.

Articolul 74 alineatul (1) din Constituţia României stabilește în mod limitativ subiectele de drept ce pot exercita dreptul de inițiativă legislativă astfel: „Iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care îşi manifestă dreptul la iniţiativă legislativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe, respectiv în municipiul Bucureşti, trebuie să fie înregistrate cel puţin 5.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative”.

În conformitate cu Regulamentele parlamentare în vigoare, dreptul de inițiativă legislativă aparținând deputaților și senatorilor are un conținut strict determinat, deputații și senatorii dispunând de dreptul de a înregistra propuneri legislative, precum și de dreptul de a depune amendamente, în scris, la proiectele de lege sau propunerile legislative aflate în dezbatere parlamentară. Dreptul de a depune amendamente, în scris, la proiectele de lege sau propunerile legislative aflate în dezbatere parlamentară îi revine și Guvernului României. Per a contrario, nicio altă persoană fizică sau juridică nu poate formula amendamente, scrise sau orale, la proiectele sau propunerile legislative care sunt supuse dezbaterii și aprobării în camerele Parlamentului.

Conform ambelor Rapoarte de admitere adoptate de către Comisia specială sub nr. 4c-32/407/12.12.2017 și respectiv sub nr. 4c-32/429/ 19.12.2017, din cuprinsul anexelor la acestea (Anexa nr. 1 – Amendamente admise) rezultă că, Comisia specială a luat în discuție și a aprobat un număr mare de amendamente formulate de alte subiecte de drept decât cele care au drept de inițiativă legislativă, încălcând astfel vădit dispozițiile articolului 74 alineatul (1) din Constituția României, republicată. Cu titlu exemplificativ, în cadrul Anexei nr. 1 la Raportul de admitere nr. 4c-32/407/12.12.2017, amendamentele admise privind art. 2 alin. (1) de la nr. crt. 3, art. 17 alin. (2) de la nr. crt. 10, art. 28 alin. (1) de la nr. crt. 16,  art. 28 alin. (3) de la nr. crt. 18, art. 301 alin. (2) de la nr. crt. 23, art. 31 alin. (1) litere (b) de la nr. crt. 24, art. 32 alin. (5) și alin. (51) de la nr. crt. 31 și 32, art. 36 alin. (3) de la nr. crt. 34, art. 38 alin. (2) de la nr. crt. 35, art. 50 alin.(4) de la nr. crt. 40, art. 51 litera (e) de la nr. crt. 41, art. 63 litera (k) de la nr. crt. 47, art. 64 alin. (5) de la nr. crt. 51, art. 65 alin. (3) și (31) de la nr. crt. 52 și 53, art. 661 alin. (31) de la nr. crt. 54, art. 67 alin. (2) de la nr. crt. 55, art. 69 alin. (3) de la nr crt. 57, art. 87 alin. (1) si (2) de la nr. crt. 66 și 67, art. 87 alin. (3), (6), (8) de la nr. crt. 68, 69 și 70, art. 881 alin. (5), de la nr. crt. 80, art. 883 de la nr. crt. 83, art. 887 alin. (1) de la nr. crt. 92, reprezintă amendamente formulate de alte subiecte de drept decât cele care au drept de inițiativă legislativă, acestea fiind votate și de camera de reflecție.

În mod similar, se regăsesc în Anexa nr. 1 la Raportul final de admitere nr. 4c-32/429/ 19.12.2017 al Comisiei speciale, alte amendamente formulate de alte subiecte de drept decât cele care au drept de inițiativă legislativă, acest raport stând la baza formei proiectului de lege adoptat de camera decizională (Senat).

În cadrul procedurii parlamentare de consultare publică, orice autoritate, instituție, organizație civică sau profesională sau persoană fizică poate formula si transmite opinii cu privire la redactarea unui text de lege pentru un proiect sau o inițiativă legislativă înregistrată la Parlament. O astfel de procedură se desfășoară doar prealabil procedurii dezbaterii inițiativei legislative în comisii, tocmai pentru a evita potențiale confuzii între sugestiile venite din cadrul societății civile și amendamentele formulate de parlamentari. Însușirea unor astfel de opinii de către parlamentari este posibilă, însă, în acest caz, amendamentul este al parlamentarilor și nu poate fi formal atribuit prin raport entității care l-a exprimat la origine. Nominalizarea asociațiilor profesionale ale magistraților generic denumite UNJR, AMR, Forumul judecătorilor, dar și a Consiliului Superior al Magistraturii sau Consiliului Legislativ, în Raportul elaborat de Comisia specială, ca autori ai unor amendamente, chiar alăturat mențiunii că aceste amendamente au fost însușite de unii parlamentari, încalcă prevederile articolului 74 din Constituție. Încălcarea normei constituționale este cu atât mai evidentă în situația acelor amendamente pentru care, în raportul Comisiei speciale, au fost nominalizate astfel de entități în mod direct ca autoare ale amendamentelor alături de parlamentari.

Prin raportul final de admitere nr. 4c-32/429/ 19.12.2017 al Comisiei speciale se creează impresia că autorități publice precum Consiliul Superior al Magistraturii sau Consiliul Legislativ ar putea fi autoare ale unor amendamente în cadrul procedurii legislative parlamentare, fapt ce încalcă și rolul atribuit acestora de către Constituție, respectiv prevederile art.79 și ale art.133 din legea fundamentală. În sistemul constituțional român, Consiliul Superior al Magistraturii și Consiliul Legislativ au rol în avizarea inițiativelor legislative anterior procedurii parlamentare. Consiliul Legislativ poate fi consultat pe parcursul dezbaterii parlamentare, dar avizul său nu poate deveni amendament. Consiliul Superior al Magistraturii nu poate fi nici consultat pe parcursul procedurii legislative fără a fi încălcat principiul separației puterilor în stat. Relevant poate fi și faptul că plenul Consiliului Superior al Magistraturii a exprimat prin Hotărârea nr. 1148 din 9 noiembrie 2017, un aviz negativ cu privire la această inițiativă legislativă. Opiniile formulate de unii membrii Consiliului Superior al Magistraturii ori de angajați ai Consiliului, delegați să participe la dezbaterile asupra inițiativei legislative, pe parcursul dezbaterii parlamentare, nu au valoarea juridică a avizului instituțional deja exprimat și nu pot suplini voința acestei autorități publice.

B1.2 Legea pentru modificarea şi completarea Legii 304/2004 privind organizarea judiciară încalcă principiul autonomiei Camerelor Parlamentului, prevăzut de art. 64  din Constituţia României, republicată.

Constituția României a instituit un Parlament bicameral, format din două Camere cu egală legitimitate și competențe extrem de asemănătoare, însă diferențiate funcțional în privința funcției legislative în urma revizuirii legii fundamentale din anul 2003.

Pentru a da expresie bicameralismului, legiuitorul constituant originar a instituit, cu valoare de principii constituționale, mai multe garanții. În acest sens, unul dintre principiile de bază ale funcționării celor două Camere ale Parlamentului este cel al autonomiei Camerelor.

