PNL își termină alegerile interne. Urmează campania pentru Congres

Alegerile la județe și municipii sunt spre sfârșit. Liderii locali au „făcut și desfăcut”, după cum le-a fost puterea. Unii sunt foarte nemulțumiți, alții sunt nemulțumiți, unii sunt mulțumiți. Probleme au fost. Multe. Unele au pus sub semnul întrebării alegerile. Normal. Pentru că în PNL au ajuns să candideze și să câștige „alegerile” persoane care până mai ieri participau la elaborarea strategiilor PSD, ALDE, UNPR, PMP etc. Iar asta nu este normal.

Ca susținător al liberalismului constat că avem foarte puțin liberalism la personalitățile partidului care ies în media. Se merge, constant, pe „lupta împotriva PSD”. Asta nu este liberalism ! Este o prostie. PNL nu trebuie să lupte împotriva PSD, trebuie „să tragă de urechi” guvernanții PSD și ALDE. Oamenii care susțin PSD nu trebuie să fie țintele „luptei” politice. Sunt cetățeni cu alte opțiuni politice, nu „dușmani”. Alta este treaba cu guvernarea PSD-ALDE, cu liderii PSD și ALDE. Așa zisa luptă trebuie să fie dusă punând împotriva deciziilor politice ale PSD și ALDE soluții liberale. Soluții care au la bază doctrina liberală, nu doar soluții contrare. Dar unde doctrină nu este, nici soluțiile doctrinare nu pot apare. Nu construiești viitorul cu cârpeli.

Este la modă populismul. Exponentul politic este USR. Partidele doctrinare s-au molipsit și vor să ia locul USR-iștilor. Cu orice preț. PSD promovează un populism mai aproape de modelul lui Marine Le Pen din Franța. PNL a ajuns să promoveze un populism foarte apropiat de Macron și USR. Am rămas surprins citind că PNL ar trebui să devină o formațiune politică cu mai multe orientări politice, de la dreapta la stânga. Asta mi-a sunat ca dracu. Nu mai vorbim de liberalism, în acest caz, ci de libertinism. Se continuă, la PNL, promovarea ideii de a atrage din viața „civilă” personalități care au o notorietate în rândul populației pentru a le pune pe funcții politice sau a le pune pe listele de votare pe locurile eligibile. Culmea, după alegeri, una dintre cauzele pierderii electoratului a fost identificată ca fiind părăsirea de către conducere a propriilor valori în goana oarbă după valorile din afară. Obținerea unor voturi cu orice preț a fost mai puternică decât promovarea valorilor liberalismului. Observ că doi dintre candidații la președinția PNL, unul declarat pe propria răspundere, altul declarat prin intermediul „cooperativei”, au tendința de a transforma PNL într-un fel de USR ! Și mai observ că formalismul a devenit o practică curentă. Am „hârtia”, restul nu mai contează. Nu se mai urmărește formarea electoratului liberal, promovarea liberalismului în rândurile cetățenilor (fără o doctrină clară, nici nu mai ai ce promova !), se umblă după „notele” acordate de unii jurnaliști și analiști, note care să fie promovate intens în media. Iar unele grupuri ale societății civile au început să fie curtate, la fel ca în campania la locale și la prezidențiale. O tâmpenie ! Raluca Țurcan afirmă că PNL știe ce a greșit și că știe încotro merge. Nu sunt de acord. O laudă de sine care nu miroase a bine, din moment ce enorm de multe evenimente contrazic cele declarate de președinta interimară.

