 |
| 5 ian 2018, raport CSM și alegeri interne |
10:05 | 05 ianuarie 2018
Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a susținut vineri, 5 ianuarie a.c., la sediul CSM, o alocuțiune în cadrul ședinței plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
„Mă bucur că ne revedem. Este deja o tradiție prezența Președintelui la prima ședință a CSM din an, întâlnire care are, ca de obicei, două puncte extrem de importante – prezentarea raportului și alegerile pentru conducerea CSM pentru anul în curs.
Sigur, formal și constituțional, voi conduce această ședință, dar o să îmi permit să particip doar la prima parte, prezentarea raportului, și după aceea să vă las să alegeți în liniște, fără participarea mea, conducerea pentru anul 2018.
Fiind acum la început de an, dați-mi voie să fac câteva remarci foarte scurte, legate de, sigur, activitatea CSM, câteva remarci mai generale despre mersul justiției în România și, evident, și cred că toată lumea se așteaptă, o să fac câteva remarci foarte scurte despre legile justiției.
În primul rând,
vreau să felicit întreg CSM, dar și conducerea, doamna Președinte Ghena, domnul Vicepreședinte Ban, pentru activitatea din anul 2017, un an foarte complicat nu numai pentru CSM, un an foarte complicat politic pentru România.
Nu știu dacă a mai fost un an în care CSM a avut așa o activitate intensă, complicată și cu impact puternic. În acest sens, doamnă Președinte, domnule Vicepreședinte, vă felicit pentru felul în care ați condus CSM pe parcursul anului 2017!
Când am devenit Președinte, am promis că voi încerca să introduc altfel de a face politică, cu mai puține artificii, cu mai puțin scandal și cu mai multe rezultate. Atunci, la început, mi-am imaginat că, după un timp rezonabil de scurt, anumite lucruri devin evidente, sau self-evidente, și nu mai trebuie spuse în fiecare an.
Dar, surpriză, anumite lucruri, chit că sunt scrise negru pe alb în Constituție, și toată lumea le cunoaște, nu sunt contestate, dar sunt departe de a fi self-evidente. Și în acest context, îmi face, recunosc, plăcere, să spun câteva lucruri care cred că sunt chiar de bază și simple.
În România, justiția este independentă și trebuie să rămână așa! Eu, Președintele României, o să fac orice îmi stă în puterea constituțională să vă ajut să garantați independența justiției! În acest demers și în acest deziderat, veți avea în mine un partener și un susținător constant pe care vă puteți baza.
Dumneavoastră, CSM, conform Constituției, garantați independența justiției în România. Sigur, această sintagmă, garantare, în contextul în care atribuțiile CSM sunt cele care sunt, este o sintagmă foarte puternică, câteodată mai puternică decât CSM. Dar, trebuie să spun un lucru clar și vreau să luați ca atare.
Eu sunt foarte mulțumit de cum a știut CSM, și în 2017, dar și în anii dinainte, să acționeze și să se implice pentru a garanta independența justiției în România.
Eu cred, și am toată încrederea în dumneavoastră, că veți merge mai departe tot așa.
Pentru România nu există altă cale.
Vedem cu toții perindându-se pe la diferite televiziuni și în fața camerelor diferiți politicieni de diferite coloraturi care ne spun lucruri surprinzătoare. Unii spun lucruri surprinzător de corecte, că justiția este independentă, trebuie întărită și trebuie să rămână așa. Alții, dimpotrivă.
Nu am crezut acum trei ani că o să mai văd pe la televizor politicieni care, aparent foarte serios, spun că justiția nu trebuie să își facă de cap, că justiția nu e în altă Românie, și alte astfel de afirmații fundamental și constituțional deplasate.
Totuși,
faptul că se fac astfel de afirmații în spațiul public trebuie să ne dea de gândit foarte serios. Înseamnă că, într-adevăr, există politicieni care cred că, așa cum este construită arhitectura statului, trebuie să vină cu propuneri de modificare, ceea ce, sigur, este dreptul fiecăruia și putem să discutăm în spațiul public despre arhitectura statului.
Dar despre un lucru nu putem să discutăm, despre independența justiției. Asta nu se poate discuta! Asta trebuie să rămână, trebuie să existe,
face parte din valorile de bază, din nucleul dur al democrației pe care vrem să o construim în România. Face parte din valorile europene, din valorile Uniunii Europene din care facem parte.