În conformitate cu prevederile art. 64 din Constituție, cele două Camere ale Parlamentului României dispun de autonomie organizatorică, regulamentară și financiară în sensul că fiecare Cameră are dreptul de a-și stabili singură structurile interne de lucru, normele procedurale și metodele după care își va desfășura activitatea. Această autonomie vizează atât Parlamentul în ansamblu în raport cu celelalte autorități publice (sau instituții publice), cât și fiecare din cele două Camere una față de cealaltă. Prin urmare, rezultă pe de o parte că nicio altă autoritate publică nu are competența de a stabili norme ce vizează organizarea și funcționarea Parlamentului, iar pe de altă parte, rezultă că niciun dintre camere nu poate adopta reguli care să poată fi opozabile celeilalte camere exceptând Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului care vizează însă domeniul exclusiv al situațiilor în care Camerele pot lucra în ședințe comune.

În plus, ca o continuare firească a principiului autonomiei celor două Camere, art.71 alin.(1) din Constituție precizează că nimeni nu poate fi în același timp deputat și senator. Aceasta incompatibilitate, ce funcționează încă din faza alegerilor parlamentare, înseamnă că exercitarea concomitentă a mandatului de deputat și a celui de senator este practic imposibilă.

În virtutea autonomiei parlamentare, deputații și senatorii își pot exercita drepturile numai în Camera din care fac parte, fiind interzis expres ca un senator să își poată valorifica drepturile regulamentare în cadrul lucrărilor Camerei Deputaților, iar un deputat în cele ale Senatului.  În acest sens este și jurisprudența constantă a Curții Constituționale din 1993 și până în prezent (a se vedea deciziile Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 68/1993; Decizia nr. 45/1994; Decizia nr. 46/1994; Decizia nr. 1009/2009). Ignorarea ori încălcarea acestor exigențe constituționale echivalează cu încălcarea autonomiei Camerelor Parlamentului, actele astfel adoptate fiind susceptibile de neconstituționalitate.

Legea pentru modificarea şi completarea Legii 304/2004 privind organizarea judiciară dedusă controlului de constituționalitate a fost adoptată cu încălcarea prevederilor constituționale ce consacră autonomia celor două Camere ale Parlamentului, atât în ceea ce privește exercitarea dreptului de a formula amendamente, cât și în ceea ce privește elaborarea și adoptarea raportul comisiei sesizate în fond.

Astfel, potrivit datelor publice înscrise în fișa inițiativei legislative, Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară a fost transmisă,  în vederea avizării în fond, de către Biroul permanent al Camerei Deputaților Comisiei speciale comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru sistematizarea, unificarea și asigurarea stabilității legislative în domeniul justiției și, ulterior, de către Biroul permanent al Senatului la aceeași Comisie comună, cu mențiunea că această comisie specială comună este formată din 15 deputați și 8 senatori.

În calitate de primă Cameră sesizată, la Camera Deputaților, Comisia specială comună a dezbătut Legea privind propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.304/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, și a adoptat un raport înregistrat sub nr. 4c-32/407/12.12.2017 care a fost votat de majoritatea senatorilor și deputaților, membri ai Comisiei speciale. Mai mult decât atât, la dezbaterea legii în cadrul primei camere sesizate, respectiv Camera Deputaților, senatorii au formulat amendamente pe care, după cum rezultă din raportul comisiei speciale, aceasta le-a și adoptat. Prin urmare senatorii, membri ai Comisiei speciale comune, și-au exprimat voința și au participat la luarea unei decizii în Camera Deputaților, încălcând dispozițiile art. 64 și ale art.71 alin.(1) din Constituția României, republicată.

În mod similar, Biroul permanent al Senatului a transmis spre avizare în fond, aceleiași Comisii speciale comune, Legea privind propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară. Comisia specială a adoptat un nou Raport de admitere înregistrat sub nr. 4c-32/429/ 19.12.2017, pe care l-a supus ulterior, spre aprobare plenului Senatului, cameră decizională. Și în cadrul acestei etape a procedurii legislative au fost depuse amendamente atât de către, senatori cât și de către deputați, raportul fiind adoptat cu votul majorității membrilor Comisiei speciale sesizate în fond, adică senatori și deputați, fiind astfel încălcare din nou aceleași dispoziții ale art.64 și ale art.71 alin.(1) din Constituția României, republicată.

Semnatarii prezentei sesizări apreciem că prin adoptarea Legii privind propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară,  a fost încălcat principiul autonomiei parlamentare întrucât:

Biroul Permanent al fiecărei Camere a sesizat în fond, pentru elaborarea raportului, o Comisie comună specială; sesizarea unei comisii comune este posibilă doar de către Birourile Permanente ale celor două Camere reunite în ședință comună și nu de fiecare birou permanent în mod succesiv în funcție de camera sesizată.

Amendamentele au fost formulate de către senatori în cadrul dezbaterii de la Camera Deputaților și de către deputați în cadrul dezbaterii de la Senat; împrejurarea că deputații care au depus amendamente în cadrul dezbaterii de la Senat nu au fost primiți să le susțină pe motiv că nu au dreptul să participe la lucrările unei camere ai cărei membri nu sunt, este cea mai bună dovadă a faptului că dreptul de a formula amendamente al parlamentarilor nu se poate exercita în acest mod.

Votul exprimat în cadrul Comisiei comune speciale de către senatori a avut loc în cadrul dezbaterii de la Camera Deputaților cu privire la amendamente și pe raportul acestei comisii și, similar, votul exprimat în cadrul Comisiei comune speciale de către deputați a avut loc în cadrul dezbaterii de la Senat.

Un astfel de proces legislativ este în flagrant dezacord cu toate principiile și normele constituționale ce instituie și garantează bicameralismul funcțional consacrat de Legea fundamentală și nu poate fi justificat sau motivat de urgența ori de necesitatea aducerii la zi a reglementărilor în domeniul justiției. Desfășurarea și finalizarea unei astfel de proceduri de legiferare este un precedent cu grave consecințe pentru parlamentarismul românesc.

În raport cu cele precizate mai sus sub punctul B1. Motive extrinseci, vă solicităm să constatați că Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară este neconstituțională întrucât încalcă principiul autonomiei Camerelor Parlamentului, consacrat de art. 64  din Constituţia României, republicată, precum și dispozițiile articolului 74 alineatul (1) din Constituţia României, republicată, privind dreptul la inițiativă legislativă.


B2. Motive intrinseci

Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară a fost adoptată cu încălcarea mai multor dispoziții constituţionale, respectiv:

1. Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară încalcă prevederile cuprinse în Art. 1 alineatul (3) și alineatul (5) raportat la art. 148 alineatul (2) și alineatul (4) din Constituţia României, republicată, care prevăd:

Art. 1 alineatul (3): România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.

Art. 1 alineatul (5): În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

Art. 148 alineatul (2): Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Art. 148 alineatul (2): Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alineatului (2).