În timp ce „cooperativele” lucrează la turație maximă, un grup încă restrâns de liberali (indiferent de gruparea politică în care au activat anterior) se chinuie să readucă PNL pe calea liberalismului-conservator. Nu este de tipul „tehnocraților politici”, sau „tehnocraților care se văd politicieni”, ci politicieni care vor să redea societății o formațiune politică liberală, în adevăratul sens al cuvântului, o formațiune care preia opțiunile liberale ale cetățenilor și le transpune în doctrină și în programul de guvernare liberal. Fac această precizare pentru că în PNL se vorbește doar de program de guvernare, de către unii candidați, program de „dreapta”, de parcă termenul „liberal” ar fi de rușine. Un program de dreapta poate fi de la centru la extrema dreaptă, un program liberal are limite pe care și le impune, limite convenite cu societatea civilă. Puterea nu poate să fie absolută, cum o promovează populiștii (de stânga sau de dreapta), ea are limitele bunei guvernări, are limitele bunului simț și ale echilibrului într-o societate în care guvernarea unui partid este dedicată cetățenilor.

Doi dintre candidați, unul cert și unul „pe țeavă”, m-au lămurit. Sunt mai aproape de populismul USR și nu de liberalism. PNL este pentru ei doar rampa de lansare în lumea bună a politicii. Sunt ei ceva dar vor mai mult. Îmi rămâne un singur candidat care vorbește clar și răspicat de liberalism. Cum, de altfel, vorbește de o viață.

Academia Română propune o strategie de dezvoltare care să urmeze o doctrină liberală !

Academicianul Ionel Vlad

Agerpres. Ionel Vlad: Academia a pregătit o strategie pe termen lung pentru România; o dorim asumată de clasa politică

Există multă preocupare cu privire la viitorul României. Unii îl văd doar sub aspect național. Alții, inclusiv membrii Academiei Române, îl văd în context european. PNL își clarifică doctrina liberală unde România este parte activă a proiectului european. Depășirea poziției de „spectator” și „culegător” și intrarea fermă pe poziția de „jucător” european semnificativ.

Academicianul Ionel Vlad explică de ce:

Dar ce se dorește cu această strategie? În primul rând să construiască, să reprezinte o construcție internă în avantajul țării. Doi, este să urmeze o doctrină liberală, dacă vreți, care pe noi ne-a dus, într-o perioadă, la a fi printre țările avansate din Europa, (...) și anume doctrina Brătianu care a venit cu această lozincă: 'Prin noi înșine'. Și putem să facem, avem toate resursele ca să facem. Trebuie doar să avem încredere că putem să facem acolo unde, câteodată, suntem respinși. Și atunci am dori ca, eventual, această strategie să ajungă la un consens al forțelor politice. Noi o să o și distribuim decidenților din această țară, chiar dacă unii nu se declară implicați politic și societății civile, firește. Și ea să devină printr-o semnare o asumare de către toți aceștia, bineînțeles ținând cont de opiniile lor și introducând în această strategie și unele lucruri pe care poate că nu le-am văzut, (....) e bine ca ea să devină o strategie de post-aderare a României la Uniunea Europeană

Pe site-ul Academiei Române există această strategie pentru consultare. Cărțile se deschid și pot fi citite. Pentru cine este cu adevărat interesat de politică. Chiar dacă documentul nu este politic !

Liberalismul civic vs. A treia cale - modernizarea PNL

Articolul a fost publicat pe site-ul Identitatea liberală (pe 7 februarie 2016 !), a fost preluat de alte site-uri de presă și revine în actualitate acum când se vorbește despre o clarificare doctrinară a PNL. Uite că a trecut mai mult de un de zile de când a fost publicat articolul iar în această săptămână, în filiala Sectorului 3 a PNL, au început discuțiile legate de o platformă politică liberală care poartă denumirea „Liberalismul civic”. Lunea viitoare va mai fi un seminar, pentru că în lunea ce a trecut, discuțiile au durat peste 3 ore ! Probabil că seminarii vor mai fi,  subiectul fiind deosebit de interesant. Este chiar atrăgător ! Este normal ca cei care urmăresc clarificarea doctrinară a PNL să afle,  din mult mai multe surse, ce este cu acest „liberalism civic” și să poată înțelege ce se dorește cu această inițiativă. Și eu umblu pe internet pentru a afla mai multe.

LIBERALISMUL CIVIC VS. A TREIA CALE – MODERNIZAREA PNL – UN NOU CONTRACT POLITIC ?