Face parte din arhitectura de bază a unui stat democratic din secolul XXI.
Foarte multe discuții s-au purtat în cursul anului 2017 despre ce fac judecătorii, mai mult poate s-a discutat despre ce fac procurorii. În general a apărut, așa, un entuziasm de a discuta în spațiul public ce se întâmplă în sistemul de justiție. Acum, având în vedere că avem câteva persoane condamnate penal, urmărite penal, judecate penal, chiar în conducerea statului, nu e de mirare.
Și am afirmat în repetate rânduri, și o să mai afirm, spre disperarea lor, că astfel de persoane nu au ce căuta în conducerea statului, exact din acest motiv, fiindcă dintr-un interes personal, evident, ei vor fi tot timpul tentați să pună sub semnul întrebării sistemul de justiție, justiția, judecătorii, procurorii, dăunând astfel grav statului, încrederii cetățeanului în stat și încrederii cetățeanului în justiție.
Sistemul electoral a fost așa construit că accesul acestor persoane a fost posibil. Nu putem să negăm, în condițiile acestor legi valabile accesul acestor persoane la funcții înalte în stat.
Personal, sunt convins că dacă ne-am apuca odată să rediscutăm Constituția, arhitectura statului, este obligatoriu să introducem principiul integrității chiar în Constituție, altfel s-ar putea ca situații de acest tip să apară și în alte cicluri electorale.
Nu vreau să întru în continuare într-o analiză a diferitelor entități constituante ale sistemului de justiție din România, vreau doar generic, și o să reiau mai detaliat la ședințele respective, vreau să spun generic că mi s-a părut că în 2017 s-a lucrat foarte serios, atât la Înalta Curte, cât și la Parchetul General, la diferitele secțiuni ale Parchetului, la DNA, la DIICOT, și acest lucru este îmbucurător.
Nu este, din păcate, de la sine înțeles ca, în condițiile în care în spațiul public sunt atâtea discuții despre sistemul de justiție, oamenii din sistem să-și facă treaba cu seriozitate, cu rezultate, și am ținut să subliniez acest lucru în această rundă în CSM.
Vă felicit pe toți și vă rog să transmiteți colegelor, colegilor dumneavoastră că s-a văzut cum s-a lucrat, că s-a lucrat foarte mult și s-a lucrat cu rezultate bune.
Una din preocupările cele mai importante nu numai ale Parlamentului, ci a întregului spațiu politic, și cred că și a societății civile, cea mai intensă preocupare s-a referit la
legile justiției. Noi, cei din sală, știm cu toții că a fost nevoie de îmbunătățirea unor legi din domeniul justiției. Din motive destul de clare, au existat diferite hotărâri ale Curții Constituționale, au existat anumite disfuncționalități constatate chiar aici în cadrul CSM și știu că unele dintre propuneri au venit chiar aici, din CSM, și dacă s-ar fi procedat ca atare, atunci probabil ar fi existat ceva discuții în spațiul public, s-ar fi îmbunătățit legile justiției, și lucrurile ar fi mers mai departe, rezonabil. Nu a fost să fie așa.
Anul 2017 a început cu o acțiune reprobabilă a Guvernului de atunci, vă amintiți, încercarea de a promova ordonanțe care urmau să schimbe fundamental politica penală a statului român, fără o discuție, fără o dezbatere publică, fără o argumentație serioasă. La vremea respectivă chiar am făcut o vizită inopinată la Guvernul care a fost atunci.
Și românii s-au supărat. Au fost cele mai mari demonstrații publice pe care le-am avut după Revoluție. Nefericita Ordonanță 13 a fost hotărâtă în Guvern, pe urmă a fost retrasă, pe urmă au urmat nenumărate discuții, în fine, acel Guvern s-a dovedit a fi de scurtă folosință, și a fost schimbat iarăși foarte neuzual de propriul partid.
A urmat al doilea guvern, în primul an de după alegeri, deja un semn de oarecare, să zicem, neclaritate în cadrul coaliției de guvernare.
Dacă nici în primul an după alegeri nu știi ce guvern să pui, chiar se pune întrebarea dacă știi ce vrei cu această țară!
În fine, a urmat al doilea guvern, care este și acum în funcție.