Legea criticată introduce prevederi noi ce alcătuiesc Secțiunea 21 - Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, introdusă după articolul 88, care prevăd înființarea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie având o competenţă materială după calitatea persoanei (judecător sau procuror, inclusiv judecator sau procuror militar si membri ai Consiliului Superior al Magistraturii).

Înfiinţarea acestei Secţii pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie are ca efect eliminarea din competenţa Direcției Naționale Anticorupție – DNA, a cercetării infracțiunilor de corupție, a infracțiunilor asimilate și în legătură directă cu acestea, comise de către judecători, procurori, respectiv de către membrii CSM.

De asemenea, prevederea de la art. 881 alin. 2 din legea criticată stabileşte faptul că: „Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție își păstrează competența de urmărire penală și în situația în care, alături de persoanele prevăzute la alin. (1), sunt cercetate și alte persoane”. O astfel de dispoziţie are ca efect eliminarea din competenţa DNA a cercetării infracțiunilor de corupție, asimilate și în legătură directă cu acestea, infracţiuni comise de alte persoane (de ex., membri ai Parlamentului, miniştrii în funcție la data cercetării sau fostii ministri, aleşi locali etc.), doar pentru faptul că au comis respectivele infracţiuni alături de magistraţi.

Curtea Constituțională s-a pronunțat în mod constant, în jurisprudența sa, cu privire la rolul activității DNA în cadrul sistemului judiciar, statuând faptul că DNA este o „magistratură specială instituită pentru combaterea infracţiunilor de corupţie”, înfiinţată cu scopul de a creşte eficienţa luptei împotriva fenomenului corupţiei, indiferent unde apare acest fenomen (la nivelul executivului, în administraţia publică centrală sau locală, la nivelul legislativului şi la nivelul autorităţii judecătoreşti). Activitatea DNA a fost constant apreciată în rapoartele MCV, inclusiv din perspectiva combaterii fenomenului corupţiei în rândul magistraţilor.

Astfel, în ultimul raport privind progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului European de Cooperare și Verificare, publicat de Comisia Europeana la data de 15.11.2017, se menționează că: “În general, o evaluare pozitivă a progreselor realizate în cadrul obiectivului de referință nr. 3 se bazează pe o Direcție Națională Anticorupție independentă, care să fie în măsură să își desfășoare activitățile cu toate instrumentele pe care le are la dispoziție și să continue să înregistreze rezultate. În rapoartele anterioare, faptul că Direcția Națională Anticorupție a continuat să înregistreze rezultate în ciuda faptului că s-a confruntat cu o presiune puternică, a fost menționat drept un semn de sustenabilitate.”

Aceste rapoarte au fost considerate obligatorii în jurisprudenţa Curţii Constituţionale și au fost raportate de jurisdicția constituțională, la îndatorirea autorităților publice de a aduce la îndeplinire obligațiile care rezultă din tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, căpătând astfel valoare de reper în cadrul controlului de constituționalitate. Curtea Constituțională a statuat prin Decizia nr. 2/2012 asupra respingerii obiecției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, următoarele: „calitatea de membru al Uniunii Europene impune statului român obligaţia de a aplica acest mecanism şi a da curs recomandărilor stabilite în acest cadru, în conformitate cu dispoziţiile art. 148 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora „Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actele aderării şi din prevederile alineatului (2)” .

Semnatarii prezentei sesizări apreciem că, în condiţiile în care se elimină din competenţa DNA, o magistratură specială instituită pentru combaterea tuturor infracţiunilor de corupţie, atât infracţiunile de corupţie comise de magistraţi, cât și infracţiunile de corupţie comise de alte persoane doar pentru că acestea sunt cercetate alături de magistraţi, rolul DNA în combaterea corupţiei va fi limitat, fiind încălcate recomandările Comisiei Europene cuprinse în rapoartele MCV şi, pe cale de consecinţă, prevederile art. 148 alin. (2) și alin. (4) din Constituţie sunt încălcate prin adoptarea acestei initiative legislative.

Prin Art. 1 alineatul (5), legiutorul constitutional a statuat că: În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

Jurisprudența constantă a Curţii Constituţionale a consacrat faptul că „respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se constituie într-un veritabil criteriu de constituţionalitate prin prisma aplicării art. 1 alin. (5) din Constituţie” (a se vedea, între altele, Decizia nr. 22/2016).

Conform art. 14 alineatele (1) şi (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, reglementările de acelaşi nivel şi având acelaşi obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ. Un act normativ poate cuprinde reglementări şi din alte materii conexe numai în măsura în care sunt indispensabile realizării scopului urmărit prin acest act.

În contradicție cu prevederile sus mentionate, legea de modificare şi completare a Legii nr. 304/2004 stabileşte reglementări care se află în strânsă legătură cu statutul magistraţilor, statut reglementat prin Legea nr. 303/2004. Astfel, aspectele legate de cariera magistraţilor care fac parte din Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie (numirea şi revocarea procurorului şef şi procurorului şef-adjunct al Secţiei, numirea procurorilor din cadrul Secţiei, interzicerea detaşării şi a delegării procurorilor în cadrul acestei Secţii) sunt aspecte care ţin de statutul magistratului, nu de organizarea judiciară, motiv pentru care acestea trebuie reglementate în primul rând în Legea nr. 303/2004.

Prin urmare, întreaga Secțiunea 21 - Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, introdusă după articolul 88, încalcă dispoziţiile privind normele de tehnică legislativă şi, pe cale de consecinţă, art. 1 alineatul (5) din Constituţie.

În consecință, apreciem că întregul conținut al Secțiunii 21 Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, introduse după articolul 88, este neconstituțional pentru considerentele mai sus expuse.

2. Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară încalcă prevederile cuprinse în Art. 1 alineatul (5) și art. 134 alineatul (1) din Constituţia României, republicată, care prevăd:

Art. 134 alineatul (1): Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii.

În baza reglementărilor legale acum în vigoare, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt înfiinţate ca direcții specializate DNA și DIICOT. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie conduce atât DNA, prin intermediul procurorului şef al acestei direcţii, cât şi DIICOT, prin intermediul procurorului-şef al acestei direcţii.

Legea dedusă controlului de constituționalitate înfiinţează tot în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o Secție pentru investigarea infractiunilor din justitie și nu o direcție, deși criteriul ce stă la baza instituirii acestei entități este tot cel al specializării funcționale.

În primul rând, Secțiunea 21 - Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, introdusă după articolul 88, în legea suspusă controlului constituțional, introduce un regim juridic distinct care nu este justificat în mod rațional prin raportare la obiectivul urmărit de legiuitor. Astfel, nu este justificată diferenţa de tratament juridic cu privire la organizarea şi funcţionarea acestei secţii prin raportare la organizarea şi funcţionarea celorlalte structuri din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ cu atribuţii similare, chiar dacă nu identice (urmărirea penală pentru anumite persoane şi pentru anumite fapte considerate a fi de o importanţă deosebită încât să necesite organizarea unei secţii sau a unor direcţii speciale în cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ).