Autor: Adrian Ciocănea

În istoria noastră recentă clarificarea dintre stânga și dreapta nu a fost posibilă, lipsind un moderator adecvat problemei și care ar fi trebuit să fie intelectualitatea critică a ţării. Absenţa dezbaterii ideologice a permis stângii post-comuniste să marcheze decisiv tranziţia  folosindu-se din plin de ideile şi limbajul liberal. Aşa se face că astăzi în România fundamentarea doctrinară a politicilor publice este considerată nerelevantă în comparație cu conceptul de bună guvernare iar binele public sacrifică legitim şi de multe ori binele individual. 

PSD a girat crearea şi consolidarea în România a unui capitalism “de sus în jos”

PSD a încercat să se legitimizeze ca partid social-democrat modern între anii 2000-2004 printr-un proces de liberalizare neînsoţit de politici liberale, proces impus de canoanele negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. La fel se petrec lucrurile și astăzi, singura deosebire constând în aceea că pentru PSD îndreptarul liberalizării cu ajutorul căruia încearcă să se relegitimizeze ca partid al noii social-democraţii europene nu mai provine din acquis-ul comunitar, ci direct din programele dreptei. Liberalismul subteran practicat de către PSD a fost inspirat de conceptul anilor 2000: “A treia cale”. Reluarea după mai mulţi ani a acestui concept, cu tot ceea ce semnifică el, nu poate fi o acţiune de condamnat. Însă o imagine retrospectivă arată că, deşi propus la Berlin unde s-a crezut că va fi mai ușor aplicat în țările numite cândva ”Lumea a Treia”, succesul s-a înregistrat în statele dezvoltate ale Europei, de la Germania la țările nordice. Liberalismul reformelor progresive poate fi soluția social-democraților europeni, însă în România PSD a jucat mereu cu principii răsturnate. Principiul ”nici o concesie meritocrației fără beneficii sociale mai întâi” ilustrează poate cel mai bine moștenira culturală a PSD. Este puțin probabil ca astăzi PSD să poată prezenta o viziune economică pentru România – și nu doar un set de măsuri – de vreme ce nici guvernele europene de stânga nu fac altceva decât să experimenteze grăbite noi politici sociale cu costuri cât mai reduse, fără a recunoaşte că este nevoie mai întâi de reforme fiscale şi de remodelarea pieţei muncii.

Semnalizând permanent la stânga și virând mereu la drepta PSD a ales ca pe timpul guvernării să folosească discursul despre şanse egale invocând educaţia, sănătatea, infrastructura, în numele ideilor keynesiene ale statului investitor. În acelaşi timp, a încercat să capteze atenţia investitorilor privaţi fie prin propunerea unor parteneriate ori a altor mecanisme prin care aceştia să beneficieze, într-un fel sau altul, de reducerea riscurilor. În acest haos al promisiunilor, PSD a întreţinut permanent ideea că dezbatarea asupra rolului statului trebuie să se oprească la mărimea acestuia şi nu la rolul său. Pentru cel mai mare partid din România a fost întotdeauna mai important să stabilească suma şi locul intervenţiei şi nu să înlăture cauza deficitului. În fine, PSD nu îşi doreşte ca opţiunea sa liberală să fie prea de adâncime deoarece ştie că “A treia cale” reprezintă drumul apropierii stângii de dreapta şi nu invers, iar o recunoaştere a împrumuturilor ideologice ar pune în dificultate legitimitatea sa social-democrată. 