Au reapărut, s-au reaprins discuțiile în jurul modificărilor legilor justiției, a urmat o procedură pe care eu am considerat-o foarte netransparentă, s-au inițiat modificări în guvern, care pe urmă nu au fost în guvern, au fost duse cumva printr-o procedură nemaivăzută, într-o comisie specială a Parlamentului.
În fine, personal, nu am înțeles, și explicațiile care s-au dat în spațiul public, după părerea mea, au fost total nesatisfăcătoare, de ce nu s-a respectat o procedură clară pe care o cunoaște toată lumea. Cei din sală cu certitudine o cunosc, chiar din mai multe puncte de vedere, și guvernamentale, și constituționale.
S-a ales o procedură nemaivăzută, netransparentă și s-au ignorat, pe față, toate avizele sistemului.
CSM, dumneavoastră, ați dat mai multe avize negative acestor modificări și cred că dumneavoastră sunteți cei care știți cel mai bine dacă modificarea este fezabilă, dacă este de dorit în această etapă în care se află sistemul și așa mai departe. Magistrații, atât judecătorii, cât și procurorii, s-au adunat în forurile lor și în masă au dat avize negative, au avertizat asupra acestor modificări.
Partenerii noștri din Uniunea Europeană, din Consiliul Europei, au atras atenția că trebuie mai multă dezbatere, trebuie mai multă transparență. Cu toate acestea,
acea super comisie specială a mers mai departe într-o procedură parlamentară proaspăt inventată care, apropo, a fost contestată, dar Curtea Constituțională a considerat că se poate și așa.
O procedură parlamentară pe care, în această formă, nu am mai avut-o niciodată, cu discuții lipsite total de transparență, cu pumnul în gura opoziției, ba chiar unii au vrut să voteze ca opoziția să nu mai aducă amendamente de acelea deranjante, cu lucrat noaptea, lucrat multe ore în ultimele zile ale sesiunii.
De ce s-or fi grăbit doamnele și domnii parlamentari să îngrașe porcul înainte de Crăciun? Probabil nu au auzit acea vorbă din popor, cu îngrășatul porcului în Ajun de Crăciun. Aia a ieșit.
Au ieșit trei legi foarte contestate, contestate nu numai de opoziție la Curtea Constituțională, ci și de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a analizat aceste legi și a considerat că nu se încadrează în cadrul constituțional din România.
Eu regret - eu, Președintele României - regret că s-a ajuns în România în această situație în care legile justiției, care sunt foarte importante, se discută în proceduri neclare, ad–hoc, sub presiunea timpului, cu nerespectarea unor cutume în procedura parlamentară și, în final, aprobate în mare viteză, viteză neexplicată în spațiul public și ajunse, toate, să fie contestate la Curtea Constituțională.
Mai mult nu voi spune astăzi despre conținutul propriu-zis al acestor legi fiindcă a
ștept să se pronunțe Curtea Constituțională, și atunci când legile vor ajunge la mine pentru următoarea etapă - care poate să fie promulgare, sau contestare la Curtea Constituțională, sau retrimiterea în Parlament. Atunci mă voi referi și la conținutul acestor legi, respectiv la articole pe care atunci le voi considera demne de o atenție aprofundată.
În ansamblu, însă, am și acum speranța că aceste legi vor fi îmbunătățite. Am speranța și încrederea că la Curtea Constituțională judecătorii se vor apleca cu timp, cu mult profesionalism și cu multă obiectivitate asupra celor contestate, iar în cazul în care anumite chestiuni vor trebui clarificate, cred că și Parlamentul are puterea să recunoască că anumite lucruri s-au întâmplat fără discuții publice suficiente, fără transparență, așa cum o așteaptă toată lumea, și se pot adapta articolele în așa fel încât legile să fie de folos celor care funcționează sub autoritatea lor.
Astăzi, după raport, veți alege o nouă conducere a CSM, alegeri la care nu voi participa, dar vreau de pe acum să doresc succes celor două persoane care vor fi alese în funcția de Președinte și Vicepreședinte CSM.
Dumneavoastră, tuturor, vă doresc să aveți succes în anul 2018 și să realizați cel mai important lucru pe care vi l-a prescris Constituția României – să păstrați, să garantați, să întăriți independența Justiției din România. Vă mulțumesc!
Doamnă Președinte, v-aș ruga, în continuare, să ne prezentați raportul ca să putem continua împreună.”