În al doilea rând, din ansamblul normelor legii de modificare şi completare a Legii nr. 304/2004 rezultă că această Secţie specială este condusă de un procuror şef de secţie numit de Plenul CSM în urma unui concurs şi nu de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ICCJ prin intermediul procurorului şef de secţie ca în cazul celorlalte două direcții specializate. Singura atribuţie de care dispune procurorul general față de secţia nou înființată este aceea de a soluţiona conflictele de competenţă ce ar putea apare între această secție şi celelalte structuri sau unităţi din cadrul Ministerului Public. Practic, întreaga reglementare referitoare la această nouă funcție de conducere din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ îi conferă o independenţă totală a acestui procuror şef de secţie faţă de Parchetul din care face parte, aspect care încalcă principiul controlului ierarhic consacrat în art. 132 alin. 1 din Constituţie.

În al treilea rând, legea de modificare şi completare a Legii nr. 304/2004 prevede în mod expres la art. 882 alin. 2 faptul că: „Este interzisă delegarea sau detașarea de procurori în cadrul Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție”. Această dispoziţie instituie o excepţie de la regulile generale din Legea nr. 303/2004, conform cărora, „În interesul serviciului, procurorii pot fi delegaţi, cu acordul scris al acestora, inclusiv în funcţii de conducere, de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la parchetele din cadrul Ministerului Public pe o perioadă de cel mult 6 luni” (art. 57 alin. 7), respectiv „Consiliul Superior al Magistraturii dispune detaşarea judecătorilor şi procurorilor, cu acordul scris al acestora, la alte instanţe sau parchete, la Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Naţional al Magistraturii, Ministerul Justiţiei sau la unităţile subordonate acestuia ori la alte autorităţi publice, în orice funcţii, inclusiv cele de demnitate publică numite, la solicitarea acestor instituţii, precum şi la instituţii ale Uniunii Europene sau organizaţii internaţionale” (art. 58 alin. 1).

Întrucât aspectele privind delegarea şi detaşarea magistraților vizează în mod expres cariera magistraţilor, deci statutul acestora, toate aceste norme juridice ar trebui reglementate în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, şi nu în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Conform art. 881 alin. 2, Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție își păstrează competența de urmărire penală și în situația în care, alături de procurori şi judecători, sunt cercetate și alte persoane. Reglementarea conţine germenii unor viitoare conflicte de competență, caz în care, conform art. 881 alin. 5, se prevede că Procurorul general al Parchetului de pe lângă ICCJ soluţionează conflictele de competenţă apărute între Sectia pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie şi celelalte structuri sau unităţi din cadrul Ministerului Public.

Procedura efectivă de soluţionare a acestor conflicte nu este reglementată expres de textul de lege, lipseşte norma de precizie şi claritate, generând impredictibilitate în aplicare şi încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție în componenta sa referitoare la calitatea legii, așa cum acesta a fost dezvoltat în jurisprudența Curții Constituționale.

Curtea, în jurisprudenţa sa, a stabilit că trăsătura esenţială a statului de drept o constituie supremaţia Constituţiei şi obligativitatea respectării legii (a se vedea în acest sens Decizia nr. 232 din 5 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 15 noiembrie 2001, Decizia nr. 234 din 5 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 7 septembrie 2001, Decizia nr. 53 din 25 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, sau Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014) şi că "statul de drept asigură supremaţia Constituţiei, corelarea tuturor legilor şi tuturor actelor normative cu aceasta" (Decizia nr. 22 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 17 martie 2004), ceea ce înseamnă că acesta "implică, prioritar, respectarea legii, iar statul democratic este prin excelenţă un stat în care se manifestă domnia legii" (Decizia nr. 13 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 aprilie 1999).

În acest context jurisprudenţial, Curtea reţine că una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative. În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat. De aceea, "nerespectarea normelor de tehnică legislativă determină apariţia unor situaţii de incoerenţă şi instabilitate, contrare principiului securităţii raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii" (Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012, şi Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 7 ianuarie 2014); de aceea, respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se constituie într-un veritabil criteriu de constituţionalitate prin prisma aplicării art. 1 alin. (5) din Constituţie (ad similis, a se vedea Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, precitată, sau Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2015, paragrafele 95 şi 96).

În consecință, apreciem că întregul conținut al Secțiunii 21 Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, introduse după articolul 88, este neconstituțional pentru considerentele mai sus expuse.

3. Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară încalcă prevederile cuprinse în Art. 1 alineatul (3), (4) și (5) precum și ale art. 133 alineatul (1) din Constituţia României, republicată, care prevăd:

Art. 1 alineatul (3): România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.

Art. 1 alineatul (4): Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.

Art. 1 alineatul (4): În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

 Art. 133 alineatul (1): Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.

Prevederile articolului 135 alineatul (1) din Legea nr. 304/2017 a fost modificat prin inițiativa legislativă în sensul eliminării avizului conform al Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea statelor de funcţii şi de personal pentru curţile de apel, tribunale, tribunale specializate, judecătorii şi parchete. Dimensionarea instanțelor și parchetelor reprezintă un element esențial pentru buna funcționare a acestora, dar și pentru asigurarea independenței funcționale a acestora. Transferul puterii de decizie în totalitate către ministrul justiției, factor politic, reprezintă o reală amenințare la adresa independenței justiției, încălcându-se art. 1 alineatul (4) din Constituție, care consacră principiul separației puterilor în stat, art. 124 alin. (3) din Constituție - Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii - și art. 131 alin. (1) din Constituție - În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. întrucât este afectat chiar rolul instanțelor și al Ministerului Public, precum și capacitatea acestora de a pune în practică misiunea stabilită de legiuitorul constituant.

Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa, că atât independenţa justiţiei (componenta instituţională), cât şi independenţa judecătorului (componenta individuală) implică existenţa unor numeroase aspecte, cum ar fi: lipsa imixtiunii celorlalte puteri în activitatea de judecată, faptul că niciun alt organ decât instanţele nu poate decide asupra competenţelor lor specifice prevăzute prin lege, existenţa unei proceduri prevăzute de lege referitoare la căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti, existenţa unor fonduri băneşti suficiente pentru desfăşurarea şi administrarea activităţii de judecată, procedura de numire şi promovare în funcţie a magistraţilor şi, eventual, perioada pentru care sunt numiţi, condiţii de muncă adecvate, existenţa unui număr suficient de magistraţi ai instanţei respective pentru a evita un volum de muncă excesiv şi pentru a permite finalizarea proceselor într-un termen rezonabil, remunerare proporţională cu natura activităţii, repartizarea imparţială a dosarelor, posibilitatea de a forma asociaţii ce au ca principal obiect protejarea independenţei şi a intereselor magistraţilor etc. (a se vedea cu precădere Decizia nr. 873/2010). Principiul independenţei justiţiei implică o serie de garanţii, cum ar fi: statutul magistraţilor (condiţiile de acces, procedura de numire, garanţii solide care să asigure transparenţa procedurilor prin care sunt numiţi magistraţii, promovarea şi transferul, suspendarea şi încetarea funcţiei), stabilitatea sau inamovibilitatea acestora, garanţiile financiare, independenţa administrativă a magistraţilor, precum şi independenţa puterii judecătoreşti faţă de celelalte puteri în stat. Pe de altă parte, independenţa justiţiei include securitatea financiară a magistraţilor, care presupune şi asigurarea unei garanţii sociale, cum este pensia de serviciu a magistraţilor.