PNL a aşteptat prea mult asumarea dreptei

Fără a face o comparaţie detaliată între evoluţia PSD şi a PNL, trebuie spus că ultimul partid istoric al României care a supraviețuit politic a evoluat şi el odată cu societatea, însă cu totul altfel decât a făcut-o PSD. Tranziţia către capitalism nu a fost simplă şi mai ales nu a fost limpede. Poate tocmai de aceea astăzi maturizarea societăţii are un caracter revendicativ, iar conştiinţa publică alimentează ideea schimbării nete. Față de partea activă a societății, PNL nu a făcut destul și de multe ori nici la timp. Grăbit să provoace capitalismul, PNL a cauționat multe dintre măsurile de liberalizare ale PSD neglijând faptul că piețele nou create trebuie mai întâi reglementate, apoi dereglementate și abia după maturizarea acestora se poate trece la autoreglementare. Într-o țară în care proprietatea și capitalul nu au existat, tranziția la ”economia de piață funcțională” a fost, de fapt, nașterea unui capitalism construit ”de sus în jos” de către PSD. În acest proces, PNL a rămas blocat în propriile teorii despre libertatea economică fără a încerca să tranșeze lupta ideologică. O simplă comparație a modului în care PSD și PNL au evoluat arată că PSD a devenit cât de cosmopolit ideologic a putut, iar la rândul său PNL a rămas cât de conservator doctrinar a putut. Şi totuşi, în contextul actual, PNL are o șansă de a se moderniza. Nu pentru a-și schimba originile, ci pentru le extinde lărgindu-și spatiul de manevră între drepturile individuale și libertățile civile. Și nu pentru că și-a pregătit terenul, ci pentru că evoluția societății cere aceasta. Fără a pune între paranteze rolul libertăţii economice şi al influenţei pieţelor în decizia publică, PNL poate induce un progres social dacă va înțelege – destul de târziu – faptul că dezvoltarea României trebuie privită nu doar prin prisma evoluției individuale, ci și prin cea a civismului. Pe scurt, PNL își poate asuma o nouă evoluţie către latura sa civică, spre un liberalism civic, evoluție pe care PSD nu ar putea să o invoce şi cu atât mai puţin să o susţină. Ca și ”A treia cale”, liberalismul civic reprezintă o gândire politică relativ cunoscută având şi ea criticii săi. Ce ar putea să o aducă în actualitatea românească? Realitatea imediată care arată –de la problema “Roşia Montană” până la criza refugiaţilor şi nu numai- că România este pusă, din ce în ce mai des, în situația de a lua decizii pentru care consensul politic nu mai este suficient, iar încrederea publică în sistem cere un nou contract. PNL poate propune un nou contract politic dacă se va moderniza cultural, nu doar dacă își va împrospăta resursa umană. Partea activă a societății cere în numele cetățenilor ca aceștia să fie reprezentați, să își poată exercita controlul asupra deciziei publice și să participle la marile orientări naționale.

Liberalismul civic poate furniza un nou contract politic cu societatea

Dacă PNL va înțelege ce i se cere va putea demonstra că din punct de vedere politic un partid garant al democrației aplică principiul autolimitării puterii publice, că din punct de vedere instituţional o guvernare în interes public implică modificarea paradigmei de elaborare a politicilor publice tocmai pentru a răspunde cerinţelor generale și că din punct de vedere economic statul trebuie să fie un garant al interesului național.

Aplicarea întărită a principiului autolimitării puterii publice înseamnă consolidarea instituțiilor statului simultan cu întărirea controlului civic asupra deciziei administrative. Calitatea reprezentanţilor societăţii în structurile de monitorizare ale instituţiilor statului este o responsabilitate civică nu una politică. Iată de ce societatea civilă trebuie susținută și întărită pentru a promova în spațiul public intelectualitatea critică și în nici un caz compromisă prin implicarea ocazională a liderilor ei în actul de guvernare. Creşterea încrederii în decizia publică este condiţionată de consensul dintre societate şi partide asupra modului în care cele din urmă îşi asumă sau nu principiul autolimitării puterii publice. Recentul exemplu al pensiilor speciale pentru parlamentari, şi nu numai acesta, arată că invocarea democraţiei parlamentare a înfrânt controlul civic rămas fără contraargument. În termeni guvernamentali, controlul ex-ante al reglementărilor nu face o instituție mai transparentă, ci evaluarea ex-post a exercițiului bugetar care arată modul în care s-au cheltuit resursele publice. Nu riscul democratic al nereprezentativității politice este pericolul cel mare, ci riscul civic de diluare a opoziției neguvernamentale. Iată de ce este nevoie de un nou contract politic pentru creșterea rolului civic în decizia publică și mai ales pentru controlul acesteia.