Curtea a mai statuat că dispoziţiile art. 124 alin. (3) din Constituţie, conform cărora "Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii" nu au un caracter declarativ, ci constituie norme constituţionale obligatorii pentru Parlament, care are îndatorirea de a legifera instituirea unor mecanisme corespunzătoare de asigurare reală a independenţei judecătorilor, fără de care nu se poate concepe existenţa statului de drept, prevăzută prin art. 1 alin. (3) din Constituţie".

Prin urmare, eliminarea CSM, garant al independenţei justiţiei conform art. 133 alin. (1) din Constituţie, din procedura de stabilire statelor de funcţii şi de personal ale instanțelor și parchetelor reprezintă o nesocotire garanțiilor oferite la nivel constituțional independenței justiției, componentă a statului de drept prevăzută de art. 1 alin. (3) din Constituție. 

Nu în ultimul rând, dispozițiile art. 135 alin. (2) din legea de modificare şi completare a Legii nr. 304/2004 menționează că „majorarea sau reducerea schemelor de personal pentru curţile de apel, tribunale, tribunale specializate, judecătorii şi parchete se aprobă cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii, prin ordin al ministrului justiţiei”. Așadar, numai majorarea sau diminuarea schemelor de personal se fac cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii, însă stabilirea acestor state de funcții se face prin simplul ordin al ministrului. Necorelarea celor două alineate încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție în dimensiunea sa referitoare la claritatea, precizia şi predictibilitatea legii. 

**********

În considerarea celor mai sus expuse, solicităm Onoratei Curţi ca, în raport cu criticile precizate mai sus, să constate că întreaga Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară este neconstituțională ca urmare a nerespectarii principiului autonomiei Camerelor Parlamentului, consacrat de art. 64  din Constituţia României, republicată, a dreptului constituțional la inițiativă legislativă prevăzut de art. 74 alineatul (1) din Constituţie, iar Secțiunea 21 - Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, introdusă după articolul 88, precum și articolul 135 alineatul (1) din legea criticată sunt neconstituţionale pentru considerentele arătate in capitolul Motive intrinseci.

În drept, ne motivăm sesizarea pe dispozițiile art. 146 lit. a) din Constituţia României, al art. 11 alin. (1) lit. a) raportat la art. 15, alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată. 

Cineva minte. Cine? Cristina Tarcea, președinta ICCJ sau Tudorel Toader, ministrul justiției

Agerpres. Am aflat recent că oficialilor de la Bruxelles li s-au prezentat alte propuneri - Cristina Tarcea, președinta ICCJ

„Îmi pun următoarea întrebare: Suntem siguri asupra căror legi suntem noi chemați astăzi să ne dăm avizul? Pun această întrebare pentru că noi suntem sesizați cu trei propuneri parlamentare în ceea ce privește modificarea legilor 303, 304 și 317 și am aflat recent, din presă din păcate, că în urmă cu vreo două zile oficialilor de la Bruxelles li s-au prezentat și li s-a cerut punctul de vedere sau, mă rog, au fost supuse dezbaterii alte propuneri legislative. În aceste condiții stau și mă întreb: există dialog, există transparență, există colaborare inter-instituțională de bună credință? (...) Au fost mințiți oficialii de la Bruxelles? Nu știu, îmi pun întrebarea, suntem mințiți noi?”

Ticăloșia este ticăloșie și iese la iveală. Oamenii află. Jurnaliștii care luptă de partea adevărului se mișcă, cer informații nu doar de la instituțiile din țară ci și de la instituțiile europene. Cele europene europene au „prostul obicei” de a lua în serios cererile și de a fi transparente în răspunsuri. Cele din țară au foarte prostul obicei de a minți dacă nu sunt complet opace.

Tudorel Toader a sărit repede de fund în sus.

„Ce știu eu este următorul lucru: că avizul pe care Consiliul Superior al Magistraturii este chemat să-l dea este aviz pe proiectul de lege și proiectul de lege este cel pe care CSM l-a primit de la Comisia special constituită. Acea comisie și-a însușit proiectul inițiat la nivelul Ministerului Justiției, că și l-a însușit cu modificări mai multe sau mai puține, mai profunde, mai bune sau mai rele — este deja o altă discuție. Prin urmare, CSM are pe masă, spre analiză, spre examinare, spre avizare pozitivă sau negativă, proiectul primit de la Comisia special constituită. Discuții în spațiul public sunt multe, chiar și cea pe care astăzi o purtăm aici în condițiile în care publicitatea este asigurată”

Stau strâmb ca să judec mai drept, atât cât se poate. Ce are sula cu prefectura, Tudorele?! Tu ai fost la Bruxelles! Nu a fost nici Iordache, nici Șerban Nicolae, nici Nicolicea. Nici Dragnea și nici Tăriceanu. Nu mai spun de Tudose. Tu ai fost acolo cu propunerile! Tu le-ai prezentat. Ce ai prezentat? Propunerile tale sau cele pe care Parlamentul României le va lua? Cum poți veni cu măgăria „CSM are pe masă, spre analiză, spre examinare, spre avizare pozitivă sau negativă, proiectul primit de la Comisia special constituită”?!

Din porcăria lui Tudorel iese la suprafață ca uleiul că el, Tudorel Toader a fost la Bruxelles ca să mintă. A mințit. Ordinar. A prezentat ce viziune are el (probabil) fără a prezenta viziunea parlamentarilor PSD și ALDE care i-au preluat o parte a ideilor și care măcelăresc restul principiilor după care funcționează în prezent Justiția în România.

După părerea mea, acest individ minte. Odios.

Raportul Inspecției Judiciare cu privire la DNA aprobat de CSM

Adăugați o legendă

Agerpres. Surse CSM: Raportul Inspecției Judiciare privind controlul la DNA, aprobat, cu observații; activitatea managerială - eficientă

După „lupte seculare”, CSM a ajuns la o concluzie și a aprobat, prin raportul de control al IJ, activitatea managerială la DNA. Activitate eficientă.

Ministrul Tudorel Toader și-a făcut datoria față de „stăpânii” infractorul Liviu Dragnea și inculpatul Călin Anton Popescu Tăriceanu și a cerut controlul. Unii au acuzat presiuni din parte unor persoane din cadrul justiției pentru un control „mai aparte”, după cum spune presa. Ba, chiar în fața CSM au fost două tabere formate din echipa de control a IJ ! După toată tevatura s-a ajuns la recomandări care vor fi urmărite de IJ și la aprecierea fără dubiu: activitate managerială eficientă.

Cât de ciudată este soarta asta ! Un manager ministerial cu o activitate dezastruoasă, ministrul Tudorel Toader, vrea să calce în picioare instituția Ministerului Public care îi cercetează colegii și „stăpânii” - DNA. Aproape că reușise ! A fost suficient ca secția de procurori a CSM să aibă răbdare și să pretindă clarificări de la Inspecția Judiciară care și-a prezentat raportul. Aprobarea și concluzia la care a ajuns CSM sunt acte opozabile erga omnes. Așa s-a mai întors o pagină în lupta disperată a infractorilor politici cu magistrații României.

Independența Justiției este marota PSD, ALDE precum și a altora care se cred oameni politici

Justiția funcționează relativ bine. Ar putea funcționa și mai bine dacă parlamentarii României ar avea mintea acolo unde natura a pus-o și nu în alte părți ale corpului.

Ministrul Toader Tudorel a trecut prin viață bine, până acum. A urcat și urcat în profesia de dascăl, practică avocatura, a fost și judecător constituțional, este și membru plin al Comisiei de la Veneția ... de ce nu ar fi și „reformatorul” Justiției, de ce nu ar fi și el pomenit în istoria statului și dreptului ca marele „reformator”. Modelul „Solon”, „Cicero”, „Iustinian” sau „Napoleon” este în „ranița” fiecărui „soldat” de pe câmpul de luptă al dreptului. Din nefericire pentru România, astfel de „gânduri” au și cei care au „cunoștințe de drept” din vizionarea programelor de televiziune și ajunși cumva la putere,  vor să își impună „ideile”. Tudorel Toader este unul dintre juriștii care au astfel de pasiuni, are ocazia să își impună ideile privind Justiția și nu se sfiește. Profită. Atât de mult încât au fost date la o parte urgențele din domeniul Justiției pentru a-și satisface poftele, vanitatea. Iar politicienii din PSD și ALDE, supărați nevoie mare că Justiția le strică planurile de îmbogățire fără just temei, îi acordă tot sprijinul.

Tudorel Toader este specialist în dreptul penal. După cum se observă, nu are prea multă treabă cu dreptul civil, dreptul administrativ, obsesia lui este dreptul penal și pentru a-și satisface marota neglijează restul. Nu este capabil să admită faptul că statul este construit pe suportul oferit de cele trei puteri separate și în echilibru: legislativă, administrativă și judecătorească. De aceea acceptă toate ideile politicienilor prin care caracterele „separat și în echilibru” să fie cât mai mult diluate. Alături îi are pe cei care cunosc dreptul „din auzite”, cum ar fi Călin Anton Popescu Tăriceanu cu statutul juridic de inculpat, Liviu Dragnea cu statutul de condamnat/infractor dar și cu statutul de inculpat în alte dosare, niște parlamentari care după ce au urmat diferite facultăți au constatat că se pricep și la știința dreptului sau care au făcut dreptul dar au constatat că pot aduce modificări dreptului prin inițiative parlamentare și astfel pot rămâne în istorie.

Cătălin Predoiu, deputat PNL, atrage serios atenția asupra derapajului parlamentar alimentat de ambițiile personale ale lui Tudorel Toader și a celor care îl susțin. Voi „despărți” textul de la Agerpres pentru că sunt mai multe idei concentrate aici.

„După ziua de azi este destul de clar pentru noi că PSD şi ALDE încearcă în Justiţie o crimă cu autor necunoscut. Nimeni nu-şi asumă politic proiectul de modificare a legilor justiţiei, este, tehnic, elaborat de către minister şi împins în Parlament fără niciun fel de asumare pe soluţiile respective. 

În sistemul judiciar urgenţa este calmarea interinstituţională şi anume un efort de mediere din partea ministrului atât cu CSM, cât şi cu Ministerul Public, astfel încât, pe baza legii, să se calmeze toate conflictele care există în sistemul judiciar şi să se treacă la problemele reale ale sistemului. 

Urgenţa în plan legislativ nu sunt legile justiţiei, ci modificarea Codurilor pentru a fi puse în acord cu deciziile Curţiile Constituţionale şi Directiva europeană privind garanţiile şi drepturile procesuale”

Urgența este modificarea Codurilor. De anul trecut se „chinuie” Parlamentul să nu le modifice pentru a le pune de acord cu deciziile Curții Constituționale. Acele texte de lege declarate ca fiind neconstituționale au fost suspendate și nu mai pot fi aplicate. Nu este nevoie de ele ? Nu cumva acestea, modificate potrivit constatărilor CCR, ar permite o mai bună aplicare a Justiției ?

Toader Tudorel și clica care îl acompaniază în Parlament nu are treabă cu mai buna aplicare a legii, au treabă cu distrugerea independenței Justiției. Au reușit să distrugă liniște instituțională. Și-au atras de partea lor pe acei judecători care visează la eliminarea procurorilor din rândul magistraților (prevedere constituțională de altfel !) și din compunerea „puterii judecătorești” iar acțiunea a inflamat toate instituțiile care compun a treia putere în stat. Acțiunea are ca rezultat slăbirea independenței justiției, pe lângă faptul că este neconstituțională ! Din nefericire, Curtea Constituțională emite decizii care se bat cap în cap cu litera Constituției.

Dezmembrarea Justiției în viziunea lui Tudorel Toader are „un capăt de ață”. Este vorba despre Inspecția Judiciară. Este un organism de control administrativ al modului în care magistrații, procurori și judecători, și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu prevăzute de lege. Este singurul organism de control abilitat să vadă cum au instrumentat procurorii dosarul penal, dacă au interpretat corect legea și dacă dosarul în sine este construit cu respectarea tuturor procedurilor procesual penale. Judecătorii din IJ sunt singurii abilitați să cerceteze cum și-au îndeplinit atribuțiile judecătorii care au avut cauzele penale, civile, administrative etc. spre soluționare. Ei bine, Tudorel Toader vrea să scoată IJ de sub controlul CSM. Nu știu ce va prevedea legea care o transformă într-o instituție independentă de CSM (cică vrea modelul italian. Dar modelul italian o fi cel mai bun ?). Controlul IJ ajunge, constituțional vorbind, la CSM care are competența de a judeca latura administrativă a comportamentului magistraților în vederea stabilirii unei sancțiuni administrative ! Cine investește IJ cu cauza administrativă ? CSM, către care se îndreaptă plângerea persoanei interesate sau ministrul justiției ? Da, în constituție se prevede că ministrul justiției are autoritate asupra activității procurorilor. Dar IJ nu are doar procurorii în competența de cercetare ci și judecătorii, magistrați asupra cărora ministerul justiției nu are nici o autoritate. Scoțând IJ de sub controlul CSM, nu cumva Tudorel Toader vrea să satisfacă orgoliul parlamentarilor de a subordona Justiția ? Nu cumva o comisie parlamentară constituită ca parlamentarii să se afle în treabă va putea cere Inspecției Judiciare să cerceteze cum „și-a executat atribuțiile” o anume instanță de judecată ? Nu cumva IJ se va transforma într-o „instanță de judecată ad-hoc” sau „preliminară” la cererea Parlamentului pentru a sancționa niște judecători care au deranjat pe unul sau pe altul ?