Modificarea paradigmei de elaborare a politicilor publice se referă la prioritatea formulării unui nou tip de politici pentru acele sisteme publice pentru care societatea cere explicit măsuri speciale de redresare. Se știe că sănătatea, educația și sistemele publice de asigurări au grave probleme. Iluzia alocării a 6% din PIB pentru educație poate fi ușor risipită dacă se evaluează creșterea deficitului structural – știind că aproximativ 75% din bugetul educației reprezintă salariile profesorilor – și se citește conținutul Pactului Fiscal European semnat de România – celebrul MTO (Medium Term Budgetary Objective). Acestei imposibilități macroeconomice trebuie să i se găsească răspunsuri microeconomice. Și asemenea răspunsuri sunt disponibile dacă se acceptă faptul că educaţia şi sănătatea reprezintă mai mult decât politici publice devenind priorităţi civice. Principiul priorității civice în elaborarea politicilor publice va putea acționa asupra Codului Fiscal în care educația ar putea avea un capitol special ca și sănătatea. Aceasta, însă, cere un nou consens civic și politic deci un nou contract politic.

Garantarea interesului economic naţional se referă la responsabilitatea puterii publice ca după o lungă tranziţie către economia de piaţă să regândească modul de utilizare a resurselor naționale fie că acestea sunt umane, minerale, energetice, regenerabile sau neregenerabile. De la întărirea poziției capitalului autohton și reformarea pieței muncii la reașezarea lanțurilor valorice în cadrul unei noi politici industriale, de la reforma politicii fiscal-bugetare la consolidarea piețelor financiare non-bancare, de la utilizarea resurselor naturale la educație și cercetare, statul roman are obligația să ofere o viziune pentru creșterea competitivității sociale, nu numai economice. România este astăzi o economie complementară statelor membre ale UE și nu una competitivă cu acestea, iar cetățenilor români le lipsește sentimentul apartenenței la o națiune economică. Liberalismul economic nu face diferența dintre piața națională și cele globale, dar nu exclude ca decizia publică să aibă un caracter național dacă duce spre creșterea competitivității. Economia României nu trebuie să beneficieze de conjuncturi geo-politice, ci trebuie să își găsească specificitatea cel puțin regională ca membru al UE.

Dacă PNL își va putea traduce și asuma cerințele societății civile și își va completa opțiunile doctrinare cu latura liberalismului civic se vor putea crea condițiile unui nou contract politic. Liberalismul civic nu trebuie văzut ca o apropiere de stânga ci ca un efort de asociere cu cea mai activă parte a societăţii, cea implicată. Latura liberalismului civic este necesară în această perioadă istorică în care românii au dovedit că, oriunde ar fi, nu vor rămâne indiferenţi la evoluţia ţării lor. În prezent, România se află într-o perioadă de tranziţie către un alt model de dezvoltare, la fel ca şi alte state, fie că acestea o recunosc sau nu. Realitatea economică de astăzi arată că PNL trebuie să înțeleagă și încă repede că riscul cel mai mare pentru viitorul guvern este ca acel executiv să fie impins către măsuri neoliberale. Astfel de măsuri ar îndepărta România de obiectivul convergenței reale. Iar dacă viitorul guvern va fi unul al PNL un contract politic va deveni probabil imposibil deoarece credibilitatea politică se construiește – atât cât se mai poate – întotdeauna înainte de a guverna.

Sursa: Identitatea liberală

PNL vs. PSD, capitalism românesc contra capitalism bugetar !

Dan Motreanu

Liberalul a lămurit într-un interviu pentru „presa liberă” - PSNews că nu candidează pentru că rămâne fidel unui principiu adoptat în cadrul PNL. Are o problemă personală și de aceea nu candidează la funcții publice sau politice.