Semnele de îngrijorare sunt uriașe. Individul Manda, pus de PSD să conducă Comisia parlamentară de contro al activității serviciilor speciale iese zilnic la presă cu declarațiile unor indivizi care se plâng că li s-a făcut dosar politic sau că judecătorii care i-au judecat au fost instruiți la SRI sau cine știe ce alte gogomănii mai spun indivizii. Ba,  individul Manda a afirmat că „vor cerceta” să vadă cum a decurs judecata !

România este pe cale să o ia pe arătură. Alegerile din 2016 ne-au adus cel mai nenorocit Parlament. Plin de persoane certate cu legea au trecut să se răzbune pe justiția care fie i-a condamnat, fie îi judecă. Iar Tudorel Toader a simțit că își poate pune în aplicare visurile de mare reformator al Justiției, că istoria dreptului are marea șansă să îl înscrie printre reformatorii istoriei, că poate fi alături de nume ca Solon, Cicero, Iustinian sau Napoleon etc.

Informațiile sunt de la Agerpres dar și din alte surse.

Iar o făcu de oaie Toader Tudorel

A fost el, ministrul Toader Tudorel, prin penitenciare și a primit plângeri de la deținuți că nu le sunt rezolvate cererile de eliberare condiționată de către instanțele de judecată. News.ro (aici).

Hărnicuț și în ton cu linia politică a puterii politice PSD-ALDE a colectat copii scanate ale tuturor hotărârilor judecătorești „dușmănoase” cu onorabilii infractori ca să studieze el la minister și să ia măsurile ce se impun.

„Toader a precizat că vor fi făcute verificări în acest sens, pentru a se stabili dacă este vorba despre o practică unitară. "Vrem să vedem dacă, într-adevăr, este o practică unitară sau neunitară, dacă e o motivare în fapt sau în drept. Eu sper să fie totul în regulă, dar, la cerinţa lor şi la această nemulţumire, am spus că vreau să verific”, a mai spus ministrul.”

Hai, cu practica unitară mai înțeleg dar cu „motivarea în fapt sau în drept”, strălucitorul apărător al infractorilor, cel care le plânge de milă pe unde poate, o cam dă în bară. Normal că CSM s-a sesizat și a dat un comunicat de presă.

23 octombrie 2017

Comunicat de presă

privind poziţia Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la limitele în care pot fi verificate extraprocesual hotărârile judecătoreşti definitive

          Având în vedere informaţiile recent vehiculate în spaţiul public conform cărora la nivelul Ministerului Justiţiei s-ar fi declanşat „o anchetă” având ca obiect verificarea tuturor hotărârilor judecătoreşti definitive prin care s-au respins cereri de liberare condiţionată,

          Biroul de Informare Publică şi Relaţii cu Mass Media din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii este abilitat să aducă la cunoştinţă publică următoarele:

        Consiliul Superior al Magistraturii, în calitatea sa de garant al independenţei justiţiei, reafirmă că legalitatea sau temeinicia unor hotărâri judecătoreşti poate fi verificată exclusiv într-un cadru procesual, prin intermediul exercitării căilor ordinare sau extraordinare de atac.

        Orice alte verificări administrative având ca obiect hotărâri judecătoreşti definitive nu pot avea ca finalitate directă schimbarea soluţiilor pronunţate de instanţele de judecată ci pot viza identificarea unor interpretări diferite ale legii de către instanţele naţionale, împrejurare ce poate constitui un temei pentru promovarea recursului în interesul legii.

         Soluţionarea recursului în interesul legii, privit ca instrument procesual de unificare a jurisprudenţei neunitare cu efecte numai pentru viitor, revine în competenţa exclusivă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi poate fi declanşat, atât în materie civilă cât şi în materie penală, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel şi Avocatul Poporului.

Biroul de Informare Publică şi Relaţii cu Mass-Media

După câte se pare, efortul puterii PSD-ALDE de eliberare din închisori a infractorilor continuă. Vârf de lance, tot ministrul Tudorel Toader. Mi se pare normal. Este singurul capabil să facă gargară cu pioneze îmbrăcată „în țoale juridice” cu care aburește mulțimea dispusă să îl asculte.

Este evident că va apare la reacția CSM o explicație din partea lui. Descalificantă prestație a universitarului Tudorel Toader în funcția de ministru al Justiției. Ia stai ! Nu cumva își pregătește terenul pentru momentul când se va întoarce la avocatură ?! Clientelă te halesc, că ca tine nu găsesc !

CSM și-a motivat avizul negativ și l-a trimis la Ministerul Justiției

Avem motivarea CSM. Două site-uri pun extrase din motivare, extrase care confirmă lipsa de încredere pe care sistemul de Justiție o are în Ministerul de Justiție și mai ales în titularul funcției ministeriale, Tudorel Toader. Confirmă toate „măgăriile” pe care actuala putere politică PSD-ALDE-UDMR dorește să le facă prin aceste modificări. Mai mult, aduce elemente în plus față de ce am știut noi, consumatorii de știri. În final, este mai mult decât evident că puterea politică PSD-ALDE-UDMR își dorește, cu disperare, subordonarea Justiției astfel încât ordinea de drept în România să devină o amintire. Iar Constituția ... ceva acolo, ca să fie.

Infractorul Liviu Dragnea și inculpatul Călin Anton Popescu Tăriceanu (cei care se doresc a fi marii beneficiari ai subordonării Justiției) au afirmat, răspicat, că vor susține toate modificările propuse de Tudorel Toader, în forma în care acestea există în proiectele legislative.

Ministrul Tudorel Toader i-a răspuns președintelui Klaus Iohannis că nu are ce discuta cu el, că nu are nimic de negociat cu privire la legile pe care le propune. Impertinență? Și asta, eu cred însă că este o formă de amenințare: eu am drepturi pe care tu, chiar Președinte al României, nu le ai. Stai pe craca ta!

Citind motivarea CSM, am senzația că ministrul Tudorel Toader a cam făcut copy-paste de pe ici-colo, de la unii „savanți” în domeniul dreptului, ba chiar și din notițele lui de universitare, când își propunea să dea țării noi legi (se visează un Solon cumva!). Este evident că a pus accent pe subordonarea procurorilor. Sunt prea multe referiri ale Plenului Consiliului la aceste reglementări! Bașca ideile crețe ale unora și altora de prin magistratură cu privire la cariera profesională a magistraților. Aplicarea ideilor mărețe și crețe ale lui Tudorel Toader ar cam duce la depopularea magistraturii! Ar cam duce la aglomerarea magistraților cu dosare, cu cauze, cu termene iar celeritatea proceselor (și așa în gravă suferință) ar deveni acea luminiță de la capătul tunelului la care oricât ai merge nu ajungi vreodată.

Inspecția Judiciară

Având în vedere principiul fundamental al separației puterilor în stat, precum și garanțiile constituționale de independență recunoscute pentru autoritatea judecătorească, activitatea desfășurată de instanțele judecătorești în exercitarea rolului constituțional de înfăptuire a justiției nu poate fi supusă unor forme de verificare și control de către structuri care fac parte din autoritatea executivă.

În acord cu principiile consacrate la nivel constituțional, prin legea specială trebuie reglementate pârghii adecvate de verificare și control al activității autorității judecătorești.

Dat fiind că aceste mecanisme de verificare și control sunt date în competența Inspecției Judiciare, este necesar ca aceasta să beneficieze de suficiente garanții de independență, atât sub aspect funcțional, cât și organizatoric, cu excluderea oricărei implicări a factorilor politici.
...
Plenul a apreciat, astfel, că Inspecția Judiciară ar trebui să funcționeze, în continuare, ca structură cu personalitate juridică în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, garantul constituțional al independenței justiției, propunerea formulată de Ministerul Justiției încălcând dispozițiile constituționale referitoare la independența justiției și separarea puterilor în stat.
...
În fine, faptul că există state europene în care Inspecția Judiciară este organizată în cadrul Ministerului Justiției nu poate constitui, în sine, un argument care să poată fi folosit, mutatis mutandis, fără a se ține seama de specificul sistemului judiciar român și fără să se ia în considerare argumentele care au determinat organizarea Inspecției Judiciare ca structură în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
...
Altminteri, subordonarea Inspecției Judiciare unui organism politic, cum este Ministerul Justiției, crează suspiciunea rezonabilă că activitatea de verificare și evaluare a magistratului poate fi oricând influențată de decidentul politic, în scopul afectării imparțialității și independenței magistratului în luarea unei decizii.

Gestionarea bugetului instanțelor de judecată de către Ministerul Public

Propunerea de abrogare a articolului 136 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu consecința gestionării în continuare a bugetului instanțelor de către Ministerul Justiției, contravine principiului constituțional al independenței justiției.

Astfel, independența financiară este parte esențială a conceptului constituțiional de independență a justiției, aceasta neputând fi lăsată la latitudinea unei puteri separate, respectiv puterea executivă.

Răspunderea patrimonială a magistraților pentru erori judiciare

Contrare dispozițiilor Legii fundamentale sunt și dispozițiile din proiect referitoare la răspunderea patrimonială a magistraților pentru erorile judiciare.

• Pe scurt, constituțional, statul poate deschide o acțiune în regres împotriva magistratului, procuror sau judecător care, cu rea-credință sau gravă neglijență, a săvârșit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii. Prin propunerea lui Tudorel Toader, statul este obligat să deschidă acțiunea în regres, ceea ce este neconstituțional. Anterior, Curtea Constituțională a criticat ideea ca în Constituție să fie introdusă o astfel de prevedere, imperativă, deoarece se poate ajunge la situații inadmisibile din punctul de vedere al dreptului (în detaliu recomand lectura din Aviz).
• Ca exemplu privind erorile judiciare, CSM arată că „din erorile judiciare constatate recent,  unele au fost cauzate fie de faptul că la momentul judecării și condamnării pentru o anume faptă penală, o serie de probe nu erau accesibile (de exemplu, expertiza ADN), fie au fost date în cauză declarații necorespunzătoare adevărului, fie s-au descoperit fapte și împrejurări noi, necunoscute instanței de judecată la momentul pronunțării soluției definitive.

II. Proiectul de lege promoveaă soluții necorespunzătoare în aspecte, de asemenea, esențiale pentru sistemul judiciar, cu impact profund negativ asupra funcționării acestuia

- condițiile de acces în magistratură;
- promovarea în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor;
- concepția pe care o promovează proiectul de lege cu privire la modalitatea de exercitare a autorității ministrului justiției asupra procurorilor, cu consecința posibilei imixtiuni a politicului în activitatea parchetelor;
- separarea deciziei în privința carierei judecătorilor și procurorilor între cele două Secții ale Consiliului, deși este expresia unui deziderat exprimat ferm de Secția pentru judecători, este realizată de o manieră nesistematizată, cuprinzând soluții incomplete, care pot genera dificultăți de interpretare;

III. Prin alte soluții propuse, proiectul de lege se înscrie într-o tendință de evident regres, atât în raport de reglementările în vigoare,  cât și în raport cu forma anterioară a proiectului de lege pentru modificarea și completarea „legilor justiției” promovat tot de Ministerul Justiției la finalul anului 2016

- înlăturarea posibilității magistratului de a fi reîncadrat în funcție după pensionare, din expunerea de motive reeșind că ce s-a urmărit prin această modifcare este evitarea cumulării pensiei de serviciu cu indemnizația de magistrat. CSM apreciază că astfel se elimină posibilitatea ocupării unor posturi, în situații deosebite (deficit de magistrați!) și astfel este împiedicat actul de justiție;
- sunt eliminate o serie de dispoziții referitoare la cariera magistraților, fără a exista o motivare și mai ales un studiu asupra problemelor;
- proiectul transmis spre avizare reprezintă un regres chiar și în raport cu o fomră anterioară, în condițiile în care nu mai cuprinde unele dispoziții referitoare la incompatibilități și la posibilitatea de acces a judecătorilor și procurorilor, fără examen, în alte profesii juridice - avocați, mediatori, notari publici, executori judecătorești;

IV. Proiectul cuprinde o serie de propuneri de reglementare noi sau radicaal diferite față de cele existente în forma anterioară și care nu au fost supuse consultării sistemului judiciar.

V. Sintetizând, se constată că în punctele esențiale inițiatorul proiectului nu a avut în vedere, nu a reținut într-o manieră nesemnificativă sau chiar contrară multe dintre soluțiile propuse de CSM și care derivă din consultarea sistemului judiciar.

Concluzia 

În raport de argumentele prezentate, Plenul a reținut că viciile grave de fond ale proiectului impun avizarea negativă a acestuia.

Chiar dacă proiectul reia, într-o manieră nerelevantă pentru ansamblul reglementării propuse, și unele dintre propunerile anterioare ale Consiliului, menite să îmbunătățească reglementarea unor instituții (cum ar fi, de pildă, propunerile referitoare la suspendarea din funcție a judecătorilor și procurorilor, procedura de revocare a membrilor CSM etc.), în ansamblu viciile de neconstituționalitate semnalate și disfuncționalitățile pe care multe dintre prevederile proiectului le-ar putea genera în organizarea și funcționarea sistemului judiciar, nu permit p soluție de avizare favorabilă, cu observații. O astfel de soluție ar fi fost posibilă în condițiile în care, în punctele esențiale, proiectul transmis spre avizare ar fi de natură să îmbunătățească activitatea sistemului judiciar,  iar nicidecum să constituie un regres față de reglementările pe care ar urma să le înlocuiască, din perspectiva normelor constituționale, a independenței justiției și a statutului magistratului.

Avizul negativ exprimat de Plenul Consiliului nu împiedică inițierea unui alt demers de modificare și completare a celor trei acte normative, putând fi avută în vedereși soluția reglementării separate și cu celeritate a unor aspecte care derivă din decizii ale Curții Constituționale (de exemplu, procedura revocării membrilor aleși ai Consiliului).

Președinte,
Judecător Mariana Ghena