Interviul este interesant pentru că este consistent însă mă bucură faptul că a pus punctul pe „i” la final:

Închei prin a aminti că este crucial ca Partidul Naţional Liberal să îşi reconfirme reputaţia de partid ce are un proiect de ţară prin care capitalismul antreprenorial românesc se opune capitalismului bugetar promovat de stânga populistă, acea stânga populistă care a creat o economie construită preponderent în jurul resurselor publice. De asemenea, Partidul Naţional Liberal trebuie să se prezinte în faţa membrilor şi a electoratului drept un partid care renunţă la puseurile periodice de comunicare demagogică şi este capabil să inițieze etapa dialogului dintre politică şi societate, deschis tuturor cetăţenilor şi segmentelor active din societate interesate de a participa nemijlocit la decizia publică.

Da ! De aici încolo se poate spune orice. Chiar și „prostiile” sunt mai ușor de suportat când societatea se dezvoltă liberă !

Este esențial ca dezvoltarea României să fie asigurată de capitalismul antreprenorial românesc și nu lăsată la cheremul bunul plac al celor din PSD și aliații săi care au dezvoltat și dezvoltă acel timp de capitalism al „băieților deștepți”, capitalismul bugetar.

Trebuie, cumva, oprită mișcarea membrilor PSD sau ALDE ajunși în funcții publice de decizie de a bloca dezvoltarea capitalismului românesc, cel real și nu cel politic de stânga. Firea, la București, vrea să scoată serviciile publice „din mâna” privaților și să le aducă la nivelul Capitalei (a bugetului capitalei !), ca pe timpul comunismului. Infractorul Dragnea este sprijinit de inculpatul Tăriceanu pentru a pune sub supraveghere politică toată activitatea economică a statului, atacurile asupra capitalului străin având rolul de a descuraja proiectele de dezvoltare a economiei private pentru ca viitoare intreprinderi de stat să le ia locul.

Foarte bună observația lui Dan Motreanu !

Fără a recunoaște adevărul, nu se poate merge mai departe. Cârpelile organizatorice au sfărâmat PNL.

Scriu pentru că îmi pasă. Mă pronunț asupra unor teme pe care le consider importante, fără a aduce o acuză cuiva anume. Pentru că nici nu știu cine și cum a fost cel care a băgat sămânța dezordinii și discordiei în PNL.

Am mai spus că anumite așa-zise principii adoptate de PNL au fost și sunt canceroase. Este vorba despre unificarea dreptei și cel al parității. Se adaugă ideea că fiind în familia Popularilor Europeni, PNL ar trebui să renunțe la liberalismul tradițional pe care l-a folosit și să preia elemente de doctrină creștin-democrată, conservatoare sau ce o mai fi prin familia popularilor europeni.

Eu cred că totul a pornit de la proasta aplicare a unor reguli democratice. Cineva, nu știu cine, a vrut mult mai mult decât putea avea. Nucleul de conducere al PNL, cu idei liberale ferme, a devenit „victima” propriilor politici de „unificare a dreptei”. Tot felul de partide mai mici sau egale ca mărime au fost absorbite sau au fuzionat cu PNL iar liderii acelor partide sau partidulețe au devenit, potrivit protocoalelor încheiate, lideri ai PNL. Structura de conducere a PNL s-a reformat. Liberalii tradiționali au fost dați la o parte pentru a face loc noilor veniți care numai liberali nu erau.

Ideea de liberalism a suferit prin acceptarea unor idei, declarate de cei care le-au impus, a fi de dreapta. Idei tembele din moment ce introducerea lor a îndepărtat partidul de „voința politică a cetățenilor” care fie s-a alăturat PNL la renașterea sa în 1990, fie au susținut PNL în anii ce au urmat.

Astăzi suntem în fața unei mari întrebări. Mai este PNL un partid național-liberal așa cum îi este numele ? Este posibil să fii partid național-liberal, să afirmi că ești continuatorul liberalismului dar să introduci ca elemente de doctrină elemente „de dreapta” care nu au nimic a face cu liberalismul ?

De la fuziunea cu PDL derapajele s-au agravat. PDL a capturat, la rândul lui, înainte de a fuziona cu PNL, potrivit unei concepții proprii, alte partide și mișcări cu pretenții „de dreapta” astfel că PDL era la momentul fuziunii o altă struțo-cămilă politică. Neplăcut a fost să constatăm, ca simpli membri sau simpatizanți, că în urma fuziunii au venit prin structurile de conducere ale PDL foști liberali care au participat cu foarte mult entuziasm la distrugerea imaginii PNL ! Oribil ! Practic, au fuzionat două struțo-cămile aflate la concurență o perioadă de timp pentru acapararea altor formațiuni politice construite ca urmare a ambițiilor personale ale unor persoane care au profitat de toate mișcările de pe scena politică pentru a se face cunoscute, persoane devenite campioane ale oportunismului politic. Cum este și normal, oportuniștii care au ocupat la un moment dat poziții de lideri ai PNL au părăsit corabia imediat ce ambițiile lor nu au fost satisfăcute. Odată cu ei au plecat și o parte dintre susținătorii lor, dar sămânța canceroasă a rămas. Și se vede, se simte în relațiile membrilor și simpatizanților liberali cu conducerea PNL. Conducere care folosește, obsesiv, ideea unificării dreptei în locul ideii de întărire a liberalismului, de revenire la liberalismul clasic, tradițional, cel care ar permite existența unor curente ca urmare a modului în care s-au format unii membri sau ca urmare a dorinței unora de a adopta o anumită orientare ideologică.

Este imposibil să mai ai liberalism când în conducerea PNL, acolo unde se iau deciziile strategice au poziții de decizie anti-liberalii ! Există șansa ca în urma acestor alegeri de jos în sus să se revină la liberalism. Există șansa ca cei care au fost la alte formațiuni politice până la fuziunile cu PNL, dar care sunt purtători ai valorilor liberale să fie aleși și să ducă mai departe doctrina liberală. Există șansa de a întări liberalismul și de a scoate din prim-plan pe cei care l-au distrus până acum. Scoaterea oportuniștilor politici din structurile de conducere este deja un imperativ. Altfel nu se poate reveni la liberalism, altfel PNL nu poate să își ocupe locul și să îndeplinească rolul constituțional de partid politic care „contribuie la definirea și exprimarea voinței politice a cetățenilor” cu idei și concepții liberale ((art. 8 alin. (2) din Constituție)).

PNL trebuie condus de liberali aleși de organizațiile liberalilor, nu numiți ca urmare a unor aranjamente administrative. Ambițiile personale ale unor persoane care aveau sau mai au câțiva susținători nu mai trebuiesc acceptate.

Cele două așa zise principii au lucrat împreună pentru distrugerea PNL. Unificarea „dreptei” a dus la „paritatea” conducerilor și a structurilor. Administrativ, organizațiile PNL au fost date noilor veniți care au profitat și au eliminat membrii vechi ai PNL din organizații și au adus „invitați” care au votat în favoarea lor primind astfel „girul” organizațiilor pentru a ocupa funcțiile de conducere. Au acaparat, pur și simplu, ca la război, „cetățile” ! Au făcut o severă epurare politică ! Din structuri închegate, organizațiile PNL au devenit „centre de afaceri politice”.

Singurul liberal care a rămas pe poziție, ferm, chiar dacă nu mai face politică activă în cadrul PNL, este Președintele Klaus Iohannis. Toate acțiunile lui ca Președinte al Țării se înscriu în conceptul doctrinar al liberalismului. Toate ! Sunt domenii de responsabilitate față de care liderii liberali nu au exprimat idei coerente. Au bătut câmpii, iar pe alte teme au fost mai aproape de ideile socialiștilor decât ale liberalilor. PNL trebuie să renunțe la binevoitorii „liberali” care sunt foarte deciși ca prin ideile de renunțare la parteneriatul PNL cu Președintele Iohannis să rupă cât mai mult PNL și să îl pună pe tavă la dispoziția unora care nu au nici o treabă cu liberalismul. Se pare că PNL încă mai are un număr mare de adoratori ai lui Băsescu și Iliescu !